258 matches
-
-uri, missuri, staruri), are, printre explicații, fie forța suportului existent în limbă (fotomodele), fie forța tiparului (de exemplu, VIP-uri primește -uri precum întreaga clasă a siglelor). Pentru altele, explicațiile sunt mai puțin clare (vezi missuri, staruri; de observat forma monosilabică). Unele forme au fost acceptate de normă (vezi staruri, VIP-uri), în timp ce altele nu aparțin încă normei (missuri). 41 Fragilitatea fonetică a tiparului este semnalată de mult în limbă; cf. Iordan (1943: 25-27). 42 Aceeași este și soarta adjectivului corespunzător
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
care a condus la obținerea unor constatări surprinzătoare. Gruber a putut să descopere că aceste cromatisme ale numelor de numere urmează o lege inflexibilă; ele au un diametru vertical care depinde de numărul de silabe ale numelui; "doi" care este monosilabic (Binet folosește în articol denumirea românească) are un diametru vertical de 21 de milimetri și "patruzeci și patru" are un diametru de 26 de milimetri; diametrul orizontal al cromatismelor crește regulat cu valoarea numerelor. Întrebarea pentru savantul francez este dacă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
îi contestă hărnicia și demnitatea: „Bă, tu ești un simplu c...!”. 6. Latinii aveau silabe lungi și silabe scurte. Silabele lungi se pronunțau cu o durată de două ori mai mare decât cele scurte. În aceasta consta accentuarea. Numai cuvintele monosilabice permit accentuarea pe prima silabă - ceea ce nu este cazul lui curriculum, care se silabisește astfel: cur-ri-có-lum. Cuvintele bisilabice primesc accentul pe ultima silabă. Orice cuvânt latin cu mai mult de trei silabe are accentul pe penultima, dacă este lungă; dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este descoperirea unei relații inverse între frecvență și lungime. În acest sens, Zipf citează o estimare realizată de Kaeding asupra unui total de 11 milioane de cuvinte din texte în limba germană ce arată că un cuvânt din două este monosilabic (și, sau, etc.), în timp ce mai puțin de 5% dintre cuvinte au peste patru silabe. Relația inversă dintre frecvența și lungimea cuvântului (Kaeding, apud Zipf, 1974) Număr de silabe în cuvânt Frecvență (procent al apariției) 1 2 3 4 5 6
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
50% 29% 13% 6% 2% 0,5% După același tipar, în studiile referitoare la frecvența cuvintelor din limba franceză vorbită, constatăm, de asemenea, că cele mai uzuale cuvinte sunt cele foarte scurte. Astfel, verbul auxiliar être („a fi”) este deseori monosilabic în forma sa conjugată est („e”) și nu putem găsi un cuvânt mai scurt decât verbul avoir („a avea”), în forma sa flexionară cea mai frecventă a („are”), as („ai”). De asemenea, printre cuvintele cele mai frecvente se numără elementele
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a șters totul. Vă rog, cum vă numiți și care este problema dumneavoastră? Cum mă numesc? Da, cum vă numiți? Păi... Pe fața doctorului se citește o înspăimîntătoare derută. Tace. Nu mai știe nimic, este complet aiurit. Rostește cîteva cuvinte monosilabice. Mă întorc spre cei din prezidiu și întreb: Știe careva problema acestui bătrîn? Da, sare o funcționară cu suflet. A donat casa nepotului și acesta l-a dat afară. Doarme pe unde poate. A fost un medic foarte bun. Are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noastră, încheiem episodul. Gînduri deconspirate Nici eu nu știu cum de am ajuns să fim prieteni. El era mai mare decît mine cu vreun sfert de veac, trăise experiențe din "o mie și una de nopți" și nu vorbeam între noi decît monosilabic. Copiii noștri însă se înțelegeau de minune și soțiile noastre la fel. Ei vorbeau în tr-una, dar noi tăceam. Cînd ne întîlneam însă, manifestam o bucurie nemărginită, care se citea ușor pe fețele noastre. La sfîrșit de săptămînă eram nedespărțiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pictograma și piatra merg mînă-n mînă. Ideograma se naște odată cu argila, care poate înlocui dornul sau dalta cu pana (de lemn sau de trestie) tăiată oblic, de aici provenind și scrierea cuneiformă (în formă de colț, triunghi sau cui). Limba monosilabică și aglutinantă, sumeriana, este cuneiformă. Akkadiana este mai elaborată, la fel și hitita. Cînd suportul se schimbă, se schimbă și grafia. Papirusul permite folosirea trestiei, mai suplă și mai subțire, după cum pergamentul va permite mai tîrziu folosirea penei de gîscă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
complet descurajat, abătut și dezorientat. Totuși... Ce nume să-i pun, domnule, ce nume? În timpul acestei adânci și sterile frământări am primit un ajutor substanțial și nesperat de la însăși ființa pe care o țineam de funie. Me... Me... Sunetul acesta monosilabic mi-a străfulgerat deodată creierul cu viteza luminii sau cu speranța spânzuratului care se ține de funie. Am eliminat rapid vocala "e" , înlocuind-o cu "a"; Ma... Ma... Nu, nu mergea. Mu... Nu mergea. Am schimbat-o cu semivocala "i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar și atâția alții care scriu fără noimă și justificare, scriu pur și simplu. Și în câte alte maniere nu se scrie, criptică, fracturată, monosilabică etc. etc. Se spune că toți ne apropiem de gură cănița de ceai sau ceașca de cafea, puțini sunt însă cei care o fac cu eleganță, cu rafinamentul bunului gust. Ceea ce pune în valoare un text adevărat, înainte de orice, este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Am avut «discuții» în casă”. Fraza nu evocă tensiunea, iritarea, exasperarea, amărăciunea finală pe care le cuprinde aproape întotdeauna respectiva „discuție”. Adesea aceasta e asemănătoare cu cea dintre două personaje, în care unul se exprimă în tirade și altul aproape monosilabic. Primul se expandează, al doilea se contractă. Virulența unuia crește pe măsura reticenței celuilalt. Fugosul se crede sfidat cînd cel de alături toarnă apă pe foc tăcînd. Pala dă un pic înapoi, după care iarăși se înalță, despletită și fierbinte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
discuția noastră mai poate fi normală, spontană?”, l-am întrebat din nou. „Da”, a zis iarăși. Am zîmbit, văzînd în ce fel înțelege să aplice „metoda”, „regulile jocului”. Ca să faci brainstorming trebuie să fii la cîrma discuției, nu să răspunzi monosilabic la întrebările celuilalt! Nu știu ce a scos el de la mine, dar eu am aflat că ideea despre război ca stare permanentă dintre indivizi (prezentă în povestirea sa apărută în volumul colectiv 10 prozatori) i-a venit la lectura lui Hobbes (nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că sunt în proces de divorț. Fusesem sfătuită să nu mai ezit - trebuia să divorțez, ca să pot continua să lucrez -, dar amânam, făceam să dureze formalitățile. N-am s-o uit niciodată pe acea redactoare pe care o și revăd, monosilabică, cu un aer sever, la care intram întotdeauna tremurând în sufletul meu, întrebându-mă dacă va continua să-mi dea de lucru... Într-o zi însă, am simțit că situația s-a schimbat. Cred că era pe la sfârșitul anului 1959
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
este rezultatul mecanismelor patogenice exprimate simultan sau secvențial în percepțiile auditive, optice, kinestezice, datorită lipsei legăturii dintre fonem și grafem C. Calavrezo realizează un dicționar de „șiruri de cuvinte' și „cuvintele de legare'. „Șirurile de cuvinte' sunt formate din cuvinte monosilabice, bisilabice sau trisilabice uzuale, asemănătoare care se deosebesc prin primul grafem sau fonem. Exersarea citirii „șirurilor de cuvinte' concură la fixarea legăturilor temporale dintre grafeme și foneme și oferă posibilitatea optimă de a se exercita capacitatea de analiză fonematică. „Cuvintele
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
corect și se realizează prin exerciții de pronunțare ritmică ce constau în repetarea unor serii de : - silabe directe formate din consoanele complementare îpa-ba); - silabe inversate formate din consoane complementare îac-ag); - silabe care conțin grupuri consonantice îstă-, stră-, -rst, -nt);cuvinte monosilabice care se deosebesc printr-un singur sunet îbac-fac-tac); - silabe și cuvinte nonsens îgru, gto, pte) care asigură un antrenament al deprinderii discriminării transferului articulator de la o barieră la alta. Unii copii deformează cuvintele datorită unei condiționări greșite auditivopropriceptiv-motorie, încât repetarea
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
verbal. Recuperaționistul trebuie să fie un fin observator al nuanțelor semiologiei dislalice și să intervină prompt cu metodele cele mai potrivite în corecție. Se va exersa atât emisia fonemică cât și realizarea suitelor fonemice din cadrul cuvintelor începând cu cuvinte simple monosilabice, trecând apoi la cuvinte bi- , trisilabice, în care fonemul interesat va ocupa o poziție inițială, intermediară sau finală în cuvânt. În articularea consoanelor, obținerea caracterului sonor este mult mai greu de obținut decât caracterul surd, încât realizarea unei sonorizări chiar
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
sunetului c trebuie dublat de o intervenție promptă privind poziționarea limbii și corectarea ocluziei articulatorii. Se exersează articularea consoanei c în cuvinte scurte în care transferul articulator să fie între cele trei zone de articulare în ambele sensuri, folosind cuvinte monosilabice în „oglindă': ca - ac, cappac, tac - cat, soc - cos. Deformările de articulare ale fonemului cOmiterea fonemului c în cuvinte sau înlocuirea lui cu alte foneme arată lipsa de consolidare a fonemului în etapa de demutizare. Fonemul c odată deprins necesită
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
fondul hipoacuziei neurosenzoriale profunde bilaterale. Tipul de terapie: Terapia tulburarilor de limbaj Etapa terapeutică: Consolidarea sunetului ,,Ș” Subiectul activitații: Să ne jucam cu sunetul ,,Ș” Tipul activitații terapeutice: Individuala, corectiv terapeutică Scopul activitații: Pronunțarea corectî a sunetului ,,Ș” în cuvinte monosilabice/ bisilabice/ polisilabice. Dezvoltarea vocabularului activ. Obiective operationale: Obiective cognitive: O1. Să pronunțe sunetul ,,ș” izolat, având ca model reprezentarea foneticauditivă, fonetic-vizuală și dactilă; O2. Să pronunțe silabe directe și indirecte/cuvinte ce conțin sunetul ,,ș”; O3. Să citească cuvinte care
Logopedie : modele de proiecte didactice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/475_a_1323]
-
structurale în evoluția globală a limbii aparține lui Guillaume Schlegel, care în 1818 stabilea clasificarea limbilor pe baza morfologiei cuvintelor: a) Limbi fără structură gramaticală, cuvântul constând dintr o silabă care este însăși rădăcina; ele sunt numite limbi izolate sau monosilabice; b) Limbi aglutinante sau polisintetice, cu o rădăcină principală, care indică sensul fundamental și restul cuvântului format din una sau mai multe rădăcini accesorii care indică relațiile și diversele modalități de a fi ale rădăcinii capitale; c) Limbi flexionare, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a pronunției, ceea ce conferă cuvântului o imagine pictografică, la individualizarea articulatorie a sunetelor, ceea ce are ca rezultat pronunțarea lor succesivă, de unde posibilitatea scrierii alfabetice și lineare. Sub aspect structural, este de remarcat evoluția globală ireversibilă a limbii de la stadiul amorf (monosilabic) la cel aglutinant (sintagmatic sau sintactic) din care a rezultat apoi, prin morfematizarea componentelor lexicale ale sintagmei, cuvântul morfematic și flexionar. Ireversibilitatea acestei evoluții este dată de continuitatea materialului silabic în formula aglutinantă și a materialului aglutinant în formula morfematică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a indoeuropenei comune cu ajutorul limbilor care se crede că ar fi conservat cel mai bine modelul primar: sanscrita, greaca, latina... Luând această reconstituire ca punct de plecare, Schleicher reducea, în anii 1861-1862, tot vocabularul indoeuropean la câteva sute de morfeme monosilabice, pe care cercetarea ulterioară a istoriei limbii le va lua ca bază genetică a limbajului uman. În felul acesta morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându-se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
morfemele indoeuropene, rezultate prin evoluția silabică și aglutinantă a cuvântului, au fost duse ca punct de plecare a limbii, inversându-se evoluția firească a acesteia. Acceptarea de către lingviști de prestigiu a celor câteva sute de rădăcini indoeuropene, reconstituite, ca bază monosilabică a limbajului uman venea să contracareze teoria originii naturale a limbajului și a evoluției silabice, aglutinante și flexionare a limbii formulate de Schlegel la 1818. Aceasta se petrecea tocmai în perioada când evoluționismul trebuia să câștige teren în gândirea istorică
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
limbii, fapt remarcat cu entuziasm în 1876 de André Lefèvre: „Retrăgând originea limbajului dincolo de întreaga perioadă vecină cu istoria, dincolo de toată observația directă, Bréal s-a conformat invincibilei de acum înainte teorii a formării lente. Despuind de caracterul lor abstract monosilabicele care au dat naștere rădăcinilor indoeuropene, el a curmat scurt considerațiile pompoase despre noblețea originală a inteligenței; el a extirpat radical metafizica din știința limbajului”. Bréal face un pas important în gândirea istorică arătând că indoeuropeana comună a fost născută
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de unde rezultă că δ, γ și ζ (ζευς) erau doar pronunții regionale ale aceluiași cuvânt. Alte confirmări: 1) Sfera semantică a compusului δήμος, dor. δάμος, în care prima silabă este o variantă a lui γή, preia și amplifică valorile formei monosilabice, însemnând: „pământ, țară, ținut, regiune; populație, popor, oameni simpli; soldații ca masă; cetățean; democrație, stat democrat, adunare populară; dem ca subdiviziune a unei file (ginți)”; 2) De sfera semantică a lui demos este foarte apropiată cea a lat. gens și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acest buștean. Tocmai când credeam că e mai bine, observ o schimbare a comportării președintelui. Până atunci, oricând trecea prin fața școlii venea și discuta cordial cu mine. Acum îl văd trecând cu privirea orientată la 1800. Îl fac atent, răspunde monosilabic și trece mai departe... Cineva îi șoptise despre datoria față de școală și mai ales că eu l-aș fi vorbit de rău. Ca la o adevărată comandă, și ceilalți oameni cu răspundere din comună îmi întorc spatele și își unesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]