KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...50 >

1,227 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

teoriile politice feministe, cu scopul de a arăta cum poate fi circumscrisă înțelegerea unei astfel de familii în respectivele teorii (liberală, marxistă, radicală, comunitariană) și că emanciparea femeilor (idee susținută de teoriile citate) nu duce la destructurarea familiei 11. Familia monoparentală este cunoscută ca un subiect consacrat de asistență socială, iar prin extindere, unul de sociologie. Populare mai sunt și abordările de factura psihologiei aplicate, mă refer la recomandările și sfaturile adresate părinților singuri. De ce este o abordare politică? De ce nu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
adăugarea dimensiunii politice. Astfel, posibilitatea de a circumscrie premise pentru politicile publice, care să țină cont de necesitatea de a acorda șanse egale femeilor și bărbaților în calitatea lor de părinți, este mai bună. Analiza de față a problematicii familiei monoparentale poate fi considerată o abordare politică, pentru că tratează relațiile sociale în termenii unor relații de putere. În acest sens, de pildă, sunt surprinse dimensiuni privind dominația unor oameni asupra altora în sfera privată. Mai mult, este analizată problema autorității, în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
surprinse dimensiuni privind dominația unor oameni asupra altora în sfera privată. Mai mult, este analizată problema autorității, în contextul relațiilor de putere din familie. Acestea sunt receptate în dimensiunea lor de gen12. Ele vizează, în principal, faptul că cele mai multe familii monoparentale sunt conduse de femei, ca o consecință a dominării lor de către bărbați (în măsura în care aceștia nu se implică în susținerea copiilor, lăsând povara grijii parentale pe seama femeilor care sunt mame). Observarea unei constante sensibilități la dimensiunea de gen13 va putea să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
urmărește identificarea unor mijloace de emancipare a femeilor părinți singuri (L. Grünberg, 2002, pp. 97-110). Pe tot parcursul analizei, este operaționalizată distincția public/privat și, de aici, a consecințelor privind dificultățile pe care le întâmpină cei care trăiesc în familii monoparentale. Problematica familiei monoparentale este evaluată și în termenii drepturilor celor implicați: copii și părinți. În cele mai frecvente cazuri, sunt analizate obligațiile părinților față de copii, iar drepturile sunt tratate secundar (în cazurile familiilor complete, drepturile sunt subînțelese; în cazurile conflictuale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mijloace de emancipare a femeilor părinți singuri (L. Grünberg, 2002, pp. 97-110). Pe tot parcursul analizei, este operaționalizată distincția public/privat și, de aici, a consecințelor privind dificultățile pe care le întâmpină cei care trăiesc în familii monoparentale. Problematica familiei monoparentale este evaluată și în termenii drepturilor celor implicați: copii și părinți. În cele mai frecvente cazuri, sunt analizate obligațiile părinților față de copii, iar drepturile sunt tratate secundar (în cazurile familiilor complete, drepturile sunt subînțelese; în cazurile conflictuale între părinți, drepturile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Demersul de față este doar o abordare față de care, cu siguranță, sunt posibile nenumărate altele. De pildă, cele care ar viza implicarea femeilor, mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra lor, nici

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor, abuzul sau violența asupra lor, nici situațiile de abandon. Aceste fenomene sunt importante privind consecințele monoparentalității. Nu am reușit să dezvolt suficient problematica răspunderii parentale și nici a răspunderii comunitare față de familie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
nici situațiile de abandon. Aceste fenomene sunt importante privind consecințele monoparentalității. Nu am reușit să dezvolt suficient problematica răspunderii parentale și nici a răspunderii comunitare față de familie. Din gama de probleme care se pot aborda cu sens pentru o familie monoparentală, am avut în vedere doar aspecte referitoare la părintele singur, mai precis a mamei singure, probleme pe care le întâmpină trăind într-o astfel de familie, statusul său social, șansele sale generale de viață 16. Ipoteza metodologică asumată a fost

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
indivizii în situații specifice”18. De aceea, de pildă, măsurile de politică publică pentru familie au fost analizate critic în măsura în care apar drept un cadru general, care nu permite să fie surprinse particularitățile unor tipuri anumite de familii (cum este familia monoparentală). Observația făcută a fost că familiile cu copii primesc sprijin public mai ales pentru că sunt sărace, iar intervenția îmbracă forma unor ajutoare financiare (de exemplu, alocația familială complementară). Sistemul de referință este nivelul redus al veniturilor, iar nu familia ca

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
este nivelul redus al veniturilor, iar nu familia ca atare, cu problemele ei specifice. În societatea românească de astăzi, măsurile de politică publică privind familia pot fi apreciate ca fiind prea largi din punct de vedere al nevoilor specifice familiei monoparentale, iar cele referitoare la protecția maternității ca fiind prea înguste. Astfel, protecția maternității se realizează numai pentru persoanele asigurate social, mai cu seamă pentru cele care lucrează în sectorul „de stat”; persoanele angajate în sectorul privat sunt de cele mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de complementaritate. Astfel, am ajuns să identific o perspectivă asupra maternității cumva la limită, pe care am numit-o maternitatea haiducească 19. Alături de acest concept, remarc drept semnificative, în cadrul analizei făcute, concepte specifice pentru demersul de față, cum sunt familia monoparentală, drepturile părinților naturali, dependența de statul bunăstării, protecția socială a maternității 20, iar altele menite să circumscrie ansamblul social din perspectiva teoretică asumată: gen, patriarhat, discriminare de gen, relații de putere 21. Familia formată din copil și singurul său părinte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
recunoscută ca un tip aparte de familie și luată în seamă corespunzător la nivelul politicilor publice. În cercetarea stării de fapt, un demers constant a fost analiza legilor 22 prin care se configurează cadrul social formal în care trăiesc familiile monoparentale în România. Datele oferite de câteva institute de cercetare (Institutul Național de Statistică, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Institutul de Studii ale Dezvoltării) au fost valorificate într-un mod deductiv cu privire la aspectele care priveau problemele familiei monoparentale. Am avut

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
trăiesc familiile monoparentale în România. Datele oferite de câteva institute de cercetare (Institutul Național de Statistică, Institutul de Cercetare a Calității Vieții, Institutul de Studii ale Dezvoltării) au fost valorificate într-un mod deductiv cu privire la aspectele care priveau problemele familiei monoparentale. Am avut în atenție datele oferite despre familie în Barometrul de gen (2000) și în Barometrul de opinie publică (2002-2005). O altă linie de interes a fost cea referitoare la modelele, simbolurile, miturile, prejudecățile asociate familiei monoparentale: cum influențează toate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
priveau problemele familiei monoparentale. Am avut în atenție datele oferite despre familie în Barometrul de gen (2000) și în Barometrul de opinie publică (2002-2005). O altă linie de interes a fost cea referitoare la modelele, simbolurile, miturile, prejudecățile asociate familiei monoparentale: cum influențează toate acestea reprezentările sociale? Am recunoscut o anume violență simbolică 23, posibilă prin interiorizarea de către femeile mame singure a relației de dominare sub care se aflau. Astfel, a fi mamă singură reprezintă o situație problematică, în care este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
al familiei tradiționale. Am reușit să identific modalități subtile de manifestare a patriarhatului în viața privată, să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
să surprind cum relațiile de gen, ca relații de putere, fac diferită experiența parentității pentru femei față de bărbați. Concluzia este că femeile din familiile monoparentale sunt discriminate social, ceea ce este posibil în virtutea ordinii patriarhale, nedrepte pentru ele. Analiza problematicii familiei monoparentale arată că lungul drum spre autonomie 24 pornește de acasă; emanciparea, cel puțin a femeilor, înseamnă în primul rând o emancipare în sfera privată. CAPITOLUL ITC "CAPITOLUL I" Familia deschisătc "Familia deschisă" 1. Mamă singură pe timp de pacetc "1

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în concordanță cu standardele comunității. Percepția comună asociază, în lumina tradiționalei familii patriarhale, creșterea copiilor cu reprezentarea unei familii complete. Așa se explică faptul că, atât la nivelul reflecțiilor din teoriile politice, cât și al practicilor de protecție socială, familia monoparentală este neglijată; ea este cel mult o excepție. Chiar și atunci când diversele aspecte relaționale ale oamenilor sunt receptate drept contradictorii și sunt considerate ca probleme controversate (de exemplu, din perspectiva drepturilor indivizilor ca persoane, și nu doar ca participanți în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se referă la alte repere de interes decât situația de a fi părinte singur (în plan privat, fac trimitere la violența domestică, violul conjugal, abuzurile emoționale, iar în plan public, trimit la hărțuirea sexuală, prostituție, trafic de persoane). Problemele familiei monoparentale rămân ca dificultăți nu atât ale familiei lărgite și nici ale comunității în ansamblu, ci ale indivizilor care le întâmpină pur și simplu, adică ale femeilor mame singure, în cele mai multe cazuri. În toate situațiile menționate, se identifică un raport de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
faptul că o persoană își crește singură copilul. Intră într-o zonă a cumințeniei comportamentale, pusă la colțul societății. 1.1. Personal și politictc " 1.1. Personal și politic" M-am întrebat dacă, în încercarea de a aborda problematica familiei monoparentale din perspectiva teoriilor politice, nu voi ajunge cumva la constatarea evidențiată încă de feminismul american, cunoscut sub numele de „feminism al valului II”, după care tot ceea ce este personal este politic? Această etapă de analiză a situației femeilor fusese marcată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
sexual 7. În timp ce primul contract era încheiat de către bărbați între ei, urmând ideea de fraternitate, al doilea contract reprezenta modalitatea de a stabili ordinea patriarhală în familie, de a regla relațiile bărbaților cu femeile din familia lor. Familia, inclusiv cea monoparentală, este o asociere naturală sau liber-consimțită, cu caracter privat, dar care întâmpină dificultăți de integrare socială; mai exact, se confruntă cu probleme în spațiul public. În mod tradițional, cele două sfere, publică și privată, sunt văzute ca opunându-se una

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
aspecte cum ar fi: controlul nașterilor, hărțuirea sexuală, violența domestică. Din perspectiva egalității în drepturi, un subiect controversat este cel privitor la drepturile de care este justificat să se bucure diversele forme de familie, inclusiv cele incomplete, așa cum sunt familiile monoparentale. În această arie, sunt incluse drepturile legate de protecția și de integrarea socială. O altă categorie de drepturi se referă la respectul pentru viața de familie și la drepturile părinților naturali față de copiii cărora nu le sunt tutori. Pentru familia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
În această arie, sunt incluse drepturile legate de protecția și de integrarea socială. O altă categorie de drepturi se referă la respectul pentru viața de familie și la drepturile părinților naturali față de copiii cărora nu le sunt tutori. Pentru familia monoparentală, dreptul la privatitate se traduce adesea prin izolare, singurătate, anonimat 11. Pe fondul neajunsurilor provocate de sărăcie, acesta ar putea fi considerat un privat închis, chiar ostil comunității. Dacă raportul public/privat se stabilește dihotomic, aspectele vieții private pot fi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
femeile nu aleg, ci împlinesc doar ceea ce este posibil să realizeze față de condițiile existențiale date, pe care le receptează în toate restricțiile lor. Atunci când privatitatea este problematică (o bună întrebare fiind: când aceasta nu este dificilă?), pentru că presupune o familie monoparentală, cu dificultățile existențiale specifice, opuse față de ceea ce s-ar putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică. Așa se face că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
dificilă?), pentru că presupune o familie monoparentală, cu dificultățile existențiale specifice, opuse față de ceea ce s-ar putea crede la prima vedere, opțiunea de supraviețuire a femeilor ca părinți singuri este către sfera publică. Așa se face că privatul - în cazul familiei monoparentale - se configurează ca privat deschis, adică receptiv la schimbările comunității, dispus spre colaborare, către înfruntarea eventualelor riscuri, ca parte inevitabilă a unei strategii de viață asumate. O astfel de privatitate este caracterizată de un echilibru fragil, în care nu numai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
un tip de familie deschisă, gata oricând să accepte noi provocări, să facă față unor noi încercări. Față de familia tradițională, care, având un grad ridicat de autonomie, putea să se complacă într-o formulă cumva închisă, situația atipică a familiei monoparentale o apropie mai cu seamă de modelul familiei deschise. În familia monoparentală modernă, incompletitudinea este suplinită prin intervenția unor instituții care îndeplinesc diferite funcții, cum ar fi cele de îngrijire, de educație, de petrecere a timpului liber. Astfel, relațiile sociale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]