164 matches
-
Rică iar sus Leonida) conform celor de mai jos. Pot fi adăugate, inversate, eliminate replici. SUS EFIMIȚA ȘI RICĂ: Du-te, Puiule, du-te! Asta e cusurul tău, te superi... Pe onoarea mea, nu mă supăr! Aș! Ce eșt'copil! Monșerul meu. Să nu-mi mai faci ce mi-ai făcut, că mor. Parol? Zău, mă omori! Nu ți-e milă ție de mine? A scăpat sărmanul! Ce comedie! Nu, nu mai voi! Îți pare bine de ce-ai făcut? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
generației lui Nichita Stănescu, fără nimic înnoitor. Iți recunoștea o oarecare dexteritate, dar spunea că e ceva care ține de meșteșug, nu de artă." Și bineînțeles că în toiul discuției pica un alt amic care îl apostrofa pe primul: "Bine, monșer, mă făcuși să te aștept ieri la Căsuță ca o mazetă?..." Iată deci că întrebarea dacă sânt sau nu poet e cât se poate de serioasă și mi-o pun cu spirit de răspundere. Nu îi găsesc o rezolvare satisfăcătoare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
necunoscut! — Ce vrei, dragă domnule? Hélas, suntem la porțile Orientului, où tout est pris à la légère! Și totuși e ebluisant, absolut ebluisant! Și are tânărul un je ne sais quoi care mă înfioară! — Esprit de finesse, zic eu. Apropo, monșer, nu ți se pare că ne-am cam lungit? Pas du tout, amice, pas du tout! Cei născuți cam din 1970 încoace se descurcă altfel: cu noua limbă internațională, devenită și limbă a culturii contemporane. — Serios? Oh, my God! Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
seama). Cum ar arăta un asemenea concert românesc? Cu mititei, cu frigănele, cu plăcinte, cu bere, cu popcorn neaoș românesc, cu tot tacâmul culinar, fumegăcios, asurzitor ori chiar bubuitor! Ar fi dezastruos, monstruos... dar ar fi, totuși, omenesc, chiar dacă sub-omenesc. Monșer, i-ar fi spus Eminescu lui Caragiale (ca să-i facă plăcere), ca la noi la nimenea! ENȚICLOPEDIA ENCARTA Luiza VASILIU Anatomistul și scriitorul Andrea Vesalius a fost medicul personal al lui Carol Quintul și autorul tratatului De corporis humani fabrica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
s-o iau denevastă, s-o ridic până la mine, fără să mai întreb ce și cum, totul era gata, gustasem, ca omul, mă-nțelegi, din fericirile dragostei, și Otilia m-a plantat. - Ai vrut să te căsătorești cu Otilia? - Da, monșer, cum, nu știi? Văzând însă că Felix se face mai alb la față, Stănică găsi prudent să deplaseze chestiunea. - Așa-s femeile, dragă, nu trebuie să te ambalezi. Uite,Olimpia mea: o stimez, am adorat-o (are, îți spun aici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un caz? - Da! - Eh, făcu internul, amar ca de lungi dezamăgiri, se vedecă ești novice! Câte n-am vrut eu să fac?! Da' ce? Ai aici material interesant, ai laborator? Și crezi că maestrul o să te felicite? Nu cunoști oamenii, monșer! Poți să cazi jos de oboseală, și nu-ți recunoaște nimic. - Dar eu nu mă gândesc să câștig recunoștința maestrului. Vreau să public! Internul pufni în râs. - Ce să faci? Să publici? Cu ce? Ai bani? Și așa crezidumneata că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de fildeș ținută cu grație de o eunucă, stătea cufundat în gânduri un tătar bătrân, complet ras și având tatuate pe piept și Crucea „Sfântul Gheorghe” și-a Semilunei Stea. — Ce e asta? - bâigui Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
profil șters și-un scor pe măsură îl poate readuce pe Vadim în barca puterii. Însă vremurile s-au schimbat, România e în NATO, mâine-poimâine în UE, așa că lui Vadim i s-a rezervat doar un post de figurant. Zău, monșer, nu mai ai nici un haz. IEPURAȘUL FUGĂREȘTE URSUL Până la turul doi al alegerilor prezidențiale, Năstase nu acceptă o confruntare directă cu Băsescu: acestuia din urmă nu-i rămâne decât să facă turul României, hărțuindu-l de departe. La rândul său
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și cel mai mult vorbea la superlativ despre maestrul său, prozatorul Marin Preda, care a jucat un rol decisiv în viața lui Don Cezar. Camera de la Palatul Mogoșoaia, în care a locuit Poetul (1974-1979), era lângă biroul de lucru al monșerului. Multe sunt amintirile despre autorul romanului Delirul. Drumul pe care l-a parcurs Cezar Ivănescu, de la inhibiție la afirmarea plenară, a fost greu și a trecut prin lipsuri, durere, îndoială, orgoliu, revoltă, disperare, nebunie creatoare. Era tot timpul conștient că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Înșurubat la fix În fular, pencă răcelile ie dracu gol, am luat II, adică, am luat-o la picior pân cvartal până la domiciliu lu meșteru pretenar. M-am Împlementat ca dulău În ogeac la iel, că ușa lu conu Zalduendo, monșerule, iera mereu crăpată, cum Îi iera și inema. Nici urmă dă găzdoi! Ca să nu fi mers pă daiboj, m-am pus să aștept un firfiric, să nu tre să plec fără somație. Lângă săpunera de la leghean și garafă iera un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să cred. Cei doi colegi ai mei însă precis l-au semnat. Iar Alexandru Paleologu, care a supraviețuit comunismului, a mărturisit public că l-a și respectat. Așadar Preda m-a poftit la el în birou și mi-a spus: — Monșer, te angajez, deși am auzit că pui bombe pe unde treci. Așa că fii atent, să-mi spui și mie când te apucă... Cam așa ceva. Nu mai știu ce-am zis. Oricum, n-are importanță. Poate că tot atunci, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
tot nu voiam să aud de el, deși nu știam nimic, reticent parcă dintr-un fel de gelozie față de cei trei de mai sus, plus Goncearov și Bulgakov. Aproape în fiecare seară, la ora 17,00, la five o'clock, monșer, așteptam un sfert de oră până se deschidea cu marfă "nouă" un anticariat de pe Lăpușneanu, de unde Brumaru (pe care-l cunoșteam cu tot respectul, de la distanță) pleca fericit spre casă cu câte un braț mare de volume. Ei bine, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
colecționând obiecte-oameni. Este mai puțin important în ce fel ajunge Andrei Oișteanu să își populeze atât de convingător lumea, esențială fiind reușita sa. Mihaela URSA "APOSTROF", Nr. 10, oct. 1995, Cluj Recuperările prozei De ce moare lumea la Giurgiu? De literatură, monșer! întârzierea cu care a apărut această carte trebuie să dea de gândit. Încheiată de autor în 1978, propusă spre editare în prima parte a deceniului trecut (cu o prefață de Dan C. Mihăilescu, refăcută acum), respinsă probabil de cenzură din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
crescuți prea mult? Nu mai căsca gura la mine, mă tulburi! îi trimite un rever și debutantului. E un performance atrăgător, așa că lumea iese de prin colțuri, aruncă țigările și revine în sală. Prozatorul se simte atins: - Nu cred că... - Monșer, nu-ți mai expune dentiția în fața mea, dispari cu proza ta castrată cu tot, nu mă mai plictisi... - Cum... nu mi-ați citit cartea, cine vă dă dreptul să o comentați? protestează neconvins scriitorul. - Tu crezi că eu citesc încropeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iar pe ei Îi doaren cot! Unu la zero pentru mine, v-am păcălit de v-au mers fulgii... De-asta Îmi place mie la cârciumioară, e distracție, e lumea veselă! 07.06.2009 Căldură mare, discuții mici Căldură mare, monșer, vorba lu’ nenea Iancu Caragiale... Se topesc și fețele de masă, dragilor, iar noi suntem ca untul la soare a pufnit Sandu Șpriț, nemulțumit, de cum s-a așezat pe scaun, iar apoi i-a tras un cot lui Gore. Patronul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
urmate de scurte perioade de alergare bezmetică, dezordonată, să-i prindem pe ăia din urmă. Numai că ăia își vedeau de drumul lor, nestingheriți, fără să se uite înapoi. „Europa e cu ochii pe noi” numai în piesele lui Caragiale, monșer. Fii atentă la alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lume: Ce mai faci? Răspunsul nostru este: „Hm, cu necazurile, știi tu!”. Eventual continui cu înșiratul celor individuale, dacă le avem, sau ne luăm cu mâinile de cap pe problemele generale ale României sau globale ale omenirii. Pe scurt, prost monșer, prost! Aici, când te întâlnești cu altul, îi răspunzi: I am fine! Chiar dacă ți-ai pierdut copilul, chiar dacă tu ai o boală grea, dacă te-a părăsit iubitul, dacă ai rămas șomer. Poate că noi sperăm în secret și disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se ca rața. Liber, hei! ce liber sunt... ce-mi pasă, cotu’ și pișcotu’. Niciodată, niciodată ocupat, monșer. Liber, musiu, doar nu ne lăsăm haliți. Păi, păi, o sfeclim, bineînțeles, doar n-avem scăpare, dar nu ne pasă. Cotu’ și pișcotu’, plictis piruete pandalii, nu? Call me, ciau, dă-i în mă-sa, ciau, curând, oricând, sigur, sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe covertă!(scoate bani); mă iertați, mă duc să micționez (nu mai e nevoie de traducere); P.F.: parfum! (bun); șampanie! (minunat); bagaboante (colege). L-am cunoscut bine pe marele sonetist Tudor George, emițătorul acelui inubliabil Ahoe! Marin Preda era cu monșer! Regizorul Alecu Croitoru are o expresie bizară Care-i Keystonul? Valentin Silvestru zicea dumneta; Miluță Gheorghiu striga Bimba, măi! Victor Parhon pronunța Bunînțeles! Un actor din Piatra Întreba Ți-e banal? Un prieten din Bacău striga după femei Jagajaga! Donc
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
efectelor lui. Dar pe câte știu, efectul de căpetenie este că... mori mai ușor, fără dureri. - Mersi de explicații, prietene; dacă e vorba să mor, pentru mine e indiferent cum mor de holeră, greu sau ușor. - Ba nu e așa, monșer, una e să mori liniștit și alta să mori zbuciumat"544. Este posibil ca această atitudine neîncrezătoare a unor medici în valoarea vaccinărilor pe care erau obligați să le efectueze să se fi datorat și polemicilor iscate atunci între somitățile
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să se întâlnească oficial cu ei, așa cum scrie la carte, după toate canoanele diplomației, el vrea convorbiri la botul calului, de genul: „Hei, musiu Sarkozy, stai mă pe loc, să-ți zic eu o chestie din aia bilaterală! Stai mă monșer, n auzi, ce dracu’!”. Normal că atunci și Sarkozy, este îndreptățit să răspundă „Ia mai du-te mă în p...ăcatele mătii și mai lasă-mă cu țigănelile tale”. Protocolar, așa ca între doi președinți de aceeași teapă. Așteptând următoarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
curînd și într-o subcomisie academică. Denumirea e prea lungă ca să o mai o țin minte. Primul lucru pe care l-au propus colegii mei de comiție a fost să schimbăm criteriile și regulile moștenite de la comiția anterioară. Grea moștenire, monșer, cum altfel ! Fiecare a propus deci cîte ceva, spre mai buna funcționare a comisiei și propășirea neamului. Bineînțeles, mi-am dat și eu cu părerea și am propus vreo două modificări esențiale. Și uite-așa am devenit și eu, peste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-ar putea, o frază, hai, două. Altfel, se cheamă că bați cîmpii. Vine apoi întrebarea de-abia stăpînită sub un calm profesional : și cine e de vină ? Cine trebuie arătat cu degetul și pus la colț : ce-ai avut, monșer, cu țărișoara noastră, de ce-ai dus-o de rîpă ? și aici, tot așa, răspunsul trebuie să fie precis și bine țintit. Se poate răspunde - și se răspunde adesea - simplu și la obiect : „clasa politică”. Asta mulțumește pe toată lumea. Ascultînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a ieșit porumbelul. Așa ne-a fost dat, să fim un neam de flămînzi ! - s-a oțărît un cititor. Hai, fugi cu ursu’ ! - mi a zîmbit cu gura plină de cuvinte tizul meu de peste gîrla Atlanticului, Călin Mihăilescu. Care Gargantua, monșer ? Ce-i porcăria asta, ce-i cu dulcegăriile astea nesărate ? Nu mă fierbe, stimabile ! - zic. Păi, ia stai jos și cugetă : ce-ți spun ție cuvintele astea românești atunci cînd se ridică de la masă și taie frunză la cîini prin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
femei din România, Elena Udrea, care într-o publicație centrală (Libertatea), declară cu zâmbetul ei blond că are rețete secrete pe care le apune în aplicare ca să arate bine, iar asta implică aur și argint (platină nu, fiindcă e criză monșer). Ministrul Turismului de gen feminin, își menține greutatea bând ceai de slăbit, iar lupta împotriva ridurilor, o duce cu ajutorul măștilor de aur și argint, pe care le procură de la sediul unei firme din centrul Bucureștiului. „Vine des pe la noi. Când
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]