164 matches
-
femei din România, Elena Udrea, care într-o publicație centrală (Libertatea), declară cu zâmbetul ei blond că are rețete secrete pe care le apune în aplicare ca să arate bine, iar asta implică aur și argint (platină nu, fiindcă e criză monșer). Ministrul Turismului de gen feminin, își menține greutatea bând ceai de slăbit, iar lupta împotriva ridurilor, o duce cu ajutorul măștilor de aur și argint, pe care le procură de la sediul unei firme din centrul Bucureștiului. „Vine des pe la noi. Când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
rochii de mireasă „Trebuia să fiu eu". S-a dus ocazia pentru ele ca și pentru puștoaicele înscrise la loteria regală sub mesajul „Ia-mă de nevastă, Harry". Dar așa e în lumea aceasta, criză mare de prinți de însurat, monșer! Sărmanele fete se simt distruse, trădate, abandonate, nenorocite... Dar dacă gândim la rece, audiență TV de două miliarde nu putea face decât o nenorocire, iar în privința asta monarhia britanică a devenit expertă. înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
deși gelos la început pe regizorul român, de care s-au îndrăgostit actorii lui, miza pe o victorie a acestui spectacol pentru a-și susține politica de revigorare, de înoire a acestui teatru, cândva celebru, iar acum în "criză teribilă, monșer". Aproape de premieră au apărut și necazurile, stâncile subacvatice, care te rănesc fără să știi când și cum, care loveau în bunul mers al repetițiilor vorba ceea dușmanul veghea și avea spate chiar la Ministerul Culturii. La vizionare s-a declanșat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
sic! n.n.) că biroul de bază nu și-a dus munca just și arată că tov. secretar când era chemat la Raion (Vaslui, n.n.) pentru ședințe când vine înapoi nu spune nimic nimănui iar planul de muncă suferă (grea boală, monșer, parol! n.n.) (...) ședințele nu s-au ținut cu regularitate (...) când sunt ședințe trebuie adunați oamenii ca cu (sic! n.n.) arcanul”. Tov. Câmpanu Ștefan, „...ea (sic! n.n.) cuvântul și arată că tov. secretar nu a întocmit bine darea de seamă pentru că
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un tînăr monșer care face cură de apă de Buda, preotul Matache Sugăceanu și ofițerul turc Hahaler-aga; sultanul apreciază în fața camerelor otomane că, isprăvindu-și toate treburile ei, i-a venit poftă Europei să le reguleze pe ale noastre, o tînără coristă comunică
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
făcut CTP în Scrisoarea... de ieri. Păi, oameni care iau salarii în mii de euro, când nu în zeci ori sute de mii, sau "prime de instalare" aidoma, au vreun interes să se audă semnale de alarmă? Să fim serioși, monșerule! Dâmbovețește vorbind, ziariștii e și ei oameni, iar foamea lor e la fel de mare ca a oricărui alt trăitor în România tuturor contrastelor. Păi, nu e mai bine la patron generos, care te plătește în mii de euro decât în presa
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
efectelor lui. Dar pe câte știu, efectul de căpetenie este că... mori mai ușor, fără dureri. - Mersi de explicații, prietene; dacă e vorba să mor, pentru mine e indiferent cum mor de holeră, greu sau ușor. - Ba nu e așa, monșer, una e să mori liniștit și alta să mori zbuciumat"544. Este posibil ca această atitudine neîncrezătoare a unor medici în valoarea vaccinărilor pe care erau obligați să le efectueze să se fi datorat și polemicilor iscate atunci între somitățile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
iar pe ei Îi doaren cot! Unu la zero pentru mine, v-am păcălit de v-au mers fulgii... De-asta Îmi place mie la cârciumioară, e distracție, e lumea veselă! 07.06.2009 Căldură mare, discuții mici Căldură mare, monșer, vorba lu’ nenea Iancu Caragiale... Se topesc și fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
generației lui Nichita Stănescu, fără nimic înnoitor. Iți recunoștea o oarecare dexteritate, dar spunea că e ceva care ține de meșteșug, nu de artă." Și bineînțeles că în toiul discuției pica un alt amic care îl apostrofa pe primul: "Bine, monșer, mă făcuși să te aștept ieri la Căsuță ca o mazetă?..." Iată deci că întrebarea dacă sânt sau nu poet e cât se poate de serioasă și mi-o pun cu spirit de răspundere. Nu îi găsesc o rezolvare satisfăcătoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar batrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea "Sfântul Gheorghe" și a Semilunei Stea. Ce e asta? bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. O tiparniță, monșer! lămuri hanul cel tânăr. Și ce tipăriți? făcu Metodiu plăcut surprins. Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, "Istoria Imperiului otoman", partea cu creșterea. Bine, bine, da'fetele? Sunt de la corectură. Și...el? șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. El
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ștrengarul Mitică, în calitate de narator omniscient, ar reda straniile povești-destin ale unor "amici", în stilul lui uneori incoerent, alteori zeflemitor, dar întotdeauna "original și inventiv"14 chiar până la absurd, așa cum reiese din multe replici, de tipul: Mitică, faci cinste? Nu pot, monșer, că mă strânge un ciorap.15 (Mitică) În plus, dacă ținem cont de obsesia onomastică urmuziană legată de necesitatea corespondenței între nume și realitatea desemnată, obsesie ilustrată în toate textele sale și teoretizată în nota explicativă din schița Algazy& Grummer
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau de pe strada Pacienții pe Sapienții și "viceversa". Cu o furie crescândă, asemenea lui Cotadi, sau aproape imperceptibil, în limbaj împleticit, Lache, Mache, Sache, Tache, Mitică, Costică etc. repetă mecanic " Uite, vezi, ăsta-i cusurul tău!"(Amici), " Lacuna asta, trebuie, monșer..." (O lacună), "C'ești copil?", "Parol!"(Cam târziu) etc. așadar aceleași replici-refren, înlocuite în textul urmuzian de "ciugulitul", pocnetul în dușumea, lungitul gâtului, agățatul de grinzi pe la diferite binale și alte gesturi automate și agresive, cu alură de ritual absurd
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
zile frumoase... Veni-vor accese de criză supremă, La colțuri de străzi se vor vinde femei Pe-o pâine, pe-o sticlă, pe ultimii lei, Pe două-trei vorbe, pe-un vis sau vreo cremă. Așa îmi spuneai, printre replici deșarte, Monșer, viața noastră va fi în declin, Mai bine să bem altă sticlă cu vin Și-apoi vom cădea peste visele moarte. Ploua din tavane cu vorbe diverse, Taverne trăiau prin cheflii și păreri, E-aproape uitată beția de ieri, Doar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Doar glumele serii sunt, astăzi, neșterse. Vorbeam despre soartă, iubiri și păcate, Apoi ne-ndreptam către case, râzând, Cu viața în frunte, în frunte căzând, Beții fără noimă, beții netrucate. Râdeai de trecut și de viața la țară, Dispar moromeții, monșer, sunt vânduți, Căzuți în răspântii, supuși și pierduți, Se nasc moromeți spre-a trăi într-o doară. Miroase a malț în tavernele goale, Adoarme tristețea la mesele mici, Se zbate uitarea în pocnet de bici, Iar lumea își vede de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Tomis“?, „Cine ești dumneata?“, „N-am auzit!“, „N-am timp!“. Sun ca pe jăratic, Îmi răspunde o voce de femeie. Recit: „Sunt de la revista Tomis, vreau să-i iau un interviu maestrului Preda“, „Marin, vino la telefon“, „Alo, ce e, monșer?“ „Sunt etc., etc.“, „Bine, monșer, când vii?“, „Azi“, „La ce oră?“, „Acum?“, „Bine, te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am auzit!“, „N-am timp!“. Sun ca pe jăratic, Îmi răspunde o voce de femeie. Recit: „Sunt de la revista Tomis, vreau să-i iau un interviu maestrului Preda“, „Marin, vino la telefon“, „Alo, ce e, monșer?“ „Sunt etc., etc.“, „Bine, monșer, când vii?“, „Azi“, „La ce oră?“, „Acum?“, „Bine, te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând, Îmbrăcat În halat lejer de casă, deși e ora 14; un hol destul de Întunecos, el stă Încă pe loc, se uită la mine prin ochelarii groși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fac scurte note Într-un grafic de date cunoscute și apoi separat, unde se Înscriu bizareriile. Trebuie verificat Însă foarte exact. Mă simt pus sub lupă, devin un obiect fără voință proprie. „Și zici că te-au trimis de la Tomis, monșer?“, „Da, domn Preda!“ (nu zic „maestre“, nu-mi place termenul, Îl folosesc doar cei ce vor să lingușească și niciodată nu știi dacă nu vor să fie mai degrabă peiorativi, decât respectuoși), „Și zici că ăia vor un interviu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că am ratat marea ocazie, cine știe dacă am să-l mai văd atât de aproape pe Marin Preda și să stau de vorbă cu el numai pentru mine. El parcă intuiește angoasa În care mă găsesc: „Coboară la chioșc, monșer, și ia o revistă“. Alerg. Când să ies, „Stai să-ți dau 3 lei“, Îmi strigă. Nu mai stau. În trei minute sunt cu revista Înapoi. Întâi Își pune alți ochelari și mai groși, deschide numărul, Îl răsfoiește, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
comentez. N-am ce. Nu-l cunosc pe Regman. Nu l-am citit. Strânge revista. „Și pe urmă, ce e cu litera asta atât de meschină? Ce trebuie să-mi distrug vederea ca s-o citesc? Nu dau nici un interviu, monșer!“. Simt că Îngheț, acum trebuie să plec. Am Înțeles că decizia asta era luată Înainte de a intra În apartamentul său. Cum este și firesc, mă ridic să ies. „Și zici că ești studinte În litere? Da? Mai bine să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta se află mult În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și aproape vesel, „ce crezi dumneata despre proza actuală?“. Îi răspund prudent că, după părerea mea, „aceasta se află mult În urma poeziei...“. „Da, monșer, și știi de ce? Romancierul actual e foarte leneș, el nu vrea să mai muncească, nu vrea să mai construiască cu sudoare un roman. Vrea să scrie cum Îi vine, chiar dacă are talent. E ca și cum s-ar bălega vaca, atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de exemplu, să-l luăm pe cutare romancier foarte cunoscut, Eugen Barbu. Ce părere ai despre el?“ „Este un romancier...“ (Încerc să caut un atribut convenabil, care să nu deranjeze susceptibilitatea lui Preda, căci auzisem că nu sunt prieteni). „Mare, monșer, da, e mare, dar ce face el? În loc să se țină cu dinții de talentul cu care e Înzestrat scriind opere (aici apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se apucă să-i dea lecții lui Goethe, ba să dialogheze cu te miri cine de la Europa Liberă. Prea se agită mult, monșer, ca un coi Într-o căldare...“ Sunt lovit din nou, aproape material, de plasticitatea și frumusețea comparației. „Uite, așa ceva nu făceau scriitorii dintre războaie. Să-l luăm pe Rebreanu.“ (Se ridică, luă la propriu romanul Pădurea spânzuraților din raftul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pagină și Începe să citească celebra dimineață În care Marcel, copil fiind la Combray, urmărește o rază de soare ce se strecoară În camera sa și o descrie cu toată luxuria de asociații pe care le descoperă memoria involuntară), „Aici, monșer, se Întrevede În ce constă structura profundă a proustianismului, dar À la recherche du temps perdu nu este o simplă ejaculare lirică, cum cred unii; nu, este evident că Proust este un mare constructor, el narează geometria sentimentelor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]