198 matches
-
de acest fel răspunde gândirea, ea fiind un proces psihic înnăscut, independent de experiența și voința omului. Gândirea este posibilă datorită proprietății sale substanțiale independente, care pe căi tainice ajunge să se poată asocia în epifiză cu substanța materială. 5. Monismul lui Baruch Spinoza Centrul filosofiei și gândirii progresiste medievale a secolului al XVII-lea, se afla în Olanda. Războiul civil a învins aici mai repede decât în Anglia, iar ordinea socială care a rezultat a permis dezvoltarea rapidă a meșteșugurilor
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sunt la fel de reale pe cât sunt și obiectele reflectate prin senzații. Mai mult, Spinoza a arătat că dimensiunea fenomenală a naturii, a corpului și a lucrurilor reflectate prin corp este infinită. Aceasta are două proprietăți mai importante: întinderea și gândirea. 1. Monismul psihofizic spinozian Prin formularea celor două proprietăți de nedespărțit ale naturii și materiei a întinderii și a gândirii Spinoza a reușit să dea o nouă soluție problemei eterne a psihofizicii, relației suflet corp. Adică, spune el, "nici corpul nu poate
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a legăturii dintre lucruri este aceeași cu cea a lucrurilor și a legăturilor acestora". Această echivalență se păstrează ca un atribut al naturii, fie că aceasta se referă la atributul întinderii, fie la cel al gândirii. În aceasta constă esența monismului psihofizic al lui Spinoza. 2. Principiul asociației Spinoza a descris fenomenele psihice ca fiind expresia relațiilor materiale, reciproce, dintre corpul uman cu lucrurile din jur. Mișcările corpului sunt recepționate ca percepții, efectele acțiunii obiectelor reflectate sunt generatoare de afecte și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se prezintă ca un obiect cu anumite proprietăți artistice și estetice și a cărui cercetare trebuie să plece de la simpla sa stare de existent. În decursul istoriei existența operei de artă a dat curs a două interpretări diferite: realismul și monismul. Conform realismului opera de artă este o entitate auto-suficientă și nu prezintă nici un raport de dependență. Prin urmare, opera de artă fie este descoperită în sensul lui Samuel Alexander 2 - descoperirea obiectului implică propria sa existență -, fie este un obiect
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
putea conferi artei o existență concretă, deoarece opera este interpretată doar ca existență dependentă de experiența subiectivă ce poate fi activată în orice loc și poate fi posibilă prin orice tip de obiect cu un minim de însușiri artistice. Conform monismului, opera de artă este dependentă de o categorie ontologică. Dar multiplicitatea formală a operei de artă nu se poate încadra doar într-o anumită categorie. Opera nu poate depinde numai de o categorie ontologică la nivelul compoziției deoarece ea poate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
doar într-o anumită categorie. Opera nu poate depinde numai de o categorie ontologică la nivelul compoziției deoarece ea poate să corespundă unui universal și, prin urmare, se deschide posibilitatea ideii de operă universală. Poate cea mai importantă teză împotriva monismului este cea a lui Walter Benjamin 7 - reproducția mecanică - conform căreia ontologia operei de artă nu poate corespunde unui tip singular de existență, fie religios (Biblia) sau de alt ordin ontologic (magicul, fantasticul etc.) prin simplul fapt că ea ține
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Vorländer, printre pozitiviști, la care accentul cade însă pe intuiție, iar nu pe intelect 156. Să mai reținem că apelul la intuiție înseamnă deja o deschidere spre romantism (vezi și I, nota 135) și urmarea altor căi decât cele ale "monismului metodologic" specific pozitiviștilor. Dar să spunem că această clasificare făcută de Lehmann este una dintre atâtea altele posibile; ba poate naște chiar controverse în legătură cu plasarea lui Dilthey într-o descendență kantiană, mai ales dacă avem în vedere alt punct de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și gândire" (s.n.)157. Aici, autorul sugerează în fond că Dilthey se diferențiază de pozitiviști în ceea ce privește modul de interpretare a științelor. O dată cu delimitarea științelor spiritului de cele ale naturii, la Dilthey nu mai întîlnim un model unic al științelor, acel "monism metodologic" despre care va vorbi von Wright și prin care Comte consideră Metzger ridică perspectiva științifică la rangul de "conștiință principial filozofică"158. Distincția amintită prezentată de către von Wright sub forma "opoziției ireductibile"159 dintre "monismul" și "dualismul metodologic", adică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unic al științelor, acel "monism metodologic" despre care va vorbi von Wright și prin care Comte consideră Metzger ridică perspectiva științifică la rangul de "conștiință principial filozofică"158. Distincția amintită prezentată de către von Wright sub forma "opoziției ireductibile"159 dintre "monismul" și "dualismul metodologic", adică dintre ceea ce el numește "tradiția galileană" și, respectiv, cea "aristotelică" în investigația științifică, distincție asupra căreia noi am insistat deja (vezi supra notele 63 și 155) evidențiază limpede tocmai această deosebire majoră dintre pozitiviști și hermeneuți
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
romantică, chiar dacă ceasul istoric al romantismului a trecut"176. "Există legi la fel de determinate pentru dezvoltarea speciei umane, ca și pentru căderea unei pietre", susține Comte 177. Aceasta e tocmai imposibilitatea pe care o relevă Dilthey, care pe linie hermeneutică respinge "monismul metodologic" al pozitiviștilor și susține "specificitatea metodologică a științelor spiritului sau morale"178 (vezi și I, nota 155). Or, Comte nu a putut evita capcana deschisă în calea oricărei filozofii ce-și urmează de fapt vocația universalistă. Nici n-ar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
există și la el o excepție notabilă ("coapartenența de conținut a sistemelor") la care ne vom referi în cap. II, 2Be. Totuși ideea discontinuității conținuturilor nu i-a impus lui Dilthey o unificare progresivă a întregii cunoașteri din perspectiva unui "monism metodologic" extins, oarecum forțat, la nivelul tuturor științelor spiritului (vezi I, nota 155). În schimb, pentru că nu toate domeniile cunoașterii evoluează în același ritm186, Comte așteaptă ca modelul pozitivist să se universalizeze, cucerind teritoriile rămase încă sub dominația teologiei și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Einleitung..., p. 10. 135 Id., Construcția..., pp. 82-83. Cuvintele pe care le-am subliniat sugerează prin ele însele combinarea de către Dilthey a metodelor pozitiviste (descrierea, comparația) cu cele romantice (intuiția). Prin această subliniere anticipăm, totodată, discuția privitoare la absența unui "monism metodologic" în cazul lui Dilthey (vezi nota 155 din capitolul de față). 136 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. 137 Id., Îndrumare în filozofie, p. 420. 138 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 7. 139 Spunem "cel puțin aparent
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
279. 154 Prezența unor indispensabile presupoziții atât la Dilthey, cât și la pozitiviști ne determină să restrângem caracterul exclusiv al apelului invocat. 155 Vom reveni asupra faptului că la Dilthey nu putem vorbi ca în cazul pozitivismului numai despre un "monism metodologic". De aceea am și subliniat în text termenul de "parțial" în legătură cu metodele la care recurge Dilthey. Expresia "monism metodologic" a fost consacrată de G. H. von Wright. Acesta consideră că pozitivismul are la bază trei teze: 1) "monismul metodologic
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al apelului invocat. 155 Vom reveni asupra faptului că la Dilthey nu putem vorbi ca în cazul pozitivismului numai despre un "monism metodologic". De aceea am și subliniat în text termenul de "parțial" în legătură cu metodele la care recurge Dilthey. Expresia "monism metodologic" a fost consacrată de G. H. von Wright. Acesta consideră că pozitivismul are la bază trei teze: 1) "monismul metodologic"; 2) faptul că "științele naturii, în particular fizica matematică, propun un ideal sau un standard metodologic care măsoară gradul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
un "monism metodologic". De aceea am și subliniat în text termenul de "parțial" în legătură cu metodele la care recurge Dilthey. Expresia "monism metodologic" a fost consacrată de G. H. von Wright. Acesta consideră că pozitivismul are la bază trei teze: 1) "monismul metodologic"; 2) faptul că "științele naturii, în particular fizica matematică, propun un ideal sau un standard metodologic care măsoară gradul de dezvoltare și perfecțiune al tuturor celorlalte științe, inclusiv al științelor omului"; 3) explicația "în sens larg <<cauzală>>", care "constă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care "constă, în particular, din subordonarea cazurilor individuale la legi generale ale naturii, asumate ca ipoteze, inclusiv pentru <<natura umană>>" (op. cit., p. 27). Interpretând considerațiile lui von Wright, Mircea Flonta are inspirata idee de a pune pe două coloane caracteristicile "monismului" și, respectiv, ale "dualismului metodologic". Privindu-l pe cel dintâi ca în oglinda unei ape, comentatorul obține imaginea răsturnată a celui de-al doilea, astfel încât reușește să evidențieze într-o manieră antitetică foarte pregnantă ceea ce desparte tradiția pozitivistă de cea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintâi ca în oglinda unei ape, comentatorul obține imaginea răsturnată a celui de-al doilea, astfel încât reușește să evidențieze într-o manieră antitetică foarte pregnantă ceea ce desparte tradiția pozitivistă de cea hermeneutică (vezi I, nota 63). Iată cum este rezumat "monismul metodologic": Toate acțiunile oamenilor sunt evenimente în lume ce au o determinare cauzală strictă, ca și toate celelalte evenimente. Prin urmare, explicația acțiunilor va putea fi dată în cadrul modelului deductiv-nomologic prin derivarea lor din legi generale și caracteristici de stare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Validitatea explicației teleologice nu depinde în nici un fel de adevărul anumitor corelații legice" (M. Flonta, Notă introductivă la G. H. von Wright, Explicație și înțelegere, p. 6). De asemenea, mai reținem că din punctul de vedere al lui M. Riedel, "monismul metodologic" (adică "păstrarea unității unei metode în confruntare cu particularitățile empirice ale obiectului cunoașterii") este una dintre cele trei "presupoziții" care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism. (Aici este vorba, în fond, despre teza unității metodei științei.) A doua presupoziție avută în vedere de Riedel o reprezintă "monismul ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de referință al cunoașterii posibile", iar a treia "rezultă dintr-o limitare istoricește originală a filozofiei prin obiectul ei, adică prin acela la care ea se raportează materialiter" (op. cit., pp. 42-43). Dacă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de referință al cunoașterii posibile", iar a treia "rezultă dintr-o limitare istoricește originală a filozofiei prin obiectul ei, adică prin acela la care ea se raportează materialiter" (op. cit., pp. 42-43). Dacă "monismul metodologic" nu funcționează decât parțial în cazul lui Dilthey, celelalte două "presupoziții", așa cum vom arăta, își găsesc locul, într-un fel sau altul, în redefinirea filozofiei ca Weltanschauung. În fine, să mai notăm că Andrei Marga vorbește despre un "naturalism
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
realizează cu o metodologie generală de felul celei aplicate în științele moderne ale naturii", altfel spus cu "o metodologie experimentalistă și inductivistă" -, dar în cele din urmă autorul citat ajunge la aceeași sintagmă a lui von Wright, explicând că în virtutea "monismului metodologic", "disciplinele științifice edificate sau pe cale de edificare nu pot fi decât unitare sub aspectul metodologiei, indiferent de specificul obiectului lor de cercetare (din sfera organicului sau anorganicului, naturalului sau socialului)" op. cit., pp. 18-19. 156 Vezi G. Lehmann, Geschichte der
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dintre adepții unei erklärende și, respectiv, ai unei verstehende Psychologie ar putea constitui un punct de plecare util pentru a judeca demersurile orientate după modelul științei clasice a naturii, pe de o parte, și demersurile hermeneuților, pe de cealaltă parte. "Monismul" și, respectiv, "dualismul metodologic" în domeniul psihologiei ar justifica, poate, atunci atât viziunea lor de ansamblu, cât și rezultatele la care au ajuns. Așadar, forma, configurația sufletească explică în continuare Vianu "rezultă din convergența tuturor seriilor de fenomene sufletești către
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
explică M. Flonta. În aceste condiții, "tendința noastră spontană [...] de a identifica legitatea cu predictibilitatea și intenționalitatea cu inteligibilitatea ex post facto" este lipsită de justificare. Așadar, "mecanismele cauzale și cele motivaționale se întrepătrund strâns în explicația istorică", astfel încât nici monismul, nici dualismul metodologic "nu pot căpăta o îndreptățire deplină" (s.n.). Deseori, chiar "motivele pot constitui temeiuri pentru predicție" (ibid., pp. 13-14). 94 Preferăm să folosim în cazul lui Dilthey verbul a constata, și nu a stabili, tocmai pentru că primul trimite
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tehnica și-a însușit treptat toate elementele civilizației (...), omul însuși fiind covârșit de tehnică și devenind obiectul acesteia"67. Caracteristicile tehnice care reifică eficiența ca necesitate sau raționalitate sunt, în percepția lui J. Ellul, următoarele: artificialitatea, automatismul alegerii tehnice, autoaugmentarea, monismul, universalismul și autonomia. Raționalitatea tehnicii, de exemplu, împuternicește organizația logică și mecanică să opereze diviziunea muncii, să stabilească standardul producției și să creeze un sistem artificial care elimină sau subordonează lumea naturală. Instrumentaliștii (Hughes Rip și Kemp, Robinson) analizează tehnologia
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
lucrătorilor lor și corporații municipale și de cartier. Militantul malaiezian pentru protecția consumatorilor, Bishan Singh o numește economia antreprizei comunitare de vreme ce contopește forțele de piață ale economiei monetare cu forțele comunitare ale economiei sociale.” Ideologia corporatistă „a fost grefată pe monismul materialist al filosofului Thomas Hobbes, care a trăit în secolul XVII, ducând acest monism până la ultimele sale limite: el a susținut că nu există absolut nimic în afară de materie. Dacă există un Dumnezeu, El trebuie să aibă un corp fizic. În
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]