151 matches
-
searbădă, fără sens În cazul unei dispariții a prietenului meu drag...!” Pentru moment, directorul rămase fără grai. Să dăruiești viață riscânduți viața ta, e o faptă ieșită afară din comun. Cufundat În calcule cardio - vasculare, directorul o mai privi admirativ, monologând. „ Atena, ești formidabilă. La drept vorbind nu m’am așteptat la acest sacrificiu cu urmări suficient de periculoase. Micșorarea cantității de sânge din corpul tău, poate determina o anemie pernicioasă ori alte simptome biologice cu urmări violente. După cum ți-am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fixându-și privirea pe burdușita bibliotecă În care multe genii ale omenirii fuseseră studiați În timp ce următorii erau În așteptare să le vină rândul apreciind valoarea lor În folosul umaanității...! Părând a fi oarecum contrariat de curățenia locului, de valorile materiale, monologă. „Suntem În posesia unor informații Întemeiate: ave-ți În propietate personală zeci de mii de dollarys și altă valută occidentală, bijuterii de aur peste limita admisă de lege, precum și armă de foc fără autorizație. Este adevărat...?” „Mă credeți pe cuvânt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
relații Înalte la serviciul pașapoarte, suficient de abătut: Atena nu primise Încă viza iar el urma să plece În lumea largă de unul singur. Zâmbitor acesta, evident mulțumit deorece Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică În, Germania Federală. Prezintă-te la mine cu restul banilor iar fata se poate duce să-și ridice pașaportul. Ești, mulțumit...?” Emoționat, Tony Pavone Îl Îmbrățișă lăcrimând. „Mărturisesc dragul meu prieten, ești fenomenal
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să admir. Cine știe, poate când vom avea bani...!!” „Eu sunt de părere să nu te pripești. De exemplu am zărit viza-vi o vitrină burdușită cu tot aurul din lume...! Propun să tranversăm, poate-ți schimbi părerea, alegând altceva...!” - monologă el, luând’o de braț. Cei doi emigranți, catapultați de soartă și destin, priveau halucinați În interiorul acestei vitrini ce era plină la refuz cu diferite obiecte din aur sub toate formele, În care unele pietre colorate te determina să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gânduri.” Relația dintre cei doi, deși are ca liant literatura, e un continuu monolog al bărbatul Pygmalion: „Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit.” Efectele secundare ale acestului solilocviu sunt adeseori comice. Eroul ar fi dorit să se îmbogățească spiritual de la o femeie cu propriul traseu cultural, însă Irina e dominată de o egalitate superficială în fața unui pasaj tulburător din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
În lumea spiritului, tăcerea poate avea cel puțin următoarele semnificații: 1. Dialogul, ca formă de mișcare a spiritului, este o alternare a vorbirii cu tăcerea. A nu ști să taci înseamnă, în aceste condiții, a ține spiritul pe loc, a monologa prostește, a te învîrti în cercul finit al propriului tău spirit. Deci, hemoragie verbală, logoree. 2. Tăcerea este, în alt sens, un principiu autodidactic, e etapă necesară în orice Bildung, paidee. Este acea perioadă de "primim marfă", de regenerare spirituală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși unii într-alții în interiorul micului vehicol. Hicks se prăbușise și dormea, susținut de hamuri. Tresăririle nu-l deranjau câtuși de puțin. Ceilalți infanteriști stăteau calmi, privind drept în față, îngândurați. Hudson monologa tăcut, Ripley nici nu încerca să citească de pe buzele lui în continuă mișcare. Burke examina interiorul VTT-ului cu un interes pur profesional. Aezat înaintea lui Gorman, care stătea cu ochii închiși. Era palid și-și freca încheieturile de la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și cel virtual al unei excitații, axă trasabilă, ici-colo, chiar în domeniul anatomiei metrice, și care, dată fiind afinitatea opozițională dintre, să zicem, sâni și fese, gură și sex, s-ar intersecta, în plan orizontal, cu ombilicul...” — Ça bien commence, monologă lăuntric Nora; în timp ce Carmen, nu numai lăuntric, ci și-n afară, se îmbujoră. Vasile continuă imperturbabil: „Mișcarea clasică prin care o femeie, umflându-și pieptul și adâncindu-și greabănul spinării, își pune sânii în relief, e însoțită,-n chip spontan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Gheorghe Bezviconi, Constantin Giurescu, Traian Ionescu, Manole Neagoe, Ștefan Pascu, Radu Teodoru și mulți alții au luat atitudine, chiar dacă semnau și articole conformiste, pe care, se știe, nu le citește nimeni - faptul acesta nu supără nici pe autori. În timp ce Gonța monologa, se apropie un domn bine, să se dea În vorbă cu noi. - Și cum Îți spuneam, reia Gonța, mă dureau coastele de la niște operații. Am făcut zece băi cu plante și ce crezi, mi-a luat-o ca și cum mână. Domnul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia în tăcere, lăsându-l să monologheze. Prima oară când a venit la el era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
venit, din văgăuna blestemată, să-mi dăruiască manuscrisul, împreună cu două sute de caiele drept amintire, fiindcă presimțea că drumurile noastre nu se vor mai încrucișa niciodată. - Toată chestiunea s-ar fi rezumat la o crimă ordinară, săvârșită contra unui misit extraordinar, monologă în continuare. Omul cu ciocul de aramă, dacă țipătul acela de copil nu m-ar fi înnebunit de groază, căci e neîndoielnic, după cum, de altfel, am bănuit întotdeauna, că Ramses purta înghemuit în coșul pieptului un copil pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu o clipă înainte de a face un atac cerebral, problema se rezolvă: „Bunicul Severin: Am făcut câteva cumpărături și m-am gândit că vă prind bine. Auzind glasul bunicii în bucătărie, mirat): Da’ ce, bună-ta-i în bucătărie? Buni (monologând supărată): Toate-s vai în casa asta, toate-s cu fundu-n sus. Poftim, drege papricașul dacă n-ai smântână! Severin (scoțând din sacoșă borcanul cu smântână): am cumpărat eu smântână, dacă ai nevoie.“ Odată problema smântânii rezolvată, ar mai rămâne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pentru el, dar irelevante pentru cei care nu au trăit aceeași experiență. Din cauza acestei ignorări a cititorului, Ioan Răducea se condamnă la ceea ce s-ar putea numi un autism literar. Ni-l putem imagina plimbându-se singur prin casă și monologând: „...Eu, Virtualitatea Mea Neprețuită și Închiriată cu Ora, am curs cum are banul, numai el plătește ce nu face și invers, în a șaptea călătorie ești așa de lăsat în pace că îți trec cu vederea chiar dacă le furi călătoria
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
compania unui valet (Evgheni i-a devenit aproape indispensabil de când oasele, răpuse de atâta frig, au decis să i se bălăcească dimi neața și seara într-o durere continuă și rece), Ivan și-a dez vol tat obiceiul de a monologa sonor, lăsându-l în perma nență pe bătrânul uscățiv și morocănos cu senzația că i se cere să participe la un dialog care nu poate aduce decât nenorocire. Dezastru financiar. Toate economiile lor, pentru că Evgheni nu se sfiește să se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
direcție am descoperi o filiație din Mateiu I. Caragiale, dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dacă nu am realiza numaidecât că pictorul recurge la ea doar spre a-și decora steagurile, universal cernite, pe cât de complicate în simbolurile faldurilor. Filip, eroul din prima nuvelă, dialoghează sau monologhează, cu un alter-ego rebel, ce se refuză, acesta monologând la rândul său în același deșert unde, totuși, difuz, la ultima vorbă, s-ar putea naște o speranță îndreptățind viața. Arhivarul este unul singur, între personajele mortificat titanice, conștiința unică a unor entități fantasmatice, cum am spune, oameni reificați sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de exemplu, tot despre mizeriile poheziei; atunci urlam de pe canapea : „Guraaa !“ și prietenul tăcea, avea impresia că îl terorizez. Firește, vizitam și fete, n-am să insist, am să spun doar că la atelierul Mariei petreceam ore decente, în fața ei monologam despre orice, despre cât e de rău pe lume, despre dragoste și despre libertate, îmi aminteam adeseori deviza țesută pe vesta lui Marat : „Vivre libre ou mourir !“, în fața ei îmi plăcea să vorbesc, eram politicos și blând, nici n-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Altminteri, vorbitul de unul singur nu rezolva nimic. Mecanismul fizic al scriiturii, pe care atâta vreme îl acceptasem, îmi intrase prea mult în sânge. Dresajul, măcar al vitezei sale de turație, își punea și aici, vrând-nevrând, amprenta. Continuam totuși să monologhez. Încercam tehnici de comunicare directe și dure, asupra cărora n-am să insist. Dar și atunci, ca și acum, volutele pohetice îmi subminau puterea de respingere totală a dresajului, poate singura în stare să mă scoată din impas. Toate acestea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în vreme ce-și scutura capul. Și apoi, dându-i drumul: — Hai, du-te! Rosario ieși. Și de îndată ce ea ieși, Augusto, ostenit de parcă tocmai ar fi alergat leghe întregi prin munți, se aruncă pe pat, stinse lumina și începu să monologheze: „Am mințit-o și m-am mințit. Totdeauna e-așa! Totul e fantezie și nu există decât fantezie! Omul, cât vorbește, minte, iar cât se vorbește pe sine, adică atâta timp cât gândește conștient că gândește, se minte. Nu există alt adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o mică angoasă. Acum o oră a bătut la ușă cineva (pentru prima oară într-o lună). Era Phil, autisul. E un bărbat un pic mai tânăr decât mine, agreabil și destul de greu de „depistat” ca diferit, mai ales când monologhează. A venit să mă întrebe dacă toate lucrurile sunt OK, dacă funcționează. Apoi, cale de o oră a tot povestit. A încercat să mă facă să înțeleg ce e cu autismul. De pildă, că nu poate gândi și scrie simultan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Lecție pe Ostrov”, Editura Junimea, 1995, și „Îngândurat ca muntele de sare”, Editura Helicon, Timișoara, 1996. În paginile lor, nici urmă de idealuri politice. Fiecare sonet distilează din tescovina existentului înconjurător, vegetal sau carnal, îndepărtat sau apropiat, idei esențiale. Poetul monologhează cu o ființă se pare iubită dar ireală, absentă, ce-i ațâță doar imaginația, purtându-l prin toate chinurile și înfățișările metaforei, fără să-și semnaleze în vreun fel participarea concretă prin cuvânt sau faptă. Dar ea va rămâne axa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
ajunsese în acel azil și nu mai credea că ar mai avea ceva de spus în privința aceasta. De altfel, acea dare se seamă a ei fusese mai mult decât grăitoare și bine expusă! Și astfel, cu conversația lâncezindă, în timp ce fiecare monologa aprins cu sine însuși, tot reflectând, oboseala puse pe nesimțite stăpânire pe ei, toropindu-i și, fiind mai puternică decât dorința comună de a mai rămâne trezi, căzură ambii în puterea unui somn adânc, cel mai liniștit, mai ușor și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu-mi puneam astfel de întrebări. Vedeam clar numai cu intermitențe, și aceste lucidități nu cauzau frici zadarnice. Când eram asupra vreunei lecturi, mă mulțumeam de cele mai multe ori cu aproximații din partea ei, și eu continuam, ca un nebun, să-mi monologhez părerile și eram fericit. Când, deci, în fața unor chestiuni destul de precise, mă lăsam înșelat, cu atât mai mult nu puteam să-mi dau seama întrucît admirația Irinei pentru natură era profundă, aci, unde afirmațiile nu se pot face precis. Imaginile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei. Hotărât, atmosfera dintre noi conținea ceva impur, pe care nu-l puteam descoperi, făcând zadarnice și ridicole truda mea de atunci și toate preparativele dinainte. Am mai pus câteva lemne în soba de fier, am așezat cărbuni în samovar, monologând prin cameră și prefăcîndu-mă că nu observ răceala ei; m-a lăsat să mă ostenesc jumătate de oră și, când i-am servit paharul cu ceai, a făcut un gest vag: Nu beau, nu mi-e foame, mulțumesc". Am pornit
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în care pusese tot entuziasmul. Aceasta, ca să-și ascundă remușcările. Și acum utiliza, mai ales ca să se potolească (întotdeauna, în nenumăratele noastre discuții, a vorbit mai mult pentru dânsa decât ca să-mi răspundă mie. Deseori am avut impresia că fiecare monologăm. Replica nu e făcută decât ca să ne sugereze noi scuze sau învinovățiri), tot felul de afirmații dubioase. Pornită astfel, trebuia să întregească, printre o mulțime de detalii, calitățile lui și calitățile mele, și teoriile ei deveneau și mai complicate și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]