363 matches
-
de Web raportul ei. Să nu uităm că prima lege a libertății noastre, care a fost dată de însuși Ion Iliescu în noaptea revoluției a fost liberalizarea avortului pentru femeile din România. Femeile alcătuind oricum majoritatea populației României, au fost momite și transformate în capital electoral, tocmai prin libertatea de a-si ucide proprii lor copii ... CE TRAGIC ! Ce anume da femeilor libertatea de a-si ucide proprii lor prunci? Rep.: Doamna cu care am stat de vorbă, urma să facă
CE NUME I-AI DA COPILULUI TAU NENASCUT ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366829_a_368158]
-
pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta și am aruncat prima lansetă cu momeală diversificată în cârlige, să testez la ce are chef să muște peștele în acea zi. Iubita dormea liniștită în mașină, așa că am stins radio-ul, însă acest lucru nu a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
îm memorie, care m-a apropiat într-un fel de lectură este asociat cu prima fremătare (frământare?) și indiscreție (!) culinară care mi-au furnizat sinistre senzații tactile, gustul ardeiat foc și înecăcios al unei lingurițe de muștar cu care mă momise și păcălise fârtații mei dând-o drept dulceață de nu știu care și pe care eu, neam de neamul meu, nu o văzusem și gustasem, darămite să o și mai mănânc ... Într-o lume care târa încă vizibil nevolniciile marii conflagrații, privațiunea
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravata cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu - Pe-același drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu @VALS 8 Martie 2011 Franța Apa pe trupu-ți se scurge ușor Te strîng în brațe, te înfășor Ești nestemata din sufletul meu Cînd te iubesc, te iubesc ca un zeu! Dă-mi-te toată
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
avea opt kilograme. Puteam să plecăm de acum. Aventura noastră fusese încununată de succes. Da, dar succesul era doar al unuia dintre noi, așa că ne-am ambiționat să prindem și alte capturi, mai ales că ambele locuri unde pescuiam erau momite din belșug, cu tot felul de momeli, una mai mirositoare decât alta. A trecut un timp până s-au liniștit peștii și am început din nou să prindem câte un caras, sau o plătică. In pauză, am servit și prânzul
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravata cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu - Pe-același drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu Ioan LILĂ 14 Februarie 2011 Franța Referință Bibliografică: Poeme de dragoste / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 41, Anul I, 10 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioan Lilă : Toate Drepturile
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
mucezește. Avem o casă veche, umedă și igrasioasă ... Le desface la soare ... Apoi păzește să nu i-l risipească vântul. - La noi se prindea până într-o vreme pește cu trotil, ne povestise Culiță. Și cu grenade se mai prindea. Momeai peștii cu bulz de mămăligă, așteptai până se adunau și aruncai între ei o grenadă. Apoi n-aveai decât să te duci mai la vale și să-i aduni în poala cămășii ... Noi făcuserăm ochii mari: - Cu trotil, cu grenade
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
urmă, cu sfârșeală în glas, Klesch. Obiceiul lui de a se băga mereu primul în vorbă nu și-l pierdea în nicio împrejurare. - Păi, a venit tărăgănat de importanța relatării răspunsul, zic că i-ar fi omorât câinele. L-a momit și i-a atârnat de gât o grenadă cu inelul tras. A mai făcut-o și altora. Ne-am și închipuit spontan scena: bietul Sultan alergând, pulverizat apoi de explozia grenadei în câteva secunde ... - Da de ce?... am încercat noi să
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
folclorice Mă gândeam la ea. Mă incita măiestria, cadrul, tristețea ținutei ei. Brațele și îmbrățișarea violoncelului îmi spuneau multe. Uitasem de timpul meu limită și nu am mai privit ceasul. Apoi, am tresărit când l-am auzit pe Ceaikovski. Mă momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorată, cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic să-și transmită mesajul. Trebuia să plec. Era imposibil să mai rămân, fie chiar și Ceaikovski. Am părăsit-o tocmai când capul îi căzuse, coama încărunțită
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
câmpiile sunt bete, Eu după el mă iau cu dor,cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un alb imaculat Apare și dispare dintre fagi Cu cornul și cu ochii lui cei dragi Vreau să-l momesc la mine în palat. Dar libertatea lui nu se înjugă Ca frâul de cuvinte să-l ajungă, Mi-ar trebui o viață să-l vânez, Însă nici viața nu-i atât de lungă, Rămâne numai Crezul meu in Crez, În
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta și am aruncat prima lansetă cu momeală diversificată în cârlige, să testez la ce are chef să muște peștele în acea zi. Iubita dormea liniștită în mașină, așa că am stins radio-ul, însă acest lucru nu a
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
repede spre mal, sau se ascunde sub navele acostate, intrând în zona de activitate a pescarilor de chefal. Timpul se scurgea monoton și, din când în când, mai ridicam cu fixa câte un caras din apă. Ca de obicei, când momești la mal pentru a pescui cu fixa, apare câte o broască țestoasă. Așa s-a întâmplat și acum: broasca și-a făcut apariția la suprafață și stătea nepăsătoare lângă pluta mea. Parcă mă sfida. Mă făcea atent că pot să
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
după apusul soarelui sau chiar mai rar, dormea pe o rogojină, la care adăuga bucuros orice canon care împovăra trupul pentru a-și elibera sufletul din chingile dorințelor. A făcut față mai greu la început ispitirilor de tot felul, diavolii momindu-l sub chip de femeie, de câini sau animale înfiorătoare care sunt gata să-l atace, tulburându-i somnul cu multe zgomote sau chiar vătămându-l. Ba încă și sperând într-o reacție contrară de respingere, atunci când îl vedeau mai
SF. ANTONIE CEL MARE de ION UNTARU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365965_a_367294]
-
Chicotind o face cu nerușinare, în văzul cetei, că te apucă greața. Câte unul din cei mari, aflâd, îl îndeamnă: - Ia mă, cum o faci? - Nu fac eu așa ceva... - Minte... - Minte... - Hai mă, arată. - Nu vreau! Pe Rașka îl îndeamnă momindu-l cu câte o monedă. Rașka e ditamai flăcăul. Când vede moneda își exprimă pe dată dorința de a o avea: - Rașka, Rașka, Rașka... Pricepe ce trebuie să facă ca să o capete. Își scoate membrul și și-l freacă în
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
toros ardiendo, au existat încă din Antichitate; în Spania Evului Mediu erau prezenți atât la sărbătorile regale, cât și în ocazii cu semnificație religioasă. Dar fantezia omenească nu cunoaște limite: tot în antichitate își are originea și obiceiul de a momi taurii spre o rampă amenajată în apropierea unei ape, cu scopul de a-i „convinge” într-un final să se arunce în vâltoare. Un ecou al acestor crude amuzamente populare a supraviețuit până în zilele noastre, sub forma vestitelor toros al
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
și credința. Bătrânii. România îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privați prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352371_a_353700]
-
diferendele se reglează cu cecul dar nici pistolul nu s-a demodat. În lumea celor care mai cuvântă, limbajul este un Babilon de graiuri anglo-franco-hispano-chino-zulu-pufu-miștocare; în lumea celor care mai (și ) scriu, sunt vânați cu toate metodele moderne (mai exact momiți cu promisiuni fără acoperire) prea puținii cititori dintre acei expirați care mai cred că verba volant ... Între scripta și mobil s-a întins un hău de noapte-a gândului în care nu mai cântă scripca veche ci doar o moară
NE ESTE ŢARA PLINĂ DE HUMOR de PAULA ROMANESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354768_a_356097]
-
înțelegeau bărbații din jurul lor și Alunică zis și Alu Gore îi speria cu globalizarea, acel balaur care halește specificul național al potcoavelor autohtone, de n-or să mai priceapă bieții cai în ce fel de state ale Europei au fost momiți pentru a fi transformați în salam. Nici nu se zărea Parisul din văgăună, era o abstracțiune piața centrală a continentului, japonezii ne priveau cu ochii mijiți și nici măcar nu se mirau și nu se arătau îngrijorați de frămîntările văgăunenilor cu privire la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
-ți sorb esență mătăsoasa. Și: Grenoble, 22/11/2009 (23:19) Ce abisuri colosale peste dealuri cad grămadă. O puzderie de stele, mere coapte în livadă. Ce iubiri înălțătoare, fete dulci scăldate-n lapte, Amețite de iubirea care le-a momit cu șoapte. Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite. Cum le tremura ființă, cînd zăresc un Făt-Frumos. Oare el va fi alesul fetelor îndrăgostite, Sau pe panoplia vieții va muri un vis duios? Ele sînt așa fragile, suflete neîntinate - Fetele care suspina
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravată cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu Pe-același drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu Poem BAROC UNU Bucặți imense dintr-un zid de flori, Cu milặ dặrîmate de zorii unei zile De care-mi aminteam că de culori Aduse-n noaptea crudặ de cặmile Pe acele vagi cặrặri
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
te rog din timp a-mi spune Ca să-mi înnozi cravată cu gesturi blînde, fine Și amîndoi spre ceruri să ostenim urcînd Tu, blîndă și frumoasă, eu, taciturn și greu - Pe-același drum, iubito, ce ne-a trecut prin gînd, Momindu-ne cu clipe de voluptăți mereu TU NU AUZI CUM FULGII DE ZĂPADĂ Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri că fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul și vîntul cum ne bate Lovindu-ne privirea cu lovituri
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
pustiu de pe Pământ, ca să-I descriu pericolul la care sigur se expune. Firește, nu m-a ascultat, ci Și-a văzut de misiune... (În Evanghelii întâlnirea e prezentată diferit: Cică sunt tatăl vicleniei și că pe El doar L-am momit!) De-aceea, eu nu cred că omul vrea o schimbare de substrat - la a păcatului savoare renunță doar un ins ciudat! Cu-atâtea lacrimi, intrigi și războaie istoria umană-i pildă de cum nu trebuia să fie, îndeosebi atunci când clerul condamnă
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]