661 matches
-
și forma oficială de guvernarea a Rusiei între urcarea pe tron, asumarea titlului de țar de către Ivan cel Groaznic în 1547 și fondarea de către Petru cel Mare a Imperiului Rus în 1721. Anumiți cercetători ruși consideră că propagarea termenului Țaratul Moscovit în Europa Occidentală a fost un rezultat al politicii Poloniei.. La zece ani de la fondarea Imperiului Rus, Voltaire mai folosea încă termenul de Țaratul Moscovit în lucrarea sa „Istoria lui Carol al XIII-lea, regele Suediei (1731)”. Termenul este folosit
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
cel Mare a Imperiului Rus în 1721. Anumiți cercetători ruși consideră că propagarea termenului Țaratul Moscovit în Europa Occidentală a fost un rezultat al politicii Poloniei.. La zece ani de la fondarea Imperiului Rus, Voltaire mai folosea încă termenul de Țaratul Moscovit în lucrarea sa „Istoria lui Carol al XIII-lea, regele Suediei (1731)”. Termenul este folosit însă și de unii dintre cercetătorii ruși și este considerat de către ei autentic rus. În secolul al XVI-lea, monarhul rus a devenit o figură
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
condițiile stării neîncetate de război în care se afla țaratul cu vecinii săi. Rusia a rămas o entitate relativ necunoscută în Europa de vest până la publicarea în 1549 a lucrării baronului Sigismund von Herberstein, „Rerum Moscoviticarum Commentarii” ("Note cu privire la afacerile moscovite"). Această lucrare cuprindea o mulțime cuprinzătoare de informații despre un stat care era necunoscut în vest. În deceniul al șaptelea al secolului al XVI-lea au fost publicată memoriile de călătorie din Rusia ale lui Adam Olearius, care au fost
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
pe descendenții lui ca șefi de necontestat în domeniile militar, juridic și al afacerilor externe. Încet, încet, conducătorii Principatului Moscovei s-au ridicat până la rangul de puternici domnitori autocrați, țari. Ivan al IV-lea cel Groaznic a fost primul cneaz moscovit care s-a intitulat "țar." Dezvoltarea puterii autocrate a țarului a ajuns la apogeu în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic (1547-1584). Ivan a întărit poziția țarului până la un nivel nemaiîntâlnit, subordonându-și fără îndurare nobilii voinței sale, executând sau exilându
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
-și ispășirea pedepsei în închisoarea Doftana. În 1936 este ales membru al CC al PCR, devenind lider al "facțiunii din închisori" a partidului (termenul face distincția dintre comuniștii încarcerați în țară și cei aflați în exil în Uniunea Sovietică - "facțiunea moscovită"). Dat fiind statutul său de lider comunist de frunte, este transferat în lagărul de la Târgu Jiu în timpul regimului lui Ion Antonescu, aici petrecându-și cea mai mare parte a detenției în timpul celui de-al doilea război mondial. Închis în aceeași
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
august 1944, înainte de lovitura de stat, i se da drumul din inchisoare. Este ales Secretar General al Partidului Comunist Român în 1945, dar nu a reușit să dețină controlul asupra partidului până în 1952, când a epurat partidul de membrii "facțiunii moscovite" în frunte cu Ana Pauker (liderul neoficial al partidului de la terminarea războiului, care s-a bucurat multă vreme de sprijinul lui Stalin). În 1946-1947, el a fost membru al delegației române conduse de Gheorghe Tătărescu la tratativele de pace de la
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
până atunci de stalinist. Dej a devenit arhitectul unei noi politici externe și economice semiautonome în cadrul Pactului de la Varșovia și a CAER-ului la sfârșitul deceniului al șaselea. El a luat hotărârea creării unei industrii grele, inițiativă care contravenea planurilor moscovite care rezervaseră pentru România rolul de grânar al blocului comunist. Astfel, a fost creat Combinatul siderurgic de la Galați, a cărui producție se baza pe minereuri de fier importate din India și Australia). Deasemenea, în 1953 a fost dată în exploatare
Gheorghe Gheorghiu-Dej () [Corola-website/Science/297341_a_298670]
-
educația fetelor și a băieților acesta discografie nu contine decat materialele trupei si nu include materialele membrilor sau a fostilor membri in afara trupei cercetătorii sunt de asemenea de acord că mongolii au avut un rol determinant în dezvoltarea statului moscovit se pare că acest lucru a făcut ca textul de bază să fie ilizibil pentru totdeauna pentru a face rost de rozătoare le sapă văgăunile sau se cațără în copaci după aceștia talamotomia nu acționează asupra bradikineziei rigidității fluctuațiilor motorii
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
kapе́ika]. Acesta derivă din cuvântul "копьё" (pronunțat [kapió], în română „suliță”. Primele monede cu valoarea a unei sutimi de rublă, care au fost bătute în Cnezatul Moscovei după cucerirea Novgorodului în 1478, aveau imprimate pe o față stema moscovită, „Sfântul Gheorghe ucigând balaurul cu "o suliță"”. Copeicile rusești din zilele noastre folosesc și ele această simbolistică. Rubla are o secvență unică de denominații: 1, 2, 3, 5, 10, 15, 20, 50 copeici și 1, 3, 5, 10, 25, 50
Rublă rusă () [Corola-website/Science/303411_a_304740]
-
Biserica Mamă și nu se consideră autocefală", aceasta indicând că "BORR" se considera ocrotitoarea și purtătoarea de cuvânt a tuturor ortodocșilor ruși din afara URSS-ului. După încheierea celui de-al doilea război mondial, Patriarhia Moscovei a întrevăzut posibilitatea reunificării bisericilor moscovite și "BORR", cel mai probabil cu aprobarea guvernului sovietic, care adoptase o atitudine mai conciliantă față de religie și care se pare că încerca să obțină o imagine internațională mai favorabilă. Această reunificare nu a fost acceptată de "BORR", care considera
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
KGB. "BORR" a încercat să stabilească misiuni în Rusia postsovietică, ceea ce a tensionat relațiile dintre cele două Biserici. Nu toate căile de dialog au fost întrerupte. În 2001, Sinodul Patriarhiei Moscovei și "BORR" au început schimbul de corespondență oficială. Scrisorile moscovite atrăgeau atenția asupra faptului că separarea a fost strict o chestiune politică. "BORR" a răspuns că era preocupată de implicarea continuă a Moscovei în ecumenism, ceea ce ar compromite ortodoxismul moscovit. Oricum, schimbul acesta de mesaje a fost mult mai prietenos
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
Moscovei și "BORR" au început schimbul de corespondență oficială. Scrisorile moscovite atrăgeau atenția asupra faptului că separarea a fost strict o chestiune politică. "BORR" a răspuns că era preocupată de implicarea continuă a Moscovei în ecumenism, ceea ce ar compromite ortodoxismul moscovit. Oricum, schimbul acesta de mesaje a fost mult mai prietenos decât cele care au avut loc în deceniile trecute. Această posibilitate de apropiere a dus în cele din urmă la o schismă în interiorul "BORR". În 2004, un număr de clerici
Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei () [Corola-website/Science/299657_a_300986]
-
Rothschild în scopul creării unui institut de cercetare științifică. Jabotinski a încercat să se împotrivească, dar între timp, în 1914 a izbucnit Războiul mondial După izbucnirea conflagrației, Jabotinski a fost trimis, la propunerea sa, ca trimis special al cotidianului liberal moscovit „Russkaia Viedomost” în Europa apuseană, cu sediul la Paris, oraș pe care îl cunoștea prea bine din vizite îndelungi precedente. De îndată cu intrarea în război a Imperiului Otoman, el părăsi poziția neutră. După cum cunoscuse structura șubredă a Imperiului din
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
lui Jirinovski a fost și aceea făcută în 1991, conform căreia, dacă avea să fie ales, votca avea să fie distribuită în mod gratuit tuturor. La fel, într-o situație similară, el a remarcat în timpul unui miting dintr-un supermarket moscovit că, dacă avea să devină președinte, lenjeria intimă avea să fie distribuită de asemenea în mod quasi-gratuit. Aceasta a fost una dintre numeroasele ocazii în care Jirinovski a fost implicat în altercații violente cu alți politicieni. După ce în trecut a
Vladimir Jirinovski () [Corola-website/Science/304333_a_305662]
-
după invaziile mongole. De-a lungul șirului de războaie, mai ales în secolul al XVI-lea, muscalii au reușit să-și extindă domeniul către vest, cucerind și ei unele din teritoriile care în trecut făcuseră parte din Rutenia Kieveană. Țaratul moscovit și Lituania fuseseră implicate într-o serie de conflicte de la domnia lui Gediminas, care a înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri. Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în 1363. În 1368, Algirdas a efectuat prima expediție majoră împotriva Moscovei. După ce a devastat zona de frontieră, liderul lituanian a izgonit oastea cneazului Starodoubului, Simeon Dmitrievici Krapiva și cneazului Obolenskului Konstantin Iurevici. La 21 noiembrie, Algirdas
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Konstantin Iurevici. La 21 noiembrie, Algirdas a pus pe fugă străjerii muscali de pe râul Trosna. Algirdas nu a reușit însă să cucerească Kremlinul de la Moscova. Oastea lui Algirdas a pârjolit împrejurimile cetății și a capturat o parte importantă a populației moscovite. În 1370, Algirdas a lansat o nouă campanie împotriva Moscovei. El a devastat zona din preajma Volok Lamskiului. La 6 decembrie, el a asediat Moscova și a început să devasteze zona din jur. După ce a primit veste că cneazul Vladimir Andreevici
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
6 decembrie, el a asediat Moscova și a început să devasteze zona din jur. După ce a primit veste că cneazul Vladimir Andreevici sosește în ajutorul Moscovei, Algirdas s-a întors în Lituania. În 1372 Algirdas a atacat din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
din noul cnezatul moscovit și a ajuns până la . Marele cneaz al Moscovei, Dmitry Ivanovich, i-a gonit însă pe soldații lui Algirdas și s-a convenit asupra unui armistițiu. În 1375, Algirdas a mai devastat și cnezatul Smolenskului. Unele elemente moscovite doreau să dobândească control asupra tuturor teritoriilor ce făcuseră anterior parte din Rutenia Kieveană, dintre care multe acum fuseseră cucerite de Marele Ducat al Lituaniei (inclusiv teritoriile actuale ale Belarusului și Ucrainei). Mai mult, Moscova dorea să-și extindă accesul
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
tutuor ortodocșilor”, să se amestece în chestiunile interne ale Lituaniei și să-i agite pe ortodocșii din Marele Ducat. Moscoviții au înaintat rapid peste forțele lituaniene la Breansk, Veazma, , , Putîvl. Nobilii locali, dintre care familia , s-au raliat adesea cauzei moscovite. Un alt atac a venit dinspre sud-est în , Volînia și Podolia. La 14 iulie 1500, lituanienii au suferit o grea înfrângere în ; a căzut prizonier. Înfrângerea a fost unul din motivele pentru care s-a propus între Polonia și Lituania
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Lituaniei. În 1507, Sigismund I a trimis soli la Moscova, cerând retrocedarea tuturor teritoriilor cedate prin armistițiul din 1503. În același timp, hanul a rupt alianța cu Moscova din cauza campaniei sale împotriva Kazanului. Sigismund I a primit un "" pentru teritoriile moscovite Novgorod, Pskov, Reazan. Războiul s-a combinat cu o revoltă a lui , , un favorit al lui Alexandru Jagiellon, personaj foarte oportunist. În 1506, lui Alexandru i-a urmat pe tron Sigismund I cel Bătrân, care nu i-a arătat aceleași
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
contactat pe Vasile al III-lea. Glinski a început să se retragă spre Moscova și a încercat să captureze Minsk, , , . A reușit doar să ia când ruda sa i-a deschis porțile. Lângă , el și-a unit forțele cu oastea moscovită, dar a fost învins de , . Acest șir de înfrângeri a demonstrat că, în ciuda faptului că susținea că apără drepturile ortodocșilor, răscoala nu avea susținerea generală a populației și nu s-a răspândit. Războiul a luat în cele din urmă sfârșit
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
1519 prădând Orša, Moghilău, Minsk, Vitebsk și Polock. Până în 1521, Sigismund îl învinsese pe marele maestru și se aliase cu hoardele tătărești din Crimeea și de la Kazan împotriva Moscovei. În 1521, hanul crimeean a condus un atac devastatori asupra cnezatului moscovit, soldat cu un angajament din partea cneazului de a plăti tribut. Trupele lituaniene conduse de Dașkovici au participat la acest atac și au încercat să cucerească Reazanul. În 1522, s-a semnat un tratat care cerea armistițiu de cinci ani fără
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
a hotărât să profite de ocazie și a cerut retrocedarea teritoriilor ocupate de Vasile al III-lea. În vara lui 1534, marele hatman și tătarii au jefuit zona Cernigău, Novgorod Seversk, Radogoșci, Starodub și Breansk. În octombrie 1534, o oaste moscovită sub comanda cnejilor Ovcina-Telepnev-Obolenski, Nikita Obolenski și Vasily a invadat Lituania, înaintând până la Vilnius și și construind o întăritură pe în anul următor, înainte de a fi opriți. Oastea lituaniană condusă de hatmanul Radziwill, de Andrei Nemirovici, de hatmanul polon , și
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi in anul 1999 Big Show este la Iași și Piatra-Neamț. Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită „Teleskop”. În colaborare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii” (scris de poetul rus după vizitarea Basarabiei), mai traduce „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr
Alecu Donici () [Corola-website/Science/299280_a_300609]