268 matches
-
fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al cincilea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apamea, în Siria) unde locuitorii credeau în dogma de la Calcedon și îl priveau cu ostilitate pe patriarhul Sever de Antiohia care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe cititorii săi către adevărata credință. Evagrie e foarte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fotie mai spune că Basilius ar fi fost și autorul unei scrieri anonime Contra lui Nestorios pe care ar fi folosit-o ca punct de pornire Ioan din Schitopole pentru cele douăsprezece cărți ale sale în care îi combate pe monofiziți (cf. p. ???). Despre celelalte opere ale lui Basilius avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul” pentru că era monofizit. Sirian prin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
combate pe monofiziți (cf. p. ???). Despre celelalte opere ale lui Basilius avem informații doar de la Fotie și nu e cazul să ne oprim mai mult asupra lor în acest context. Ioan ar fi fost supranumit „Diacrinomenul”, adică „separatul” pentru că era monofizit. Sirian prin naștere, pare să fi fost contemporanul mai vârstnic al lui Basilius din Cilicia. După cum spune Fotie (Biblioteca, cod. 41), și el ar fi scris o Istorie a Bisericii alcătuită din zece cărți. Primele cinci se ocupau de perioada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a doua jumătate a secolului al patrulea și chiar a secolului al treilea; ca atare, nu trebuie să-l confundăm cu un Amoniu mai târziu care ar fi scris un Comentariu la Hexameron și o operă de combatere a monofiziților. Noi ne referim aici la cel din Alexandria care ar trebui să fie acel Amoniu al cărui nume apare frecvent ca autor de interpretări în diverse Catene de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o operă, identificată cu tot atâta imprecizie, în care îl combate pe Sever de Antiohia; e compusă din cel puțin două cărți, iar din a doua au fost extrase unele fraze și au fost inserate în culegerea de mărturii contra monofiziților care se găsește între scrierile lui Anastasie Sinaitul. Bibliografie. Ediții: PG 93, 13-780. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 93-95. 7. Cosma Indicopleusta După cum rezultă și din semnificația primă a supranumelui său, Cosma a fost poreclit „Indicopleuste”, adică „navigator în jurul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 547-549; trece prin unele dificultăți care au drept cauză probabil polemicile purtate cu învățații din Alexandria, dușmani dintotdeauna ai școlii antiohiene căreia el îi aparține (e antiohian și prin naștere) și, mai degrabă, fiind nestorian, trebuie să țină piept monofiziților din Alexandria. Declară că nu a avut parte de o educație îngrijită și acest lucru e confirmat chiar de opera propriu-zisă, destul de dezordonată la nivelul structurii și la cel al conținutului. Fotie afirmă chiar că „exprimarea e vulgară și departe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trimise de sfîntul papă Leon lui Flavian din Constantinopol” și „Apărarea decretului sinodului din Calcedon”, constituie un fel de apendice, compus pentru că unii frați creștini îi ceruseră lui Vigiliu să apere aceste două documente sinodale care fuseseră criticate de un monofizit. Vigiliu a scris această lucrare din teama că monofizitismul, care triumfa în Orient, putea să amenințe și provincia sa; oricum ar fi, spune multe despre amploarea preocupărilor lui Vigiliu faptul că, în timp ce scriitorii africani dinaintea lui, despre care avem informații
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-lea, la cererea papei Leon, prin care maniheii sînt scoși în afara legii. Era însă o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus acum doar la Italia, și pentru Biserica apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliniindu-se din cînd în cînd cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes și Calcedon
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pe lîngă preocuparea pentru aspectele doctrinale, Leon a încercat de fapt să apere principiul primatului papalității, fundament al unității Bisericii, desfășurînd o intensă și energică activitate diplomatică. Scriindu-i lui Flavian, patriarhul Constantinopolului, în 449, Leon a precizat faptul că monofiziții sînt condamnați de papalitate; însă Eutihie, care obținuse sprijinul împăratului Theodosius al II-lea, a reușit să obțină convocarea unui al doilea conciliu la Efes, tot în 449; aici ereticul a fost reabilitat, iar legații pontificali n-au fost nici măcar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosper din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165, din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. în secolele următoare, stilul solemn și precizia redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile cancelariei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atrăgea atenția Sfinților Părinți asupra figurilor lui Teodor, Teodoret și Iba. După cum vom vedea imediat, această condamnare a provocat o serie de polemici și a creat derută în Occident pentru că a fost considerată în esență o concesie făcută de Iustinian monofiziților. Ca atare, ajuns la Constantinopol, Facundus a început să scrie o carte în apărarea celor Trei Capitole (Pro defensione trium capitulorum), care nu era încă terminată atunci cînd a sosit în capitala imperiului papa Vigilius, în ianuarie 547; opera, compusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod sintetic evenimentele, începînd cu învestirea lui Nestorie ca patriarh al Constantinopolului în 428 și pînă la cele din 543-544, în timpul cărora imperatorul se lăsase convins de monofiziți. Evenimentele următoare sînt omise din narațiunea lui Liberatus pentru că sînt cunoscute de toată lumea și toți contemporanii săi participaseră la ele. Scrierea a fost compusă probabil după moartea papei Vigilius (555) și înainte de aceea a patriarhului Alexandriei, Teodosie (566). Scrierea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
său, Rusticus, care la început a fost de acord cu Vigilius, însă ulterior a fost excomunicat de papă din cauza atitudinii lui diferite față de hotărîrile împăratului Iustinian. Rusticus a scris un Tratat contra acefalilor (Contra Acephalos disputatio), reprezentanți ai unui curent monofizit. Opera lui Rusticus este un studiu interesant al controversei celor Trei Capitole și condamnă atitudinea lui Iustinian, confirmînd concluziile conciliului de la Calcedon (PL 67, 1167-1254). La fel ca Facundus de Hermiane, contemporanul său, implicat în aceleași probleme, și Rusticus ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a răspunsurilor date diaconului Tiberiu, cf. infra, pp. 000-000. Ne-a parvenit sub numele lui Chiril un tratat Contra celor care nu vor s-o recunoască pe Sfînta Fecioară ca Theotokos, pe care Iustinian îl citează în scrierea sa Contra monofiziților, din 542, atribuindu-l lui Chiril. Absența termenilor tehnici specifici polemicii antinestoriene ne-ar obliga să-l plasăm în cadrul producției timpurii a lui Chiril; G.M. de Durand a adus însă argumente solide contra autenticității tratatului, bazate atît pe tradiția manuscrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recunoașterea oficială la Calcedonia (unde epistola sa cu numărul 4 a fost adoptată în mod oficial de către conciliu), la el, divinul în Cristos tinde să aibă întîietate, iar umanul riscă mereu să fie depreciat. Nu e de mirare așadar că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V-VI calcedonienii au văzut în Chiril expresia ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de Iustinian la opera lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ortodoxiei - proces care a culminat cu trimiterea făcută de Iustinian la opera lui Chiril cu ocazia condamnării celor Trei Capitole în 553 - pe de altă parte, nu numai în lumea de limbă greacă, s-au inspirat din scrierile lui autori monofiziți ca Timotei Eluros și Sever de Antiohia (despre care cf. pp. 000-000 și 000-000), însă, în țările unde se vorbea greaca, succesul lui Chiril, ca și realizarea și răspîndirea traducerilor textelor sale au fost adesea stimulate de răspîndirea tendințelor monofizite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de tradiția teologică occidentală, însă era greu de înțeles și, în orice caz, suspectă de erezie pentru teologii orientali obișnuiți să folosească physis și hypostasis ca sinonime. Pînă către sfîrșitul secolului al V-lea, inițiativa teologică avea să aparțină teologilor „monofiziți”, care au atacat doctrina celor două naturi, apărată cu strășnicie de teologii calcedonieni. După începutul secolului al VI-lea, sub Anastasius și Iustin I și în mod „oficial” o dată cu Iustinian, se va dezvolta inițiativa „neocalcedonienilor”, care admiteau ambele formule, „două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de inexistența aprobării papale. Reacția a fost extraordinar de violentă în Egipt, unde, la moartea lui Marcian (în 457), succesorul lui Dioscor, Proterios, care mai fusese apărat cu ajutorul armatei, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei Eluros, uns deja ca episcop al monofiziților (cf. p. 000). Expulzat și exilat între 458 și 460 de către noul împărat, Leon, Timotei a profitat de revolta uzurpatorului Basiliscus pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
violentă în Egipt, unde, la moartea lui Marcian (în 457), succesorul lui Dioscor, Proterios, care mai fusese apărat cu ajutorul armatei, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei Eluros, uns deja ca episcop al monofiziților (cf. p. 000). Expulzat și exilat între 458 și 460 de către noul împărat, Leon, Timotei a profitat de revolta uzurpatorului Basiliscus pentru a se întoarce (475) și pentru a-l determina pe Basiliscus să promulge întîi un Enkyklion care condamna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Antiohia, a cărei teologie era totuși rădăcina nestorianismului, monofizismul s-a impus prin patriarhul Petru Fullon (469/470-490), care a trebuit să fugă de mai multe ori și de tot atîtea ori a reușit să se întoarcă. în Siria, triumful monofiziților n-a fost complet; și aici el căpăta implicații politice: pentru calcedonieni a fost folosită denumirea de melchiți, care îi desemna în siriacă pe partizanii împăratului, în timp ce monofizismul era cu mult mai bine primit de masele populare. Era răspîndit în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din zone vitale precum Siria și Egiptul. După o primă fază caracterizată de efortul de a impune formula de la Calcedon în special prin represiune militară, nu e de mirare că împărații s-au străduit să aplaneze neînțelegerile dintre calcedonieni și monofiziți. Foarte important a fost edictul de uniune - Henotikon - promulgat în 482 de împăratul Zenon Isaurianul sub influența lui Acaciu, patriarhul de Constantinopol. El îi condamna pe Eutihie și Nestorie, aproba cele douăsprezece anatematisme ale lui Chiril, evita să ia poziție
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai aprigi susținători ai partidelor aflate în conflict și a supărat și Roma unde, în 484, papa Felix al III-lea i-a excomunicat pe împărat și pe Acaciu (care, fără să-l consulte, formase o comuniune de credință cu monofiziții), provocînd o schismă care avea să dureze pînă în 518, cînd împăratul Iustin I avea să treacă la o politică filocalcedoniană deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo, care a trebuit să facă față opoziției călugărilor egipteni care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Anastasius (491-518) a continuat efortul de a impune Henotikon-ul, astfel încît doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au fost destituiți pentru că, deși acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. în Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriacă), patriarhul Flavian de Antiohia a sfîrșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (cf. pp.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acceptaseră edictul de uniune, erau prea filocalcedonieni. în Siria, unde în fruntea monofiziților se afla Filoxen din Mabbug (care și-a scris opera în siriacă), patriarhul Flavian de Antiohia a sfîrșit prin a fi depus în 512 și înlocuit cu monofizitul moderat Sever, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai anticalcedonismului (cf. pp. 000-000). Cînd a fot nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Iustin I, în 518, Sever a continuat opera de propagandă și de reorganizare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nevoit să se refugieze în Egipt după ce a fost destituit de Iustin I, în 518, Sever a continuat opera de propagandă și de reorganizare a grupării sale; a putut să meargă la Constantinopol în 531/532, profitînd de favorurile acordate monofiziților de către împărăteasa Teodora, dar a trebuit pînă la urmă să se întoarcă în Egipt, unde a și murit. Dar scrierile sale polemice i-au vizat nu doar pe calcedonieni, ci și pe monofiziții radicali, precum gramaticul Sergiu sau Iulian din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]