190 matches
-
de treburile domniei. Fără să-și controleze ținuta, aruncându-și pe el repede doar un caftan, coborî cele câteva trepte care duceau în sala mare a casei doamnei Stanca în care locuia iarna de când îi murise soția. Salută cu un mormăit pe cei doi ostași și ridică întrebător din sprâncene. — Căpitanul Totoescu spune să veniți la spătărie, a venit un trimis de la Stambul, mai-mai să omoare în galop calul de sub el... Zice că are o scrisoare pentru măria sa. Căpitanul nu vrea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a ușii, puteau fi văzute permanent santinele, indiferent dacă era zi, noapte, vreme urâtă sau senină. La fel și acum, doi soldați cu arma la picior străjuiesc tăcuți și plictisiți liniștea locului unde zgomotele frontului se aud doar ca un mormăit foarte îndepărtat al artileriei. Așa cum toate cătanele din lume o știu, iernile sunt o vreme blestemată pentru executarea serviciului de gardă, dar celor doi nu le pasă. Picotesc ca niște pisici la soare, mulțumiți că sunt în siguranță, departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
aureola capul. - Alo? Am continuat mișcarea și când i-am atins, în sfârșit, talia, a zâmbit și nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam să-i sărut gâtul încordat, în care mărul lui Adam vibra într-un mormăit ușor de satisfacție. Faptul că vorbea la telefon mă excita. Mi-am apropiat buzele și m-am gândit că ar fi frumos să-i șoptesc ceva în cealaltă ureche, însă vorbele mi-au fost acoperite de țipătul ei: - Cum? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
doar să respect rânduiala cuvenită fără să pun întrebări. A urmat apoi o îndelungată gimnastică între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cer, Iorgu se ruga pentru iertare și pentru odihna veșnică a Vasilicăi. Era în mijlocul toamnei... Era o liniște calmă de așteptare. Norii se târăsc pe sus, asemeni unor monștri negri și grei... Aleargă ca o turmă de urși învălmășiți, scoțând mormăituri, în fiecare mocnind un sâmbure de foc. Ei plutesc între Cerul lui Dumnezeu și pământul sărman... Ei sunt imaginea veșnică a tuturor călătoriilor, a cautărilor, a dorințelor și dorurilor de casă. Într-o stare de contemplație, dar și de uimire
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o cameră de la subsolul vilei. Acolo, pe un pat, doi amanți se încolăceau, se pătrundeau, se mușcau. îi vedeam limpede în imaginație, ascultând 40 gemetele ample ale femeii, mereu reluate, la un din ce în ce mai înalt prag al plăcerii si exasperării, și mormăitul jos al celui care poseda. Vorbe răstite, rugăminți și comenzi se întretăiau cu lovituri înfundate. Aproape că vedeam scena: se întîmpla într-o lumină roșiatică, într-un pat cu cearșaful boțit tot și împins, în semicerc, spre tăblie. Femeia, al
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde, croșetată din lână, din cap și până în picioare, lăsând vederii liniile și curburile trupului său viril. Ducea, cu grația unei fete, un coș plin de sticle și sticluțe. - Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când mormăitul atingea intensitatea maximă, Nelly începea să se desprindă din sărut. După ce am trecut pe lângă o poartă întunecată deasupra căreia un felinar nevăzut își arunca lumina galbenă pe numărul opt compus din două cerculețe cochete, care nu se atingeau, și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
orice om care pleacă în călătorie, exclamă distrat că asta-i minunat și că Dumnezeu însuși a hotărât ca eu să mă mut neîntârziat în camera lui. Apucându-mă strâns de mână, mă târî în casă; pe drum, îi spuse mormăit subretei care tocmai scotea din casă geanta de voiaj că, în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire, Otilia îl luă pe moș Costache de braț și, plină de gingășii, îl duse în casă "să-i spună ceva". Întrevederea fu lungă și Felix însuși putu să audă mormăiturile bătrânului și implorările ascuțite ale Otiliei. Otilia ieși însă posomorâtă și nu dădu lui Felix nici o explicație. A doua zi dimineață, Felix o văzu ieșind în oraș îmbrăcată cu o rochie nouă de dantelă. Fata îl chemă și-i spuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
colecția Pathé-Frÿres și le copia în pastel sau în acuarelă. Olimpia nu știu să vorbească bătrânului decât de Aglae, Aurica și ceilalți care "țin foarte mult, unchiule, la dumneata", G. Călinescu ceea ce nu provocă din partea lui moș Costache decât niște mormăituri incredule. Aurica îi vorbi de tragedia fetelor fără noroc și-i povesti întîmplarea unei fete "nici frumoasă, nici deșteaptă", căreia un unchi bogat i-a făcut zestre, înlesnindu-i măritișul. Moș Costache tuși violent și supse țigara, dar nu-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu el și nu voia să-l trădeze. Stănică propuse totuși dezbrăcarea: - Trebuia să-i scoatem hainele, să răsufle, oricât, suntem datori să facem ce putem. Și se repezi singur la moș Costache să-i tragă haina. Acesta scoase un mormăit grozav, semănând a răcnet, care îi înspăimîntă pe toți, și strânse mâinile și mai solid peste abdomen. - Parcă l-ar durea pîntecele! observă Stănică, privind cuatenție. ("E ceva la mijloc!" își zise el.) - Să fiți cu ochii în patru, comandă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mucegai, mecanic de avioane, care-și făcuse răbdător o cultură de autodidact, mai ales pe linie de ocultism, religie și domeniile anexe. Era blând și avea o dificultate în exprimare pe care încerca s-o învingă printr-un fel de mormăit din care decola încet, ca un avion care prinde să zboare. Eram, odată, cu el, chiar în preajma Institutului, când un individ înalt, pe partea cealaltă a străzii, lovea cu furie un băiețel. Amândoi priveam scena și, deodată, Boeru a început
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care pomeneau oamenii fără să știe ce este. I se vedea doar umbra, ca o pată mare de tot lăsată pe pământ. Și vocea i se auzea. Sunete pe care oamenii nu le-au deslușit bine; părea un fel de mormăit înăbușit. Dar, după o vreme, s-au obișnuit oamenii cu sunetele acestea înăbușite și au început să le citească, să știe ce spune vocea Arătării. Vocea se auzea rar, din când în când, ca un fel de tunet îndepărtat. Și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a ajunge la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenburgerstrasse 93 și reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scârțâie. Și, într-adevăr, de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu, mormăitul bine timbrat al treptelor de stejar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaștere și de "bun venit" al casei. Deschid din nou ușa apartamentului de trei camere ― este o Dachwohnung, o "locuință sub acoperiș", ceea ce înseamnă că două dormitoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știe", îi transmit Regelui. "A!", mormăie din nou Regele și își apropie peticul de hârtie de ochi. "E din '32, pentru că, uite-mă, aici sânt eu și aveam 10 ani." "E din '32", transmit mândru asistenței, pentru că eram sigur că mormăitul Regelui nu-l auzisem decât eu. "Est-ce que nous l'avons, cette photo?", îl întreabă Regina pe Rege. "Ah, oui!", răspunde Regele. "De toute manière, c'est un don pour Vos Majestés", anunță ceremonios dl Holender. Din când în când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
potrivește cu un "cadru organizat". Până și ocuparea locului care îi revine la masa de discuții se face prin detururi prealabile, prin pipăirea somnambulică a cărților și a revistelor aflate pe masă, însoțită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l deranjează pe prietenul meu din cîte-am auzit. — Reggie e acolo sau nu? — V-aș putea Întreba cine Îl caută? — Spuneți-i că-i nevasta lui. — Doamna lui? În cazul ăsta, nici nu-mi trece prin cap... Vocea deveni un mormăit, apoi un strigăt fals. Acesta fu urmat de ovații și un fel de sunet de bătaie În timp ce telefonul era trecut din mînă În mînă. În cele din urmă, vocea lui Reggie apăru pe linie. GÎfîia. — Marilyn? zise el. — Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi genul de persoane care s-ar duce la Claridges. Eu mă gîndeam mai degrabă la o nuntă discretă undeva, la un oficiu de stare civilă, urmată de o recepție la Calden, dar Linda nu s-a mai oprit din mormăit și cred c-o s-o mai las o vreme să se bucure de visul ei. Mai e destulă vreme să-i aduc la cunoștință că noi nu asta ne dorim, că nunta noastră va fi una discretă, că, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de la pantaloni, apoi îi lasă să cadă puțin, să se vadă doar un pic din fesele pline de zgârieturi. — Mai mult! mârâie bărbatul. Pran se conformează, cam fără tragere de inimă. Bărbatul se îndreaptă de spate, tușește, apoi scoate un mormăit care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran îl urmează, ajungând într-o curte plină de femei. Unele spală rufe, altele curăță orez, legume și aruncă apoi cojile într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o fac pe Zia Begum să se întrebe de ce își trimit englezii fii la război, în loc să-și trimită nevestele. De cealaltă parte, maiorul, mult mai introvertit ca soția sa, vânează constant, flegmatic, încuviințând strigătele hăitașilor, „Bine țintit, sahib!“, cu un mormăit și o privire în lateral către Carter de la Hodson, să verifice dacă acesta a observat ultima lui ispravă de arme. Carter a observat, desigur, dar pretinde invariabil că n-a făcut-o. Pentru maior, măcelul acestei zile este un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că acum a scăpat iar? Îi povesti lui Rhyme ce se întâmplase, inclusiv modalitatea prin care l-au făcut pe Magician să părăsească târgul. - A fost ideea Karei? Să o facă pe moarta? Hmm... Sunetul final, chiar dacă era teoretic un mormăit din care nu prea înțelegeai mare lucru, era de fapt un mare compliment din partea lui Lincoln Rhyme. - Dar acum, într-adevăr a dispărut, adăugă ea. Și nici polițistul nu e de găsit. Ar putea fi vorba de-o urmărire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
când trupșorul își căută locul în culcuș. O văzu răsucindu-se pe o parte, în lumina slabă a aparatelor. Fetița strângea capul păpușii la piept și observa printre pleoapele pe jumătate închise lucirea martorului de observare a brățării, legănată de mormăitul liniștitor al caloriferului. Femeia ieși din cameră. Îndărătul altor pleoape întredeschise, alți ochi se mișcau intermitent: unicul indice, demonstrând că locotenentul Gorman era încă în viață. Se puteau considera aceste semne ca o ameliorare a stării sale, un prim pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
al localului. Alt personaj Kir Haciaturian n-are. Din când în când văzând că țigăncușă întârzie prea mult pe la vreo masă, stăpânul se oprește din plimbare, își răsucește cu greutate capul specific rasei sale și aruncă pe sub potcoava mustății un mormăit amenințător, dar tandru: „Cosette!...” Țigăncușa îi surâde, apoi, încărcată de farfurii, talgere, căni, cuțite, hangere, fuste, bluze, mărgele, brățări, cercei, iese spre bucătărie pe lângă masa noastră, a povestitorilor, foșnind și lăsând în urmă un parfum de o tristețe iremediabilă. Mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trebui restricționate. Îndreptându-și spinarea, Întinse niște dosare. Gestul păru să-l intimideze pe Röser. Întinzându-se după mâna bărbatului, ca și când ar fi vrut să-i domolească entuziasmul, Îl Întoarse cu spatele la mine - și discuția se Întoarse la nivelul precedent de mormăit. Trecu un minut, apoi vizitatorul, pentru a nu fi subminat Într-o zi glorioasă ca aceasta, anunță: — Atunci, asta a fost. Te contactez imediat ce mi se confirmă rezultatele. Vom triumfa În curând! După ce ușa se Închise după el, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]