418 matches
-
unei suite de momente și efemerități "eterne", și mai ales ca o revenire a tragicului în ciuda proeminenței hedonismelor și a ludicului în societățile postmoderne. Nu putem înțelege "imoralismul etic" al postmodernității, circumscris "relativismului" generalizat, ca ordonare valorică opusă substanțialismului și moralismului modernității, în afara acceptării socialității ca "relianță socială" și ca "lume a vieții" (Lebenswelt) și dacă nu ieșim din optica dihotomică a Binelui și Răului, într-un înțeles propriu abstracțiilor transcendentale, adică depășind obișnuința de a aprecia "binele și răul pornind
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
etc., același curs, aceeași limbă de lemn care celebrează logica istoriei și morala clasei muncitoare. De ce să amintim toate acestea? Se întâmplă că, recent, jurnalista respectivă a criticat violent "a priori și fără fundament" eșanjismul sexual, "partuzele" din mediul artistic. Moralismul are un viitor fericit. În orice caz, fără urmări, cele care dau lecții de morală politică sau de morală sexuală își continuă munca de curățenie. În același registru al "numirii", de "a spune" ceea ce este adevărat sau fals, și deci
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nesigure de ele însele. Totuși, ele reprezintă cimentul care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca și moralismul conformist prin care se exprimă nu mai rezistă la loviturile violente de rezistență ale eticilor particulare. Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă și de amăgitoare este abundența bunelor intenții. Din momentul în
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un sens nuanțat. Reluând o tematică dragă lui Edgar Morin, într-o societate complexă trebuie să știm să înțelegem fenomenele în întreaga lor complexitate. În acest domeniu, așa cum am spus-o deja, există un raport de încleștare între substanțialism și moralism. Ontologia care le este comună este întotdeauna în căutarea unei "cauze supreme", primă și ultimă. Or, așa cum ne arată observația, prezentarea fenomenologică a vieții cotidiene, totul este în mișcare, totul fluctuează. Ceea ce, stricto sensu, complică simpla cauzalitate. Socialitatea, aceea a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism pedagogic ce face din societate și apoi din toate instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social. Pentru care partea de umbră a naturii umane, aceea care face apel la sensibil, va fi ineluctabil depășită 13. Moralism pedagogic ce face din societate și apoi din toate instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă fabrică de angajați în serviciul unei ideologii antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sprijină pe o neîncredere de fond față de religiile profane ale căror dogme sacre își revendică titlul de știință. Ceea ce este o contradicție în termeni. Dar în același timp relativism suspicios față de promisiunile unei emancipări viitoare pe care s-a fondat moralismul modern, suspicios față de această excepție culturală proprie Occidentului, convingerea că Istoria are o lege; credința că aceasta are un sens. În deziluzia lui progresivă, lucidă și empirică față de comunism, Arthur Koestler nota că acesta este "continuarea și realizarea marii tradiții
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cunoscută și civilizată, dominată de rațiune și orientată spre atingerea unei ținte înde-părtate (Paradis, societate perfectă). Pe de altă parte, Exoter, care este în afara zidurilor acestei civilizații. Lume barbară, poate, într-un fel sălbatică și supusă instinctelor și emoțiilor. Orice moralism se bazează pe o astfel de distincție logică a separării, a rupturii. Or, se întâmplă că barbarii sunt între zidurile noastre. Baroqus redivivus: perla imperfectă căreia îi recunoaștem un farmec sigur. Și, inconștient, această integrare a imperfecțiunii este la originea
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un caz particular și fiindcă etica convingerii nu este aceea a Statului, nici aceea a omului politic activ, ci aceea a individului în forul său interior. Etica responsabilității pe care omul de acțiune și-a asumat-o nu aparține nici moralismului și nici evanghelismului și nu este neapărat machiavelică; scopurile sînt importante, dar e posibil ca nici mijloacele să nu fie pierdute din vedere. El făcea politică în manieră creștină, dar nu susținea deloc că era vorba de o politică creștină
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau mîntuire; Apocalipsă ori parusie. Bau-baul și-a ales domiciliul în Europa, iar zîna bună, în America. Pesimismul a luat în ținuturile noastre și în ciuda unui anume Jules Verne locul uluirii, iar gama e foarte vastă: de la fulminația răzbunătoare la moralismul posac. Tehnica și Modernitatea, cuplu blestemat, se află în banca acuzaților pentru a răspunde de faptele lor în fața Tribunalului Spiritului. Nu intrăm în detaliile acestor diatribe cu majuscule, pe care le cunoaștem și le apreciem cu toții. Împotriva civilizației mecanice, a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
uneori, fiind cu totul refractar ei) se așează ca mușița pe suprafața problemei eminesciene și o umple de o cangrenă verzuie și fetidă [...]. Eminescologul este ori cu desăvârșire incult, ori de o incomprehensibilitate fioroasă, de un fanatism și de un moralism superlativ, care mârâie la orice presupusă atingere a operei eminesciene. Dacă Eminescu ar trăi și ar citi ce scriu eminescologii noștri despre el sunt încredințat că ar muri subit". Și Dan Mănucă își continuă comentariul ironic: "De unde se vede că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai ales, Întreaga „armătură” teologică și spirituală. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea Învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii, și reancorând-o În dogmă, căci „Părinții Îngemănează, Într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. În fine, Întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună În peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși În colecție se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lor au apărut citatele folclorice. Piesa e o colecție de fapte melodramatice (revine problema aventurii extraconjugale). În 75 de minute nici un personaj n-a rostit o vorbă memorabilă, n-a reușit o glumă, deși se adunaseră la petrecere. Pe scurt: moralism îngust și naivitate didactică. Azi, la redacție, Toma Jămneală m-a chestionat („doar ești critic”) ce părere am; a lui, s-a grăbit să mă anunțe, e proastă. I-am repetat vorbele notate mai sus, exemplificîndu-le. În timpul discuției, s-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
merită atenție termenii liberali internaționaliști și pluraliști, însoțit fiecare de calificativul interbelic, pentru a-i separa de 1. Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul Relațiilor Internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum legalism sau moralism, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Idealismul utopic principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei Relațiilor Internaționale începe cu un moment
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
ale unui viitor condiționat de religie nu ne încântă. Se cere o viziune constructivă a viitorului. De ceva vreme m-am angajat în redescoperirea și reevaluarea eticii umane pe care aceste ideologii le-au neglijat. Nu pentru că aș practica un moralism ce supraevaluează și supraîncarcă morala, în special cea sexuală, transformând-o în unicul criteriu de acțiune. Respect independența față de diferitele medii ale vieții, precum economia, știința, dreptul și politica, și nu mă las instrumentalizat de interesele vreunei instituții, stat, partid
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
delimitări. În primul rând, delimitarea față de etica principiilor antieconomice, precum cea susținută până azi de către oamenii Bisericii și sindicate: cine impune imperative morale lipsite de raționalitate economică, fără a ține cont de legile economiei, nu vorbește despre morală, ci de moralism. A doua delimitare privește atitudinea opusă, adică etica succesului lipsită de principii morale, susținută mai ales de manageri obsedați de succes și de economiști lipsiți de conștiință. Cine propagă concepții economice lipsite de norme etice nu sprijină interesul economiei, ci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mandatului. Cum se vor desfășura lucrurile cu noul președinte? Speranța mea nu vizează un guvern mondial unic sau birocratic. Nici dominarea exercitată în numele unei culturi sau religii, a constrângerilor fizice sau spirituale vechi și noi sub semnul legalismului, dogmatismului sau moralismului. Dimpotrivă, îmi doresc libertate pentru necredincioși și pentru cei aflați în dubiul credinței și necredinței, dar și solidaritate față de ei. Speranța mea concepe și o comunitate ecumenică a popoarelor, "națiuni unite" în sensul autentic al termenului: iar în slujba lor
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceasta nu a lipsit, cât în sensul perpetuării lui la anumite cote de onorabilitate intelectuală. Ne lipsește un studiu serios al fenomenului, dar avem deja mai multe fragmente ale tabloului de ansamblu, iar o perspectivă mai echilibrată, eliberată de (lup-)moralismul primar și atât de profitabil al anticomunismului postcomunist, începe să răzbată în cele mai bune asemenea cercetări. Sintezele și analizele veritabile, se poate spera, nu vor mai întârzia mult. Dacă ne concentrăm exclusiv asupra studiilor lingvistico-literare din România anilor șaizeci
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
introdus samavolnic în această nouă sectă și îi previn pe adevărații mei prieteni și pe eventualii internauți că, intrând în comunicare cu portretul meu de pe Facebook, intră în comunicare cu o stafie. Patru feluri de a practica morala Morala, moralitatea, moralismul, moralizarea sunt, de vreo douăzeci de ani, cuvinte-vedetă ale lumii românești. Toată lumea se simte îndreptățită să ju dece pe toată lumea, toată lumea e foarte exigentă și foarte competentă, când e vorba să-și pună semenii în insectarul derapajului etic. Pe de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prin operă și destin în edificarea culturii socialiste.“ (România liberă, 2 august 1978) POPA Marian „ În fond, eseul de acest tip continuă caracterologia tradițională cu perfecționările cerute de contemporanitatea politică: în acest sens volumul cuprinde pagini excepționale de psihologie și moralism pe care le-ar fi semnat fără șovăire Marc Aureliu, La Bruyère sau Erasmus, având însă ca particularitate fervoarea invitației la demnitate și acțiune.“ (despre proza politică a lui Dumitru Popescu, Ateneu, septembrie 1971) POPESCU Dumitru „Cel mai fervent cercetător
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
admirativ despre peisajele prelucrate de istorie, era perfect conștient de caracterul istoric al dialecticii datului și construitului. Explicarea omului este o lucrare despre esența uman, despre om în general, fiind, fr îndoial, opera unui moralist. Ea depșește totuși limitele simplului moralism deoarece poart un mesaj practic și optimist privitor la transformarea neîncetat, prin construcție, a datului, a strii de fapt care, niciodat, nu-l satisface și nu-l mulțumește îndeajuns pe om. OBSERVAȚII CRITICE PRIVIND OPERA ȘI POZIȚIA LUI MIHAI RALEA
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
și miraculos, când robit amănuntelor anecdotice sau chiar prozaice (liste de prețuri sau „catastișele” cioclilor), narează savuros, într-un stil mai limpede decât Zilot Românul. El descoperă dialectica fatalistă, vag orientală, bazată pe ciclicitatea faptelor istorice - idee iluministă, îmbinată cu moralismul din Eclesiarh. Spațiul cronicii este sud-estul european, teatru de război a trei imperii. D.E. face portretul unor comandanți, dă amănunte strategice și pitorești despre mișcările de trupe și „secreturile” armamentului epocii. „Nemții” (austriecii) ca și turcii pradă Oltenia, ajungând până la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
am căzut la așternut și am zăcut trei săptămâni de gălbinare". Îndrăzneala epică a lui Ion Ghica este cu totul ieșită din comun, mai ales că prozatorul nu părea înzestrat cu o vocație a tenebrosului, ci doar cu una a moralismului desuet, pigmentat de oaze de oralitate specifice memorialisticii. Scrisorile supraviețuiesc, în ansamblu, tocmai grație acestor insule fericite, constituind astfel, în expresia lui I. Negoițescu, "o literatură în sine fină dar superficială, scoțându-și efectele din pitoresc și anecdotic pur" (2002
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
deosebit când e vorba de semenii săi și nevoile lor. E libertatea de a ieși fericit din temniță, unde-l cunoscuse pe Hristos, libertatea de a mărturisi în Crezul Ortodox ce-i aparține următoarele: Dau puțină importanță filosofiei, argumentelor istorice, moralismului, estetismului și erudiției, care toate nu-s de o ființă cu dreapta credință liberă, nemotivată, pascaliană. Nu-mi fac iluzii, i-am citit pe existențialiști, dar nici nu văd totul numai în negru, știu că lumea e neunitară și surprinzătoare
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ele prezentate în discursul președintelui Asociației de Studii Internaționale pe anul 1993, Charles Kegley Jr. (1993, pp. 131-146). Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul relațiilor internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum „legalism” sau „moralism”, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Distincția analitică la care trimite calificativul „interbelic” nu are intenția de a nega influența ideilor din secolul anterior
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]