134 matches
-
lăsat la pământ. Acesta, când îl vede pe majur, ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul palatului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ia poziția de drepți. - Domnule comandant, raportez: am salvat pisica! Apoi o scoate de sub veston și i-o întinde în aclamațiile celor adunați spontan în piața palatului. Pisica era un biet motănel roșcat, speriat ca și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul palatului. Majurul Babuloi ia motănelul în aplauzele mulțimii și-i
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și el de ce vede. Bietul motănel pornise și el la prima aventură ca să prindă vreo vrabie sau porumbel tocmai pe turnul palatului, Cineva din mulțime striga cât putea de tare că vede mereu pisici pe acoperișul palatului. Majurul Babuloi ia motănelul în aplauzele mulțimii și-i ordonă lui Trafulică să plece imediat la mașină. Ce-i va raporta superiorului, se frământă în gândul său. Că n-a știut, el cu atâta experiență, să-i instruiască pe soldații pompieri. Și, în loc de laude
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
imediat la mașină. Ce-i va raporta superiorului, se frământă în gândul său. Că n-a știut, el cu atâta experiență, să-i instruiască pe soldații pompieri. Și, în loc de laude, va fi mustrat și poate și sancționat disciplinar. Cum ține motănelul speriat în mâinile sale, unul cu un aparat de filmat de la vreo televiziune îl imortalizează. Din mulțimea curioșilor, o doamnă în vârstă merge direct la majurul Babuloi și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și sancționat disciplinar. Cum ține motănelul speriat în mâinile sale, unul cu un aparat de filmat de la vreo televiziune îl imortalizează. Din mulțimea curioșilor, o doamnă în vârstă merge direct la majurul Babuloi și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și-l roagă să-i dea ei motănelul, pentru că îi plac foarte mult pisicile mai având acasă încă două. Acesta o privește curios și nu-i poate refuza rugămintea, oferindu-i mica felină. În felul acesta a fost salvat bietul motănel! MINCIUNICA SALVATOARE (După o întâmplare reală trăită de un amică Domul Tilică are spre cincizeci de ani, iar doamna Tilică e mai mică cu vreo cinci ani și-și aniversează ziua de naștere la aceeași dată la mijlocul lunii iulie, luna
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coada în chestia asta. Tu l-ai adus aici. Poate că ăla e adevăratul doctoraș, iar doctorașu’ cu care ne-ai dat nouă pe la nas e un escroc. Barbara își întinse mâna ca să-i maseze umerii. El împietri, ca un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei trei se holbau la reprezentația necunoscutului în cămașă de mătase. Weber spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
familiile lor, nimeni nu se ocupa cu adevărat de ei, În afara școlii unde erau parcați și distruși definitiv. Ieri descoperise cu nespusă părere de rău că nici unul dintre elevii de la a treia B nu călcase vreodată Într-o bibliotecă. — Plec, motănel, spuse Sasha, Întinzând mâna spre pisoi. Godot, conștient deja de iminentul abandon, pufni Înspre el, nervos, și Îl evită printr-un balans. Felină capricioasă. Trebuie să fii răbdător cu noi. Avem atât de puțin timp pentru a fi Împreună. Îmbrăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deștept chiar ca și noi. E pisoiul meu Și îl voi iubi mereu. El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Secția specială!"288. Acest autor-narator, al cărui discurs este atât de monopolizant și de captivant, cedează, la un moment dat, funcția de narare unui personaj al său. Este ca și cum el însuși ar trece în rândurile auditoriului. În capitolul cu titlul "Motănelul alb (Povestirea lui Gheorghi Tenno)" din partea a cincea a Arhipelagului GULAG apare un narator secundar, personajul-narator, pe care îl putem defini, cu termenii lui Genette, intradiegetic-homodiegetic. Personajul respectiv continuă, de fapt, la persoana întâi, povestirea evadării al cărei erou a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o armonie creată de Dumnezeu până la sentimentul unei melodii a naturii, dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile (pricepute) la vânat șoricei. Așa a și fost. Și ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
Dumnezeu până la sentimentul unei melodii a naturii, dăruită de El oamenilor. Cu toate astea, totuși, din spatele casei veneau niște șoricei de la vecini care aveau cereale. Iar bunicuța s-a hotărât să aducă de la o prietenă un motănel și o pisicuță. Motănelul era cu pete în trei culori: alb, portocaliu și negru. Bunicuța știa că aceste pisicuțe în trei culori sunt cele mai harnice, istețe și foarte abile (pricepute) la vânat șoricei. Așa a și fost. Și ca să nu despartă frățiorii între
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
acasă în curte, îi hrănea, i-a dus la doctorul veterinar ca să le facă tratamentele obișnuite. Erau tare jucăuși și veseli, toată curtea și casa era a lor, începând să vâneze pentru că a început să simtă pe unde apăreau șoricei. Motănelul era tare aventuros, băgăcios, energic, fiind cel care acționa primul în orice împrejurare. Pisicuța, sora lui, era întotdeauna după el. Într-una din zile, după vreo două luni de când i-a adus, bunicuța tocmai era prin grădină, când deodată: țuști
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
era tare aventuros, băgăcios, energic, fiind cel care acționa primul în orice împrejurare. Pisicuța, sora lui, era întotdeauna după el. Într-una din zile, după vreo două luni de când i-a adus, bunicuța tocmai era prin grădină, când deodată: țuști! motănelul iese prin gard pe trotuar fără să știe ce pericole îl așteaptă și dacă se poate descurca cu pericolele. Fiind cel mai dinamic a și țâșnit în stradă, în șosea unde treceau mașini multe în viteză. El neștiind ce însemna
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
sub nici o formă în altă parte decât pe fotoliu unde stătea de obicei în timpul zilei stăpâna. Atunci nu a avut încotro și i-a pus așternutul pe fotoliu și a așteptat să nască mângâind-o. La început a ieșit un motănel alb, ca taică-su, al doilea a fost o pisicuță la fel de albă ca tatăl lor. Al treilea și al patrulea au fost doi motănei din rasa ei, portocalii. Erau frumoși, sănătoși cu ochii închiși la început și tot timpul în
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
pus așternutul pe fotoliu și a așteptat să nască mângâind-o. La început a ieșit un motănel alb, ca taică-su, al doilea a fost o pisicuță la fel de albă ca tatăl lor. Al treilea și al patrulea au fost doi motănei din rasa ei, portocalii. Erau frumoși, sănătoși cu ochii închiși la început și tot timpul în mișcare. Pentru că pe perioada cât i-a purtat în burtică ea fusese iubită, mângâiată, sănătos hrănită, fără emoții puternice și mai ales nu văzuse
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
trebuie într-un loc pe tăvița cu granule speciale. Și multe altele îi învăța, tot ce știa ea. Cum apărea câte o persoană străină sau un eventual pericol după părerea ei, și-i aduna, sau îi acoperea, sau îi ascundea. Motănelul alb era cel mai energic, cel mai năzdrăvan. La un moment dat în elanul și entuziasmul lui de a explora lumea, s-a cățărat pe perdea în sus și nu mai putea să se dea jos începând să se scâncească
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
întâmplat nimic rău. Dar nu a durat mult că în zilele următoare el s-a cățărat din nou , sub privirile disperate ale Pisei. De data asta a învățat să se dea jos singur de pe perdea. După el se luau și motănei ceilalți. Era o joacă și o zburdălnicie permanentă: se jucau, se iubeau, explorau și experimentau orice întâlneau în cale, încât stăpâna a cam uitat de adormirea și dorul mamei ei. Pisa nu-i scăpa din ochi o secundă. Ei stăteau
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
și să-și vadă de ale ei. De acum pisicuții își urmau drumul lor și cam știau ce era important. Nu mai era cu ochii pe ei ca înainte. Atunci, stăpâna s-a hotărât să-i dea pe cei doi motănei care semănau cu Pisa la o fetiță din clasa I, a cărei mamă vroia ca ea să învețe să îngrijească de pisicuți ca să se responsabilizeze și să se joace cu ei pentru că era singură la părinți. După ce i-a luat
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
robot al Anticristului. Ni l-au arătat. Un tînăr cu o figură drăguță, ce-ar putea foarte bine să aparțină cîtorva milioane de tineri cu figuri drăguțe, doar că n-am Înțeles de ce c-un zîmbet cretin. De la Buburuza către Motănel: „Din inimă și din suflet Îți doresc o viață fericită. Păstrează amintirea-n veci, neștearsă”. Asta deoarece s-a semnalat deja În mass media că se face comerț cu coroane mortuare „second hand”. Iar Kubrick a murit luna trecută. Ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astea nu dormi două nopți la rând, fiindcă nu am să te las nici eu. Ochii ei albaștri, rotunzi și umezi, ca la ciută, i se alungiră într-o expresie de pisică. Ispititoare, ațâțată, alintându-se ca o felină, miorlăi: Motănel, vino aici! Haide să facem ca pisicuțele! Înainte de a se ivi zorii zilei și de a se auzi primele miorlăituri ale cotoilor vagabonzi, făcură ca pisicuțele, de câteva ori, Melanie părând să fie acaparată de o febră a nesațiului proverbial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el. Am așteptat-o să aleagă. Încercam să-mi imaginez forma, culorile, dimensiunea: decupați sau lătăreți; roz, bleumarin sau vișniu aprins; dizolvați într-o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat eu). Și-a mulat o pereche invizibilă, stinsă, de culoarea pielii. Doar sus, între fese, strălucea o perlă, ca o picătură de spermă. Mă lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la Policlinica 11 (pe care le supravegheam din bucătărie întinzându-și dresurile pe sub halat), nimic nu funcționa. Ceva lipsise întotdeauna, lucrasem în pierdere, parcă neprofesionist. Cosmosul Feliciei nu fusesem eu, ci poezia ei neuro-disociată (scria niște mizerii postmoderne, copiate, cu motănei care învârt printre mustăți jucării, bile, comete, șoseaua Ștefan cel Mare și tramvaiul 21), iar pe doctorițe le căuta întotdeauna altcineva la ieșire: un soț devotat sau un amant perseverent, gata să se bucure de comoara de sub dresuri. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Evseev arată În Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale că valențele simbolice ale acestui crustaceu Poveștile chinezești conțin cazuri asemănătoare. Un pescar și nevasta lui au obținut doi copii după ce au găsit un rac uriaș (din carapacea racului iese un motănel galben) și un ananas (din care iese o gâscă albă). Lacrimile pescarului și ale nevestei sale, căzând pe pieptul celor doi Înghițiți de un crocodil, au dat viață inimilor acestora Înălțate la norul alb. De aici au căzut pe pământ
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
printr-o pedeapsă divină, fie prin împotrivirea sa de a-l urma pe Necuratul Mihai." Poveștile chinezești conțin cazuri asemănătoare. Un pescar și nevasta lui au obținut doi copii după ce au găsit un rac uriaș (din carapacea racului iese un motănel galben) și un ananas (din care iese o gâscă albă). Lacrimile pescarului și ale nevestei sale, căzând pe pieptul celor doi înghițiți de un crocodil, au dat viață inimilor acestora înălțate la norul alb. De aici au căzut pe pământ
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]