174 matches
-
episod era mânjit de câte un dezastru minor, cum ar fi o rezistență care sărea la aspirator sau scurgerea chiuvetei care se înfunda cu o bucată de morcov, astfel că atunci când Henry ajungea acasă, fie era întâmpinat de o liniște mormântală, fie era supus unei vituperații complet gratuite asupra tuturor lipsurilor și păcatelor sale. într-una din zilele „alea“ Wilt obișnuia să o pornească împreună cu câinele într-o plimbare prelungită, luând-o pe lângă hanul Ferry Path, după care petrecea o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unul dintre fondatorii Panther Corporation ! șoptesc frustrată. N-a vrut să se dea mare cu chestia asta, atîta tot. — Vrei să spui că tipul ăla e Jack Harper ? spune Nev nevenindu-i să-și creadă. — Da ! Se lasă o tăcere mormîntală. Mă uit În jur și văd că lui Kerry i-a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Powers. PÎnă atunci, mulțumindu-i Încă o dată... Toată lumea rămîne cu ochii la ecran, urmărind-o pînă cînd aceasta Își ia la revedere și intră jingle-ul de final. Cineva se apleacă și stinge televizorul. CÎteva momente, asistența rămîne Într-o tăcere mormîntală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cît cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac cîteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele chipuri mă privesc cu simpatie, altele sînt pur și simplu curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcîie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormîntală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descîntec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atît de tare, că abia mai pot vorbi. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
șoselei. Gazon. Pe o cutie poștală scria „Inge, ap. 6“. Jack găsi hogeacul și bătu. Nici un răspuns. — Bobby, drăguțule, hei... Dar nici după ce-și modulă vocea În falset nu obținu nici o reacție. Ușa era Încuiată, draperiile trase - o liniște mormîntală domnea În tot apartamentul. Jack se Întoarse la mașină și o porni spre sud. Orașul barurilor de curiști, clienții lui Inge, răspîndiți cale de două cvartale. Leo’s Hideaway era Închis pînă la ora 4; Knight in Armor era pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
drum ca să asculte dacă Țanțoșa nu era cumva În odaia ei, dar Își aduse aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era o tăcere mormîntală, pe urmă cele trei trepte care duceau spre coridorul alb, În fund ușa Încuiată, În orice caz stăpînii erau la golf și Julius la dentist. Se sperie fiindcă nu mai era mult și vara se termina, dar după ce stătu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
încă unul, apoi se opri. Stătu scrutând prin întuneric vreo două minute; lângă pat, nici unul dintre ei nu scoase o vorbă; prințul își simțea inima bătând atât de tare, încât i se părea că freamătul ei se aude în tăcerea mormântală a camerei. Însă ochii i se deprinseseră de-acum cu întunericul și putea vedea tot patul; cineva dormea în așternut, dormea buștean; nu se auzea nici cel mai mic foșnet, nici cea mai mică răsuflare. Persoana culcată avea capul acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lor, pentru ca aceștia să nu-i respingă. De parcă s-ar pune problema! exclamă el rîzÎnd. Inima Începuse să-mi bată puțin cam prea repede. — Părinții tăi cred că seamănă cu tine? De unde știu? L-au văzut? Se lăsă o tăcere mormîntală, iar Dan se uită În podea. — Da, răspunse el nesigur și-am știut că era În căutarea unei portițe de scăpare, a unei modalități de a Încheia conversația În acea clipă, ca să nu-mi spună ceva ce nu era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
retras devreme. În ce mă privește, astfel de seri nu sînt niciodată de ajuns, spune Gregory. Am dreptate, Dan? — Sincer, n-am de unde ști, dă el din umeri. N-am mai dormit Împreună de șase luni. Se lasă o tăcere mormîntală. Gregory se uită mai Întîi la Dan, apoi la mine, așteptînd ca unul din noi să spună că totul e o glumă. — Dan, taci din gură, Îi spun eu Încet, Îngrozită de faptul că tocmai dezvăluise acest amănunt celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai aflat numele lui? întrebă Sellitto. Cine e? - Cred că numele lui este Erick Weir. - Cum se scrie? întrebă Rhyme. - E-R-I-C-K W-E-I-R, spuse ea continuând să-și pună zahăr în cafea. Era în activitate acum câțiva ani. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
câte vieți s-au cuibări în aceste desișuri, fiecare contribuind la frumusețea aceasta divină? Cerul întunecat ningea steluțe albe. Peisajul se întregi prin maiestuoasa apariție a mândrei Lune. Totodată natura adormise pentru câteva secunde cu totul. Se crea o liniște mormântală, întreruptă doar de sunetul vâslelor în apă. Un stol de păsări călătoare treceau ca niște aeriene trenuri accelerate pe deasupra noastră, vâslind spre marea înflăcărată a asfințitului. Vlad Odobescu, clasa a VII-a C §3. COMPOZIȚII DESPRE CĂLĂTORII O călătorie închipuită
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
la întrebările cele mai stupide, cu răbdare și înțelegere. Dar nu mai putea fi rezonabilă, și nici răbdătoare. ― Evident! Am depresurizat cabina pentru a expulza monstrul în spațiu! (Se calmă puțin constatând că declarația ei fusese întâmpinată de o tăcere mormântală). Cum am mai spus. Anchetatorul companiei de asigurări se aplecă și ol privi pe reprezentanta ACE care se găsea la celălalt capăt al mesei. ― S-au descoperit "organisme ostile indigene" corespunzând acestei descrieri pe LV-426? ― Nu, răspunse categoric femeia. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi fost desființat pe loc dacă nu invocam una din „strălucitele indicații”, potrivit căreia nici o persoană care a comis o infracțiune să nu rămână nepedepsită și nimeni să nu fie condamnat pe nedrept. În sală s-a lăsat o tăcere mormântală, iar ministrul nu a catadicsit să dea vreun răspuns. De fapt, aveam să aflu de la ofițeri din alte unități, aceasta era atitudinea lui Emil Bobu la ședințele unde participa: nu întrerupea pe nimeni, nu punea întrebări și nu da răspunsuri
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
-i prepar eu ceva bun: o ciorbiță de pește. Și nu orice pește: am mers la taraba cu specialități exotice și i-am ales pe cei mai cool. Când am cerut două kilograme, în jurul meu s-a lăsat o liniște mormântală. Clar că nu era un meniu ordinar, așa ceva se gătea probabil doar de Revelion sau în ocazii speciale. Vânzătorul s-a fâstâcit tot când a auzit comanda; fraierul, nici măcar n-avea cântar... A adunat pești de pe la toți colegii, a strâns
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
liniște în toate ungherele lui. Numai la Terapie Intensivă nu se extinsese, dar faptul că Iustin se afla singur în acel salon le-a oferit posibilitatea de a se folosi de acest mare avantaj. Au rămas acolo, într-o liniște mormântală, comunicând numai din priviri și prin gesturi, alături de doctorul Cezar Nistorescu și de alți trei medici și două asistente, care, după puțin timp, au ieșit pentru a se ocupa de cazurile urgente ce apăruseră. Parcă intuind că în salon au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
clasa întâi? mă întreabă una dintre fete în timp ce îndes jeleurile în mica mea valiză. — Dacă mai rămăseseră, Față-de-șarpe nu mi le-a oferit mie, mormăi. Față-de-șarpe, ești așa de amuzantă. Față-de-șarpe, hahaha. Deodată se face liniște în spate. O liniște mormântală, de fapt. Eu sunt în genunchi, cu punga de jeleuri ieșindu-mi din valiză de parcă le-aș fi cumpărat eu. Și însăși fiara e lângă mine. O miros. Duhoarea aia intensă pe care o simțeam la clasa întâi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
încearcă să ascundă? De ce nu-mi spune secretul lui Adam? —Oricum, sper să mă ocup de filme după slujba asta, îi spun. Tu nu visezi să faci altceva? — Nu. Stăm una lângă alta și între noi se așterne o tăcere mormântală. —Ești obosită? întreabă Amy în cele din urmă. Deloc, mint eu. Hai, termină-ți băutura și să mergem în alt bar. Ieșim din bar, și ea e îmbufnată, dar sunt hotărâtă să nu mă întorc la hotel. Dacă mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
și serviciul, iar Cavaleristul avusese practică. Acum i se terminase practica și pleca acasă, la Yamanashi. — Ai putea să-i dai licuriciul prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul fusese coborât și în cantină se vedea lumină. Deoarece nu prea era nimeni prin cămin, mai funcționau doar becurile de pe partea stângă, dar mirosul de mâncare ajungea până la mine. De data aceasta mirosea a tocană. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl lui și bunicul lui... Trebuie să fii destul de neliniștit acum, că ai Împlinit patruzeci de ani, frate... Moartea e atât de aproape... Tăcerea care a urmat era atât de mormântală, Încât Asya s-a tras instinctiv Înapoi. Cum poți să-i vorbești așa? Bunica Gülsüm s-a ridicat În picioare ținând Încă În mâini tava cu orez. — Pot să spun ce vreau cui vreau, a spus mătușa Zeliha ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de acerbă, Citizen să piardă bătălia și asta în timp ce o avea pe ea la cârmă. Cum ar mai putea da ochii cu tatăl ei dacă avea să fie responsabilă de distrugerea prețioasei lui creații? Dincolo de ușa biroului domnea o tăcere mormântală. Toți redactorii, până și Stevie, plecaseră acasă. Epuizată, Fran își luă geanta și le urmă exemplul. Exista ceva simbolic în atmosfera tăcută, pustie a locului. I se ivi în minte o imagine încă și mai pustie, după ce ziarul o să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
morții prin anularea separărilor, prin desființarea limitelor, prin afirmarea preeminenței dorinței, a amintirii și a visului. Ca o artă întemeiată pe puterea „omului credinței” de a însufleți materia, de a pătrunde cu privirea dincolo de piatra funerară și de tăcerea ei mormântală, pe puterea de a regăsi în această piatră umbra în memoria căreia a fost înălțată. Există și în zilele noastre „povești de iarnă” precum cea a cineastului Rohmer, care ne îndeamnă să credem că statuile pot prinde viață. Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
se Îmbrăcă, se Înfofoli În palton, coborî În strada pustie unde frigul era aprig și mușcător. Merse până la telefonul public de la centrul comercial din capătul celălalt al cartierului. Dar când ridică receptorul, Îi răspunse și telefonul public cu o tăcere mormântală. Poate că era o defecțiune În tot cartierul? Golanii stricaseră poate telefonul? Sau Ierusalimul se rupsese din nou de restul lumii? Renunță, așeză cu grijă receptorul În furcă, ridică din umeri și spuse: Bravo, amice, amintindu-și că oricum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care voia să le-o facă Teofana, așa cum îl avertizase. Nu vedea legătura dintre cele relatate de ea și faptul că atunci când fusese mică a venit cu unchiul ei aici. Vasile Mocanu rămâne fără cuvinte. Cea care a întrerupt tăcerea mormântală a fost Florica bântuită de remușcări. — Fata asta este prietena dumneavoastră, domnișoară? — Sigur. Cum o cheamă? — Teofana, răspunde domnișoara Stamate după un moment de ezitare. — Teofana?se ridică Alexandru ca mușcat de șarpe. — Da! — Aoleu! Florico, aia-i fata mea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]