272 matches
-
piatra/cu flacăra privirilor”, nimeni alta decât geneza stelară a energiilor din care suntem făcuți: „sufletul tău exilat/miroase-stele!”. Dl. Negulescu trece în tezaurul său poetic toate formele gândirii închis-deschise „într-o nuntă/de spirale”, invocând sublimul creației divine în monumentalitatea cuvântului, închipuind versuri de-o rară splendoare. Ne poartă - din tăceri de geneză - prin „cuvânt zburător” și „înfrățit cu toate vârstele” prin „ochii scăpărători/ai vieții celor șapte/Universuri („Prin ochii scăpărători”), pentru ca tot acest periplu celest să fie încununat
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
a dorit și a reușit să dea imaginilor sensul teologic prin înfățișare, dimensiune, formă și idee. Ei bine, chiar și așa, se poate afirma că a realizat un ansamblu solemn, deosebit, sub aspect pictural, dar cu o puternică nuanță de monumentalitate. Pentru cunoscătorii în materie și nu numai, menționez că printre toate picturile din interior, în afară de tabloul Marelui Voievod, se remarcă, fără cea mai mică exagerare, Cina cea de taină, Împărtășirea Apostolilor și Spălarea picioarelor, în altar, iar în naos Ciclul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
spiritual fundamental al acestor figuri patristice, expresie ce pare a-i fi adresată posterior și lui Eminescu de către Sfântul Iustin Popovici, reîntemeietoare în Ortodoxia secolului al XX-lea stă deci, înainte de toate, în registrul opțiunilor metodologice care orientează și susțin monumentalitatea impresionantă a operelor lor restauratoare.” ((Sf. Iustin Popovici, Omul Și Dumnezeul-Om Abisurile și culmile filozofiei. Studiu introductiv și traducere: Pr. prof. Ioan Ică și diac. Ioan I.Ică jr. Tipărită cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei și Teleormanului
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
în jurul lui D.R. Popescu, A. Buzura, celor proveniți din generația echinoxistă, optzecistă, cum este Ion Mureșan, colaborator al Securității comuniste, etc, chiar a mitului „Micul Paris”, expresie dâmbovițeană a reprezentării bovarice și, simultan, a resemnării singulare. Puținele înfăptuiri având atributele monumentalității sunt supuse, periodic, acțiunilor demolatoare ( Vezi opera lui Eminescu sau Istoria lui Călinescu), cea din urmă devine, într-o astfel de împrejurare, o construcție utopică, inadecvată literaturii noastre, născută ca supracompensare a unui complex de inferioritate a lui Manolescu și
ARTA-OGLINDĂ CONVEXĂ A REALITĂȚII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380046_a_381375]
-
zilele noastre, sunt de acord cu calificativul „esoteric”. Dar calificativul „ocult”, de regulă asociat cu esoterismul, nu face altceva decât să tulbure și mai mult percepția noastră asupra acestor făloase construcții ce sfidează timpul, prin îndesirea și înălțarea enigmei în ceea ce privește monumentalitatea și uimitoarea precizie a execuției lor până la cotele supranaturalului. Prin urmare, ocultismul n-are ce căuta aici, asta deoarece el este generat și încurajat chiar de concepția noastră eronată privind istoria. Da, căci cum se împacă piramidele și alte multe
AL PATRULEA INTERVIU CU DOCTORUL CORIOLAN DRAGOMIR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371570_a_372899]
-
albastrul acoperișului alterna cu culorile roșu, galben și albastru ce împodobeau pereții exteriori ai construcțiilor, dar, mai ales, ai cornișelor și ai streșinilor. Trecerea între aceste multe construcții se făcea pe niște alei împodobite cu ornamente minunate, de marmură, dând monumentalitate și splendoare întregului complex. Multele clădiri anexe din complex sunt veritabile magazine de artizanat - podoabe de aur, fildeș, pietre prețioase. Și multe, multe pliante cu vederi. Intrând înăuntrul templului celui mare, nu puteai să nu fii atras de bogăția bolților
TEMPLUL CERULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371973_a_373302]
-
dă niciodată mâna cu un majordom ! Acesta îmi prezintă și restul personalului : bucătăreasa, ospătăresele, șoferul, grădinarul și intendentul, apoi mă invită să intru. Livingul imens, cu pereți de 4-5 metri înălțime și tavanul din grinzi, degajă o senzație ciudată de monumentalitate, de solemnitate, ferestrele decorate cu draperii duble, în diverse culori, sunt de-a freptul încântătoare, covoarele cu figuri geometrice și motive rustice, mobilierul de secol XVIII, tapițăriile viu colorate, mi se par desprinse din vis. Voquin, care mă însoțise în
DRUMUL APELOR, 43 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372495_a_373824]
-
mai jos scenele principale din viața lui Isus Hristos, Nașterea, Botezul, Răstignirea, Înălțarea. Catapeteasma este sculptată din lemn masiv de stejar(fiert). Intrarea se face printr-un pridvor susținut de două coloane din piatră bine proporționate care conferă un plus de monumentalitate edificiului. Având în vedere că Biserica din Roșiuța cu Hramul Inălțării Domnului, are vădite calități arhitecturale, construită după planurile unui nume în școala românească de arhitectură, Statie Ciortan, o viziune a zugrăvirii originală, o pictură izbutită, realizată de un alt
COORDONATE ISTORICO-ETNOGRAFICE ŞI SPIRITUALE ALE AŞEZĂRILOR DIN AREALUL VĂII ŞI DEALURILOR MOTRULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346228_a_347557]
-
dezmeticești! - Nu mă așteptam să aud toate acestea de la un francez! - Dar ce-ați fi vrut? Să recunoaștem că femeile noastre sunt curve, așa cum se spune, că Turnul Eiffel este a opta minune a lumii, că Notre Dame întruchipează culmea monumentalității și stilului gotic, că Pont Neuf, des Arts sau Alexandru III sunt cele mai frumoase poduri din lume, că Montmartre sau Quartier Latin, Panttheonul, Catacomele, Champs-Elysées nu se compară cu nimic? Nu pot spune asta? - De ce? - Pentru că nu toate franțuzoaicele
DRUMUL APELOR, 42 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376330_a_377659]
-
complex, dată, credea el, Palatului regal cu arhitectura lui încîntătoare? Luați, la rînd, toate mărețele înfăptuiri ale socialismului multilateral clacat, și veți vedea îndîrjirea cu care țoapele grandomane au vrut să eclipseze bunul simț românesc, materializat în edificii de o monumentalitate intimă, de la funcționala și frumoasa gospodărie țărănească la lăcașurile de cult ale Bucovinei și Maramureșului. Ce e puseul mitocănesc al lui Vadim Tudor, în prezența regelui Spaniei, decît reflexul, iată, prelungit și după 1989, al aceluiași stigmat: În fine, regele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca un ucenic în ajunul de a deveni calfă". Artistul doct: "... așezarea Coloanei depinde de locul pe care îl alegi, de cum va răsări soarele deasupra, de materia înconjurătoare... Opera trebuie să se lege perfect cu natura care să-i fixeze monumentalitatea". Sigur, ar fi fost de preferat acuratețea gramaticală a unui Michelangelo. N-a fost să fie. Oricum, amîndoi se află pentru totdeauna în același Panteon. Cristal descoperit în Australia și analiza lui: planeta ar fi încetat să-și răcească magma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte de lectură, cu vădită intenție calofilă, fără a-și reprima predispoziția pentru argou și limbaj pitoresc. Lângă capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
dar în nici un caz mutilarea) ei. Testimoniul cel mai sigur al civilizației e prezența monumentelor. Noțiunea de monument a făcut obiectul multor speculații, fără să i se determine caracterul esențial. În genere se consideră că marile dimensiuni sunt definitorii pentru monumentalitate; asta nu e totdeauna adevărat. Unii istorici de artă au vorbit cu îndreptățire de monumentalitatea unei miniaturi, de pildă, sau a unui desen; biserica ctitorită de Ștefan cel Mare la Pătrăuți este, ca dimensiuni, extrem de redusă, dar de un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Noțiunea de monument a făcut obiectul multor speculații, fără să i se determine caracterul esențial. În genere se consideră că marile dimensiuni sunt definitorii pentru monumentalitate; asta nu e totdeauna adevărat. Unii istorici de artă au vorbit cu îndreptățire de monumentalitatea unei miniaturi, de pildă, sau a unui desen; biserica ctitorită de Ștefan cel Mare la Pătrăuți este, ca dimensiuni, extrem de redusă, dar de un caracter monumental indiscutabil. Pe de altă parte, multe clădiri sau statui de o mărime strivitoare nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
țesuturilor, pielea se zbârcește, iar masa corpului se micșorează datorită arderilor substanțelor de rezervă (grăsimi și glucide). Omul moare dacă apa țesuturilor sale a scăzut cu 15%. Lectură-document Criza apei Când ne gândim la vechile civilizații, apreciem, desigur, cultura, arta, monumentalitatea construcțiilor, dar și ingeniozitatea minții omenești care a dus la progrese științifice de multe ori spectaculoase. Unul dintre ele - condiție a înseși existenței acestor civilizații - a fost legat de problema rezolvării apei. Încă din 3200 î.Hr. a început amenajarea văii
Apa, între miracol și științã. In: Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
sunt coapte spre a-și da rodul. G. CĂLINESCU Forța este pentru Slavici obsesia torturantă, ascunsă în mecanismul creației și în gestica omului, totodată gravă, greoaie, energică. Portretele sale ni-l arată masiv și morocănos, frumusețea lui e numai în monumentalitate. Aparent placid, tern (ca și stilul prozei sale), el observă și înregistrează, iar mișcarea sentimentală vizibilă doar în „idilele” primelor scrieri, cu viziunea ritualică a existenței rurale, e repede reprimată, ca și accentul unui umor greoi, pentru care în mod
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
30; Teodor Vârgolici, Memoriile lui E. Lovinescu, ALA, 1998, 427; Săndulescu, Constelații, 169-175; Z. Ornea, Un eveniment editorial, RL, 1999, 32; Paul Cornea, Enigma marelui critic, OC, 2000, 1; Eugen Simion, Multă melancolie și solitudine, „Curentul”, 2001, 571; Cornelia Ștefănescu, Monumentalitatea epică, RL, 2002, 11; Nicolae Manolescu, Specializări pe cale de dispariție, RL, 2002, 41; Al. Săndulescu, Agendele literare ale lui E. Lovinescu, JL, 2002, 7-12; Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă, București, 2002, 267; Nicolae Manolescu, Agendele lui Lovinescu, RL, 2003, 7; Monica
OMAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288532_a_289861]
-
lună ivită dintre nori, ochii de un albastru întunecat ca marea după o furtună, buzele subțiri și crispate ca tăiate de lama unui cuțit”. E prea mult și, peste toate, procedeul stilistic se vede. Ca în arhitectură: pentru a spori monumentalitatea unei clădiri, trebuie să-i creăm în jur un spațiu gol, de valorizare. Ca în muzică: după un pasaj tumultuos, se impune un moment de liniște, de acalmie sonoră. Este suficient, deci, să constați îndrăzneț: „Pe cer, luna are o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și înțelepciune. Mâinile sale înăsprite de muncă și ani, sunt simbolul generozității și dăruirii absolute cu care ne‐ a ocrotit pornirea pe albiile mari ale vieții. Această pecete a mucenicilor o sărut cu respect și cu dragoste, și‐n fața monumentalității chipului său demiurgic, mă plec și mă‐nclin cu venerația cuvenită aceleia ce mi‐a oferit darul neprețuit - numit VIAȚĂ .” Tot din respect pentru mamă, din prea mare și cuvenit respect, cu care oricare din noi ar trebui să alerge
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
cum nu (mai) am, brusc, organ pentru Leonardo și Michelanghelo, dar mă absoarbe tot ce ține de firea solară, luminos năstrușnică a lui Fra Angelico. Și că mă atrage mai degrabă blândul rafinament canonic al lui Cimabue și Giotto decât monumentalitatea zglobie de tip Vasari, ca să nu mai spun de oroarea față de cruzimile lui Caravaggio. (Dumnealui a dominat Florența în săptămâna cu pricina. Să vă mai po vestesc de halucinația cârdurilor de japonezi fotografic-meduzați înaintea Meduzei?!?) Și că dintre toate Bunăvestirile
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
place să se-aleagă praful! De bună seamă, războiul statuilor, iconoclasmul în general, nu e invenția noastră și nici a vremurilor mo derne. E vechi de când lumea. Numai că, la noi, fragilitatea istorică, puținătatea isprăvilor sculpturale și deficitul teribil de monumentalitate agravează înmiit orice puseu de litofobie, dacă mi se permite termenul. În plus, văd în textul lui Reuben Fowkes că la Budapesta există un Parc al Statuilor, unde-și dorm somnul de veci, în mută soli da ritate, făpturi de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
întîrzierii, „complexul” discontinuității istorice și al absenței tradiției clasice, „complexul” ruralității, „complexul” începutului continuu, „complexul” condamnării la imitația modelelor străine, „complexul” absenței capilor de serie, „complexul” lipsei de audiență (internă și externă), „complexul” izolării provinciale, „complexul” lipsei de durabilitate și monumentalitate, „complexul” în fața criticii, recognoscibile în aproape toate marile construcții intelectuale românești cu dimensiune identitară din secolele al XIX-lea și XX. Complexul periferiei (însoțit de o criză a categoriilor „tari”, „stabile”, absolute”, de la metafizică, filozofie și arte la identitatea psihologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să fie, este cultura precolumbiană Maya. Două, trei secole înainte de venirea conchistadorilor ca să devasteze restul culturilor mexicane sau civilizația peruană, Maya se stinge fără cauze din afară. Această cultură, care a cunoscut matematicile, calendarul, o arhitectură ce poate rivaliza ca monumentalitate cu Egiptul, un hieratism care amintește arta indică, se prăbușește și dispare ca o malformațiune istorică. Nu există altă explicație a acestei decadențe rapide în afară de o insuficiență politică, de un defect în capacitatea de organizare a destinului exterior, care, deși
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a unei culturi se epuizează, neavând ce mai crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Germanii socotesc pe francezi un popor sceptic. Sânt ei cu adevărat? Față de cultura germană, pe care o definește o monumentalitate virginală, cultura franceză amestecă într-o mare seriozitate a spiritului grațiile și ironiile inteligenței, încît pentru un ochi nesensibil la nuanțe, ea se prezintă ca un joc inutil, ca o sumă de gratuități. Există în Franța un scepticism al inteligenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
două peisaje: unul intim (locul tainic, ferit, „sub copaciul cel mare”, unde relația de vasalitate, de robire veșnică se săvîrșește) și peisajul vast simbolizator care supraveghează idila și-i dă o justificare cosmică. Conachi are În chip evident simț pentru monumentalitate, vede grandiosul din natură. G. Călinescu nu-l citează (În Domina bona) printre scriitorii români care monumentalizează natura. Conachi este, totuși, printre cei dintîi care simte plăcere pentru „stîncile hioroase”, „petrele răsturnate”, „rîpele Întunecoase”’, „copacii nalți și mîndri”... El nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]