551 matches
-
nu o mai rezum aici.) După masă ceainăria cu cărți, muzică și dichis, Cărturești, a găzduit expoziția Fotografii din Paradis a Morganei Llosa și lansarea seriei de autor, 11 titluri recent publicate de Editura Humanitas. Mario a vorbit despre prezența Morganei în periplul lui de documentare; inițial s-a temut că fiica îi va incomoda intimitatea de scriitor, ulterior s-a dovedit a fi o prezență discretă, aproape invizibilă, pentru ca în final să devină chiar benefică. Vorbind despre insulele Marchize, insulele
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
Albert Bensoussan, bun prieten cu Llosa, este o altă memorie vie a scriitorului. Râzând, Patricia spune chiar că, dacă ea rătăcește un articol despre Mario, poate apela liniștită la ajutorul lui Albert. Dintre copiii lor, Alvaro este scriitor și jurnalist, Morgana fotograf, iar Gonzalo lucrează în zonele fierbinți ale globului (este același Gonzalo care la șaisprezece ani i-a dat tatălui bătăi de cap, era vegetarian convins și un nonconformist îndărătnic). îl întreb cum a rezolvat atunci criza adolescentină, n-am
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
cu o seară înainte, ghioacea cu coțche de culoare maro și galben-verzui. Degeaba mă smiorcăiam prin curte și pe uliță, tata plecase cu alți amărâți într-o lume neștiută de nimeni, într-o lume în care sperau să găsească Fata Morgana și paradisul pierdut. Îmi amintesc că au zburat veri și primăveri, toamne și ierni, veri și primăveri, când odată, de fărșang, mama făcea mare pregătire, urma să ne luăm și noi vântul la Montreal. Afară, tinerii aprinseseră focuri sălbatice, erau
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
reprezintă, desigur, cum notează Mircea Mihăieș în postfața romanului, o parabolă a Visului American - însă privită cu ochii noștri de europeni, captivați de un anume miraj optic vizibil la răsăritul soarelui în strâmtoarea Messina și cunoscut sub numele de Fata Morgana: „La urma urmelor, pentru singuratici precum Gatsby iubirea e perfectă doar atâta vreme cât e departe, de neatins, asemenea becului verde care arde toată noaptea la debarcaderul familiei Buchanan și pe care, de cealaltă parte a golfului, Gatsby îl contemplă fascinat ore
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
luminița aceea verzuie, într-un viitor fremătător, care se îndepărtează însă cu fiece an în fața noastră. Ne-a scăpat o dată, dar ce importanță are... mâine o să fugim mai repede, ne vom întinde brațele mai departe...” Încăpățânarea de a face din Fata Morgana un aliat și nu un dușman e motivul pentru care noi, europenii, vom reitera la infinit scena inaugurală a Americii lui Kafka. De pe vasul care intră în portul New York cu motoarele încetinite, tânărul Karl Rossmann, în vârstă de șaisprezece ani
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
imposibila dragoste cu Bouche Dorée, femeia perfectă al cărei singur inconvenient era că avea două sute de ani... Despre celelalte femei remarcabile care-i populează aventurile și visele nici măcar nu se poate afirma c-ar fi putut să-i devină iubite: Morgana e o zână din Britannia celtică, Rowena o spioană germană întâlnită la ruinele castelului unde s-a născut regele Arthur, Esmeralda o prostituată fără iluzii, Louise Brooksowycz are un destin prea complicat, iar celelalte (Hipazia Theone, „filozoafa reîncarnată”, Venexiana Stevenson
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
matinală licărește o speranță. Dacă se împlinește, încep pentru el și mulți alții, preț de scurtă vreme, e drept, clipe nesperate. Acolo e ceea ce se numește generic „La pomul lăudat” sau „Copacul breslașilor”, o iluzie de fapt, ca o Fata Morgana. Câte un patron care caută mână ieftină de lucru găsește aici ce-i trebuie: încărcători-descărcători de camioane sau vagoane, săpători de șanțuri, cărăuși sau hamali, aproape toți cu o geantă în care e strânsă toată viața lor mistuită de păcate
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
și ochii tăi să-mi strige, iat-o! întoarce-mă din rătăcirea mea, să poposim, iubito, pe-altă stea, în verb etern de raiuri fără timp ca zeii cei ferice din Olimp... vineri, 24 februarie 2017 dragoste ( de dragobete) Lebede morgane aduc în aripi de seară Primăvara în estuare de azur, Jungla iernii mușcată de lumini agonizează în mistice racle; Spiritul zilei delirează, e vremea dragostei, trupul femeii se scaldă-n golfuri de vise; Văzduhul e harfă nebună când noaptea pe
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
să-i fie pe drum călăuză,Doar ce e fumos mereu să audă.... XXXII. ZILE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2053 din 14 august 2016. Zile reci au plâns în mine, Prin deșert visam că-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
micul fur? ---------------------------- Cum să mă ridic din mine? Mi-au fost cârjele furate Clipele își cer iertare Se vor toate împăcate! ---------------------- Caut flacăra nădejdii ... Citește mai mult Zile reci au plâns în mine,Prin deșert visam că-i apă,O Morgana prin sudoareîn tunel și-acuma sapă...Piatra a lovit obrazul,Pentru pași-n rătăcire...Cu nădejde tot mai cautCandela cea cu iubire.Mir izbăvitor doar CerulPicură pe rana mea,Pe Golgota neputințeiMă târăsc în piept cu ea.Țipă vantul printre
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
ZĂRI ... ? Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1655 din 13 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Spre care dintre zări să nărui Privirea de-așteptare slută? De zile-ntregi pe cale stărui, Dar zarea mi se pare mută. Când arătări morgane cearcă, Să-mi toarcă viers de ciocârlie, Doar cucu-frate cântă, parcă Îmi minte, inima pustie, Păienjeniș de lacrimi țese Spre depărtarea ta tăcută, Un dor ce-ar vrea să nu-i mai pese Că zarea i se-arată mută. De-
SPRE CARE DINTRE ZĂRI ... ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384475_a_385804]
-
păduri dese iar fluierarul împușca pentru ei păsări și animale. Vânatul constituia hrana de bază a călătorilor din grup, alături de fructele sălbatice ale pădurilor. Mergeau de luni de zile și tuturor li se părea că destinația a devenit o fata Morgana, la care numai visau. -Nu vă pierdeți speranța! Vom ajunge curând, îi încuraja fluierarul. Și, într-o zi, miracolul se îndeplini. Străbătură munți și văi, ape și dealuri și ajunseră într-o depresiune liniștită, împădurită. Apăru imediat și o cetate
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
miriști se împleticea ploaia ca o pasare beata. Suveici de vânturi uscațive depănau fuioare din covoarele colorate al aripilor de fluturi. Și tu ai descins ca o adiere și se se aprindea orizontul de văpaie și se depărta precum fata morgana, și vedeam malurile tărmurilor de nisip dezvelite de vânt. Și pe nisipuri fierbinți ca un cuptor treceau desculțe femeile frumoase cu ulcioare de lut arămiu pe umeri. Setea toropea insectele. Și in lumina palidă, lividă a amiezii, deodată inimile ne-
ÎN AṢTEPTAREA PLOILOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382904_a_384233]
-
prin imagine. Cuvântul vine pe urmă. Uneori, nici nu e nevoie de el, pentru că imaginea glăsuiește, are farmec, îndeamnă la meditație, făurește o lume pe care ne-o dorim fără a simți că ne aparține. Este un fel de fata morgana, un dar de neatins. Îl contempli și e de ajuns. Rămâne, totuși, dilema existențială vis-a-vis de creație. Unde s-o căutăm și cum să procedăm atunci când o descoperim? Creatorul rămâne, o vreme, în umbră, victimă a propriei dorințe de a
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
este liberă, domnule general. Cred că e Camera lui Heinrich I de Saxonia, rânji Nebe. — Ce nebunie, râse Heydrich. Eu sunt în Camera Regele Arthur și Sfântul Graal. Dar cine știe? Poate că astăzi cel puțin o voi învinge pe Morgana le Fay. Sala de judecată era la parterul aripii vestice. Cum ușa de la una dintre camerele alăturate era crăpată, aveam o priveliște perfectă asupra a ceea ce se întâmpla înăuntru. Camera avea peste patruzeci de metri lungime, o pardoseală goală din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Am intrat în casă de mână cu speranța că într-o zi voi fi fericită! Silvia KATZ Israel Notă critică Opera Reîntoarcerea Hanei este o lucrare autentică. În ea se îmbină bipolaritatea divin-profan, lupta între lumile celeste și demonice; atracția morgană, fructul interzis, nudul pal al freneziei atrăgătoare care se evaporă spre dimineață. Legat de ispită și visul deșertului, îmi amintesc de un episod din Zona Crepusculară, realizat de Rod Serling în anii 1960, în care un soldat visează, fiind în
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului După un munte de zăpadă.. Muntele Gingășiei... Oceanul alb a apărut cu o zăpadă moale, După un trunchi eu dragă te-am văzut Și-ncepusem după morgana să fug agale, Apari-dispari din unghi, văd că mi s-a părut... Da, cănd te-am văzut supărată e cât se poate de ireal..cand esti veselă, zâmbetul tău mi-e atât de necesar..și, acel piedestal pe care încerc
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
ispititor și gât lung de gazela. Vocea ei îi îmbată pe îngeri, de dorul ei simți că iei foc. Te pierzi cu gândul între coapsele ei atingând nemurirea, devii zeu și uiți astfel că ești muritor. Este ca o Fata Morgana, niciodată nu știi dacă vei ajunge cu adevărat la ea. Și toate aceste calități contradictorii le descopereai într-o codană care încă nu devenise majoră și nu gustase încă din savoarea și deliciul fructului oprit. Doar visa. Visele sale din
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
dispăruse limanul feeric Fără urme și speranțe în cuget Nefi resc, și plăcerea-i o farsă Când tot ce-ți dorești se cere plătit Chiar și încrederea oarbă e arsă În castelul de vis cu trudă clădit Alergând după Fata Morgana În trecutul de scrum și cenușă Bulversați deslușim cum Satana Ne-a legat de picioare cătușă! AJUNS ACASĂ Când am ajuns acasă lumina era stinsă Mă aștepta la poartă o candelă aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
liber ca ieri în ritmul acesta, allegro, unde-oi ajunge? într-un pustiu fără apă și margini. setea mă taie în măruntaie și nu găsesc nicăieri un copac sub poala lui, răcorită de frunze, să-ntind brațul pe coapsele tale morgana își face de cap stârnindu-mi virilul și-alerg după ea ca un pui de leu hărțuind o gazelă ba o prind, ba o scap, ba o las să îmi scape într-un joc de lasă-mă să te las
DEŞERT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363973_a_365302]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ZILE... Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2053 din 14 august 2016 Toate Articolele Autorului Zile reci au plâns în mine, Prin deșert visam că-i apă, O Morgana prin sudoare În tunel și-acuma sapă... Piatra a lovit obrazul, Pentru pași-n rătăcire... Cu nădejde tot mai caut Candela cea cu iubire. Mir izbăvitor doar Cerul Picură pe rana mea, Pe Golgota neputinței Mă târăsc în piept cu
ZILE... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364036_a_365365]
-
vreme, N-o să- ș i ceară niciodată Dreptul de-a avea putere... Am crezut că firul ierbii N-o să calce în rugină Și în mijlocul tăcerii O să prindă rădăcină... Am crezut că a secat Apa din fântâna mea, Prin deșert Morgana cată Picătură să mai bea... Am crezut că nu se-aude Țipătul ce mă însoțește Și povară gârbovită Care-n mine tot mai crește... Am crezut că niciodată Nu voi spune că mă doare Timpul ce-a rămas datornic Cu
AM CREZUT... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364039_a_365368]
-
mitic și se zbate să zboare și să respire un aer mai citadin, mai plin de intensitatea trăirii, de ”acum și aici”, într-o regie mai elaborată și mai aproape de sine. În fața ochilor mei/ defilează în tocuri de cerneală/ fata Morgana/ Îmbrăcată în vară,/ raza ei ține/ suficient de mult/ să ajung/ în lanul de floarea soarelui”/ (Efectul /Morgana). Fata din cartier defilează livresc și ajunge oriunde, chiar în mijlocul naturii pentru a scăpa de efectul nociv al depersonalizării. Iubirea este un
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
de ”acum și aici”, într-o regie mai elaborată și mai aproape de sine. În fața ochilor mei/ defilează în tocuri de cerneală/ fata Morgana/ Îmbrăcată în vară,/ raza ei ține/ suficient de mult/ să ajung/ în lanul de floarea soarelui”/ (Efectul /Morgana). Fata din cartier defilează livresc și ajunge oriunde, chiar în mijlocul naturii pentru a scăpa de efectul nociv al depersonalizării. Iubirea este un chin necesar, o tortură de bună voie, pentru a înțelege resorturile adânci ale sinelui, abisurile nebănuite, forța iluminării
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
timp Și-n ciute nebune ce-și caută iarba, Tăcerea și lutul prea grele le simt, Când vântul își lasă în vie sudalma. Am cerul scăldat de lacrima vremii Când ploi muribunde mai spală noroi, Aceste cărări șerpuiesc iluzorii, Mirajul Morganei la capăt de noi... Am pașii trecuți prin lumi nevăzute Și arcul gândiri întins peste munți, Când flacăra arde în pieptul de carne, Cuvinte senine croiesc iarăși punți. Am mintea în rugă deschisă spre Tine, Genunchiul plecat în câmpul de
AM CERUL... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362983_a_364312]