198 matches
-
explică M. Flonta. În aceste condiții, "tendința noastră spontană [...] de a identifica legitatea cu predictibilitatea și intenționalitatea cu inteligibilitatea ex post facto" este lipsită de justificare. Așadar, "mecanismele cauzale și cele motivaționale se întrepătrund strâns în explicația istorică", astfel încât nici monismul, nici dualismul metodologic "nu pot căpăta o îndreptățire deplină" (s.n.). Deseori, chiar "motivele pot constitui temeiuri pentru predicție" (ibid., pp. 13-14). 94 Preferăm să folosim în cazul lui Dilthey verbul a constata, și nu a stabili, tocmai pentru că primul trimite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Științifică, București, 1970. Angheni, S., Clauza penală în dreptul civil și comercial, Ed. Oscar Print, București, 2000. Angheni, S., Volonciu, M., Stoica, C., Drept comercial, ed. a III-a, Ed. All Beck, București, 2004. Angheni, S., Dreptul comercial între dualism și monism, în Noul Cod civil. Comentarii. coord. M.Uliescu, ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2011. Băcanu, I., Regimul juridic al dobânzii, ed. a II-a, Ed. Lumina Lex, București, 2000. Buta, Gh., Noul Cod civil și unitatea dreptului
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
V. Nemeș, Contracte civile și comerciale, Ed. Hamangiu, București, 2009, pp. 420 și urm. 31 M. Uliescu, op. cit., p. 9. 32 I.L. Georgescu, op. cit., p. 40. 33 G.Buta, op. cit., p. 50. 34 S. Angheni, "Dreptul comercial între dualism și monism", în Noul Cod civil. Comentarii, M. Uliescu (coord.), ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 91. 35 Gh. Piperea, op. cit., p. 5. 36 I.-L. Georgescu, op. cit., p. 69. 37 Gh. Buta, op. cit., p. 69. 38 Gh
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
are un înțeles specific dispozițiilor cuprinse în aceste din urmă acte normative. 65 Pentru opinia potrivit căreia în cadrul legislației actuale ceea ce particularizează pe comerciant față de alți profesioniști, sunt "activitățile de comerț" a se vedea, S. Angheni, " Dreptul comercial-între dualism și monism", în Noul Cod civil. Comentarii, M. Uliescu (coord.), ed. a III-a, Ed. Universul Juridic, București, 2011, p. 78. 66 Clasificarea activităților din economia națională. 67 Pe larg despre aceste condiții a se vedea A-T. Stănescu, "Desfășurarea de activități
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
intrau oficial în Facultatea de arte din Paris. În esență, este vorba de redescoperirea gândirii sale morale și politice: o concepție morală despre ordinea politică, despre supunerea părții întregului și a individului Cetății, concepția Cetății perfecte, sistemele de guvernare, critica monismului totalitar etc. În ceea ce privește distincția între individualism și corporatism, Aristotel a elaborat teza preeminenței, a priorității ontologice a întregului asupra părții 17. Ea reprezintă o adevărată Chartă a corporatismului medieval, replica filosofică a ideii de corporație elaborată de juriști. Concepția lui
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
interdependențe sociale. Filosoful polonezo-britanic Zygmunt Baum (n.1925) se folosește de o metaforă simplă: postmodernitatea are proprietățile "lichidului", față de cele ale "solidității" modernității. Este întemeiată observația că fragmentarea individului și a societății în postmodernitate ar fi o caracteristică opusă unității, monismului modernității. Prin tot felul de "căderi" ale omului, se simte un fel de gust pentru revenirea la tribalism, la "mama natura" care suferă sub presiunile miliardelor umanoide. Imaginea grăitoare o oferă ursoaicele, mutate lângă containerele de gunoaie. Individul nu se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
formele de reprezentare a sacrului, au putut fi sintetizate unele forme generale, care înglobează majoritatea concepțiilor și manifestărilor religioase ale omenirii. O asemenea sinteză 296 cuprinde viziunile Misterului transcendental, ale monoteismului "primitiv", ale politeismului marilor culturi, ale dualismului 297 și monismului religios, ale reprezentărilor prin simboluri, și nu în ultimul rând, a celor antropomorfice (sub forma unui Dumnezeu "personalizat"). Însă, ca o particularitate a tuturor acestor viziuni, o serie de aspecte speciale pot fi regăsite în cadrul religiei budiste și a celei
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se esplică, cu înlesnire putem zice, toate fenomenele. Din momentul în care am conceput această ideie - a independenței absolutului - esplicarea fenomenelor devine un fel de calcul a priori pe care esperiența nu are a-l confirma, ci a-l verifica. ["MONISM ȘI PLURALISM"] 2275B Da! chiar materialismul, fiind monist, e mai idealist decât oricare pluralism. Însă materialiștii să nu uite că sunt datori a esplica din acea materie a cărei definiție consistă în impenetrabilitatea în trei dimensiuni (o definiție viciată deja
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
toate fenomonele psicologice, toate fenomenele de curată aparență, de curat vis ale inteligenței noastre - căci aceste nu pot fi decât echivalentul palid al unei lumi ce există în sine însuși și pe care o numesc materie. Nu idealism și realism - monism și pluralism, iată adevăratele antiteze. [UNITATEA COSMICĂ] 2255 Nu există o adevărată antiteză între idealism și materialism. Amândouă admit o singură unitate cosmică - din ea au a esplica prin fracționare, adecă prin termeni de raport, toate fenomenele. Daca materialiștilor nu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
observat din perspectiva demersului pronaturalist al acestuia, care susține posibilitatea de a aplica metodele științelor naturale în general, ale fizicii în particular, în științele sociale. Faza primară, în care preexistă germenii societății închise, este, în termeni popperieni, cea a unui monism naiv, caracterizat prin confuzia dintre natură și convenție, dintre legile naturale și legile normative, de unde credința nejustificată pentru gândirea modernă, dar motivată prin ea însăși pentru conștiința primitivă, că întreaga umanitate și implicit istoria sa este guvernată de anumite legi
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
destin sau de hotărâri divine. Cum "încremenirea în proiect" nu este caracteristica istoriei, care se află în continuă schimbare și evoluție, a fost suficientă apariția unei cât de mici îndoieli cu privire la implacabilitatea legilor exterioare în sânul acestei comunități tribale, pentru ca monismul naiv să evolueze spre un dualism critic care să ducă la formarea societății deschise, nu înainte însă ca această trecere să se afle, așa cum aminteam, sub semnul unor etape intermediare. Acestea din urmă, susține Popper, au dat unor gânditori precum
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o societate închisă socotită perfectă (așa cum procedează Platon în dialogul Republica, dar și în Legile) sau de a prezice evoluția istorică a umanității spre un nou tip de societate, spre o "cetate a soarelui", cadru al formării noului om. Dacă monismul naiv nu deosebea între legile naturale și cele normative, ci le identifica, dualismul critic va pune în discuție această distincție fundamentală, opunând chiar condițiile sociale celor naturale. Această confuzie inițială e succedată apoi de cea creată în jurul ideii că normele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
remarcat referitor la această primă piesă grea a calitativismului, prin care noua paradigmă a invadat spațiul disciplinelor socio-umane, este că autorul optează pentru o formulă complementară (condamnând "falsa dihotomie" cantitativ-calitativ) între un "pozitivism înțelept" debarasat de încărcătura dogmatică dată de monismul metodologic intransigent și un "calitativism riguros" care să nu alunece în apele tulburi ale postmodernismului fondat pe celebrul imperativ al anarhismului epistemologic "anything goes" (Feyerabend, 1975). Această lucrare inaugurală a constituit declicul care a declanșat catalizarea unei comunități de cercetători
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
simplu, identicul mort, redus, adică, la neant. Pământul e în viziunea lui Eminescu o instanță divină coborâtoare, ceva de felul kenozei Mântuitorului, destinat sacrificiului, adică morții, care echivalează cu neantizarea egoismului nostru funciar. Sacrificiul Demiurgului se insinuează ca anihilare a monismului (unicității) Dumnezeului non-treimic, care încă poate fi cel al Vechiului Testament. Antropologia eminesciană este extrem de tulburătoare și de enigmatică. La poetul nostru, revolta lui Lucifer capătă nuanțe nemaiîntâlnite și ea se arată ca o revoltă împotriva unicității lui Dumnezeu încă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare a paradisului pierdut. Dar nu e vorba doar de atât, căci ambivalența dată de statutul de "insulă în insulă", ne trimite nu la monismul metafizicii tradiționale, ci la arheitate, care transcende dualismul spirit-materie174, căci "insula în insulă" nu mai e centrul, ci stă între antiteze, la "margine", sau cum intuiește chiar Eliade "într-o zonă sacră, adică reală", care în limbaj filosofic și teologal
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spațiu și timp". Ethosul transmodernist constă în efortul de a le face coerente, în contra tendințelor dezintegratoare din nihilismul modernității și al postmodernității. În loc de paranoia ego-ului, metanoia tuturor eurilor. Dar deja ne reîntâlnim cu ontologia arheului, care ontologie este "dialogică", dincolo de monismele și dualismele metafizicii tradiționale. Propozițiile celei mai timpurii cugetări eminesciene sunt: "Oare eu, tu, el nu e totuna? Oare atunci nu se confundă într-unul întreg, într-un individ, când într-un Apollon, oare trecutul și prezentul, nu sunt piedestalul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
celorlalte viețuitoare, la modul panteistic), "este centrul lui etern, că este Spirit", deoarece lumea spațio-temporală este "făcută de către toate "eurile" care acționează într-însa"274. În pofida acestor subtilități, care se vor deduse din știința cea mai avansată, eroarea fundamentală a monismului neo-gnostic (pe care Eminescu nu numai că a evitat-o, dar i-a decelat și consecințele nefaste) este abolirea distincției dintre esența lui Dumnezeu și lucrările divine. Gnosticii comit aceeași eroare a unei bune părți din teologia occidentală: suprimă diferența
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dar i-a decelat și consecințele nefaste) este abolirea distincției dintre esența lui Dumnezeu și lucrările divine. Gnosticii comit aceeași eroare a unei bune părți din teologia occidentală: suprimă diferența ontologică și pun semnul egalității între Dumnezeu și lucrările sale. Monismul lor se-ntoarce la etica omogenizantă a materiei macrofizice, deși pretind a porni de la Spirit. Dar mai există și o mare doză de mistificare și de mutilare a monoteismului creștin. Ei cred că achizițiile științei contemporane pledează pentru un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ci una a torturii.282 Neavertizat asupra condițiilor de apariție a unei religii, Dan Brown le confundă cu modul de naștere a ideologiilor. El n-a înțeles că "logica" internă a dogmei Sfintei Treimi, piatra unghiulară a creștinismului, depășește toate monismele și dualismele perindate în istorie. Reîntoarcerea la o religie precreștină, în numele postmodernității, ar accentua inimaginabil cruzimea conflictelor din lume. Un exemplu edificator este confruntarea de azi dintre Steaua lui David și monismul islamic. Pe de altă parte, eliminarea Treimii din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Sfintei Treimi, piatra unghiulară a creștinismului, depășește toate monismele și dualismele perindate în istorie. Reîntoarcerea la o religie precreștină, în numele postmodernității, ar accentua inimaginabil cruzimea conflictelor din lume. Un exemplu edificator este confruntarea de azi dintre Steaua lui David și monismul islamic. Pe de altă parte, eliminarea Treimii din creștinism în favoarea unui dualism sexual în echilibru e un gând prin excelență gnostic. De altfel, personajul Jacques Saunière este surprins de nepoata Sophie Neveu că practică sexul mistic în grup, evocând disputatele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Werner Heisenberg, pentru ca din filosofie și din psihologie să reinterpreteze critic intuiționismul bergsonian, fenomenologia lui Husserl, psihanaliza etc. Până la Ștefan Lupașcu, ontologia a fost monistă, în primul rând, sau dualistă, ca în cazul lui Descartes. Revolta lui Nietzsche împotriva monismului divin a deschis calea postmodernă a filosofiilor post-identitare, ființa nemaifiind repetiția Unului, ci totdeauna repetiție cu diferență. Din păcate, filosofiile postmoderniste ale diferenței (care se revendică din simulacrele lui Platon și din măștile nietzscheene) pierd onticitatea lumii, înlocuind omogenul (cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nietzscheene) pierd onticitatea lumii, înlocuind omogenul (cosmosul) cu o eterogenitate nestăvilită ca haosmos. Autonomizate, ambele direcții alunecă spre extreme. Or, trionticitatea lupasciană depășește în chip remarcabil orice formă de metafizică autarhică, reapropiindu-se de spiritul Treimii creștine. În ontologia lupasciană, atât monismul, cât și dualismul sunt abolite în favoarea unui triunghi ontologic, al celor trei materii: macrofizică, a mineralului și a omogenului, dominantă în universul nostru, supusă celui de al doilea principiu al termodinamicii, tinzând către entropie maximă; materia biologică, opusă, a eterogenului
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
teoria simulacrelor postmoderniste, este limpede acum că ele lucrează în zona biologicului, evocând "lanțul lui Markov", ca reduplicare și diversificare fără limite, dar reducând starea T la antiteza primei materii lupasciene. În realitate, este vorba de o formă deghizată de monism, spre care biologii înșiși tind prin bioingineria clonării. În artă, e propensiunea spre invazia kitsch-lui, a simulacrelor golite de arheitatea ideilor platoniciene, prin lipsa participării (méthexis) la divin. Falsurile (repetiții cu diferență) nu au sens fără Adevăr. Or, starea T
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
moderniste și postmoderniste. Cestea din urmă încheie, din atare punct de vedere, preistoria modernistă a cunoașterii, ca reducție a lumii la un singur nivel al Realității. Când gândirea tradițională reducea lumea la un singur nivel, sprijinit, însă, ontologic, pe un monism divin, ea ajungea fie la o ruptură între sacru și profan, fie la panteism, fie la politeism. Gândirea modernă, în aceleași condiții, a avut de ales între un monism materialist (marxismul) și eliminarea oricărui grund ontologic, absolutizată de postmodernism. "Proclamarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reducea lumea la un singur nivel, sprijinit, însă, ontologic, pe un monism divin, ea ajungea fie la o ruptură între sacru și profan, fie la panteism, fie la politeism. Gândirea modernă, în aceleași condiții, a avut de ales între un monism materialist (marxismul) și eliminarea oricărui grund ontologic, absolutizată de postmodernism. "Proclamarea existenței unui singur nivel de Realitate atrage atenția Basarab Nicolescu elimină sacrul, cu prețul autodistrugerii acestui nivel"324. De precizat că obiectul transdisciplinarității nu îl constituie nivelurile de Realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]