418 matches
-
dar și cu o bună cunoaștere, la sursă, a Levantului, prințul, format în spiritul unui umanism de sinteză europeană, privea mai detașat și lucid ceea ce era rigid și în declin în ideologia și ordinea politică a Răsăritului balcanic; și, față de moralismul ascetic al lui Neagoe, venea cu o altfel de înțelegere a lumii, avea conștiința latinității noastre (Descriptio Moldaviae, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor) și viziunea înălțării și decăderii Porții ca putere continentală (Istoria Imperiului Otoman). Și, mai cu seamă, dădea în
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă nu-i lasă batjocura fără replică etc. Ironie, umor, moralism tradițional, simț al măsurii, care nu iartă nici prostia umilă (săracul prea „cuminte”, neștiutor de nici o bucurie și de nici un păcat, bun să-i pui „căpăstru”). Adoptat, grație lui Anton Pann, în spațiul culturii românești, Nastratin Hogea, isteț, pitoresc și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
sau mîntuire; Apocalipsă ori parusie. Bau-baul și-a ales domiciliul în Europa, iar zîna bună, în America. Pesimismul a luat în ținuturile noastre și în ciuda unui anume Jules Verne locul uluirii, iar gama e foarte vastă: de la fulminația răzbunătoare la moralismul posac. Tehnica și Modernitatea, cuplu blestemat, se află în banca acuzaților pentru a răspunde de faptele lor în fața Tribunalului Spiritului. Nu intrăm în detaliile acestor diatribe cu majuscule, pe care le cunoaștem și le apreciem cu toții. Împotriva civilizației mecanice, a
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ele prezentate în discursul președintelui Asociației de Studii Internaționale pe anul 1993, Charles Kegley Jr. (1993, pp. 131-146). Clasa de etichete peiorative desemnate să identifice alternativa liberală interbelică în domeniul relațiilor internaționale este mai vastă, incluzând termeni precum „legalism” sau „moralism”, ambii referindu-se la trăsături prezente în scrierile autorilor liberali, dar exagerate până la caricaturizare de către autori ai realismului clasic, în scopuri propagandistice. Distincția analitică la care trimite calificativul „interbelic” nu are intenția de a nega influența ideilor din secolul anterior
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
este evident că până și cel mai fanatic dintre fasciști ar considera anacronic să renunțe la toate aceste cuceriri ale „dezvoltării”. Cuceriri care anulează - prin nimic altceva decât prin simpla lor prezență, devenită totală și totalizantă - orice misticism și orice moralism al fascismului tradițional. Prin urmare, fascismul nu mai este cel tradițional. Și atunci ce este? Tinerii din taberele fasciste, tinerii din SAM1, tinerii ce sechestrează persoane și pun bombe în trenuri se numesc și sunt numiți „fasciști”: dar este vorba
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
numai pentru că sunt un intelectual-literat. Nu știu dacă lucrul acesta este de inspirație scelbiană 4 („mărunțișuri culturale”) sau sociologică (Schumpeter, Kernhauser, Mannheim, Hoffer, von Mises, De Juvenel, Shils, Veblen etc.); este de presupus totuși că este vorba despre bine cunoscutul moralism italienesc, grație căruia „bufonul” devine automat „țap ispășitor”, restabilindu-se astfel (ah, desigur, involuntar) adevărul. Îmi cer scuze cititorului pentru că l-am târât în acest labirint de „conștiințe nefericite”, în această fragmentare a unei dezbateri ce ar fi putut să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
murdare; la rândul ei, aceasta e produsă de recurgerea la locuri comune. De altfel, sunt în mod explicit vulgare inclusiv aluziile la grupuri sau clanuri cărora le-aș aparține. Acestea sunt argumente de foaie literară de provincie, dispusă să facă moralism punitiv. Desigur, lipsește orice demonstrație, atât cu caracter practic (cele mai mari neplăceri în această polemică mi-au venit tocmai de la puținii prieteni), cât și de profunzime. Bocca nu s-a gândit o clipă la ceea ce se pregătea să spună
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care le privise mereu cu atâta naturalețe, aproape disprețuitoare, și cu o bucurie evanghelică oarecum excesivă, și-ar fi văzut, astăzi, minunata operă organizatoare ca pe o străduință inutilă, devenită anacronică. Dar, deși în firea lui Don Milani persistă un moralism prost ascuns de o lipsă de prejudecăți total declarativă (Scrisorile către o profesoară 1 scrise de el și de elevii lui sunt de un puritanism sexual demn de cele mai sobre ediții ale operelor Sfântului Pavel), deși disperata sa activitate
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
parohială (după câte se pare, foarte bine organizată în Veneto) și mass-media. Ceea ce predomină în întreaga scrisoare este „lipsa de formă”, în care vocea și sentimentul autorului își inventează un spațiu total nou, păstrându-și perfect ingenuitatea: grația copilărească a moralismului unui țăran bătrân. Răspunsul lui Camon la această scrisoare este total neașteptat. Și, trebuie să spun, demn de bătrâna sa rudă. În loc să accepte cu spirit critica adusă din străfundul existenței sale și să caute ce are ea adevărat, Camon se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
universul rural, a căror evocare este, în general, lipsită de exaltări și deformări idilice. Scrierile dedicate satului bănățean dezvoltă conflicte politice (Românii din Potlogi), naționale (Părintele Vichentie) sau între generații (Casa cu obloane verzi) și sunt străbătute de un evident moralism. Nuvelele istorice (Rada, La Podul Înalt, Pace, Moartea hotnogului ș.a.) și îndeosebi romanele cu această tematică, Din vremuri de mărire (1910), Fata vornicului Oană (1929; Premiul Societății Scriitorilor), evocă exclusiv Moldova sub Ștefan cel Mare, predilecție profund semnificativă pentru un
GASPAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287171_a_288500]
-
despre O făclie de Paște și, îndeosebi, despre Năpasta, privită ca o dramă psihologică, cu eroi verosimili. Valabilitatea interpretărilor realizate de D.-G., îndeosebi aceea asupra lui Eminescu, a fost deseori contestată, cel puțin pe unele laturi. Explicațiile cauzale discutabile, moralismul, insuficiența receptării artistice a poeziei eminesciene, opacitatea față de semnificația general umană a comediilor lui Caragiale au erodat, în timp, valoarea acestor interpretări. Ele au fost însă primele modele de analiză coerentă, superioară, a creației marilor scriitori, primele încercări de a
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
exterioară”, ar rămâne „cel mult un analist al sentimentelor primare nediferențiate”, în timp ce introspecția „nu se diversifică, nu se nuanțează”, „nu se abstractizează”; Roxana de Gala Galaction e încadrată în „literatura estetico-moralistă”, cu precizarea: „fără a pleda câtuși de puțin în favoarea moralismului în artă”; la primul volum din Memorii de E. Lovinescu, recenzentul apreciază „frumusețea literară” a cărții, iar Zodiac de Ilarie Voronca ar atesta „un extraordinar creator de imagini”. Eugen Ionescu îi dedică pagini omagiale lui Lovinescu, „cel mai tânăr critic
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii cercetători lui Miron Costin), proslăvind agonisita sufletească în dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și a unor precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian care își trage originea din filosofia păgână. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a inteligenței cu care scriitorul judecă evenimentele din epoca sa. O astfel de atitudine de simpatie față de barbari, într-o perioadă în care provincia în care trăia Salvian însuși era supusă unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să facă parte, în general, din cadrul politic al epocii pentru că, de exemplu, regatul vizigot, în acea vreme, avea mulți simpatizanți în Galia. Singur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
palestiniene din secolele al V-lea și al VI-lea. Structura biografiilor e simplă pentru că se bazează pe o ordine cronologică riguroasă, iar la sfârșit apare de fiecare dată un rezumat, narațiunea propriu-zisă evitând orice exces de retorică și de moralism, atât de prezente pe atunci în hagiografie. În construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, el știe să găsească registrul care i se potrivește fiecărui personaj. Lectura acestor narațiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numai pe scenele românești, dar și în URSS, China, SUA, Franța, Ungaria, Germania, Bulgaria, Cehoslovacia, ilustrează poate cel mai bine tipologia și conflictele epocii comuniste într-o modalitate teatrală care încearcă însă să depășească realismul primar, critic sau socialist, prin moralism, proiecții simbolice și mitice, folclorice și chiar prin sugestii expresioniste, într-un stil reflexiv, care prelungește, ca în Jocul vieții și al morții în deșertul de cenușă, spectacolul/lectura în interogație și meditație. Citadela sfărâmată, întemeindu-se pe observarea realității
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
operele scrise în anii anteriori și vor sublinia că soluția propusă de Augustin era aceea a unui maniheist, a unui dualist deghizat în haine de creștin. Oricum, în ciuda unor rectificări și precizări ulterioare, creștinismul latin nu va mai reveni la moralismul și raționalismul pre-augustinian, care își trage originea din filozofia păgînă. Concepția augustiniană despre har pare să ridice o problemă foarte gravă, aproape insolubilă: aceea a concilierii harului cu liberul arbitru. Dar, așa cum bine observă Gilson, pentru Augustin această contradicție nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
perspicacității și a inteligenței cu care scriitorul judecă evenimentele din epoca sa. O astfel de atitudine de simpatie față de barbari, într-o perioadă cînd provincia în care trăia Salvian însuși era supusă unor continue amenințări, poate fi și rezultatul unui moralism îngust, dar e posibil și ca atitudinea filobarbară a scriitorului să se înscrie în cadrul politic al epocii, regatul vizigot avînd, în acea vreme, mulți simpatizanți în Gallia. Sigur, Salvian aparține grupului de literați care, în loc să adopte o izolare totală față de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
bine istoria Bisericii palestiniene din secolele al V-lea și al VI-lea. Structura biografiilor e simplă, urmînd o ordine cronologică riguroasă, iar la sfîrșit apare de fiecare dată un rezumat, povestirea propriu-zisă evitînd orice exces de retorică și de moralism, atît de prezente pe atunci în hagiografie. în construirea frazelor, Chiril urmărește precizia și claritatea. Scrie simplu, fără să ocolească termenii populari; în dialoguri și discursuri, știe să găsească registrul potrivit fiecărui personaj. Lectura acestor povestiri este și astăzi agreabilă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
își trăgeau forța „dintr‑o altă sursă: pentru ei era importantă curățenia grupului în legătura lui cu Dumnezeu. Asemenea vechiului Israel, acest grup beneficia de o relație specială cu Dumnezeu” (La Vie de Saint Augustin, p. 283). Cu toate acestea, moralismul nu putea fi exclus din praxisul donatist. Dimpotrivă, considerăm că acest sentiment de „popor ales”, de care vorbește Peter Brown, izvorăște din sentimentul, primordial, al neprihănirii vieții fiecărui membru al Bisericii martirilor. . Despre riscul pseudoconvertirilor, cf. Serm. 10, 4; Enarr
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
perceperea realului reclamă un efort psihologic important, resimțit în mod penibil de către subiect. Aceștia sunt persoane scrupuloase și permanent înclinate către introspecție. Orice acțiune din partea lor cere un efort penibil. Sunt persoane meticuloase, lente, serioase care se complac într-un moralism rigid și o abstractizare riguroasă. Personalitatea obsesională sau compulsivă. Acești indivizi au tendința de a verifica orice lucru, de a-și ritualiza activitățile, se îndoiesc permanent și își frământă mintea și ideile într-o manieră obsesivă. Sunt persoane dominate de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul răscumpărat”, se poate, în fine, căsători. Atmosfera e idilică. Compunerea, însuflețită de bune intenții, salutând, de pildă, binefacerile științei de carte la sate, denotă un moralism strict, evident în tonul rigid, în care se strecoară și unele nuanțe retrograde. Autorul își divulgă la tot pasul profesiunea, satisfăcut când descoperă, cu ochi de militar, ordine și disciplină sau folosind cu voluptate expresii cu puternic iz de cazarmă
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
de romancier. Ia naștere astfel un repertoriu de prefabricate și de stereotipii, inventariate minuțios și cu finețe. Într-un orizont de referință mai amplu, obiectul de interes al studiului este moralistul Slavici, fixat într-o atitudine didactică. În opera sa moralismul obliterează profund diverse compartimente ale textului și întreține tensiunea între povestire și subtextul său motivant. Acesta din urmă se erijează - spre sfârșitul perioadei creatoare a lui Slavici - în discurs tezist, transformând evenimentele narate în simple pretexte. Interpretările date de exegetă
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai târziu și cele din Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme contemporane cu optica unui militant (apoi fost militant) politic, însă cu o gesticulație care afectează libertate de spirit, lărgime de vederi, intelectualitate, moralism clasic. În proza narativă P. debutează, imprevizibil, cu o construcție amplă - trilogia romanescă Pumnul și palma (1980-1982). Trecerea era totuși doar în aparență nepregătită, întrucât nu eposul definește natura scrierii, ci efervescența publicistică, ideologică. Osatura epică structurează cadrul unor dezbateri
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]