136 matches
-
de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
piatră de încercare, dar și ca un agent transformator. Pariziana posedă virtutea de a se mișcă prin lucruri nemișcătoare, dând dovadă de suplețe, capacitate de acomodare și creativitate. Ea reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a fost niciodată vorba de doi gemeni... ci de un singur personaj, că acel "noi" desemna un "eu"). Aluziile și frazele echivoce abundă, copiii, epocile, locurile se amestecă rupînd orice armonie livrescă sau pact interpretativ, descurajînd orice lectură lineară și monocordă. Ajungem aproape de graniță. Îi spunem Tatei să se întindă în spatele copacului cel înalt și să nu se miște. În curînd, la cîțiva metri de noi, trece o patrulă de doi bărbați. Îi auzim vorbind: Mă întreb ce potol avem azi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
între cei doi termeni, care sunt echivalenți doar la o privire superficială. În lumina ultimelor precizări, devine, cred, clară o exacerbare a sensului primului termen în semantica celui de-al doilea: groaza este o teroare net augmentată, chiar viscerală, însă monocordă. Deși, din păcate pentru noi, nu diferențiază între teroare și groază, Edmund Burke este cel dintâi estetician care formulează considerații originale și demne de interes în privința primului concept, pe care îl discută în raport cu emergența sublimului. Astfel, în eseul (publicat anonim
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate, un discurs marcat de asertivitate, a cărui forță ilocuționară ia naștere din uzul performativelor și verdictivelor. Schimbul direct de argumente punctuale și opinii determină o restructurare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest lucru se știa de mult. Se aflase cu 1000 de ani înainte de epoca lui Pitagora. În Grecia antică, numele lui Pitagora era legat de o altă invenție: scara muzicală. Într-o zi, spune legenda, pe când se juca cu un monocord, o cutie de rezonanță cu o singură coardă (Figura 7), Pitagora a avut ideea de a deplasa un culisor de-a lungul corzii, observând astfel o modificare a notelor. A înțeles repede că are de-a face cu un comportament
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
previzibil al corzilor. În lipsa culisorului, atunci când este ciupită coarda, se obține o notă clară, respectiv sunetul cunoscut ca fiind fundamental. Când se pune culisorul în contact cu acea coardă, sunetul obținut se modifică. Dacă el este plasat chiar în centrul monocordului, în contact cu mijlocul corzii, din partea fiecărei jumătăți a ei obținem aceeași notă: un ton cu exact o octavă mai ridicat decât tonul fundamental al corzii. Deplasând puțin culisorul, coarda poate fi împărțită în trei cincimi, respectiv două cincimi; în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
muzicale. Pentru Pitagora, cântatul la un instrument era un act matematic. La fel ca pătratele și triunghiurile, dreptele reprezentau numere-forme, astfel încât a împărți o coardă în două segmente însemna același lucru cu a realiza un raport din două numere. Armonia monocordului era de fapt armonia matematicii - și armonia universului. Pitagora a ajuns la concluzia că rapoartele nu guverneză numai muzica, ci și celelalte genuri de frumusețe. Pentru pitagoricieni, rapoartele și proporțiile controlau frumusețea muzicală, frumusețea fizică și frumusețea matematică. Înțelegerea naturii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
unei flori de lotus, găsindu-și, acolo, sufletul drumețind, desfăcut în petale fără de număr și alergând pe toate cărările, nu către aflarea unui adevăr, ci către toate adevărurile. Ca și o strună de vioară care, în mânuța unui copilaș, zumzăie monocord, în cuget, îi răsună însă o unică reflexie: Vânătorul O'Piatră poartă același nume ca și mine, își zise el cu o scurtă tresărire. Dacă în tribul său o fi obiceiul să se adauge și un nomen la prenomen, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211). În multitudinea de aspecte surprinse și dezbătute într-o manieră hiperculturală, dl. Th. Codreanu nuanțează și singurătatea bacoviană, prin comparație cu Eminescu și cu Fr. Nietzsche. Extrem de axată pe detalii, cartea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
procedeu general, îngroșându-se tezist-romantic contrastul între micimea contemporaneității și magnificența vremurilor trecute, evocată prin mărturia depusă de "ale turnurilor umbre". Moda "ruinurilor" a răposat de mult; la mijlocul veacului trecut se putea vorbi chiar de opusul ei, doar se cânta monocord, entuziast și calp, zidirea, șantierul, construcția nouă, barajul, Bumbești-Livezenii, compresorul proptit cu piciorul ș.a.m.d. Dacă onor scriitorul român ar catadixi să mai și coboare din turnul de hârtie al gâlcevilor eterne, ar putea constata că, în anno domini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de necesitatea prezenței însoțitorului, deoarece necesitățile lui sunt mult sporite din punct de vedere material, social, suport psihologic etc. TULBURĂRI DE VORBIRE ● Bolnavul prezintă tulburări de vorbire ușoare: disartrie, balbism, alte tulburări de vorbire specifice unor afecțiuni neurologice (vorbire monotona, monocorda din boală Parkinson, vorbire explozivă din afecțiuni cerebeloase și în special leuconevraxita, vorbire nazonata, dificilă, lentă, din miastenia gravis), incapacitate adaptativa 0-49%, nu se încadrează în grad de invaliditate. Pentru anumite profesii se poate încadra în gradul III. ● Bolnavul are
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
de puternică ar fi presiunea realității, monotonia sau nefericirea nu sunt o fatalitate. Femeia pariziana, cu întreg modul ei de viață o dovedește și, într-un fel sau altul, reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Pariziana introduce în fiecare scenă o notă personală ce ține de trăsăturile ei: un capriciu, o simulare, o minciună și, ceea ce este principal elementul de originalitate 241. Ea reușește să teatralizeze ritualurile stereotipizate ale vieții. Ocupațiile denotă un comportament eminamente
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
piatră de încercare, dar și ca un agent transformator. Pariziana posedă virtutea de a se mișcă prin lucruri nemișcătoare, dând dovadă de suplețe, capacitate de acomodare și creativitate. Ea reface un element al schimbării și al polifoniei într-o lume monocorda. Devenind stăpâna propriului destin, Pariziana este simbolul înnoirii ce apare în momentul uzurii sociale. Atenția acordată individului constituie realizarea cea mai importantă din ultimele două secole. Din această perspectivă, faimoasa definiție hegeliana a modernității că "begründung an sich selbst" (autonomie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
combinări (vinul și grâul, copilul și fluturele, zarul și peștele), au conturat o identitate lirică extrem de puternică, ce nu se ferește de redundanță. Apoteoza din baia de aburi De aceea este surprinzătoare vădita prefacere prin care trece un poet, altfel, monocord și autosuficient, cu toate că nimic nu-l împinge la schimbare. Volumul din 2007, Centura de castitate, anunță din titlu o austeritate ce echivalează cu o cale nou descoperită către grație: ascetismul, înfrânarea, anularea fiorului vital. Și totuși, poemul omonim vorbește tocmai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
să-l împiedice pe celălalt să și le exercite pe ale sale. În spațiul public, unde ne întâlnim toți, avem nevoie de toleranță, de îngăduință, de accept, de compromis. Este o viziune tipic liberală. Pluralismul nu trebuie sufocat prin vocea monocordă a unui singur tip de abordare. Etica evangheliilor trebuie să stea la baza tuturor eticilor, să alimenteze substanța acestora, nu să o sleiască. De aici poate titlul: dincolo de îngeri și draci. În această cheie, mai nimerit ar fi fost dincoace
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
limpede superioritatea lui Sofocle, ca analist al omului, asupra lui Eschil care făcea adesea din lirism instrumentul unei tensiuni tragice înalte suplinind un profil uman slab, ilustrat de paloarea, lipsa de consistență a lui Oreste și a Electrei, de caracterul monocord al lui Xerxes, de nedefinirea lui Eteocle (p. 181). Deși se despart adesea în aprecierile asupra lui Eschil, cele două comentatoare împărtășesc opinia defavorabilă lui Euripide. Alice Voinescu crede că elanul idealismului umanizator, după ce și-a atins culmea la Eschil
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Doinaș se inspiră mai ales din lucrarea biografică a lui Plutarh Viețile paralele. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. Nesa tisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative provenite din surse multiple, el complică excesiv lucrurile, iar pitorescul substituie acumularea lentă de tensiune. Când
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
libere de sub paturi, de prin balcoane, debarale, băi etc. Am sentimentul că o bună parte din cărțile mele și ale colegilor noștri de generație, care au apărut în tot acest timp, inclusiv după 1989, sunt o specie de literatură artificială, monocordă, manieristă, extrem de săracă și cu totul nenaturală, un fel de evaziune a minimalismului textual, sau experimentalist, paralel cu tragediile care s-au întâmplat și se întâmplă în viețile oamenilor, curgătoare pe albia reală a istoriei din preajmă, ca un râu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și în speranța că nu se va detecta o notă critică la adresa cineaștilor despre care vorbim, nu mi se pare posibil, nici dezirabil, à la longue, ca filmul să fie practicat exclusiv sau preeminent înăuntrul unei opțiuni în ultimă instanță monocorde, fie că o numim mizerabilistă, ”minimalistă” sau oricum altfel. Spui că există indicii (și exemple) ale unor alte feluri de a face film. N-am văzut încă Boogie de Radu Muntean și înțeleg că n aveam cum să văd filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mamy mic, îți scriu mereu vrute și nevrute. Mâine la 8 voi merge la Poștă să duc amândouă scrisorile odată. Vei primi două. Vreau să fii mulțumită chiar dacă aceasta din urmă e anostă, insipidă. Mi-a tăiat elanul Mihai. Și eu sunt monocordă, prin viața pe care o duc. Teatru, deloc. Cinematograf, deloc. Lecții și sindicat. Nu. Tu mereu, cu mine peste tot. Îți închipui, Monica, nu te părăsesc o clipă. Nimic nu mă distrage de la preocuparea asta constantă. Dacă vorbesc cu altcineva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
exact al volumului de poezii. Această ladă și-o cere, apoi, și pentru întregirea acestui sumar dar, desigur, și pentru definitivarea altor volume de poezii. Tuturor acestor ipoteze și altora de acest fel li se răspunde într-un singur fel, monocord: dar dacă poetul și le distrugea?! La această întrebare nu mai este de nici un folos răspunsul în termeni juridici: erau manuscrisele lui, avea toate drepturile asupra lor. Asta se putea spune atunci sau în anii imediat următori dar azi, când
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
În 1912, a fost cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Iscate nu dintr-o „toană de artist”, ci dintr-o decepție amoroasă, naivele versuri estudiantine ale lui F. sunt când plângătoare, când imprecatorii (Inimă de student, 1904). Exercițiile lui lirice rămân monocorde, chiar dacă tema suspinătoare a „iluziunilor pierdute” e tratată pe alocuri cu mici variațiuni de tehnică a stihuirii. Printre propriile confesiuni sentimentale sunt intercalate tălmăciri din Horațiu, Catul, Heine, F.W. Weber. În reviste, a mai publicat traduceri din Eschil (Prometeu
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
subiectul blanchotian se simte ca peștele În apă. Abia cînd poate repeta la infinit și tematiza dispariția - fără Însă a o Înscena diferit pentru a provoca surprize - locutorul blanchotian răzbate tot mai insistent. Cu cît mai insistent, cu atît mai monocord - scriitura Îl apără ca un scut de respingere, de refuzul căruia i se simte destinat. Din acest presentiment destinal al claustrării trebuie să fi apărut orientarea lui ideologică din tinerețe, și-apoi din credința că s-ar mai putea salva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
psihologice. Componentele realului, fără să fie pretexte analitice, potențează totuși notația caracterologică pe linia detectării unui nucleu dilematic al ființei. Tehnica de creare a psihologiilor compozite, speculate lucid, fără tentația abisalului, dar convingător la nivelul ansamblului comportamental, suferă din pricina manierei monocorde. Strict vorbind, romanul Racul este urmărirea unui proces de conștiință: tatăl moare, fiul îi regândește existența, presupunând o crimă și identificând ipotetic asasinul, rând pe rând, în douăsprezece personaje, toate cu o vină potențială. Chiar dacă este sugerată ipoteza sinuciderii, misterul
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]