749 matches
-
-le+-le+frumos+-e+al+-e+primăvar+-i+-i, de unde se poate constata că morfemele au un statut diferit în enunț și se pot repartiza unor clase morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfologice și lexicale diferite (cuvinte, radicali, afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
afixe, desinențe etc.). Există în unele limbi morfeme care nu au o structură segmentală proprie, precum du (de+le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
le) din franceză sau zur (zu+der) din germană, cînd un segment cuprinde deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
deci mai multe morfeme. Uneori, se face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
face distincția dintre morfem și morf, acesta din urmă fiind un constituent imediat izolabil ca segment al enunțului, astfel încît, același morfem se poate realiza prin mai multe morfe, fiecare constituind unul dintre alomorfele morfemului respectiv; prefixul cu valoare de morfem în-, de exemplu, se poate realiza prin alomorfele în- și îm- (întrece, îmbina). V. cuvînt, lexem, praxem. DUBOIS 1973; IVĂNESCU 1980; GREIMAS - COURTES 1993; CONSTANTINESCU- DOBRIDOR 1998; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004; GA 2005. RN MOTIVARE
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1) el corespunde unei negații a atitudinii care este parafrazabilă în întregime: Nu este adevărat că această decizie este corectă, 2) el corespunde negării conținutului propozițional: Este adevărat că această decizie nu este corectă. Oricare limbă are cel puțin un morfem negativ, echivalent cu nu din limba română, în legătură cu care se pune problema dacă el exprimă într-adevăr o modalitate, o atitudine de refuz, aplicabilă la conținutul enunțului, sau dacă trebuie admis că enunțul negativ este asertiv și că negația face
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acestor elemente este direct proporțională cu numărul sensurilor pe care le întrunesc. De altfel, analiza producerii sensului conduce la aceeași idee, dar și la regîndirea polisemiei în legătură cu variația sensului în discurs. Fenomenul nu privește numai cuvintele pline, ci privește orice morfem lexical autonom, cum se poate observa din modalitățile actualizării. Deoarece polisemia apare ca o consecință normală, observabilă la marea majoritate a unităților lexicale, ea reprezintă regula de existență a acestor unități, în vreme ce monosemia are o manifestare redusă, limitată la unele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și tonurile), fiindcă se referă la unități mai extinse decît fonemele. Unitățile minimale se înlănțuie, se succedă și se ordonează pe axa temporală constituind o latură caracteristică și fundamentală a vorbirii, nivelul segmental, dar ele se organizează pentru a forma morfeme și se integrează într-un nivel superior, suprasegmental. O lungă perioadă de timp, intonația a fost singurul fenomen de prozodie studiat, deși a fost diferit definită, datorită constatării că pot exista enunțuri bine alcătuite ce pot fi neînțelese sau înțelese
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
text), iar celălalt dintr-o discordanță dintre reprezentare și anticiparea unei evalurări divergente din partea interlocutorului. La nivel interlocutiv, ratarea poate constitui un mod de reglare, iar manifestările ei țin locul unei vocale terminale, permițînd înlăturarea unei lipse vocalice în reduplicarea morfemelor gramaticale. Ratarea nu poate fi însă decît o trăsătură a exprimării orale, pentru limba scrisă nefiind specifică. Cu toate acestea, unele opere literare, care urmăresc caracterizarea personajelor prin particularitățile vorbirii lor, înregistrează unele forme de ratare a vorbirii, ceea ce contribuie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și prin ea se poate stabili corect, pe planul conținutului, problema sinonimiei. În lingvistica structurală, substituția este operația de a înlocui partea detașabilă a unui enunț printr-un element care conservă valoarea gramaticală din enunț, ceea ce permite determinarea claselor de morfeme. Astfel, într-un enunț precum Apreciez gestul tău, cuvîntul tău se poate substitui cu său, lui, ei, vostru etc., fără ca enunțul să devină incorect. V. comutare. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. RN
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Systemic Functional Grammar: A Next Step into the Theory - Axial Relations, Higher Education Press, Beijing, 2013. André MARTINET (1908-1999), lingvist francez, exponent al structuralismului, fondator al direcției funcționaliste în sintaxă. Teoria limbii îi datorează lui Martinet concepte ca "dublă articulare", "morfem", "lexem". Lucrări de referință: La gémination consonantique d'origine expressive dans les langues germaniques, Munksgaard, Copenhague, 1937; La phonologie du mot en danois, Klincksieck, Paris, 1937; La prononciation du français contemporain, Droz, Paris, 1945; Économie des changements phonétiques, Francke, Berne
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pronume). El este impus substantivului-centru în anumite configurații sintactice și transmis prin acord adjectivului care se acordă în caz (unei fete blonde). Acordul în caz al adjectivului poate fi analizat ca o consecință a sincretismului morfologic. În unei fete blonde, morfemul -e exprimă simultan și indivizibil genul, numărul și cazul. S epoata ca acordul să fie doar în gen și număr, iar cazul să fie atras în acord datorită sincretismului morfologic. 4. Mecanismul acordului 4.1. Modelul copierii În analizele mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
superlativă (fenomen de procesare): (21) referatele mai multor studenți. 2.2.2. Acordul în caz al adjectivului În limba română standard, adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Toate aceste trei categorii sunt exprimate printr-un singur morfem. Acordul în caz este vizibil doar la feminin singular, unde substantivul are forme diferite pentru G/D și N/Ac: (22) a. o grupă mare; o fată înaltă - feminin, singular, N/Ac b. unei grupe mari; unei fete înalte - feminin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exclusiv masculin. În plus, ă se regăsește și în flexiunea de plural a unor substantive neutre neregulate (ou-ouă), deci "însăși nu este atât de tranșant din punctul de vedere al opoziției singular / plural" (1981: 149). Această explicație este discutabilă, deoarece morfemul ă este foarte rar în flexiunea neutrului (doar la pl. ouă) și a masculinului (sunt doar câteva substantive masculine care la singular se termină în -ă). Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal Verbul la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a recunoscut e meritoriu. Formele verbale nepersonale care pot ocupa poziția de subiect sunt infinitivul, gerunziul și participiul (cf. GALR, II: 343). Enunțurile cu gerunziu sunt frecvent reorganizate, prin avansarea subordonaților gerunziului în poziții sintactice ale verbului-predicat (verbul purtător al morfemelor flexionare de număr și persoană): (106) a. Se aude [apropiindu-se o mașină]. - GV apropiindu-se o mașină ocupă poziția de subiect al verbului predicat se aude; b. [Se aude o mașină] apropiindu-se. - GD o mașină este avansat în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivul nu marchează formal decât masculinul și femininul. Absența unor forme speciale de neutru la termenii acordați s-ar datora unor omonimii generalizate: neutru singular = masculin singular; neutru plural = feminin plural. Prezența unei valori distincte "neutru" este motivată de existența morfemului de plural -uri, care se folosește numai la neutru, cu câteva excepții, reprezentate de substantive feminine ca: leafă-lefuri, lipsă-lipsuri, marfă-mărfuri, treabă-treburi, vreme-vremuri ș.a. Unele dintre acestea au și un plural cu desinențe specifice de feminin plural, -e sau -i (trebi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și clasa a III-a Ideea că genul și numărul sunt amalgamate în același centru funcțional este susținută de mărcile morfologice ale acestor trăsături. În română și toate limbile descrise de Corbett, genul și numărul sunt exprimate printr-un singur morfem (sunt fuzionate). Pentru a explica realizările acordului în coordonare, această analiză trebuie să fie completată cu ipoteze suplimentare. Se poate propune că centrul funcțional Număr, care introduce și genul, poate fi inserat deasupra sintagmei coordonate și că trăsătura [clasă nominală
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
diacronică a fost observată pentru limbile indo-europene de gramaticieni ca Bopp (1816), Müller (1875) și Brugmann (1916), Meillet (1912), Kuryłowicz (1964), Watkins (1969), Szemerényi (1989) - vezi Fuß (2005: 2). Prin reconstrucția formelor proto-indoeuropene, s-a observat similaritatea dintre pronume și morfemele de acord ale verbului (cele care exprimă acordul cu subiectul). Prin urmare, gramaticalizarea unor elemente pronominale și transformarea lor în mărci de acord este un fenomen atestat istoric. Întrucât procesele de gramaticalizare au un caracter ciclic, analizarea cliticelor pronominale ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lor verbală pentru a migra pe alte elemente. Cliticul de dublare a complementului direct se combină cu verbul lexical, de care poate fi despărțit doar prin câteva semiadverbe (cam, mai, ?prea, tot, și), sau cu verbul auxiliar - (23)a, cu morfemul de conjunctiv să - (23)b, cu complementizatorul - (23)c, cu prepoziția - (23)d, cu pronumele relativ sau interogativ- (23)e, cu adverbul - (23)f, cu interjecția - (23)g, cu adjectivul - (23)h sau cu substantivul - (23)i169: (23) a. așteapt-o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de acord nu manifestă nicio variație, în mod tipic, ocupând poziții fixe în interiorul domeniului flexionar al verbului. Cliticele de dublare a complementului direct din română își schimbă poziția față de verb. Ele pot apărea în poziție preverbală, postverbală, între verb și morfemul de conjunctiv să: (24) îl dau; o voi da; am dat-o; dă-o; o să îl dau Prin contrast, mărcile de acord ocupă poziții fixe în română. Pe larg spus, la timpurile necompuse, desinențele de persoană și număr (adesea, fuzionate
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2. Criterii morfologice (i) Restricțiile selecționale în ceea ce privește gazda lexicală Cliticul de dublare a complementului indirect se poate combina cu verbul lexical, de care poate fi despărțit doar prin câteva semiadverbe (cam, mai, ?prea, tot, și), sau auxiliar - (27)a, cu morfemul de conjunctiv să - (27)b, cu complementizatorul - (27)c, cu prepoziția - (27)d, cu pronumele relativ sau interogativ- (27)e, cu adverbul - (27)f, cu interjecția - (27)g, cu adjectivul - (27)h, cu substantivul - (27)i. Sunt aceleași posibilități combinatorii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
gen nu sunt marcate la nicio persoană (spre deosebire de cliticele de dublare a complementului direct). (iv) Pozițiile fixe în raport cu verbul Cliticele de dublare a complementului indirect își schimbă poziția față de verb. Ele pot apărea în poziție preverbală, postverbală, între verb și morfemul de conjunctiv să: (28) îi telefonez; îi voi telefona; telefonează-le; o să le telefonez În tabelul de mai jos am rezumat rezultatele aplicării criteriilor lui Fuß (2005) la cliticele de dublare din limba română. Semnul [+] marchează răspunsul în favoarea încadrării dublării
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
specificitatea CD. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord. (iii) Toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare noncanonică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
complementului direct. Cu alte cuvinte, acordul este un scop în sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord; (iii) toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare non-canonică
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]