162 matches
-
Apoi, la altă extremă, Mircea Cărtărescu care transfigurează, printr-o jerbă multicoloră și o imagistică abundentă, un cenușiu plat, reînviind cartiere ale Bucureștiului. Fără să se teamă de contrast alternează aceste evocări cu scufundări în straniu, cum ar fi conjurația mormolocilor nevăzători și cu raiduri în lupanare exotice, cu exhibiții sexuale (Orbitor). În acest avînt de depășire a realismului cuminte, am remarcat de curînd performanța unui prozator încă tînăr și aproape fără notorietate. Am fost surprins la lectura romanului Povestea Marelui
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
nepregătiți eram, iar rapoartele întocmite și citite de funcționari însărcinați cu aceasta reprezentau o probă de virtuozitate pentru a nu spune tot adevărul și a menține o stare de spirit în măreața construcție europeană. Gura lui Verheugen, ca botișorul unui mormoloc, emitea sunete graseiate. Din spatele ochelarilor săi cu lentile prismatice ne urmărea însă o privire impersonală, neiertătoare și, totuși, neputincioasă" (p. 227). Prozatorul Dan Stanca a murit fictiv la începutul romanului Mut. Trăiască autorul Dan Stanca, cel care l-a ucis
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
scrise în 1957-1958, oferă mai multe exemple. Iată trei idile, una mai frumoasă decât alta: "Între izvoarele care desfac în jur/ Rănile uriașe de azur// Dovlecii plini de mațe stau candizi/ Și-nlăcrămați în pături de omizi.// Din mâluri dulci cu mormoloci și sare/ Lumina urcă iazurile clare.// Orele-atârnă-n iarbă nemușcate/ De vietățile ce clipocesc pe spate."; " În universul nostru dens și mic/ Urșii mânâncă și nu fac nimic.// Vulpile dau de-a dura printre spini,/ Nevinovate,-aricii bruni și fini,// Sub
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
Poveștile au pajiști și răcoare, Și păpădii cu capul de puf mare Cît sînii verzi ai unei vrăjitoare Ce-și duce către seară la plimbare În lesă spiridușii de onoare Spre-a-i folosi, la nunțile din mlaștini, Drept martori mormolocilor de baștini... Acolo, printre rădăcinile putride, Pești orbi, turtiți, înhață moi omide, Și buzele își rup, prinse-n cîrlige, Din nou lenea-n adîncuri să-și cîștige Și să viseze nuferi de deasupra Cum își răstoarnă peste dînșii cupa Și
Cîntec naiv (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7014_a_8339]
-
ăla e dihor laureat. În Ispita de pe munte — retro satana! — Isus spune: „Împărăția mea nu e din lumea aceasta.“ Asta-i nemaiauzit! Du-te în împărăția Lui cu trenul sau cu racheta dacă poți. Nu poți! Înotăm în Univers ca mormolocii, și lumea lui Cristos se situează transcendent ca-n Ispita de pe munte, în mod etern. Tot ce se face în afara teologiei este onanie de prestigiu. REVOLUȚIE Revoluția e o înaintare pe loc. Nimic nu mai poate fi inventat după facerea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de cleștar arzător în soare. Fetele își aplecară capetele împrejurul vedeniei. Pletele cârlionțate li se lipeau, troznind ușor, de oul străveziu, pe care îl ridicară cu grijă, ca să privească mai bine pruncul adormit. Tresăriră, căci, deși frumos cum doar un mormoloc de trei luni poate fi, lucru curat nu era cu el: fătul genat și sprâncenat, cu gurița fragedă și îmbufnată, cu țîțicile palide ca doi bobi de linte și cu puțulica zbârcită între pulpele cu falduri, nu avea nici urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până la ivirea boabelor de sânge. Dar nu puteam localiza nimic cu precizie, totuși. Nu știu de câte ori am dat colțul, de câte ori am ajuns în ciudate piațete triunghiulare, cu statuia câte unui soldat înconjurat de băltoace verzi ca fierea și pline de mormoloci. De câte ori m-am întors pe aceleași drumuri, de câte ori am întîlnit casa (sau castelul) ridicată de un bătrân maniac și decorată cu turnulețe, nișe ogivale pline de statui, embleme misterioase... În curte, înfipte în pari, rnari globuri de sticlă roză, bleu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din grăsimea șoldurilor și mai cu seamă din cochilia de pe umeri o lumină înmiresmată ce ne-nvelește ca o suveică. E mandorla ce ne va sui cândva către ceruri, coaja seminței ce conține un embrion viu. Da, sîntem embrioni neurali, mormoloci încurcați în organe atavice, ținând de două medii, de două zone ale ființei. Ce stranii vom fi când, asemenea cetaceelor, vom părăsi cu totul pământul ferm al cărnii inerte și ne vom adapta noii împărății, când vom înota în fluidul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai mari sau mai mici, aruncate claie peste grămadă ca mobilele vechi într-o debara complet îmbeznată. De aici, poate, și tulburarea mea-n fața orbilor. Când eram mic, îmi imaginam că ei toți trăiesc în mlaștina aceea, ca niște mormoloci siniștri, ca niște amfibii care și-ar proiecta imaginea stângace și prudentă, cu gâtul țeapăn, pe un mal al lumilor, cel plin de soare și multicolor, dar în interior, în noaptea de sub piele, ar proiecta tentacule și bizare organe de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
chipul din ou șoptea o șoaptă, șoptea un nume. Propriul lui nume. "Aici sânt Doamne", răspundea creierul, spermia, iar răspunsul, fericit în teroare, înspăimîntat în extaz, era nu un sunet, ci însăși înaintarea. Fruntea bombată, de coajă de sticlă, a mormolocului se opri în cele din urmă la doar o palmă de enormul pântec filigranat. Membranele tari se oglindeau reciproc, turbioane colorate apăreau în punctele frontale ca să cuprindă, în cercuri tot mai largi, sferele tremurătoare. Un dialog se-nfiripa acolo, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în când "Mai încet, că se-aude, mă nenorocești! Mai rabdă un pic!" Și când bărbatul intră-n sfârșit vede ceva de nedescris, ce nu va putea uita toată viața, ligheanul în care, ghemuit pe o bucată de placentă, străveziu mormoloc cu ochi negru catifelat, plutește în sânge cel ce-ar fi trebuit să-i ducă speranțele și tristețile mai departe. Iar pe pat, între cearceafuri gălbui, femeia lui, odată mireasă cu voal și lămâiță, zăcând acum ca o statuie prăbușită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peștii cu voal din micile acvarii, și se-ndreptară spre fundul maidanului, unde muncitorii din fabrică depozitaseră, în vrafuri, table decupate și fiare înecate-n rugină. Un bazinet aproape putred păstra pe fundul lui apă de la cine știe ce ploaie, plină de mormoloci. Acolo era omul cu șoarecii, ținîndu-și pe genunchi cutia în care mișunau cobaii. Văzînd-o pe mama Soilei, bătnnul rânji și-i întinse deja, în pumn, doi șoricei ce-i priveau printre degete. Femeia-i cumpără fără vorbă și-apoi, dreaptă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și străveziu, cu petele catifelate ale viitorilor ochi, răsucit către piept ca vârful ferigilor în desfășurare, un trup curbat ca o codiță de animal. Muguri din care se dezvoltă membrele. Degete străveziu-roșietice la capătul mânuțelor. O inimă zvâcnind ca a mormolocilor prin membrana toracică. Doi embrioni crescând încetișor, grăbind spre îmbrățișare. Curând, gloanțele fură față-n față, vârf în vârf, cu o precizie de microni. Fetușii de carne și plumb se roteau acum în sens invers, cu țestele atingîndu-se într-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și degetul lui arătător de la dreapta atinse degetul ei arătător de la mâna stângă. Între degete rămase totuși un infim spațiu gol, în care zburau fotonii, așa cum și-ntre sexele lor, oricât de strâns îmbinate, rămânea destul loc pentru fluxul dumnezeieștilor mormoloci. Nici neuronii noștri nu se lipesc niciodată unii de alții în perversul și imposibilul joc din bucățele al lumii. Cureaua de transmisie se pusese, huruind, în mișcare, intrând prin una din fante și ieșind prin cealaltă, semn că se stârnise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tu la televizor. Nu, eu vin aici, în bucătărie, vreau să te ajut. Nu, nu mai ai la ce să mă ajuți. Uite, masa e aproape gata. Se aude soneria de la intrare. Cin’ să fie? Sorina se duce și deschide. Mormolocilor ! Abia acum veniți? Cum vezi! - răspunde tata. Noi n-am urcat în mare viteză, așa, ca voi, noi am venit suind treaptă cu treaptă, că ne temem de nu știu ce sau de nu știu cine. Sorina își acoperă obrăjorii cu palmele. Sorin dorește
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Mao. Cu aceeași considerație, el luptă pentru ideile și gândurile mele și îmi mărește puterea. Lumea zice că nu zâmbește niciodată. Însă atunci când mă zărește, înflorește ca un trandafir. În dosul ochelarilor cu lentile groase, ochii lui seamănă cu niște mormoloci. Pupilele nu sunt niciodată nemișcate. Îmi zice că i-am dăruit o nouă viață. Cred că vrea să spună o scară spre raiul politic. Îmi zice că aștepta un astfel de moment de mulți ani. S-a născut ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
coprimând, amalgamate, istoriile a două familii: una din lumea bună, aceea a profesorului Mironescu (chiar așa!) de la 1916, alta mahalagească, a neamului obscur și numeros al Vicăi Delcă, de orfani care și-au făcut un rost cam în aceeași vreme, mormoloci rozând în stomacul veacului fără să-l înțeleagă, dar cu instincte mai bune decât profesorul Mironescu, care știe să dizerteze interminabil despre fibra națională, dar este lipsit de apărare în fața denunțurilor anonime. Dimineață pierdută este un studiu al supraviețuirii în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
dintele unui cal cu un clește de cuie. Am văzut un alambic întins pe kilometri întregi, o pădure de țevi din care pica un strop de rachiu. Am văzut un stăvilar fisurîndu-se în zig-zag și șuvoaie groase de apă cu mormoloci inundând orezăriile. Am văzut un bătrân decapitând o lăcustă. Și când termometrul Puiei arătă 39 de grade, am văzut trei soldați pălmuind o bătrână și o casă împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care să le facă viețile bucăți. O iau încet în brațe, nu îmi vine să cred cât este de ușoară, chipul ei se leagă printr-un gâtuț ca un fir subțire de trupul minuscul, aproape imponderabil, parcă ar fi încă mormolocul acela îndrăzneț de spermă, o miros, caut mirosul acela minunat al bebelușilor, mirosul acela liniștitor, dar în locul său nu găsesc decât un miros sărat și greu, ca mirosul de interior, mă îngrețoșează, este ca și când m-aș fi mirosit pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rotație de împuterniciții Comisiei Dunărene, se pierdea în stufărișuri ca să prindă broaște, țipari, lipitori și alte jigărănii scîrboase? Umbla în văzul lumii cu un soi de minciog cu coadă lungă, de care atîrnau mai întotdeauna răgălii, frunze ude, cîte un mormoloc încurcat în fire, lintiță. Purta pantaloni scurți, coloniali, englezești și o cască de plută, le primise în dar de la împuternicitul britanic cînd împlinise cincizeci și cinci de ani împreună cu un album zoologic editat de Oxford Press, album din care lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nici cinci ani, te apropii de șase ani sau de ceea ce, probabil, trebuie să-i urmeze lui cinci ani, din moment ce toate se urmează, încât acum, cu mândrie, te poți uita de sus la frățiorul ce e un țânc, încă un mormoloc abia trecut de patru ani și alergând pretutindeni după tine și făcând exact ce faci tu, iar tu, desigur, pentru că ești deja mare, n-ai vrea ca el să facă. Dar, ținând pleoapele coborâte și împotrivindu-se somnului care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce ascundeau ele avea să se arate mai importantă ceva mai târziu, nu atât de târziu încât devenirea lucrurilor să i se fi lămurit, dar destul de aproape de acea lămurire, cam la vârsta când încă se mai socotea foarte mare față de mormolocul de frate-său, ajuns acum abia la șase ani, dar încă nu destul încât derbedeii numai cu o palmă mai răsăriți să-l accepte la jocurile lor cu mingea pe maidanul din apropiere. Oricum, atunci a avut dintr-odată convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
totul inconștient de felul în care se purta, și numai mult mai târziu, văzându-se în amintiri, știa ce făcuse. De stăpânirea de sine era însă mai conștient, încă din acele vremuri în care nici frățiorul nu mai era un mormoloc, împlinise opt ani, apoi nouă, urmându-i îndeaproape la aceeași școală și încă făcând și dorind mereu să facă exact ce făcea el. Stăpânire de sine care avea să se diversifice, să se aprofundeze și să devină subtilă mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spre exterior. Una e să vezi arhipelagurile siderale, dar să te cufunzi În ele, Într-un univers lipsit de zi, lipsit de noapte, ei, asta, vedeți, face ca adâncimea mării să pară un fleac, leviatanul să nu fie decât un mormoloc - Intră Margotte - picioare scurte, groase, rapide, eficiente, dar ștergându-și mâinile inept și pe fustă și pe șorț - spunând: — O să ne simțim mai bine după ce mâncăm ceva. Pentru dumneata, unchiule, am salată de homar și niște supă de ceapă Crosse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu mușchi de matahală, Mândru stă, cu fața-i spână. Sunt uimit că-mi spune mie: Mina, mingea, mura, mărul, Fără mine nu poți scrie; Ăsta este adevărul! Fără mine nu e moara, Nici mașina, cărămida, Melcul, mâța sau mioara, Mormolocul și omida. Eu mă aflu ( ține minte?!) Și la masă, și-n hambare; Mama ia de mine-aminte; Nu sunt mic, mucos; sunt mare! Câți de ,,m’’ dorit-au, oare, Pe aici să se strecoare? E cuminte-acela care Rezultatul bun îl
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]