151 matches
-
discuțiilor purtate în cadrul acestor șezători, deși material polemic ar fi destul. Nu voi califica nici atitudinea lui Ion Druță, tot mai dezonorantă în ochii unor colegi și ai cititorilor săi, față de puterea locală. Voi spune doar atât: Ion Druță a monologat (parteneri de dialog n-a avut, iar întrebările cu „ghimpi” au fost evitate), fără prea mare respect pentru limba în care a vorbit, copleșindu-ne cu amintiri, întâmplări din viață cu anumite semnificații, a decodificat învățăminte biblice. Mai important, după
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
aprecieze."173 În numele verosimilului, care devine o temă obsesivă ceea ce până la un punct este normal prin raportare la sistemul ideologic clasic se ajunge, așadar, la exagerări, fiind considerate, în acest sens, artificiale scenele în care apare un singur personaj care monologhează deoarece "oamenii inteligenți nu au obiceiul să vorbească cu glas tare atunci când sunt singuri."174 Este ceea ce i se impută până și lui Molière, care folosise tehnica în Avarul. Având în vedere un astfel de puritanism, nu mai apare deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și creatorul cu acest nume! Unul comunicativ, bonom, sociabil, jovial, iubitor de prieteni și libațiuni, altul insularizat, întors spre sine și hiperboreu, monologând deziluzionat despre moarte. Unul direct, senzual și voios, privitor spre lume, altul abscons, încifrat, fantezist și dedat autoscopiei, demonstrând că "Eu, adică El" (cum se numește un micropoem), sunt expresii ale dualismului carne-spirit, ireconciliabil. Se verifică aici opinia lui Proust
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu sân frumos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos! (...) Și-așa seară de seară, unul mai norocos o să-ntâlnească Moartea acea cu râs frumos, o să-ntâlnească Moartea acea cu râs frumos! Nici un alt poet (cu excepția Ilenei Mălăncioiu) nu monologhează atât de intens despre moarte. Iubirea e aversul unei medalii, moartea reversul! O psihanalistă, Marie Bonaparte, sublinia concis: "Una dintre trăsăturile cele mai constante ale lui Eros e că îl târăște după sine pe fratele său Thanatos" (Chronos, Eros, Thanatos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Trebuie să recunosc cu toată sinceritatea că, deși îmi uram cearcănele provocate de supărare, observasem și eu că-mi dau un aer foarte distins... A agățat cu delicatețe lada, a ridicat sacul ca pe un fulg și până la mașină a monologat în engleză pe tema preparatelor pe bază de cartofi, apoi m-a consiliat în franceză cum să curăț cartofii mai ușor și l-a invidiat pe prințul care urma să fie servit cu bunătățile gătite de mine... Vezi Doamne, eu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Și timpul trece, nu? Vecin 3: Păi trece... trece că n-are ce face. Trece! (rîde și pleacă) Alex: Tata, nu te duci să le torni în pahare? Poate ciupești o caniotă. Mihai: Ești rău de dragul de-a fi rău. (monologînd) Trebuie ordine, ordine și iar ordine. Altfel unele vizite se prelungesc mai mult decît ai vrea... Alex: Bau-baul tinereții noastre... Mihai: Am făcut totul pentru casă, pentru voi. Alex: Poate că ai făcut totul. Dar nu ce trebuie. Și această
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
rău? / După cine-n piept te doare? / Că lași codrul tot în floare / Și te duci când vine vara, / Și nu cânți în codru seara?"292 Enunțurile descriptive, diminutivale, retorica explicită, construită pe baza personalizării verbale și nominale, transformă discursul monologat în discurs dialogic, făcând posibilă prezentarea directă, anaforică: "Cuculeț cu pene sure, / Ce lași lenea să te fure, / Ce nu cânți colea pe cracă / De urât ca să-ți mai treacă. / Ai vreun dor, ai vreo durere, / N-ai ce inima
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îngenunchiat lângă țărm" O ciudată nostalgie a chemărilor spre largi, depărtări pare să dezvăluie o adevărată boală a călătoriei în căutarea forțelor elementare vitale: sămânța de iarbă, sămânța de pește, sămânța pământului. Poetul invocă zeițe ale pământului și ale mării, monologhează hamletian, deși împrejurările expuse sunt cotidiene: "Prin turla vaporului trece fantoma părintelui,/ ia mințile fiului și-l îndeamnă la răzbunare/ a fi sau a nu fi visează nefericitul inginer tânăr". Se trece ușor dintr-un univers în altul, din lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l asculte, să-l aprobe, sau să nu-l înțeleagă, de unde și tonalitățile diverse ale discursului liric, de la jubilația cea mal neîngrădită, alimentată de sentimentul consonanței cu "publicul", la spectaculoasa lamentație, nu lipsită de orgoliu, a acelui care se descoperă monologând solitar, și la apostrofa sarcastică necruțătoare.3 Mecanismul care pune în mișcare poezia lui Păunescu este demistificarea, cinismul, adeseori, convulsiile gândului neacceptând supunerea la nici un ritual poetic 4. Victor Felea ("Secțiuni") ne spune că poetul posedă forță și suflu. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de zombie și care dispar fără urmă, de vreme ce li se ștergea orice urmă, inclusiv prin incinerarea hainelor și bagajelor? Michel Faber biciuie curiozitatea cititorului, invitându-l s-o însoțească pe vânătoreasă în cursele pe autostradă. Prada de la bordul mașinii tocmai monologhează despre sânii ei dinadins la vedere, spre momirea și deturnarea victimelor. Care fac tot felul de alegații și uneori chiar analize cvasi-medicale, când favorabile, când defăimătoare, despre obârșia și identitatea fizică a șoferiței, spre deruta cititorului; deși are toate aparențele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
noilor ideologii (și literare). Monologul este o formă de verticalitate și verticalizare ilicită. Încât, mă întreb dacă mai sunt posibile un autotelism al limbajului, o novalisiană pendulare între "a fi în lume" fără a părăsi sorbul vieții interioare și a monologa în prelungirea arhetipurilor individuale, o transdisciplinaritate care să sublimeze în spațiul poetic, fără ca asta să implice invazia operatorilor tehnici". De bună seamă, Dan Bogdan Hanu este, el însuși, un monologal care ține să își racordeze din nou lirica la matricea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
momente de autoironie, își au sursa în aceeași ,,exasperare” existențială prezentă, în intensități diferite, de la un capăt la altul al romanului. David Dragu se întreabă, exasperat, ,,de ce trebuie numaidecât să ai un rost în lume” (p.52), în timp ce Pavel Anicet monologhează pe un ton meditativ-interogativ: Acesta o fi destinul oamenilor, să iubească mereu, să sufere, să creeze suferințe?” (p.87) sau ,,de ce toate sunt muritoare și fără rost?...” (p.182). Din tot acest amalgam de idei filozofice literaturizate, scriitorul încearcă să
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
interlocutor, cea mai mare unitate monologală, se poate desfășura pe o întindere mai mare și poate fi constituită dintr-o povestire completă sau dintr-o secvență de explicare inserată într-un anumit punct al schimbului în curs. Totuși, o întrerupere monologată de mai mare întindere trebuie întotdeauna negociată cu multă grijă și lasă loc sancțiunilor descrise în capitolul 2 (3.1.). Din lipsă de spațiu, voi descrie foarte pe scurt înlănțuirile din ce în ce mai complexe pe care le-am examinat în articolul meu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acum modalitatea prin care retorica și dramaturgia abordează aceste fapte pe care tocmai le-am amintit. 4. Abordarea monologului narativ clasic în dramaturgie Așa cum se ilustrează în istoria teatrului, și așa cum tocmai am menționat și noi, povestirea este o formă monologată de întindere variabilă, inserată într-un dialog. În funcție de curentul specific, povestirea apare ca fiind asumată fie de către povestitor (n. tr. povestaș), care este străin acțiunii, fie de către un personaj implicat în acțiune. Primul caz reprezentativ poate fi regăsit în tragedia
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
lui la vârsta aceea adolescentină și un număr de ani după aceea. Ți-am spus că sunt egoist. Nu pot să nu-mi imaginez că aș fi putut fi eu în locul lui. Și în locul unei cărți în dialog, ai fi monologat "de unul singur!" Vechiul CNSAS re-conspira în loc să deconspire, iar cel nou e un fel de talcioc politic Dorin Popa: Sondajul INSOMAR publicat pe 17 septembrie 2006 "spune" că Mona Muscă a coborât în topul încrederii de pe locul doi pe locul
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
scoase parcă din cartea despre Cosimo ! Studenta scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele cele mai neașteptate, captivul unei imaginații pe care doar pasiunea pentru pictură și puterea frenetică de muncă ar fi putut s-o egaleze, Cosimo reproducea și deforma potrivit geniului său vizio nar, o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cetățean care și-a luat avansul pentru revelion, se oprește în holul restaurantului <Central> în fața unui afiș pe care scria: <Beți lapte>. Omul se uită la afiș de câteva ori și se pune pe râs. După un timp se oprește monologând: <Beți criță> am văzut; <Beți turtă> de asemenea, dar <Beți lapte> niciodată. Cu siguranță că cineva a vrut să facă o glumă”. „Un consumator observă că ospătarul servește cu băutură pe un cetățean care se plimba în fața restaurantului. La dumneavoastră
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
evalua teoriile? Unul din obiectivele noastre este să explicăm proliferarea teoriilor începând cu anii '80, să analizăm diferitele lor stiluri și metode de lucru și să comentăm o problemă recurentă în domeniu, anume faptul că teoreticienii par mai curând să monologheze decât să se angajeze în dialoguri productive. Un alt obiectiv este să identificăm modalități prin care pot fi făcute comparații semnificative între diferitele perspective ale relațiilor internaționale. Ar fi util să se păstreze în minte aceste puncte când se vor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să strige cu voce tare cum trebuie să facă Histrionii pentru a fi auziți". Un asemenea monolog este și mai greu de făcut legitim decât cel al personajului singur pe scenă. De aceea, d'Aubignac îl sfătuiește pe actorul care monologhează să-și moduleze vocea, vorbind când tare, când foarte încet, iar pe acela ce ascultă să sublinieze, prin jocul său, neplăcerea de a auzi prost. În aceste întâlniri deci trebuie, fie găsit un motiv de verosimilitate care să-l oblige
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
francez), că a păstrat, din cauza tradiționalismului, personaj și intrigă. Logic că afișând o asemenea poziție, Mallarmé nu a creat cu adevărat pentru scenă. Herodiada, dramă lirică concepută din 1866, a rămas neterminată. Nu i-a scris decât uvertura în care monologhează doica, un dialog între Herodiada și doica sa și un intermediu liric. De aceea este imposibil de judecat asupra caracterului scenic al acestei frumoase schițări. Dacă simboliștii reduc decorul la minimum, ar vrea și să se lipsească, în cadrul unui vis
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în vreme ce-și scutura capul. Și apoi, dându-i drumul: — Hai, du-te! Rosario ieși. Și de îndată ce ea ieși, Augusto, ostenit de parcă tocmai ar fi alergat leghe întregi prin munți, se aruncă pe pat, stinse lumina și începu să monologheze: „Am mințit-o și m-am mințit. Totdeauna e-așa! Totul e fantezie și nu există decât fantezie! Omul, cât vorbește, minte, iar cât se vorbește pe sine, adică atâta timp cât gândește conștient că gândește, se minte. Nu există alt adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
venit, din văgăuna blestemată, să-mi dăruiască manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o tot dau degeaba ca exemplu pe Anna Smitkina, a doua nevastă a lui Dostoievski. Are un aer sălbatic și tandru, nu vrea să-mi aducă ceai ca Anna Smitkina pe birou ori să umble după mine pe coridoare cînd monologhez, chiar dacă n-am avut niciodată nicăieri coridoare mai lungi de trei metri, trăsături rafinate contrazise de un rîs neașteptat de puternic, plus ceva indefinit și Încărcat de-o nostalgie de noapte albă, echilibrată În dezechilibru, cu o fortifiantă absență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia în tăcere, lăsându-l să monologheze. Prima oară când a venit la el era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
abordase din greșeală, că semănam probabil din spate cu prietena lui, dar el a zâmbit doar și a continuat: Nu ești prea vorbăreață, nu? — Aha, iar dacă spui „bună“, se cheamă că ești locvace, presupun? Andy! Tacă-ți fleanca! am monologat În sinea mea. Un bărbat absolut superb te abordează din senin la o petrecere plină de celebrități și tu Îi faci vânt, așa, scurt pe doi? Dar el nu a părut jignit și, deși nu părea posibil, zâmbetul i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]