178 matches
-
Spre deosebire de trecut, Biserica nu se mai prevalează de noțiunea de păcat de moarte, nu mai exaltă nici ideea de sacrificiu, nici pe aceea de renunțare. Rigorismul și culpabilizarea s-au atenuat considerabil, ca și vechile tematici ale suferinței și ale mortificării. În vreme ce ideile de plăcere și de dorință sunt din ce în ce mai puțin asociate cu „ispitirea”, credința potrivit căreia oamenii trebuie să-și poarte crucea pe acest pământ începe să se eclipseze. Nu e vorba atât de a inculca acceptarea încercărilor, cât de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
pe cupiditate, ca motivație umană fundamentală, dar chiar și o astfel de situație este de preferat unei iubiri coercitive, pentru că aceasta nu poate sfârși decât într-o societate de deținuți și gardieni». În comunism și nazism, cruzimea este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Europa de Răsărit. Ei au pierdut astfel un război pe care-l câștigaseră, iar rușii au câștigat un război pe care-l pierduseră. Scriitorii și artiștii străini nu erau conștienți decât într-o mică măsură că la orizont se profila mortificarea absolută și definitivă a ideilor de libertate și de progres. A.B.Se spune că prieteniile din tinerețe nu se uită niciodată. Ce prietenii v-au marcat? În acel timp eram student la Facultatea de Litere și Filozofie. Dintre colegii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
capul în jos, murmurând: "Curios, nenorocirea care a lovit-o pe Panaiota n-am simțit-o. Dar purtarea ei nu mă miră. O femeie ca ea trece direct de la sensualitate la ascetism, visa la Minotaur și s-a mulțumit cu mortificarea cărnii. Sărmana Panaiota, suflet de aur, cur de foc!" Vorbea mai departe fără să remarce stânjeneala lui Nel: "Să ajungem la Filip. Ai vești despre el?" "Nu..." "Tatăl lui, știu bine asta, a murit la Odessa în 1941, în explozia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe dinafară. De începea revoluția rusă, stăteam neutri, ca grecii.]( Ediția a II-a, 1996, p. 141. ) 1916 cu victoria germanilor și ocupația noastră a fost însă mult mai dureros. Fie ca 1918 să ne răsplătească cu prisos toate durerile, mortificările, umilințele pricinuite de vrăjmaș. Să-l vedem redus acolo unde suntem noi acum turbați de ciudă, când ne insultă și ne asuprește, înăbușiți în toate manifestările gândirii și simțirii noastre, nenorociți de a-l vedea siluind ce avem mai scump
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
acasă. Starea ei nervoasă se îmbunătățise, atmosfera se limpezise. Nu știu de se luminase și cunoștința ei despre d-ra Văcărescu, dar niciodată nu vorbea de dânsa, fie dintr-un rest de supărare pe cei ce o îndepărtaseră, fie dintr-o mortificare de a se fi înșelat. Regele făcu apel la d-na Maurojeny, pe care o cunoștea îndestul ca să poată avea toată încrederea în inteligența și devotamentul ei. Se duse, dar, s-o ia de la Palanza, pe lacul Maggiore, unde se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
angiogenezei În procesele neoplazice, stimularea apariției de noi vase de sânge care să hrănească țesuturile transformate canceros este o operă nefastă. Ideal ar fi tocmai contrariul: anemierea din ce în ce mai severă a acelor zone, acțiune care în final s-ar însoții de mortificarea lor prin lipsa de aport nutritiv. Marea majoritate a virusurilor oncogene acționează prin stimularea proceselor de angiogeneză. HHV-8 este unul dintre ele. Produșii proteinici codificați de genomul său fac să crească mult atât nivelul (cantitatea) de Vegf (Vascular endothelial growth
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
întemeiat acum pe cunoaștere. În fond, convertind eșecul în șansă, boala în sănătate, nebunia în extaz, suferința în cunoaștere, Cioran instituie, din nou, legile unui cod al supraviețuirii. Nu-i e oricui dat să-și admire căderea și să caute mortificarea, știind că toate acestea nu fac decît să amîne. Să înșele destinul. Cu conștiința fatalității, Cioran chiar asta face: își amînă destinul. Este, poate, în viziunea sa, marele păcat al neamului său, pe care el nu face decît să-l
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
putea să revină din exil// ce-ar putea să se întîmple/pentru a ne recunoaște cu adevărat/ sub cerul imperiului" (ucenicul). Sub blocul întunecimilor strivitoare ale imperiului blestemat, așteptarea devine o ecuație a durerii, o modalitate suplimentară de alienare, impurificare, mortificare. Un sacrificiu surprins cu ajutorul unei tonalități trakliene: "și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ sunt cealaltă parte neterminată/ partea a doua a durerii/ ridicînd în memorie arhitecturile străinului/ îndepărtat de la purificările anotimpului/ și-o să întîmpin/ drumurile orbite de așteptare/ pe
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
Moartea este pentru individ ceea ce este somnul pentru specie, o scurtă pauză înainte de refacerea unui nou episod biografic. Cine își deplînge moartea nu poate ieși din condiția unei rațiuni mediocre, căreia îi lipsește puterea intuitivă a geniului și imboldul de mortificare al sfîntului. În fine, condiția filosofiei e disciplina pusă în slujba acurateții conceptelor, pe cînd condiția geniului e fulgurația împinsă pînă la pragul misterului. Primul meditează, al doilea sesizează, primul citește cărți, al doilea contemplă esențe. Primul are gînduri culese
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a literaturii franceze a fixat spiritul patriei sale în linii desprinse din investigarea clasicilor, și Ferdinand Brunetiere, care a proclamat supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul modern" semnat de Flaubert, Zola ori de frații Moncourt, firește că Brunetiere a întîmpinat "o viguroasă rezistență
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt? / Acesta e poemul și mă doare / Mîna peste el trecută nemișcare" ( Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu...). Prin urmare o jertfă cumplită pentru scriitor, mortificarea textului. Dar moartea nu e oare un surogat al increatului?
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
consfinți cota maximă a gloriei celui mai admirat și mai iubit dintre artiștii români din toate vremurile. Deși în plină tinerețe, abia ajuns la vîrsta crucificării, Luchian se înscrie definitiv pe două trasee perfect adverse: în vreme ce biologic evolueză galopant către mortificare și disoluție, în ceea ce privește energia creatoare el este, cel puțin deocamdată, într-o formă jubilatorie și explozivă. Atît în ceea ce privește munca propriu-zisă, cît și activitatea expozițională și prezența publică, perioada care urmează este foarte bogată și, în ciuda unor tot mai mari dificultăți
Ștefan Luchian sau melancoliile unui ,,spirit liber...“ by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6957_a_8282]
-
și e preocupat de anularea voinței proprii. Și unul și altul urmăresc același scop, sentimentul de eliberare pe care îl trăiesc în momentul cînd, rupîndu-se de lume, ating numenul universal. Primul plătește eliberarea cu nebunia, al doilea o plătește cu mortificarea trupului, dar nici unul nu o face fiindcă așa vrea, ci fiindcă e împins de o voință irepresibilă. Lumește vorbind, trăim într-o bolgie a necesității din care nu scapă decît oamenii de excepție, dar și ei numai pentru scurt timp
Velle non discitur (II) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3945_a_5270]
-
e prins în ambuteiaj Vreme (pierdută) în care cei din jur claxonează injurios strigând huiduind: „Idiotul!” Ei și ce dacă Mâșkin e dintr-un alt secol dintr-un alt roman în care încă nu se știa de ambuteiaje ca predestinată mortificare? Ei și ce dacă Mâșkin-cneazul e fără mașină în mijlocul acestui ambuteiaj global infernal neomenos? Pentru că de fapt sensul ambuteiajului e unul cu mult mai serios mai fioros și trans-secular ca transă și lipsă de șansă pentru omul de rând sau
Mâșkin în ambuteiaj by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/5867_a_7192]
-
asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele lui Mogoșanu păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contră, inapte încă de a se manifesta. în spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare în memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din actul creației dintîi ori din îndepărtata stilistică a unei viziuni bizantine convertită la tridimensional. între sculptorii afirmați în ultimul deceniu, Aurel Vlad ocupă un loc bine
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
în fiecare seară" (Elegie). În acest climat de supraromantism (pandant al suprarealismului), eul își pierde consistentă, devine lax. Narcis nu se mai privește fix în oglinzi, ci deambulează fantomatic prin luciul lor, trupul său însuși se multiplică în senzația de mortificare: "Încă te știe gură mea sărutînd lame subțiri/ încă te știu mîinile plînsul fără motiv/ vai mie rătăcitor prin oglinzi/ firimiturile cîntecului au amuțit/ și-i atîta liniște/ de parcă-as fi murit în mai multe trupuri/ deodată" (Palimpsest). Aprehensiunea bardului
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
din ce am citit până aici: numai moralitate caută sfântul, nu și spiritualitate? Așa cum îi descrie Schopenhauer starea, parcă spiritualitate ar fi: „...este cuprins de o bucurie interioară și o liniște cu adevărat cerească...”. Nu-i această bucurie altceva decât mortificare, nu e o răsplată? Iar dacă răsplată este și-i totodată menținută în plan etic, nu spiritual, n-ar fi mai morală exercitarea voinței de bine, chiar dacă binele acesta nu alină suferința lumii întregi? Deci, ori cazi în superbie (dacă
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2835_a_4160]
-
o Persoană, un Chip, un Nume, nu trebuie să disperăm, nu suntem sfâșiați de alegeri contrarii, egal de îndreptățite, ca în tragicele situații precreștine. Tragedia Crucii eu nu o pot încă înțelege decât ca pe o succesiune de poveri și mortificări cotidiene; n-am făcut experiența unui Léon Bloy. Sunt mai aproape de Péguy, sau de Voiculescu, de Adrian Maniu, poate de tonalitatea imnică a generosului Claudel. Trăiesc momentul Intrării lui Isus în Ieruslaim, nu Răstignirea Sa. Sărbătoarea primirii, minunea Nașterii, în
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
sînt toposuri ale diversității tensionate, aici istoria e alcătuită din straturi-straturi, fiecare suprapunîndu-se peste un altul, amenințînd să îl înghită și să îl uzurpe. New Orleans este paradisul carnavalescului, carne vale, spre a-l cîtă pe Codrescu, lumea ispitirii și mortificării carnalului, a poftei și a dezgustului, ambele personificate de tensiunile erotice dintre personaje, fie ele și parodiate, precum în cazul lui Felicity, care e lesbiana, si a polițistului Joe, un ins cu ambiții modeste și o viziune modestă asupra vieții
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
nu ține nici de puritate, întrucît se situează într-un timp "după ce actul erotic s-a consumat, dar înainte ca saturația să se instaleze". Neîndoios, ea are o natură demoniacă. Fred Vasilescu e "un înger căzut". Singura motivație umană a mortificării sale ne-o oferă "închiderea în cuvînt", verbalizarea creatoare a experienței ce și-a propus-o. Asupra irealității produse de mașina pneumatică a inteligenței ce-a vidat Erosul de viață, biruiește scrisul, traducerea în act a pasiunii virtuale, reîntoarsă la
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
de femei goale, pe marginea unui bazin: de îndată ce una face un pas greșit, bărbatul o împușca și ea se prăbușește în apă. E perfect transparență semnificația acestui vis: pierdută în șirul de exemplare identice - femeile goale -ÊTereza trăiește cu obsesia mortificării pe care i-o induce apropierea de acest bărbat. Dar și pentru Tomas a fi împreună cu cineva "de pe cealaltă lume" este tot o formă de a cocheta cu moartea. Tomas e un compasiv prin excelență, în sensul etimologic pe care
Între by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17720_a_19045]
-
concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e repetiția mecanică, sisifică: Dar cine mai știe/ Cum eram/ Ca să mă identifice ca pe un cadavru/ Privit cu repulsie de-aproape?/ Și, dacă nu, la ce bun/ Să mă tot nasc,/ Să mă tot scriu/ Și citesc
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
ce rigidizează postura deliberată și totodată marchează neostentativ distanța morală față de aceasta. Eul se prezintă în fața lumii teribile dezarmat, vitregit parcă de voința oricărei articulări de sine, asemenea acelor vietăți care, atacate de un dușman, se prefac moarte. Uneori această mortificare tactică adoptă aspectul psihologic al impersonalizării, al despărțirii sinelui de sine: Dacă aș permite fiecărei zile/ să umble singură pe străzi/ lăsîndu-mi trupul undeva într-o seră/ ca pe-un bonzai micuț" (Soare strivit pe zid). Ori într-o rostire
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
de asumarea fragmentului ca singură garanție în aspirația către întreg și de validarea construcției ca metaforă a existenței însăși, formele mai păstrează vizibil urmele unei sacralități pierdute sau, din contra, inapte încă de a se manifesta. În spatele derizoriului și al mortificării, așteaptă momentul prielnic pentru reactivare memoria unui hieratism nedeterminat. Care vine, poate, din imemorialul act al creației dintîi ori din mai recenta stilistică a unei viziuni bizantine convertite brusc la tridimensional.
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]