136 matches
-
să înnebunească, dar într-un mod plăcut, de vreme ce omul invoca întruna din fragmentele sale amazoane ce ucideau bărbați și saluta pe toată lumea cu strigătul „Și moartă, lebăda mea mai cântă: Penthesilea“. În Café Odéon își avea tronul, ședea acolo cu monoclul înfipt în orbită, ceea ce-mi era penibil. Pretindea că e din Mainz sau Frankfurt. Pe cât era de locvace când îl lua gura pe dinainte, pe atât era de zgârcit cu cuvintele atunci când venea vorba despre locul lui de baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob, în afară de câțiva ochelari întregi: colonia străină sau România nouă. Erau și câteva femei din lumea artelor, unele bătrâne, altele bătătoare la ochi, și mai erau și elevii lui. Mini se nemerise pe o banchetă făcând față
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un număr mare de pictori cunoscuți, noi și vechi, câțiva gazetari tineri și prietenii mondeni ai lui Greg; două categorii de monocle: monoclul diplomatic și monoclul snob, în afară de câțiva ochelari întregi: colonia străină sau România nouă. Erau și câteva femei din lumea artelor, unele bătrâne, altele bătătoare la ochi, și mai erau și elevii lui. Mini se nemerise pe o banchetă făcând față lui Greg. Nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
În personaje pe care le găsea În cărți. Pentru aceasta, bătrâna Îi pusese la dispoziție o Întreagă garderobă, În care, alături de costume de epocă și rochii de marchiză, se aflau uniforme de husar. La Începutul fiecărei săptămâni, privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
că el era de fel din localitatea Caldas de Montbuy. Probabil În intenția de a evidenția această conexiune, Barceló se Îmbrăca În mod invariabil asemenea unui dandy din veacul al XIX-lea, etalînd fular, pantofi de lac alb și un monoclu fără dioptrii pe care, potrivit gurilor rele, nu și-l scotea nici În intimitatea closetului. În realitate, Înrudirea cea mai semnificativă pentru averea sa era aceea cu propriul genitor, un industriaș ce se Îmbogățise prin mijloace mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de necesitate, nu? a zis. Hai, șaizeci de duros și Îți deschizi un carnet de economii, că doar la vîrsta ta trebuie să te gîndești la viitor. Am refuzat din nou. Barceló i-a aruncat tatei o privire mînioasă prin monoclul său. — Nu te uita la mine, a zis tata. Eu am venit aici numai ca Însoțitor. Barceló a oftat și m-a cercetat pe Îndelete. — Să vedem, flăcăule, tu ce anume dorești? Ce doresc e să aflu cine este Julián
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina dezbatere și s-a mărginit să mă observe de după monoclul său cu un zîmbet voalat. Sau poate că privea doar cartea pe care o țineam În mînă. 2 În duminica aceea, norii alunecaseră din cer și străzile zăceau scufundate sub o lagună de ceață deasă și arzătoare care făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ca niște cubulețe de gheață peste cărțile și ziarele lor. Silueta lui don Gustavo Barceló se contura lîngă geamurile unei galerii ce dădea spre grădina interioară a edificiului. În ciuda atmosferei aproape tropicale, librarul purta hainele sale obișnuite de țafandache, iar monoclul Îi lucea În semiîntuneric precum o monedă pe fundul unei fîntîni. LÎngă el am deslușit o figură Înveșmîntată Într-o haină de alpaca albă, care mi s-a părut a fi un Înger sculptat În cețuri. La ecoul pașilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
era o clădire înaltă, cenușie, în apropiere de linia de S-Bahn. Am urcat la ultimul etaj, unde, cu un zâmbet de maniac ferm instalat la locul său, Becker dădu un picior într-o ușă. Un omuleț gras și spilcuit, cu monoclu și mustață, se uită în sus la noi de pe scaun și zâmbi nervos când am intrat în birou. — A, Herr Becker, zise el. Poftiți, poftiți. Ați adus și un prieten cu dumneavoastră, excelent. Nu era prea mult loc în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Becker în timp ce acordă fotografiilor o atenție sporită. — Tipul de fată drăguță din vecini, nu crezi? Becker pufni: Dacă se întâmplă să locuiești lângă un afurisit de adăpost pentru câini. — O, asta e bună, râse Helmut și începu să-și curețe monoclul. În timp ce făcea asta, o șuviță lungă și foarte căruntă din părul lui șaten, lins, se desprinse dintr-o meșă foarte prost ascunsă, ca o cuvertură care alunecă de pe pat, și spânzură ridicol pe lângă una dintre urechile lui de un roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cu femeile-i pierdute și-n orgiile-i obscene, Acolo v-ați pus averea, tinerețele la stos... Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos? Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochiu, drept armă bețișor de promenadă, Vestejiți fără de vreme, dar cu creeri de copil, Drept științ-avînd în minte vre un vals de Bal-Mabil, Iar în schimb cu-averea toată vr-un papuc de curtezană... O, te-admir, progenitură de origine
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Lentile de contact, geantă sport pe umăr! — Și barbă! — Nemaipomenit! Am fost sigură că e mai tânăr! — Mai bătrân! — Mai scund! — Mai gras! -- Mai chel! — Cu totul altfel mi l-am imaginat! Cu pălărie de pai, trenchcoat, baston. — Redingotă, melon, monoclu, umbrelă neagră... — Smoking! Papillon! * — Ultima care a ieșit, baba aia, cu mănuși, pălărie, este sau nu nevasta lui, spune? — Prezentabilă! — Oribilă, vrei să spui... Pentru vârsta ei, o femeie bine.. — La vârsta ei, frumoasă, urâtă, nu mai contează! Important este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
arbitru al eleganței, aș zice un Petronius contemporan, scrupulos în arta de a se îmbrăca până la prețiozitate. Purta haine de tăietură clasică din stofă englezească, mănuși tot englezești, guler răsfrânt (Take Ionescu) chiar pe arșița cea mai mare, ghetre albe, monoclu cu șnur și baston de trestie ou miner de ivoriu. De când îl știu exala din făptura lui o ușoară mireasmă de paciuli. Când Mihaela îl zări, i-am surprins pe față o mirare, ceea oe însemna că i-a făcut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
glas tare de la un pupitru din prima ediție a lui Shakespeare, legată în piele de vițel. În spatele lui, pe perete, o colecție întreagă de uleiuri. Vechii maeștri, John. Își înalță capul și, în timp ce privește spre cameră, lumina îi cade pe monoclu și el... Am început să mă învârt nervos prin cameră, în vreme ce Lorne îi tot dădea înainte. Dar, pentru început, cine era Garfield? Pe tip îl cheamă Gary. Barry nu e prescurtarea de la Barfield, nu-i așa? E pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
creadă nițel țicnit. Vei fi mai respectat. Oamenii la locul lor nu prea sunt luați în seamă. Sau poartă papion. Mustață în furculiță ori baston. Sau pe toate odată. Caz de psihiatru. O nucă prea tare pentru cei din preajmă. Monoclu. Barbă. Toți și-au lăsat. Știi ceva mai potrivit: un țignal! Vei sufla din răsputeri: va fi ceva infernal! Zi și noapte! Care pe care! Cu vorba, cu scrisul, așa cum ți-ai propus, va dura prea mult. Încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
martorilor, tînărul arhitect obișnuia să povestească la Zürich despre eforturile sale de a aclimatiza literatura și arta modernă la București... Pe 5 februarie 1916 are loc primul spectacol dadaist: primul interpret (un tînăr de 19 ani, mărunțel și vioi, cu monoclu, nimeni altul decît Tzara) își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rugămintea mea cea arzătoare sunt să accepți să devii moștenitorul meu!!... 252 DANIEL BĂNULESCU Francis Macomber"), tabachera lui Lenin, fotograful lui Alva, cartea de vizită, însiropată cu declarații amoroase, aparținând Mariei Curie, o listă cu socoteli zilnice a D-nei Stein, monoclul D-lui Joyce, mantaua lui Lindbergh, peruca lui Groucho, carnețelul de bal al Lilianei Gish, o eșarfă a Zeldei, câte și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin forța negativității din operă, ci și prin stilul În care trăiesc (sau mor), se Îmbracă, vorbesc. Iată-l, de pildă, pe Tristan Tzara, echipat mereu ca pentru o mare recepție, În costumele sale trase la patru ace, cu nelipsitul monoclu. Sau pe nu mai puțin elegantul Marcel Duchamp. Ori pe Jacques Vaché, poetul ofițer cu o uniformă care Îi lasă muți de uimire pe toți: jumătate franceză, jumătate germană. Sau pe Maiakovski, revoluționarul, cu al cărui nume Giuseppe Scaraffia Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
dandy flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
impună imaginea unui dandy. Tânăr fiind, desfășoară «o mare morgă acasă», bea cafea numai « În vieux-Saxe cu o linguriță antică»; iese doar noaptea târziu, intră la Capșa, unde Îi măsoară insolent, din cap până-n picioare, pe «toți belferii», prin lentila monoclului; arborează «coroana comtală», apare, În Cișmigiu, Într-un costum de mare efect, cu «mănuși gris-clair, ghetele cu capace și cu o cravată mauve vieux-rose ca un lampion». La Berlin, În escapadele sale amoroase, Îmbrăcat, ca Baudelaire, Într-un «complect violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Delbourg-Delphis nu are cum să riște interpretări mitico-simbolice atunci când, de pildă, trece În revistă tipurile de oglinzi În care se răsfrâng pur și simplu cocheții dandy de la finele veacului al XIX-lea sau când descrie unul dintre accesoriile lor predilecte, monoclul. O aventură de acest tip ar fi delir hermeneutic pur. Autoarea face În primul rând istorie, iar metoda sa de cercetare, aflată la frontiera mai multor discipline, se dovedește adecvată și pertinentă. Ceea ce nu o Împiedică la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mână, fără de care un costum elegant, o ținută tipic dandy nu sunt de conceput. Spre a nu mai vorbi despre lanțuri, ceasuri ori despre bijuteriile propriu-zise (inelele, cu precădere), cărora li s-ar putea dedica un Întreg capitol. Ca și monoclului, purtat de numeroși dandy nu din motive de miopie, ci ca avertisment suplimentar pentru indiferența superioară a acestora. Dă bine să se știe că nu poți, dar mai ales că nu vrei să vezi mulțimea, fie ea și aristocrată. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din motive de miopie, ci ca avertisment suplimentar pentru indiferența superioară a acestora. Dă bine să se știe că nu poți, dar mai ales că nu vrei să vezi mulțimea, fie ea și aristocrată. Sunt astfel mai mult decât celebre monoclurile lui Henri de Regnier, Leconte de Lisle sau Serghei Diaghilev. Poeme Întregi s-ar putea scrie (dacă nu, măcar câteva paragrafe Într-o istorie a accesoriilor dandy) despre florile (adevărate!) pe care mulți dintre acești bărbați ce abhoră natura le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai exact, expresia feței). Toate trăsăturile sunt În prealabil studiate meticulos În oglindă de acești Narciși imperturbabili. Privirea trebuie să fie când absentă, trădând nepăsarea, când afectată, de o superioritate disprețuitoare. Nici o lacrimă, nici o sclipire de interes, nici măcar o melancolie. Monoclul, lornionul, ochelarii au o funcție precisă: chiar dacă nu sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze că nu văd sau, mai exact, că nu doresc să vadă pe nimeni atunci când intră Într-un salon, club ori sală de spectacol. Privirea vitrificată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia. Într-una din ele ținea învelitoarea, iar cu cealaltă trase tăblița afară. Strigă deodată către fiul său: — Monoclul meu, te rog! Nawaf aduse o lupă de bijutier, pe care Naasri și-o fixă cu îndemânare pe ochiul stâng. Bărbatul mai în vârstă se aplecă asupra mesei, studiind îndeaproape obiectul. Scoase un murmur ușor, dar nu spuse nimic. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]