253 matches
-
Aureliu Busuioc EXISTĂ oameni care nu pot suferi ceapa prăjită sub nici o formă. Nici în supe, nici în sosuri, nici moviliță pe un biftec în sânge. Nu am nici un drept să-i iau peste picior: or fi având motive din copilărie să nu agreeze ingredientul, or fi având probleme cu sucul gastric sau cine mai știe cu ce, fapt este că
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
dintre mai multe familii provinciale puternice, dar avea destul prestigiu pentru ca nici un alt clan să nu-i amenințe pământurile. De cum se dăduse sfoară, întregul clan apăru de îndată. Adunați în spațioasa grădină, oamenii își priveau conducătorul. Acesta stătea pe o moviliță înălțată de mâna omului, tăcut ca o statuie de piatră, sub luna suspendată pe cerul crepuscular. Avea o armură de piele neagră și o spadă lungă la șold. Deși echipamentul său părea ușor, demnitatea de șef al unui clan războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hanbei, propuse el, începând s-o conducă pe Oyu de-a lungul cărării de munte din spatele taberei, spre culmea unei mici coline. Un vânt rece de toamnă târzie se tânguia printre ramurile unui brad singuratic. Sub acesta se vedea o moviliță de pământ proaspăt, pe care fusese pusă o singură piatră, ca însemn funerar. Pe vremuri, în ceasurile libere ale prelungitului asediu, la rădăcina acelui brad fusese întinsă o rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră împreună, discutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rogojină de papură, iar Kanbei, Hanbei și Hideyoshi se așezaseră împreună, discutând despre trecut și prezent, în timp ce priveau luna. Oyu dădu la o parte ramurile tufișurilor, căutând câteva flori pe care să le pună pe mormânt. Apoi, se întoarse spre moviliță, făcând o plecăciune lângă Hideyoshi. Nu-i mai curgeau lacrimile. Acolo, în vârful dealului, ierburile și copacii toamnei târzii demonstrau că o asemenea stare era un principiu firesc al universului. După toamnă vine iarna, după iarnă, primăvara - iar în natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
să semeni plante diferite În așa fel Încât să poată interfera unele cu altele. Totuși, dacă ne uităm mai bine, pare să existe un motiv pentru toate. Plantele nu cresc la Întâmplare, ci au fost așezate la distanțe corespunzătoare, pe movilițe de pământ aranjate astfel Încât, dacă plouă, rădăcinile să nu fie descoperite, iar solul fin să nu fie dus de ape.... Pământul este ocupat În permanență, așa că nu este nici uscat de soare, nici spălat de ploi, cum s-ar Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
și în față, tractoriștii puneau boabe sub scaunul din cabina tractorului. Șefii de la secțiile de tractoare aduceau cu remorca saci cu grâu la inginer acasă, la șefii de echipă și apoi la ei. Pe câmp, ca din întâmplare, erau lăsate movilițe de boabe de la combină. Seara erau adunate de către copiii trimiși de părinți la cules de spice. La culesul porumbului, în mijlocul tarlalei, unde acesta era mai frumos, era lăsat necules intenționat pentru a se reveni și a-l culege. Din grămezile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
loc, pe ici pe colo întîlnești căte un mare ochi de apă, spre a aduce aminte de mărețul act al facerii lumii. Acolo locuiește o parte a poporului ales de Dumnezeu, carele prin diferite apucături ingenioase, prin clădirea sistematică de movilițe de gunoaie, prin așezarea de scânduri rupte caută a forma trecători prin împărăția lui Neptun și a nu sta cu totul izolați de restul umanității. Dar să lăsăm aceste formațiuni geografice pe seama unui Herodot al viitorului și să ne întoarcem
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lui Estash; am plecat în larg înotând printre stâncile înalte și ascutite. Când m-am întors, mi-era deja foarte frig. M-am înfășurat în toate hainele pe care le-am găsit prin rucsac și m-am aciuat lângă o moviliță de nisip. Acolo am adormit ostenit, tremurând de frig noaptea întreagă și așteptând cu nerăbdare să văd ce-mi vor rezerva zorile. Când m-am trezit și m-am uitat pe plajă, după vreo zece minute am zărit în larg
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi, întunecoase, în care Adam și Zet priveau cu groază. Adam îl ținea cu strășnicie pe Zet, ca nu cumva să-i vină cheful de a se strecura înăuntru. (De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de două șanțuri adânci în care creșteau perișori cărunți, la gura proeminentă, hulpavă, cu buzele-i roșii și umede, și bășicuțele de salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care se străduiau din greu să-i transmită un semnal. Movilițele moi de pe frunte, ciuruite de pori dilatați, aflate atât de aproape de ea, de cealaltă parte a mesei, îi inspirau un ciudat simțământ de tristețe, de bătrânețe. Se simțea cuprinsă de frică și în același timp de milă. Rosti, doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale al orașului, pe o parcelă rămasă nedefrișată, dintr-un petic de pădure mai vechi, parcelă brăzdată de șanțuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și poluate ireversibil cu metale grele, compuși organo-fosforici toxici, bitum, terebentină, solvenți și păcură otrăvea aerul. Aici, în Țarina sfârșitului, în Akeldama, printre leșuri împrăștiate și mumificate, doar pene, gheare, păr și oase, de păsări și de șobolani, și printre movilițele compacte de gunoaie, întotdeauna bine garnisite cu eșantioane generoase de rahați, aparținând tuturor speciilor băștinașe cunoscute, era raiul teratologic și rezervorul perpetuu, al haitelor de câini fără stăpân. Între escatologie și scatologie, nu-i decât un pas! cum ar fi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scut și peste coif, tot arsenalul de pistoale și de muniție, din dotarea Secției. După care, din spatele fișetelor, ridică o canistră nichelată de cincisprezece litri, plină cu benzină, din rația lunară pentru mașina de patrulă și o plasează decisiv, pe deasupra moviliței strălucitoare de metal. U-ff! geme Poetul și mai captează o dușcă binefăcătoare de coniac. Camera noastră are o izolație bună. Este cvasi-ermetică. Geamurile sunt etanșe. Doar descuiem ușa, fără să o deschidem și salut! Capcana este pregătită! Iar noi..., noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni! Nu mai zăboviți, nu stați! Grăbiți-vă! Porniți și voi! Porniți! Poftim! Au purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și din tufele rozacee, a douăzeci-treizeci de movilițe mortuare, cu crucile doborâte, începeau să se propulseze, înspre aer, escavând vertical țărâna compactată: Ba un braț lung și descărnat! Ba un cap-hârcă, fără pielea, părul și ochii de rigoare! Ba un picior scheletic, numai femur, peroneu și tibie, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
SĂNDULESCU, Ecaterina (11.X.1904, Movilița, j. Vrancea - 24.VIII.1988), poetă, prozatoare și memorialistă. Urmează Liceul „Unirea” din Focșani, unde îl are ca profesor pe I. M. Rașcu, și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1925. Funcționează ca profesoară la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289467_a_290796]
-
dar viteaz. Văzând Purice primejdia în care se afla Ștefan, descălică repede și dete calul său domnului. Fiindcă și Ștefan era mic la statură și nu putea să încalice singur, aprodul Purice se făcu jos, la picioarele lui, ca o moviliță, pe care domnul se urcă și încalecă ușor. Zâmbind, Ștefan se întoarse către Purice și îi zise: Purice, băiete, de voi câștiga, În Movilă-naltă eu te voi schimba! Viteazul domn se aruncă apoi din nou în luptă, cu mai
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
din cale afară. Se priveau doar pieziș, cu suspiciune. Nici pe el nu-l întâmpinară mai sociabil, ci abia îngăimând, absenți, bâlbâieli stereotipice ca răspuns la presiunile lui. Grămada de merinde din mijloc nu dispăruse, ci se împrăștiase în mici movilițe private, vegheate fiecare avar de proprietarul ei. Deși Dedal nu avea cum să înțeleagă imediat - și cu atât mai puțin zidarii, în starea de abrutizare în care se aflau - ajunseseră atât de departe peste vreme încât zăceau de afecțiuni psihosociale
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a poienii, geamătul reîncepu mai deslușit, conștient, pare-se, că era cineva acolo care-i cerceta pe cei uciși. Îl descoperi puțin mai la o parte față de ceilalți. Un soldat foarte tânăr, al cărui cap ras se înălța peste o moviliță întunecată. Nikolai se aplecă, atinse gâtul celui îngropat, nu găsi nici o rană. Soldatul deschise ochii și gemu îndelung pe un ton ritmat, ca spre a-i dovedi că era vorba de o ființă omenească. Nikolai se duse către Vulpoi („Plec
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fân ce se numesc Baranca și cu bălți de pește la Prut. Această confirmare domnească este motivată textual prin faptul că Ioan Moghilă Logofăt avea toate aceste stăpâniri ca „moșteniri drepte din partea lui Iațco Hudici. După 28 de ani Dumitru Moviliță, descendent din familia Movilă a vândut marelui vornic Iurăscu o parte din satul Hudești, „Jumătatea de jos și cu iazuri și cu mori pe Bașeu pentru 40 000 de aspri cu scopul de a-și plăti datoriile către visteria domnească
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
numesc Băranca și cu bălți de pești pe Prut în țânutul Dorohoiului... și o bucată de loc, de către Mlenăuți ce se numește Novosălița Hudințăilor (Lișna Nouă). Astfel, Movileștii continuau să stăpânească satul Hudești cu excepția părții de sud vândută de Dumitru Moviliță marelui vornic Iurăscu. în actul respectiv sunt menționate numele de Hudineț și Hudești. Peste 4 ani, în anul 1586, jumătatea de sat vândută a fost răscumpărată de către Dumitru Movilă (când l-a vândut era trecut în actul domnesc cu numele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vornic Iurăscu. în actul respectiv sunt menționate numele de Hudineț și Hudești. Peste 4 ani, în anul 1586, jumătatea de sat vândută a fost răscumpărată de către Dumitru Movilă (când l-a vândut era trecut în actul domnesc cu numele de Moviliță). De la această dată satul a rămas în întregime în stăpânirea Movileștilor. Ieremia Movilă (1595-1606) a fost adus domn în Moldova de către poloni. Se trăgea dintr-o familie boierească, din Movilești care prin Elena Rareș descindeau din neamul despoților sârbi. Ieremia
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
paloarea monocromia fenomenului silvic, Deda-Bistra Wittgenstein 7, să se tacă! munți împăduriți, păduri muntoase, reîmpăduriri Deda, spre Reghin, omul are 60 de ani, patru copii, unul i-a murit, văduv, o singură nepoată, am fost orfan, înfiat de țărani din Movilița, județul Vrancea, am plîns pînă m-au dat la școală! la pensie de la mina de cupru de la Bălan, în toamna asta trebuie să-l dea afară de acolo pe băiat, măcar să obțină salariile compensatorii, că mina se închide, ca să poată România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
G.Ș.: Miliția, cei îmbrăcați în bleumarin. Iar după un timp am observat că erau cărați prin târâre, adică cei duși așa erau morți. La hotelurile "Negoiu" și "Union", care se aflau în celălalt capăt al străzii, se formaseră două movilițe. S.B.: De morți. G.Ș.: Da. Noaptea, între orele 1.30-2.00, a venit Bucurescu, șeful Securității București, la noi în unitate. Țencu era și el afară, iar eu în preajma lor, cam la vreo 2 metri, și am auzit când
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În apropierea uscatului, unde câmpul meu vizual e crenelat de movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis, înghețat și pur, mai puțin strălucitor, ba chiar opac, lipsit de transparență. Ne aflăm în nord, și lumina solară nu poate străpunge marea. În locurile unde apa molcomă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]