183 matches
-
multor limbi și traiului în mai multe culturi diferite. Această relație nu justifică nici deducția tragică precum că proiectul democratic este oarecum cauza de bază a naționalismului și că, așadar, dominația naționalismului poate fi sfărîmată doar prin abandonarea democrației. Interpretările moniste ale naționalismului (ca și ale oricăror alte fenomene examinate de științele umaniste) sînt inadecvate tocmai pentru că sînt total unilaterale. De aceea, teza recentă prezentată aici are scopul nu de a înlocui explicațiile existente ale naționalismului, ci de a complica înțelegerea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Spinoza care i-au adus anatema a fost: "Oricine îl iubește pe Dumnezeu nu trebuie să se aștepte ca Dumnezeu să-l iubească la rândul său". El consideră că există o corelație perfectă între idei, prin atributul gândirii. Este un monist materialist în domeniul gândirii, de acord cu Descartes în credința că intelectul, mai degrabă decât simțurile, este cel care pătrunde esența lucrurilor. Dar se deosebește de el când consideră că Dumnezeu este natura. Natura nu poate fi concepută în afara rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Prezența explicită - cum altfel? - a mărturisirii lui Hristos în sânul tradiției apostolice ne obligă la un recurs hermeneutic. Care este deci conținutul Crezului apostolic și valoarea sa de adevăr? Crezul apostolic este rezumatul Evangheliilor, pe care Biserica universală, împotriva idealului monist al gnozei lui Marcion, le-a menținut în scandaloasa lor pluralitate. Evanghelia după Ioan se termină cu mărturisirea lui Toma în fața Celui înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (In. 20,28). Prin urmare, proclamația apostolică a lui Hristos nu evocă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Coincidentia oppositorum, I, ed. cit., pp. 79 125). operînd apropieri între finit și infinit, unu și multiplu, relativ și absolut, libertate și necesitate, interior și exterior, iar nu imposibile identități [subl. n.]. Iată de ce Berdiaev își declară ostilitatea împotriva metafizicii moniste. La baza gîndirii sale el pune contradicția, privește dualismul ca etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
epistemic access: Distinguishing the mathematical from the empirical", The Journal of Philosophy 94: 472-84. Azzouni, J. 1998 "On "On what there is"", Pacific Philosophical Quarterly 79, 1-18. Azzouni, J. 2000 "Applying mathematics: An attempt to design a philosophical problem.", The Monist 82, 2: 209-27. Azzouni, J. 2004 Deflating Existential Consequence: A Case for Nominalism. Oxford University Press. Ayer, A. J. 1987 Language, Truth, and Logic, Penguin Books. Baker, A. 2001 "Mathematics, indispensability and scientific progress", Erkenntnis, 55/1 (July). Baker, A
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de a nu putea vedea mai nimic creștin În ea din punct de vedere moral, o dată ce opera cu dușmani ai neamului, fie din atașament pentru „știință” ca substitut absolut al moralei și politicii, visând la o tehnocrație luminată, ce gândește „monist” În locul indivizilor și spre binele lor. Comunismul a avut propriul reducționism: partidul, „factorul conștient al societății noastre”, extindea rolul politicului În formă totalitară ca substitut de morală și știință. Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune: ingrediente lipsătc "Individualism etic, raționalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
patrimoniului; ~ furnizarea datelor și informațiilor necesare elaborării regulate a situațiilor financiare. Având în vedere concepția de organizare a conturilor, sunt organizate sisteme de contabilitate cu un singur circuit, respectiv două circuite. Sistemul de contabilitate cu un singur circuit, adică cel monist, este specific țărilor anglo-saxone și se referă la organizarea conturilor într-un singur flux în cadrul circuitului economic, existând o singură evidență contabilă atât pentru latura internă, cât și pentru cea externă. Sistemul de contabilitate în dublu circuit, denumit și sistemul
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]
-
și nu poate fi descoperit în ordinea naturală (religiile Estului - budism, confucianism, islamism, hinduism). Cea de a doua dimensiune distinge între viziunea dualistă a Vestului (om/natură, minte/corp), în care viața are un început și un sfârșit, și cea monistă a Orientului (lumea văzută ca unitate), în care viața este ciclică, recurentă. Avându-și punctul de pornire în viziunea asupra lumii, valorile individuale și colective ale Occidentului și ale Orientului sunt opuse. În Occident, individul, element unic și distinct al
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de extracție iluministă, al raționalității. Întrebuințarea acordată de Hegel acestui concept reprezintă forma supremă de istorializare a revelației într-un sens panteist constrâns de logica necesității. În alți termeni, putem vorbi despre o naturalizare a revelației în presupozițiile unei filozofii moniste pentru care libertatea - atât la nivel divin, cât și la nivel uman - rămâne fictivă. În constrast, Schelling (Philosophie der Offenbarung, 1856-1858) caută o altă dinamică a revelației, pentru care „logica” tensiunii diferitelor „vârste ale lumii” (die Weltalter, în speță: epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de respectivii gînditori ca un soi de măyă a filozofilor indieni antici, adică un soi de iluzie, de halucinație a simțurilor noastre, fără nici o consistență reală și care acoperă adevărata Realitate; al doilea, în schimb, răstoarnă, ca să spunem așa, interpretarea monistă a idealismului, considerînd că singura Realitate adevărată este, pînă la urmă, aceea a materiei, a "naturii" (sanscrită prakrti = "ceea ce preexistă creației, facerii" lumii, respectiv cauza tuturor lucrurilor și ființelor), concepută ca energie foarte subțire, dar care se transformă în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
asupra atîtor suflete care au experimentat fapte extraordinare trăgîndu-și de aici o bucurie și o fericire care i-a împins să disprețuiască plăcerile pămîntești în folosul unei vieți mai intense" [268]. Însă și aici trebuie păstrată aceeași rezervă. Cu presupușii "moniști" [269] expliciți este dificil dacă nu chiar imposibil să se realizeze un misticism autentic [270]; și cei ce iau opiu "experimentează fapte extraordinare...", dar cine poate garanta autenticitatea lor? Că în respectivele manifestări mistice și paramistice ale hinduismului este voba
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
chiar dacă sub un veșmînt formal aparent occidental; Hegel însuși o repudia, noi o respingem însă, nu numai sub forma indiană ci și ca substanță hegeliană, din moment ce este vorba, din punctul nostru de vedere, despre aceeași, unică în mod fundamental, concepție monistă falsă despre viață și despre Spirit. S-ar putea începe o discuție asupra multor aspecte ale concepției filozofice hegeliene, care, din punctul nostru de vedere, prezintă o evidentă influență a gîndirii indiene. În primul rînd, trebuie subliniat însă aportul gîndirii
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
sigure a realității supreme în cele din urmă va fi pus absolutețea aceluiași eu individual într-o astfel de ipostază. Credem că în cele din urmă însă, în ciuda eforturilor făcute, și filozoful din Stuttgart a căzut în cursa aceleiași capcane moniste, greșeală agravată de declararea explicită a faptului că Spiritul Universal, într-o ultimă analiză, nu are o existență în sine stătătoare, ci dimpotrivă, că nu este decît proiecția realității eului individual. Consecințele sînt acelea care derivă dintr-un orice alt
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
declararea explicită a faptului că Spiritul Universal, într-o ultimă analiză, nu are o existență în sine stătătoare, ci dimpotrivă, că nu este decît proiecția realității eului individual. Consecințele sînt acelea care derivă dintr-un orice alt sistem de gîndire monist: mărturisirea implicită a ateismului și, ca o reflectare, declararea implicită a posibilei indianizări (fără ajutorul harului etc.) a omului sau, cel puțin, a anumitor oameni. Și de aici corolarul atîtor aberații mentale care s-au reflectat în politică, în cultură
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cea a bunului plac personal. Ne întrebăm, însă, pe drept cuvînt, dacă nu se poate deduce aceeași funestă concluzie de "imoralitate deosebită", virtuală sau reală în privința tuturor acelor gînditori care au adoptat ca norme de viață sisteme filozofice sau religioase moniste. Previzibil, răspunsul nu este greu de dat: cel ce adoptă în practică asemenea sisteme de gîndire, își declară în mod explicit propria superioritate absolută asupra oricărei legi morale sau spirituale: eul respectiv se declară mai presus de bine și de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acestor persoane "metafizice": Dumnezeu a fost inventat de noi! Asupra altor aspecte negative ale Idealismului nu ne încumetăm să spunem alte cuvinte. Dorim doar să subliniem că, pe tărîmul filozofic propriu-zis, nu se poate face filozofie pornind de la o bază monistă: în cele din urmă, aceasta nu este decît speculația fantastică (întocmai ca cea a indienilor, condamnată de Hegel) asupra Spiritului Universal, care apoi se demonstrează a fi identic cu lumea contingentă. Raționalismul său cel mai înalt constă în consfințirea oricărei
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
nu este decît speculația fantastică (întocmai ca cea a indienilor, condamnată de Hegel) asupra Spiritului Universal, care apoi se demonstrează a fi identic cu lumea contingentă. Raționalismul său cel mai înalt constă în consfințirea oricărei iraționalități. Plecînd de la o bază monistă, nu se poate face nici istorie, întrucît aceasta nu poate fi alta decît istoria imaginată de același Spirit Universal, în măsura în care se reflectă în entități etnice individuale. Și estetica hegeliană, în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
hinduismul, panteismul și monismul occidental în afirmațiile Upanisadelor. Contextul este mult prea diferit. Este periculos să se pună etichete identice pe produsele care sînt doar în mod vag asemănătoare" (p. 28). Din păcate, atitudinea mentală sau spirituală "panteistă" și "monistă" are trăsături identice sau foarte asemănătoare, indiferent de epoca sau regiunea căreia îi aparține. [270] Nici măcar Hegel nu este dispus să recunoască denumirea de misticism pentru așa-zisele practici de "penitență" indiene; cf. p. 247 și nota 158, p. 247
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de acțiune ale corpului, lucrurile de care acest corp este capabil atunci când "acționează pur și simplu în acord cu legile naturale, când corpul este capabil să cuprindă întreaga natură". Sufletul are propriile sale legi naturale de funcționare. Aceasta este soluția monistă spinoziană pentru relația suflet corp, soluție care a fost considerată un atac la adresa influentei ideologii scolastice, cu accent pe credință, ce conferise sufletului atribute divine, de direcționare voluntară autodeterminată a corpului. Nașterea și susținerea unei asemenea concepții, la Spinoza, își
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se află raționalismul discursiv, cum ar fi cunoașterea geometrică sau psihologia generală. Pe treapta superioară și mai sigură a cunoașterii se află știința intuitivă (scientia intuitiva). Dintre aceste trei niveluri, doar primul este caracteristic pentru mecanismul de funcționare a raportului monist spirit-corp. Celelalte două niveluri nu mai pot fi explicate pe baza acestui model. O carență care a fost admisă de etica burgheză, interesată de tot ceea ce ameliorează posibilitățile de acțiune umană. 6. Dependența cunoașterii sufletești de acțiunile corporale Spinoza a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
formulat așezarea manifestările fiziologice la baza acțiunilor psihice. Inerția proceselor psihice se raportează la păstrarea a ceea ce anterior s-a mai produs la nivel nervos; inhibiția servește realizării selectivității reactive iar "mecanismul întăritor" explică substratul motivațional al activității. O explicație monistă elegantă, dar care, așa cum avea să rezulte în final, s-a dovedit insuficientă pentru cuprinderea întregii diversități fenomenale a proceselor psihice. Cu toate eventualele sale limite, Secenov a realizat că reflectarea senzorială este ceva mai mult decât o simplă procesualitate
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de cauzalitate, atât eficiența criteriului sine qua non, cât și diferențierea cauzelor determinante de cele care au doar un rol înlesnitor pentru producerea rezultatului final. Alegerea se face, în dreptul comun, pornind de la premise teoretice cunoscute și încadrate fie corespunzător tezei moniste (teoria cauzei eficiente, teoria cauzei preponderente, teoria cauzei proxime sau teoria cauzei adecvate sau tipice), fie corespunzător tezei pluraliste (teoria echivalenței condițiilor sau teoria condiției sine qua non, și teoria condiției necesare). Adaptarea are loc în funcție de raționamente complexe care duc
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
alta. Descartes explică limpede si complet res extensa, dar lucrurile nu stau la fel și în cazul lui res cogitans. Deși nu este total consecvent în limbajul prin care analizează lumea fizică, din ansamblul operei sale, se degajă clar teoria monistă pe care Descartes o are în vedere atunci cînd se referă la universul fizic. Vorbind despre substanța corporală, Descartes înțelege o materie simplă și singulară, avînd numai un atribut, întinderea: ) Mai mult, materia ocupă în viziunea lui Descartes, tot spațiul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai puțin exactă între guvern și puterea executivă. Problema este că s-au schimbat mult, de-a lungul timpului, atît semnificația, cît și conținutul puterii executive. Înainte ca Montesquieu să fi împărțit puterile în executivă, legislativă și judecătorească, puterea era monistă: stătea în întregime în mîinile monarhului. Monarhul era cel care domnea și guverna, numea personalul căruia să-i încredințeze sarcini politice și administrative și îl înlătura, dădea legi și emitea sentințe, acorda amnistii și grațieri. Prin urmare, conflictul dintre nobili
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
dificultate astfel de criterii. Această specie de pluralism politic, oricît ar fi de limitat, ajută la diferențierea regimurilor autoritare de cele totalitare, în care, în schimb, nu mai poate fi vorba deloc de pluralism, dat fiind faptul că sînt regimuri moniste. Tocmai pentru că este limitat, pluralismul politic al regimurilor autoritare nu este deloc asimilabil pluralismului care caracterizează intrinsec regimurile democratice. Pluralismul democratic va fi mereu cel puțin la nivelul principiilor, dar adesea și în practică nelimitat, concurențial, responsabil. Ar putea să
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]