174 matches
-
la el, cu o față care știu că are un aer Încărcat de vinovăție. Jack deschide gura, după care o Închide la loc. Apoi se Întoarce pe călcâie, deschide ușa și iese. O clipă, În micul birou e o tăcere mormântală. — Așa ! spune Jemima, plesnindu-și palmele, triumfătoare. Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că l‑a văzut pe Luke cu ochii lui? Măcar o persoană? — Eu! se aude un glas tremurător, din spate. Ce băiat frumos... — În afară de bunica lui Tom, zice Lucy, dându‑și ochii peste cap. Există vreo persoană? Urmează altă liniște mormântală. — Eu i‑am văzut haina, se aventurează Janice timid. Dar pe el în carne și oase... nu l‑am văzut, șoptește. — Știam eu! Știam eu! Vocea lui Lucy e puternică și triumfătoare. Nici n‑a venit, așa‑i? — Normal că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lipsă totală de considerație pentru personalul băncii și care pare să creadă că noi existăm doar pentru a‑i finanța pofta ei insațiabilă de pantofi. M‑am uitat la dosarul dumneavoastră, domnișoară Bloomwood. Știu despre ce vorbesc. Urmează o tăcere mormântală. Îmi simt obrajii tot mai fierbinți și am sentimentul oribil că îmi vine să plâng. — Nu cred că e cazul să fiți atât de rău! izbucnește Suze. Becky trece printr‑o perioadă foarte proastă. Dumneavoastră v‑ar plăcea să fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de ciocolată înainte să i se alăture lui frate-su. De-acum David tăcuse. Pe chip îi înghețase o expresie plină de teamă. În sală erau peste trei sute de oameni, dar Alison nu mai auzise nicicând o tăcere atât de mormântală. Sofia stătea acum la nici o jumătate de metru de ea și de Luca. Ochii de italiancă, închiși la culoare, îi ardeau cu o privire care-ar fi putut să închege și laptele. Deci, asta înseamnă la tine să mergi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o suspiciune că-l vor condamna? Buzele i se arcuiră Într-un zâmbet lipsit de umor. — N-am de gând să-ți ușurez povara a ceea ce ai făcut, Sam. Nu-ți voi răspunde la Întrebare. Urmă un moment de tăcere mormântală. Rachel pusese degetul pe rană, așa cum avea darul să facă de obicei. Încă nu știam dacă procedasem corect. Și ce mă așteptasem să obțin venind aici, s-o văd? O asigurare din partea ei, precum că nu mai conta? — Nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și serviciul, iar Cavaleristul avusese practică. Acum i se terminase practica și pleca acasă, la Yamanashi. — Ai putea să-i dai licuriciul prietenei tale. Sunt convins că o să se bucure, a spus el. — Mulțumesc, i-am răspuns. Era o tăcere mormântală în cămin. Steagul fusese coborât și în cantină se vedea lumină. Deoarece nu prea era nimeni prin cămin, mai funcționau doar becurile de pe partea stângă, dar mirosul de mâncare ajungea până la mine. De data aceasta mirosea a tocană. Am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
atingă pământul. Umezeala din aer devine vizibilă și formează un fel de ceață subțire. După nebunia de la club - miros de alcool, muzică dată la maxim, urlete, oameni cu priviri animalice - mi se pare că în Hanover Square e o liniște mormântală. Aici e întuneric și miroase neplăcut de la canalizare. Mă grăbesc spre Oxford Street, dar și aici situația e aceeași. Vitrine înalte, obiecte scumpe care strălucesc dincolo de geamurile bine luminate, părând mai inaccesibile decât de obicei. Cel puțin așa le percep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aurie de care atârna din loc în loc câte un bănuț de aceeași culoare. Cu fiecare act al operei se impunea tot mai mult vocea caldă, cristalină a Prințesei cu trilurile când mai înalte, când mai joase așternându-se o liniște mormântală care nu i-a împiedicat pe cei din șatră s-o admire cu lacrimi pe obraz vorbind în șoaptă. Ce frumoasă s-a făcut! Ea o fi, fă? — Ea e. Nu vezi că poartă salba dăruită de noi. — Și cerceii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care voia să le-o facă Teofana, așa cum îl avertizase. Nu vedea legătura dintre cele relatate de ea și faptul că atunci când fusese mică a venit cu unchiul ei aici. Vasile Mocanu rămâne fără cuvinte. Cea care a întrerupt tăcerea mormântală a fost Florica bântuită de remușcări. — Fata asta este prietena dumneavoastră, domnișoară? — Sigur. Cum o cheamă? — Teofana, răspunde domnișoara Stamate după un moment de ezitare. — Teofana?se ridică Alexandru ca mușcat de șarpe. — Da! — Aoleu! Florico, aia-i fata mea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu oile, cu boii și cu asinii lor, cuvioșii Sfinți Părinți, Proorocii și Mucenicii isihaști, din Vechiul și din Noul Testament, sub ramuri de măslin și de finic, păstrau o tăcere mormântală, încordată, ca și când s-ar fi pregătit să se pogoare, dintr-un moment în altul, din lăcașurile lor poleite, din fresce, de deasupra stranelor și să-i ia la rost, cu temei, pe neobrăzații musafiri. Sus, la baza cupolei mediene, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drum ca să asculte dacă Țanțoșa nu era cumva În odaia ei, dar Își aduse aminte că plecase și continuă să Înainteze liniștită; toate dormitoarele erau goale, ușa de la baia de serviciu era deschisă și Înăuntru numai tăcere, era o tăcere mormîntală, pe urmă cele trei trepte care duceau spre coridorul alb, În fund ușa Încuiată, În orice caz stăpînii erau la golf și Julius la dentist. Se sperie fiindcă nu mai era mult și vara se termina, dar după ce stătu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era doar agentul hazardului, apărut la momentul oportun. Exact cum începeau aventurile mele când întâlneam câteo fată, tot astfel începuse acest joc pasionant cu el. Doream din nou să trăiesc, devenisem mai optimist, mai sociabil. În casă, domnea o tăcere mormântală, dar eu nu credeam în fantome, nu aveam niciun fel de superstiții. Liniștea nu părea să fie tulburată de nimic și nu mă putea înspăimânta în niciun fel. Doamna din tablou stătea liniștită la locul ei, pare-se în colțuri
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tolăni în fotoliul alăturat, privi numărul primit și-l formă. Micul ecran de pe receptor rămase întunecat. Gosseyn îl privi nedumerit. Formă încă o dată numărul, mai repede, și de astă dată duse imediat receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la care a murit tatăl tău, la fel ca și tatăl lui și bunicul lui... Trebuie să fii destul de neliniștit acum, că ai Împlinit patruzeci de ani, frate... Moartea e atât de aproape... Tăcerea care a urmat era atât de mormântală, Încât Asya s-a tras instinctiv Înapoi. Cum poți să-i vorbești așa? Bunica Gülsüm s-a ridicat În picioare ținând Încă În mâini tava cu orez. — Pot să spun ce vreau cui vreau, a spus mătușa Zeliha ridicând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de acerbă, Citizen să piardă bătălia și asta în timp ce o avea pe ea la cârmă. Cum ar mai putea da ochii cu tatăl ei dacă avea să fie responsabilă de distrugerea prețioasei lui creații? Dincolo de ușa biroului domnea o tăcere mormântală. Toți redactorii, până și Stevie, plecaseră acasă. Epuizată, Fran își luă geanta și le urmă exemplul. Exista ceva simbolic în atmosfera tăcută, pustie a locului. I se ivi în minte o imagine încă și mai pustie, după ce ziarul o să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
au descins în măruntaiele dezgustătoare ale vasului fără să cunoască asemenea amănunte. S-au străduit din răsputeri să facă față situației. — Takamori, ce miros oribil! — De ce oare? Deși era ziua-n amiaza mare, cala era întunecată și domnea o tăcere mormântală. Ici-colo se zăreau prin întuneric câteva beculețe, care lăsau impresia unor boabe de fasole. Într-un colț se aflau niște paturi de campanie legate cu lanțuri. În razele de lumină ce străbăteau prin hublou se vedeau firicele de praf dansând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lor, pentru ca aceștia să nu-i respingă. De parcă s-ar pune problema! exclamă el rîzÎnd. Inima Începuse să-mi bată puțin cam prea repede. — Părinții tăi cred că seamănă cu tine? De unde știu? L-au văzut? Se lăsă o tăcere mormîntală, iar Dan se uită În podea. — Da, răspunse el nesigur și-am știut că era În căutarea unei portițe de scăpare, a unei modalități de a Încheia conversația În acea clipă, ca să nu-mi spună ceva ce nu era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
retras devreme. În ce mă privește, astfel de seri nu sînt niciodată de ajuns, spune Gregory. Am dreptate, Dan? — Sincer, n-am de unde ști, dă el din umeri. N-am mai dormit Împreună de șase luni. Se lasă o tăcere mormîntală. Gregory se uită mai Întîi la Dan, apoi la mine, așteptînd ca unul din noi să spună că totul e o glumă. — Dan, taci din gură, Îi spun eu Încet, Îngrozită de faptul că tocmai dezvăluise acest amănunt celor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
elevii ei. a opta oră În autobuz stăteau toți Îngrămădiți ca perii Într-o nară. De locuri nici nu putea fi vorba. Valentina se strecură În spatele aparatului de taxat și Își rezemă rucsacul de geam, pornind walkmanul. Cu o voce mormântală, Brian Warner, alias Marilyn Manson, strigă COUNT TO SIX AND DIE, acoperind zidul de sunete al chitarei electronice și al bateriei, purtând-o Într-o altă lume. O lume fără constrângeri, a libertății, În care nu existau periferii dezolant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își rotească ochii albaștri, parcă rupți dintr-un tablou cu valuri, prin aerul hibernal, și totuși atât de cald... Un murmur stins, aproape inexistent, răsuna în tăcerea mormântală a parcului, devenind din ce în ce mai amplu, pe măsura trecerii orelor târzii din noapte. Credeam că a murit, dar refuzam a lua în seamă și alte variante... Variante... banale. Deja îmi auzeam mintea cum delirează neîncetat: „Nu e posibil ca un copil
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se lăsase pe-o parte, fața Îi era schimonosită de durere. — Te poți mișca? Întrebă el. — Nu, făcu ea din cap. Bruno se repezi la bar, ceru telefonul. Ambulanța sosi În zece minute. Toți clienții se Îmbrăcaseră; Într-o liniște mormântală, Îi priveau pe infirmierii care o ridicau pe Christiane, o așezau pe o targă. Bruno urcă lângă ea În ambulanță; erau foarte aproape de Hotel-Dieu. Bruno așteptă câteva ore pe coridorul cu linoleum pe jos, apoi internul de gardă veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de vacanță” și Annabel îmi usucă părul cu foehnul, mă cuprinde cea mai veritabilă spaimă. Nu pot fi blondă. Chestia asta nu e pentru mine. Gata ! Annabel mai vâjâie o dată cu foehnul deasupra părului meu și îl oprește. E o liniște mormântală. Nu sunt în stare să deschid ochii. Mult mai bine ! spune Trish aprobator. Deschid încet un ochi. Apoi pe celălalt. Nu sunt blondă. Sunt caramel. Am părul vopsit într-o nuanță caldă de caramel cu șuvițe de culoarea mierii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul dintre fondatorii Panther Corporation ! șoptesc frustrată. N-a vrut să se dea mare cu chestia asta, atîta tot. — Vrei să spui că tipul ăla e Jack Harper ? spune Nev nevenindu-i să-și creadă. — Da ! Se lasă o tăcere mormîntală. Mă uit În jur și văd că lui Kerry i-a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Powers. PÎnă atunci, mulțumindu-i Încă o dată... Toată lumea rămîne cu ochii la ecran, urmărind-o pînă cînd aceasta Își ia la revedere și intră jingle-ul de final. Cineva se apleacă și stinge televizorul. CÎteva momente, asistența rămîne Într-o tăcere mormîntală. Toată lumea se uită la mine cu ochii cît cepele, de parcă s-ar aștepta să Încep să țin vreun discurs, să fac cîteva piruete sau altceva de genul ăsta. Unele chipuri mă privesc cu simpatie, altele sînt pur și simplu curioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]