3,149 matches
-
pagină, nu aceiași pagină! Dar, limba română e grea, ce să mai vorbim!) Ex-regele Mihai e trădător al Neamului Românesc. Punct! Îmi puteți da un al doilea exemplu din istoria modernă sau contemporană, domnule profesor octogenar T.B.Ș., când un monarh, să spunem european, și-a arestat comandantul - de facto - al armatei țării și l-a predat inamicului în plin conflict militar, când soarta războiului nu era încă decisă? Cum poate fi numit acest act, altfel decât trădare? Senectutea sa tace
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
coroană (evident, Transilvania, Bucovina, Banat și Basarabia), regele se arată, în chip nediplomatic, flatat. Iritarea ziaristului Eminescu e firească, dar supradimensionată. Prin ce transformare bizară, peste cinci ani, pacientul Eminescu va vorbi despre atentatul "cu pietre de diamant" comandat de monarh împotriva sa, din pricini - vai! - de ipotetice drepturi ereditare? Citită fără părtinire și fără panica vreunei conspirații camuflate, cartea Ilinei Gregori pune - foarte precis - exact atâtea întrebări câte i-ar trebui - să zicem - lui Iulian Costache pentru un nou volum
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
ani interbelici, Cotrocenii se aflau sub cota cvartalurilor adăpostitoare a marilor potentați, nu se comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar urmau de aproape. Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi - în anii cei mai triști a purtat numele lui Petru Groza -, făcea legătura cu centrul, străjuit de falnici castani ce-și uneau coroanele de pe o parte și alta a căii, într-o fantastică boltă. Trecător pe lângă case cu mister și
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
veac. Ca fizionomie, fecioara și îngerul sunt sincroni. Pelerina îngerului, coada părului lăsat să cadă pe spate, sunt încremenite în vârtejul presupus al sosirii... Precipitarea a lăsat loc doar unei fixități supranaturale... * Gentile Fabriano. Adorația regilor-magi. îmbulzeală... UNESCO. Corone de monarhi cu peruci. Copilul primind pintenii de aur ai regelui mag prosternat și pe care și-i pune ca brățări la mâinile sale. Vaca în admirație, printre regi. Calul, stupefiat de eveniment. Câinele cu botniță și cu o salbă de aur
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
să evacueze „grupurile de boemi” către teritorii învecinate, fără însă a le face să dispară. Edictul de expulzare a lui Carol Quintul din 1537 stă la baza celui emis de François I din 1539. Sub Ludovic al XV-lea, cum monarhul dorea să-i țină în frâu pe nobilii rebeli, printre altele, s-a îndreptat împotriva amenințării „boemilor”, cu intenția declarată de „a curăța regatul” de „această ramură răufăcătoare”. În veacul al XIX-lea, până în 1880, viziunea este foarte tolerantă; treptat
Află cum au ajuns romii în România şi care e numărul lor by mircea_dutu, Prof. Univ. Dr. Mircea Duţu () [Corola-journal/Journalistic/70695_a_72020]
-
revie. Dar lui Numa îi pare rău să renunțe la această frază frumoasă. O idee genială! Prin o singură trăsătură de condei, fraza a fost scăpată, prefăcîndu-se scrisoarea de mulțumire într-un refuz mîndru: "Vandeian al sudului, crescut în credința monarhului și în cultul respectuoas al trecutului, eu cred că m-aș abate de la datoria de onoare și de conștiință"... E adevărat că Numa e un meridional, un fel de tarasconez. Însă, dacă Daudet crede că numai "en France tout le
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
20 IANUARIE EDWARD VIII, REGE AL MARII BRITANII În 1936, la moartea tatălui său, regele George V (1910-1936), Edward Albert Christian George Andrew Patrick David Windsor a devenit automat rege al Marii Britanii, sub numele Edward VIII. A fost al doilea monarh britanic descendent al Casei Windsor și primul monarh britanic care a renunțat de bună voie la tron (a abdicat în decembrie 1936 pentru a se putea căsători cu femeia pe care o iubea, o americancă divorțată pe nume Wallis Simpson
Agenda2006-02-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284628_a_285957]
-
În 1936, la moartea tatălui său, regele George V (1910-1936), Edward Albert Christian George Andrew Patrick David Windsor a devenit automat rege al Marii Britanii, sub numele Edward VIII. A fost al doilea monarh britanic descendent al Casei Windsor și primul monarh britanic care a renunțat de bună voie la tron (a abdicat în decembrie 1936 pentru a se putea căsători cu femeia pe care o iubea, o americancă divorțată pe nume Wallis Simpson, explicând: „Nu-mi pot îndeplini îndatoririle de rege
Agenda2006-02-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284628_a_285957]
-
se va număra și el. Vilar rămâne „eroul cultural” al scenei franceze postbelice, scenă căreia i-a modificat structurile și i-a reînnoit practicile. Legenda îl consacră ca pe o ființă deopotrivă solitară și solidară, ca pe un soi de „monarh republican”, dar și ca pe un vizionar care a avut șansa de a-și vedea realizate utopiile mai înainte de a se prăbuși ca fulgerat din pricina unor eforturi niciodată drămuite, a unei nedomolite energii și a unei generoase dăruiri de sine
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
Pentru că cel care avea să inventeze o sintagmă de o intensă circulație astăzi - Realpolitik - preluase, ca și împăratul și sprijinitorul său cel mai important, însuși împăratul Wilhelm I, ideea generală de implicare de la Frederick cel Mare, care era încredințat că monarhul trebuie să acționeze ca primul servitor al statului, să-și facă temele spre a fi respectat, să fie, neapărat, cel dintâi dispus să ofere din timpul său. Despot luminat, general brillant, filosof și muzician, el l-a determinat pe Immanuel
Oameni de fier by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4460_a_5785]
-
seara de smarald. Rusaliile au coborât după zece zile de la Înălțare, mare sărbătoare pentru creștini! Sfântul duh era apă vie, era foc pentru a ne înnoi, pentru a ne înverzi! Așa spunea Apostolul Ioan citat de Patriarh, ca un adevărat monarh învestit de Dumnezeu. Limbile de foc i-au purificat pe apostoli, i-au pregătit cu mană cerească, ca să înmulțească credincioșii înmiit! Umilit și mic m-am simțit, Patriarhul este un erudit, cumpănit în ale credinței, deslușind în metafore rare, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
quasi-prizonier. Ulterior, el l-a însoțit pe Napoleon la Erfurt*, în toată splendoarea gloriei; în timp ce suveranii germani îi făceau curte împăratului, el se întâlnea în fiecare seară cu țarul Alexandru I, la prințesa de Thurm und Taxis. Remarcase atunci îngrijorarea monarhului rus vizavi de intențiile lui Napoleon și, împreună cu acesta, "prospecta" viitorul, așa cum, odinioară, Philippe de Comines*, dezgustat de violențele lui Carol Temerarul* urmărea atent politica regelui Ludovic al XI-lea, căutând să-i ghicească destinul. Odată învins Napoleon, Talleyrand a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
sporit prestigiul internațional al țării sale prin participarea victorioasă a Franței la "Războiul de 30 de ani" (1618-1648), de partea taberei protestante, care a învins-o pe cea catolică. 8 Frederic al II-lea "cel Mare", rege al Prusiei (1740-1786). Monarh absolut "luminat", reprezentant, alături de împărăteasa Maria Tereza a Austriei și de fiul ei, Iosif al II-lea, al curentului "Despotismului luminat", din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea. Pe plan extern și-a consolidat țara, în urma alianței cu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
cei mai redutabili adversari politici ai lui Napoleon Bonaparte. 70 "Revoluția glorioasă" sau "Revoluția fără vărsare de sânge" din anul 1688. I s-a spus așa în istoriografie pentru a fi deosebită de revoluția burgheză clasică, din anii 1642-1649. Ultimul monarh englez din dinastia Stuart, Iacob al II-lea (1685-1688), fiul regelui judecat și decapitat Carol I Stuart, părăsit de toată lumea și nemaiavând vreun sprijin, a părăsit tronul, pe care l-a ocupat ginerele său, Wilhelm de Orania, stathouder-ul (cârmuitorul) Olandei
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
care trece alb? regina nop?îi moart?. O dormi, o dormi În pace printre f?clii o mie ?i În mormânt albastru ?i n pânz? argintie, În mausoleu-?i mândru, al cerurilor arc, Tu adorat ?i dulce al nop?ilor monarh! " (Melancolie) Dac? odinioar? „credin? a" cea care „zugr?ve?te icoanele-n biserici" Îmb?ls?mă sufletul poetului cu ale sale „pove? ți feerice" (simbol al vârstei edenice), acum, cănd „ale vie?îi valuri" i-au mai l?sat „abia
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
intertextuale (Eminescu, Shakespeare, Caragiale, Delavrancea etc.) sînt, însă, atribute ale scriiturii, deasupra cărora distingem vocația excepțională de dramaturg (comediant -) comediograf al lui Horia Gârbea. Stăpînul tăcerii este Thot, slujitor înțelept al Împăratului Osiris, artizan al răsturnării lui și al instalării monarhului Seth, sacrificat și acesta, cu sînge rece, în momentul inaugurării unei societăți democratice în vechiul Egipet. Înconjurat de șefii breslelor, el organizează un "comitet de urgență" și alcătuiește o listă în finalul căreia, "cu voia dumneavostră..." Iar parabole? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a conduce. Legitimitatea transferă puterea în autoritate. Această transformare este o condiție esențială pentru acceptarea normelor politice și ordinii sociale instituționale.”51 Istoria gândirii politice prezintă o varietate de accepțiuni date acestui concept: legitimitatea supranaturală întemeiată pe natura divină a monarhului, pe vocația divină a guvernanților sau pe inspirația divină; legitimitatea civilă exprimă o apreciere valorică privind întemeierea și justificarea exercitării puterii politice; legitimitatea, accepțiune întâlnită în gândirea politică modernă și contemporană, bazată pe încrederea în instituțiile puterii politice. Autoritatea unui
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
politică, Editura Albatros, București, 1997, p. 101. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 97 M. Weber distinge trei tipuri de autoritate și legitimitate: a) autoritatea istorică sau tradițională bazată pe datină sau tradiții culturale. Este dat exemplul monarhilor care domnesc, moștenind acest drept de la familiile lor în baza unor practici de mult timp instituite și respectate. Acest tip de autoritate a fost caracteristic perioadei de început a funcționării Comitetului Internațional Olimpic, când s-a încercat reînvierea spiritului olimpic
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
și o goarnă în mână. Filmul este de nefrecventat ca documentar, un soi de istoric traversează scena și ne explică ce și cum, în timp ce, imperturbabil, regele își vede de-ale lui, îngândurat, așa cum crede regizorul că trebuie să fie un monarh în fața camerelor de filmat. În timp ce istoricul își face meseria și ne povestește despre isprăvile monarhului și contextul politic complicat, Carol Nicolaescu stă fie la birou, fie se plimbă, fie ascute creioane, însă orice ar face, alăturarea celor doi este de
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
traversează scena și ne explică ce și cum, în timp ce, imperturbabil, regele își vede de-ale lui, îngândurat, așa cum crede regizorul că trebuie să fie un monarh în fața camerelor de filmat. În timp ce istoricul își face meseria și ne povestește despre isprăvile monarhului și contextul politic complicat, Carol Nicolaescu stă fie la birou, fie se plimbă, fie ascute creioane, însă orice ar face, alăturarea celor doi este de un grotesc iremediabil. Metoda a încercat-o și Mircea Veroiu în ecranizarea sa din 1995
Carol Nicolaescu Întâiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7186_a_8511]
-
mult sânge ajunge la piele și căldura se elimină, glandele sudoripare scapă de căldură prin sudoarea care a absorbit energia calorică a corpului. Coagularea sângelui e un proces uimitor, permanent factori pro și anticoagulanți se războiesc pentru supremație și un monarh înțelept le face dreptate și unora și altora, sângele curge fluent, nu se produc nici cheaguri, nici hemoragii. Când tensiunea arterială scade, impulsuri nervoase și hormonale o readuc la normal. Inima conține un automatism propriu care o face să bată
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
Hr.), împărații romani aveau să capete denumirea de pius, felix și invictus (pios, fericit și neînvins), nume care încep să facă parte de acum încolo din limba protocolară obișnuită a casei imperiale. Rostul epitetelor era de a înștiința plebea că monarhul își datorază rangul nepămîntesc favorii speciale pe care cerul i-a făcut-o, că așadar el este conducător prin grație divină și că, în schimb, obligația lui față de această întronare celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
celestă este să răspundă cu o devoțiune nemărginită zeului protector. Iar zeul protector cel mai îngăduitor în materie de titluri imperiale pe bază de descendență divină era tocmai Mithra, fiul lui Ahura Mazda. "O favoare atît de persistentă din partea unor monarhi cu moduri de gîndire atît de diferite nu ar fi putut să fie rezultatul unei mode trecătoare sau a unor fantezii individuale. Trebuie să fi avut cauze mai adînci. Dacă timp de două sute de ani conducătorii Imperiului au arătat o
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
încurcă... Acum, e drept: ce rege ai, aia ești!... Să nu ne mai mirăm. Dacă acest "rege" o dă iar în bară, în final, îl încoronăm pe următorul, că abia așteaptă. Dar, să dăm mai întîi citire apelului susținătorului viitorului monarh din Dinastia Războinicilor Eclerați... MAJESTATEA MÂRLĂNIEI VOASTRE,... (începe apelul)... După ce se scrie numele cu majusculă și cu trei binecuvântări liturgice, una în greacă, alta în slavonă (???) și a treia într-o românească voievodală, greu de priceput, urmează supradenumirile ce i
Nevoia de regi... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9165_a_10490]
-
unei comete prin dreptul Pămîntului a fost privită ca un semn divin al cărui mesaj a stîrnit aprinse dezbateri în epocă, și anul care marchează încheierea domniei de 54 de ani a lui Ludovic al XIV-lea, nimeni altul decît monarhul care avea să moară cu convingerea că fusese un vlăstar princiar de obîrșie divină. Deși cele două evenimente nu au însemnătate în ele însele, substanța duratei ce încape între ele are: în primul rînd, este perioada de hegemonie a unui
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]