296 matches
-
-și sudoarea de pe frunte. Coama neagră de pământ lucea în soarele dimineții - acoperită de o pojghiță mai uscată, dar brazda încă nu se uscase în întregime. - Ce-i asta? întrebă el, cu o expresie de regulă asociată cu vederea unor mortăciuni. - Asta mă întrebam și eu. - Pare, ăă, noroi. - Nu-i noroi. E o scurgere. - E ce? - Scurgere. E o scurgere lipicioasă. Mi-am dat seama că repetasem cuvântul de trei ori. Grădinarul se strâmbă. Îngenunchind, murmură câteva supoziții inaudibile. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu matrici dinamice care apăreau dintr-o dată peste tot. Scriitorul îmi șopti: casa se transformă în cea în care ai crescut când erai copil. M-am deplasat în fața casei, unde năpârlirea continua să-și enunțe avertismentul și unde mirosul de mortăciune, rânced dulceag, era instantaneu ușor de detectat. Mai jos se vedea un gard viu, îngrădind jumătate din porțiunea nordică a casei, pe care l-am cercetat din priviri până când am remarcat pisica. Stătea lungită într-o rână, spinarea arcuită, dinții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele lui încolăcite în jurul brâului. Tremura. Am ținut lanterna îndreptată spre arătare și când s-a apropiat i-am mirosit umezeala, putreziciunea, mortăciunea. Gura îi rămăsese deschisă în timp ce înainta împleticindu-se. M-am izbit cu Robby cu tot de perete ca s-o evit. A vâjâit pe lângă noi. (Pentru că nu vedea și se bizuia pe miros - asta o știam deja.) M-am întors
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva despre ce bine a fost la Georgiana și ce inspirată am fost la olimpiadă, dar în aer atârnă o tăcere nefiresc de încor dată și simt un miros străin și apăsător, ca și cum între noi s-ar fi interpus o mortăciune nevăzută și bolovănoasă. Arunc o privire furișată la ceas în timp ce mă aplec să mă descalț de ciz me. Totuși n-am întârziat prea mult, poate doar o oră peste cea la care anunțasem eu că o să ajung! De unde atunci atâta
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vedea nici între ei, ca și cum noi trei n-am exista, de fapt, și singurul lucru care ar exista ar fi tăcerea ca o particulă imensă și înspăimântătoare de praf, care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi dezamăgesc constant prin purtarea mea nesăbuită și probabil chiar prin ființa mea. Nu am izbutit să descifrez nimic din chipurile lor și din pur tarea lor din acest răstimp, și nici nu s-a mai interpus între noi acea mortăciune nevăzută și bolovănoasă care mă înfiorase atunci. Se uitau la mine și mă recunoșteau de fiecare dată, îmi vor beau și îmi zâmbeau, și asta mă bucurase grozav, ca pe un țânc. Până la urmă, la capătul acestor zece interminabile zile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am urmărit pe ai mei cu mare atenție în zilele următoare. îi urmăream aproape neîncetat, când eram cu toții acasă, să văd dacă observ ceva între ei, o tensiune, un schimb de replici sau de priviri, sau dacă se zărește iar mortăciunea aia detestabilă între mine și ei, dar cerul văzut de la etajul opt al blocului nostru nu părea umbrit de nici o scamă de nor. Am fost atât de absorbită de această neliniște în privința alor mei, încât abia undeva pe la mijlocul săptămânii, când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
recreează lumea și, recreând-o, o schimbă? De ce numai eu par să mă las impregnată de această uimitoare, fascinantă, răvășitoare emoție? 11. Tata s-a întors vineri și l-am studiat cu atenție, chiar de când a intrat. Nu am întrezărit mortăciunea aia suspectă care se interpusese între noi mai demult, înfiorându-mă. Am răsuflat ușurată în sinea mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu ai mei, după ce mama a încheiat convorbirea telefonică, însă vraja aceea țesută între noi se făcuse ferfeniță. Am ieșit din sufragerie cu temerea ivită din senin că, dacă mai rămânem toți trei acolo, o să înceapă iar să duhnească a mortăciune. Mi-am pus o casetă cu Pink Floyd (Wish You Were Here), am stins toate luminile și m-am vârât în pat fără chef. Totuși... de ce nu mă sunase? A doua zi dimineața m-am întâlnit cu Georgiana la intrarea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
palma mamei mă apasă, la fel de catifelat, însă neașteptat de ferm. De abia atunci devin atentă și mă uit la ei, pe rând, cu un zâmbet nătâng. Au privirile rigide, imobile. Simt cum între noi s-a interpus iar, pe furiș, mortăciunea aia cu mi asmă insuportabilă, care se mai strecoară, uneori, ca leșul unei dihănii, ivit de nici unde. Zâmbetul mi se duce, se strânge într-o grimasă și se face ghemotoc tot acolo, în creștetul zvâcnitor al capului. Un ghemotoc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în cele din urmă, reușind să-mi smulg mâna de sub palma mamei. Pe mine mă scuzați, n-am dormit azi-noapte și sunt obosită. Mai vorbim... Mă retrag spre camera mea îndreptându-mi cu greu spinarea. Simt că trag după mine mortăciunea aceea scârboasă, timp în care duc în creștet o greutate de plumb, iar în cârcă toate pro blemele lumii. Simt și aud, literalmente, cum se rupe carnea în mine, fâșii-fâșii, mai ales în dreptul inimii. De ce trebuie să mi se întâmple
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
păruse că are în față cea mai străină persoană din lume, o vietate alcătuită doar din oase aninate pe o sfoară, o vietate care glăsuia smiorcăit și monoton, dos pind imagini de coșmar cu care își înveșmânta ciolanele. Era ca și cum mortăciunea pe care Clara o simțise uneori zăcând între ea și părinții ei prinsese viață, o viață monstruoasă, și luase chipul domnului Martin. — Dar mi-a fost dor de ea de când a ieșit pe ușă! șopti el tânguitor, lăsându-se moale
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fi tradus astfel: Marele preot al boicerilor sarmaților aceia, împreună cu toți marii bărbați ai cetații lui Kopodo a geților, Sistasiro a ținutului Bacero Poestadava s-au dus la puternicul Decebal cu stăruință zicând să-l ia înapoi la Sarmigetusa pe mortăciunea de Kapiseu, în locul lui la cetatea ce poartă numele divinei (zeiței) Geea (să-l pună pe) Daegio. Cu alte cuvinte, un număr important de oameni de vază ai timpului s-au dus la Decebal și i-au cerut să-l
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
cetatea ce poartă numele divinei (zeiței) Geea (să-l pună pe) Daegio. Cu alte cuvinte, un număr important de oameni de vază ai timpului s-au dus la Decebal și i-au cerut să-l aducă înapoi la Sarmigetusa pe “mortăciunea” de Kapiseu iar la cetatea care purta numele zeiței Geea să-l numească pe Diegio. Însă, dacă pentru cel ce a realizat această tăbliță era evident care era cetatea ce purta numele zeiței Geea, pentru cineva care citește astăzi această
Diegio - urma?ul lui Decebal la Sarcedava (din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83668_a_84993]
-
îl mișcă, desigur, pe lectorul din ce în ce mai suprins de încatenarea evenimentelor: "Se opinti încă o dată cu supremă energie, ridică de la pământ pe nenorocit; dar acesta fu apucat de un cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti jos și-i puse, ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație auctorială aptă de a-i oferi cititorului o privire asupra
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cutremur grozav, se zbătu din toate încheieturile și, biruind cu greutatea-i de mortăciune cea din urmă împotrivire a lui Stavrache, îl îngenunchie, îl trânti jos și-i puse, ca un luptător teafăr, biruitor, genunchiul pe piept". Sintagma "greutatea de mortăciune" este o indicație auctorială aptă de a-i oferi cititorului o privire asupra interiorului psihic al eroului, care crede, cu resemnare nevrotică evidentă, că se confruntă cu o fantomă incarnată. Că avem de-a face cu un calm aparent al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Cristian Teodorescu După ultimul val de inundații, apele se retrag urît. Lasă în urmă mortăciuni și un nămol exasperant în casele oamenilor. Un miros de hoit și de mlaștină le reamintește obsedant nefericiților loviți de ape de tragedia prin care au trecut. Se fac teledonuri cu apeluri dramatice, pentru a sări în ajutorul celor care
Cum se vede dracul de la Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11486_a_12811]
-
de mărci. Cu cinci mii de mărci să distrugi trei familii!" (p. 351). Apoi, însă, morala aceasta individual-familistă, filozofia conform căreia omul e important, neprețuit, dispar cu totul când vine vorba despre victime. Ce vreți, așa le-a fost menit "mortăciunilor", până aici le-a fost dat să trăiască: "acum nici eu nu zic că n-am meritat, că, vorba aia, a murit un om, deci i-ai luat viața unui om - nu poți să i-o mai dai -, dar atâta
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
înregistra cîteva zeci de cuvinte cu terminația -ciune, majoritatea absente din uz: întrebăciune, vindecăciune, eliminăciune, emulăciune, preponderăciune, premedităciune, prostituciune, peregrinăciune etc. În realitate, sînt puține formele în -ciune cu o poziție solidă în limbă: la cele considerate moștenite (rugăciune, înțelepciune, mortăciune) se adaugă derivate, în general de la verbe, în unele cazuri și pornind de la adjective: amărăciune, deșertăciune, goliciune, înșelăciune, plecăciune, slăbiciune, spurcăciune, stricăciune, urîciune, uscăciune, vioiciune. S-a întîmplat ca multe dintre acestea să aibă sensuri negative, fapt care s-a
„Furăciune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12758_a_14083]
-
răstești la el" (p. 72), "un hău obscen, dar și bosumflat" (p. 75), "să râd de mine încetișor, geometric, fără străfulgerări, dar și fără var în gură" (p. 78), "era o bulbuceală încovoiată" (p. 80), "ghiftuită de sine ca o mortăciune oranj de la împătimire" (p. 83), "o femeie care își lingușea și ciufulea tristețea mată" (p. 84), "nu mă mai simțeam zadarnică și îndoită, ci flexibilă, abordabilă pe dinăuntru și pe dinafară" (p. 88), "amintirea mea venerică, nu știu cum altfel să-i
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
eu și tu ne regăsim în această deplasare a lumii în strămutarea în spinare a vetrei și-a Patriarhului și-a lui Dositei Asemenea ieri ai ieșit din cutia asemănătoare cu un apartament cu trei camere unde îți hrănești propria mortăciune îi întinzi cu o mână rece un ceai și o carte în vreme ce dormi îmbrățișezi și crești în fiecare zi te gândești nu-ți pierzi speranța: i-am oferit ușa și patul lucrul cel mai de preț orizontul meu dinspre lume
Poeme de Slavomir Gvozdenovici by Lucian Alexiu () [Corola-journal/Imaginative/2694_a_4019]
-
am speriat și am renunțat pentru că din el a căzut în iarbă un ghemotoc negru. Au încercat și prietenii mei, dar nici ei n-au izbutit. într-o zi, când ne întorceam acasă, am văzut corbii cum ciuguleau dintr-o mortăciune. Nu ne-am apropiat. I-am lăsat să se ospăteze în voie. Cârâiau, se loveau cu aripile și nici nu ne-au băgat în seamă. Pe malul apei, unul s-a așezat pe o creangă de arin din apropierea mea. Avea
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
XX-lea (V. Scîntee, Din viața de pușcărie, 1906; V. Cota, Argot-ul apașilor. Dicționarul limbii șmecherilor, 1936), înregistrează pentru ani denumirea coți (cotul fiind o unitate de măsură curentă în secolele trecute): "I-a tras cinci coți la grubă pentru mortăciune" (= "cinci ani de închisoare pentru omor", P. Ciureanu, Note de argot, 1935). Sensul este atestat în literatura de mai tîrziu - "Tot o să-i dea doi coți de pîrnaie" (E. Barbu, Groapa, 1974, p. 248); "Cîți coți ai încasat pe rima
Ani, coți, cotolani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7891_a_9216]
-
mi-ar tăia mîinile să fie siguri că nu mai scriu nimic Și ar arde toate cărțile mele. Cel puțin asta e senzația - copiii au înnebunit și încep să se umfle.Dar vara se va întinde peste ei ca o mortăciune moleșitoare, fără să-i întrebe nimic. I se spunea DJ Muerte... Lucrurile au degenerat - asta e, iar tu ești o victimă colaterală, te-am scos din necunoscut și te-am tras în țeapă. Ai căzut absolut aiurea, ca o muscă
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
se situează de la început într-un indirect dialog cu dublul ei mut, dar zgomotos, ascuns în faldurile interioare. O luptă cu tristețea tot revine: "Tristețea, ŤLe soleil noir de la mélancholieť, ŤLe mal du sičcleť sunt senzații care te transformă în mortăciune. Tristețea e o cloacă. Suferința e altceva. Tristului îi place să fie trist, să se bălăcească în gunoiul lui. Suferința se poate transforma. Ca apa în vin." Un dublu trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]