183 matches
-
Î evidență, cuibărindu-se confortabil Într-un tricou alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea de la sală, am zis, cam fără nădejde. Brian mai scoase un mormăit. Cu toate astea, progresasem puțin, căci acest mormăit părea să indice o aprobare. Dacă reușea să exprime și o negație, ne puteam pune pe treabă. Nu mai jucasem „Douăzeci de Întrebări“ de ani buni, dar eram gata să fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
alb. Muzica bubuia constant dindărătul ușilor subțiri, ca apa care caută să spargă digul plăjii. — E Îngrozitor, nu? Toate necazurile astea de la sală, am zis, cam fără nădejde. Brian mai scoase un mormăit. Cu toate astea, progresasem puțin, căci acest mormăit părea să indice o aprobare. Dacă reușea să exprime și o negație, ne puteam pune pe treabă. Nu mai jucasem „Douăzeci de Întrebări“ de ani buni, dar eram gata să fac o Încercare. Apoi, el adăugă, parcă depunând un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îi răsună din cele mai adânci straturi ale diafragmei, Într-un fel pe care l-ar fi aplaudat orice profesor de oratorie. — Ah, da, corect. Dar eu mă referisem la moartea ei. Observația mi-a fost urmată de un nou mormăit. ăsta chiar Însemna că discuția se Încheiase. Am așteptat o clipă, Însă asta părea a fi tot ce avea Brian de zis despre subiect. — Erai și tu la subsol, nu? Atunci când s-a petrecut crima. Pe mine polițiștii m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Marelui Drum de Piatră Cubică. La 16.30 Leo avea programată o meditație cu fiul cel mic al Prefectului de Ianuarie. Pășeau totuși cu precauție, iar la curbe încetineau din timp. Turmele de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mână, necăjită: ― Taci, maică, taci-taci! Mașina dispăruse cu mâna albă ca o turturică. Grigore Iuga se cutremură, parcă s-ar fi trezit dintr-un vis. Nu mai auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară. L-a descusut întîi doamna Alexandrescu, proprietăreasa lui, care, când nu vorbea de Jenică sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mergi mai departe! Ieși în sfârșit din tunelul îngust într-unui din conductele principale de aerisire ale lui Nostromo. Se ridică în picioare cu cea mai mare plăcere și se întinse. O inspecție rapidă nu-i aduse nimic deosebit. Numai mormăitul mașinăriei de aer condiționat îi ajungea la ureche. În mijlocul pasajului se întindeau niște lamele de metal, care formau astfel un fel de cale pietonală. La câțiva metri de el, sub lamele, se găsea o vastă excavație. Era o sală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acut cât de vulnerabilă e fericirea și cât de primejdios și de imprevizibil și de cumplit de puternic se putea dovedi filozoful ăsta extravagant. Ajuns la ușa din Hare Lane nr. 16, apăsă nervos pe butonul soneriei, care scoase un mormăit slab. Apăsă încă o dată, mai lung și cu mai multă forță, și soneria emise un șuierat strident, impertinent. Ușa se deschise și întreg cadrul ei se umplu de silueta masivă, groasă, a filozofului. John Robert nu spuse nimic, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
explicații, eram încredințat că mă încónjură un basm. Se isca o zână albă și un popor de gângănii cu rubine strălucite în ochi care îi aținteau bețigașul cu care ea zămislise această vrajă... Doream atunci s-aud glasul necuvântătoarelor și mormăitul scorburilor din sălcii. Deodată mi-au ieșit în cale doi moșnegi. Glasurile lor domoale se auzeau de departe. În miezul umbrei felinarul lor pâlpâia un cerc cretos. Bătrânii zeflemiseau pe-un leneș. - Pesemne a strâns mìșună de parale, ca șoarecii
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cealaltă. Gata, Marker? Arată-ne ce stofă ai. Începem. Unu, doi, am pantofi...? El se holba la ea, cu fălcile căzute, fascinat. —Hai, drăguțule. Concentrează-te! Începu din nou să cânte: Unu, doi, am pantofi... —Noi. Silaba ieși afară, un mormăit grav. Lui Karin i se tăie răsuflarea în fața acestei prime dovezi că undeva în adâncuri Mark pricepea încă sensul. Fratele ei, care cu doar câteva săptămâni în urmă reparase un utilaj complicat de la abator, putea acum să completeze primul vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să aflăm vești despre lume; era în zodia bătrânilor îndrăgostiți și i-am văzut plutind pe deasupra noastră pe cei doi bătrâni uriași care, spre toamnă, acoperă cerul; cât au trecut ei, pădurea s-a umplut de gemete și de mormăituri, ai fi putut jura că tună; apoi s-au dus : noi doi le-am mulțumit pentru cele aflate și am ieșit, umăr la umăr, pe câmp. Peste un timp, ne-am dat seama că splendida toamnă care acoperise lumea se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a început să țopăie în jurul lui. „Astâmpără-te“, am încercat eu să-l potolesc. „O să sperii copilul...“ Dar cuvintele abia îmi ieșeau din gură, un fel de mormăit. Cu toate astea, Dragoș le-a înțeles și s-a oprit o clipă. „Nu se speiie“, mi-a spus, „e piietenul meu, a venit să ne jucăm...“. „Prietenul tău, pe dracu’“, am izbutit eu să mormăi pe când el își reluă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el, îl distanța de asemenea indivizi. Răspunsul bețivului veni sub forma unui mormăit adânc și fără sens, în timp ce tovarășul acestuia apucă balustrada scărilor, clătinându-se mai rău ca pe puntea unei nave în derivă și, înghițând amenițător în sec, prevestind ceva rău. În urma lui Salitov, corpul acestuia se clătina periculos. Îi lăsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
fi genul de persoane care s-ar duce la Claridges. Eu mă gîndeam mai degrabă la o nuntă discretă undeva, la un oficiu de stare civilă, urmată de o recepție la Calden, dar Linda nu s-a mai oprit din mormăit și cred c-o s-o mai las o vreme să se bucure de visul ei. Mai e destulă vreme să-i aduc la cunoștință că noi nu asta ne dorim, că nunta noastră va fi una discretă, că, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
se-nnegrește și tăcerea noții adânci răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în cale. Mormăitul lui o trezește pe copila curajoasă. Ca-ntr-un vis urât, i se derulează în minte scene imaginate în timpul unei lecturi din copilărie. Se inspiră din ele și fuge să se ascundă după o piatră mare. Poate prea obosit, ursul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
doar pentru a-i spune: Știi ceva, adevărul e că nu-mi pasă de tine și de ce faci cu viața ta! Doar lasă-mă să mi-o trăiesc așa cum vreau. A tăcut. Am dat să plec, însă se auzi un mormăit scurt. M-am uitat bizar la el și a repetat: Parcă eram prieteni. Am râs; mai mult vroiam să ascund lacrimile ce-și doreau să curgă. Am spus-o repede, pentru a nu avea timp a plânge. Prietenii nu se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
slabi, dar Lea nu se intimida. Cele două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit, când Bunica n-a mai găsit nimic de întrebat, a dat din cap și a scos un sunet de neînțeles, un fel de mormăit de aprobare, dar unul mai degrabă răutăcios. - Prea bine, Lea, mamă a atâția fii, prea bine. Cu un gest al mâinii, mamei i s-a arătat că era timpul să plece. S-a dus repede la așternutul ei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Înainte și Înapoi, frămîntînd convulsiv În mîini grămada lui de cîrpe. Etrava iahtului familiei Kersaint despica apele verzi pe care ceața le făcea lăptoase. PM, la cîrmă, fixa linia orizontului cu exaltare; aruncînd o privire spre GPS, corectă ruta. Un mormăit nedeslușit Îi atrase atenția spre bancheta din față. Arthus, al cărui trup Înalt zăcea pe jumătate acoperit cu un pled, Își revenea Încet În simțiri. - Ce caut eu aici? PM reduse viteza, fixă direcția conform indicațiilor GPS și veni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Trebuie să mă duc să le spun adevărul. Acum. Ies hotărâtă pe hol. După care mă opresc brusc. În spatele ușii închise de la sufragerie aud glasul strident al lui Trish făcându-l cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
așa era lăsat. Că și Po Tolo era cea mai mică stea din văzduh, dar că era cea mai grea. Am rămas așa, privind la cer. Deodată se auzi strigătul unui animal care Îmi Îngheță sângele În vine. Semăna cu mormăitul unui urs furios, numai că era mai prelung și mai ascuțit, cutremurând crengile copacilor de pâinea-maimuței. - Nu te teme. E leul, iar Dogonii se trag din leu, după cum ți-am spus. Atunci urcă și Gula. Rânjea, ticăloasa. - I-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicat. Ceilalți m-au urmat deîndată, iar liniștea Înstăpânită printre neamurile noastre câtă vreme stătusem la sfat, se spulberă cât ai bate din palme. Zvon de glasuri, horcăieli, bubuituri, icnete, chiote - prinseră din nou a se ridica de pe țărm, acoperind mormăitul Mării. Nu mai văzusem niciodată atât de mulți oameni și femei la un singur loc. Unii trebăluiau la luntre, Învățați de Logon ce și cum să facă, alții aduceau vreascuri pe care le stivuiau În mormane Înalte, iar alții roiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aureola capul. - Alo? Am continuat mișcarea și când i-am atins, în sfârșit, talia, a zâmbit și nu s-a retras. Am tras-o spre mine. Voiam să-i sărut gâtul încordat, în care mărul lui Adam vibra într-un mormăit ușor de satisfacție. Faptul că vorbea la telefon mă excita. Mi-am apropiat buzele și m-am gândit că ar fi frumos să-i șoptesc ceva în cealaltă ureche, însă vorbele mi-au fost acoperite de țipătul ei: - Cum? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
foarte straniu, nu se certă cu Chiara pentru ultima porție de paste. La terminarea mesei, protestă când i se spuse că era rândul lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl făcu pe Brunetti s-o Întrebe pe Paola: — E ceva În neregulă cu Raffi? Ședeau pe sofaua din camera de zi și liniștea care răzbătea dinspre bucătărie umplea Întreaga Încăpere. Ea zâmbi. Ciudat, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cer, Iorgu se ruga pentru iertare și pentru odihna veșnică a Vasilicăi. Era în mijlocul toamnei... Era o liniște calmă de așteptare. Norii se târăsc pe sus, asemeni unor monștri negri și grei... Aleargă ca o turmă de urși învălmășiți, scoțând mormăituri, în fiecare mocnind un sâmbure de foc. Ei plutesc între Cerul lui Dumnezeu și pământul sărman... Ei sunt imaginea veșnică a tuturor călătoriilor, a cautărilor, a dorințelor și dorurilor de casă. Într-o stare de contemplație, dar și de uimire
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doar să respect rânduiala cuvenită fărĂ să pun Întrebări. A urmat apoi o Îndelungată gimnastică Între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălĂituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era Într-un continuu du-te-vino Între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am Înțeles
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doar să respect rânduiala cuvenită fără să pun întrebări. A urmat apoi o îndelungată gimnastică între podea și poziția drepți, care se declanșa ritmic, la momente numai de tata, de Veta și de cei lalți enoriași știute. Coroborată cu niște mormăituri și schelălăituri ale unui cor fermecat de babe, precum și cu niște cuvinte molfăite de preotul care era într-un continuu du-te-vino între altar și naos, experiența ritualului bisericesc m-a lăsat și mai nedumerită ca până atunci. Nu am înțeles
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]