274 matches
-
lor, care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete, pe acele culoare, pe acele scaune și bănci cu mușama, cântare sau scuipători, duhul unui timp trecut. Mulți se revăd ca într-un ritual. Se privesc, o admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zgură încă mai port în mine și cum o voi îndepărta? Cine mă va învăța? Cine mă va ajuta? Dar am oare, într-adevăr, nevoie de ajutor? Gândesc astfel după ce, dimineață, la plecare, am văzut la tobogan o poșetă. Din mușama maro, cu o toartă din ață împletită, cu o cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cataramă mare, gălbuie pe o latură și cu un buzunăraș cu fermoar pe cealaltă. Pe fața cu catarama erau două benzi albe verticale, de-o parte și de alta a închizătorii. O poșetă stupidă, ca de altfel majoritatea poșetelor de mușama, ieftine, purtate de femeile fără bani. Am tresărit când am văzut gioarsa de la tobogan. Alături de o cutie de carton pentru pantofi, de câteva bulendre femeiești, de un brăduț rămas de la Anul Nou și de alte resturi menajere. Fusese la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat, care numaidecât pune unt pe pâine
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de mătase, 11 poale, 6 de mătase și 5 de adamască, pentru Sfânta Masă, 3 perechi de procovețe, două din stofă și unul de adamască, opt perechi perdele pentru icoane, 2 aere, unul cusut pe catifea vișinie și unul pe mușama, și un aghiazmatar din marmură”<footnote Arhivele Statului Iași, Mănăstirea Cetățuia, Dosar nr. 146/ 1863, f. 4 -7 footnote>. Când s-au început lucrările de restaurare în anul 1830 cea mai mare parte din mobilierul bisericii, inclusiv catapeteasma, au fost
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ca naiba. Așa că am mai băut un pahar. Și-ncă unul. Am stat acolo, nervoasă și nefericită, evitând să-mi intersectez privirea cu cineva, implorând timpul să treacă mai repede și bătând darabana cu degetele pe masa acoperită cu o mușama de plastic. Din când în când, așa cum soarele apare de după nori, îmi aminteam că în scurt timp aveam să fiu mândra proprietară a unei impresionante cantități de cocaină. Poate. Gândul ăsta m-a încălzit înainte să mă cufund din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o linie, mi-a amintit el îndepărtând pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat două linii grase și superbe direct pe masa îmbrăcată în mușama de plastic. Temătoare, m-am uitat împrejur să văd dacă se crizează cineva, dar nimeni nu părea să ne bage în seamă. Tiernan a răsucit o bancnotă de zece lire și a tras pe nas una dintre linii până la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să știe. — E mai interesant, crede-mă. Nu-mi plac eșuații, declasații. Mult mai interesant de partea asta a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii. Bătrâni cu sacoșe, elevi în costume de mușama, agenți în uniforme și fără, gospodine alergând de la un magazin la altul, de la o coadă la alta, țânci pitiți prin ganguri, aerul încins și prăfos al goanei diurne. Buldozere, macarale, escavatoare, orașul asediat de șenilele și loviturile și zgomotul prăbușirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și ea, acoperită cu o cârpă nu prea curată. Curate sunt doar coșurile În care licăresc lumânările Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de inspector, atât că Regățeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-vă frumos În picioare, salutați-l voi pe tovarăș, arătați-i, voi, că a intrat Într-un lăcaș al educației...» Copiii se ridică, salută În cor... Dar tovarășul rămâne, ca să zic așa, de oțel... Și crăcănat. Și cu șleapca de mușama tot pe cap. Uit tot ce Învățasem, Îi zmulg dobitocului daravela de pe bostan, deschid ușa, i-o azvârl pe coridor... Tata oftează, râde, clatină din cap a Îngrijorare: - Acum, că mă aruncasem În Răut, trebuia să Înot! Dau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aud Încă. A doua sau a treia zi, povestind pătărăniile povestite de Oxinte ori de Maxim ori de Simion Cristea, după ruptură - mama: - Întreb: «Ce-ți pasă, dacă te plouă? Când ai ajuns erai ud-leoarcăde ploaie, că sacu-i sac, nu mușama; acolo te-ai tăvălit prin apăraie singur spui că te-ai luat la trântă cu peștele - și ce dacă te plouă Încă? Ba să-ți pară bine că te spală de nămol și de toate cele!» Și el, acela: «D-apăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apei, acum se ridica sus de tot, și pe urmă s-a Întors și, trecînd pe deasupra noastră, a zburat printre copacii Întunecați. În bucătĂrie mai erau două mese - pe una mîncam și pe cealaltă spălam vasele. Amîndouă erau acoperite cu mușama. Mai erau două găleți - una de tinichea cu care luam apă din lac pentru boiler și alta din granit, cu care luam apă de băut. Pe ușă era agățat un prosop și pe rafturi mai erau niște ștergare de vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doar din cauza luminii Ăsteia. — Nu. Vorbesc serios, sincer. — Eu zic că-i mai bine să mergem, Îi spuse Helena lui Roger. N-aș vrea să mă pierzi așa de curînd. În căsuță erau un pat dublu, o masă acoperită cu mușama, două scaune și un bec ce atîrna din tavan. Mai erau dușul, toaleta și chiuveta cu o oglindă deasupra. Prosoapele curate erau agățate de un rastel lîngă chiuvetă și Într-un colț era fixat un stîlp pe care erau prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pufnește arțăgos, printre perii deși ai mustăților și ai bărbii tutunii, recăzând ostenit și transpirat în scaun către Marele Sile. Acela zace complet abandonat, stupid, nepăsător, pe scaunul opus, rezimând fericit cu fruntea tăblia tare de PFL, acoperită cu o mușama pe vremuri albă (probabil, cam prin zilele când armatele lui Hannibal traversaseră Alpii, spre însorita Italie), în prezent suficient de infectă și de îngălată, însă, pentru a nu mai trezi, cuiva, te miri ce gânduri șucare, de curățenie. Dintr-un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ori luam cifrele patru și zero laolaltă, adică numărul patruzeci, care reprezintă valoarea numerică asociată cu litera ebraică mem, fonemul m. Ceea ce am și făcut! Iată peste ce cuvânt am dat, în final, Dănuțule, și Avocatul zgârie cu unghia, pe mușamaua mesei, o configurație enigmatică: ם ו א. Fonetic, citit de la dreapta spre stânga... Formidabil! Aum! Ești tare, Fratele meu, tare de tot! Mai dă-mi odată, din poșirca aia! Aum sau Omkar, în cultura sanscrită, în Upanishade, este străvechiul nume
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de toate zilele. Iar după chef, au luat toată murdăria pe făraș și, cînd s-a mai putut, au luat-o de la capăt. Și așa
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
unei dinastii de pisici numite cu numele ăsta. Nu știu cum de suporta fierbințeala tablei, căci noi nici nu puteam pune mâna pe ea. Deschideam portiera și ne suiam în cabină, unde căldura zăpușitoare avea un damf de cauciuc încins sau de mușama fierbinte. Marcel se așeza la volan, iar eu lângă el. Când închideam ușa, lumea devenea mică, intimă, ai fi vrut să rămâi acolo pentru totdeauna. Bancheta cu pielea tăiată din care ieșea buretele, geamurile murdare pe care înțepeniseră ștergătoarele cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lacrimile și eram iarăși fericită. Am coborât cu atenție și am pornit din nou la drum, cu soarele bătîndu-mi în față. M-am trezit devreme și după ce m-am spălat m-am dus la bucătărie, unde tanti Aura întinsese pe mușamaua curata, dată cu făină, un strat lipicios de cocă. Mi-am luat și eu un scaun și-am început să mă uit cum face mătușa gogoși. Le decupa cu gura unui pahar și le așternea în tigaia încinsă, unde sfârâiau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-se să cadă pe scaunul din bucătărie. Căldura i-a înfierbântat fața și i-a înmuiat încheieturile, de nici nu-i mai vine să se miște. Se uită la ceștile de ceai, nespălate, puse-n chiuvetă, la masa acoperită de mușama, plină de firimi turi, și la bucata de brânză, cu coaja îngălbenită, de pe farfurie. Da mă-ta unde-i ? — La servici - săptămâna asta lucrează de dimineață... Nu știi ? răspunde alene Gelu. Stă, rezemat într-o rână, de ușă. E înalt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-sa... I s-o fi urât cu ea-n casă, să tot dea cu ochii de momâie, acolo-n fotoliu, mică-mică, și cu cocoașa-n spate, și cu ochii zgâiți. Și, de la o vreme, Ivona îi punea peste fotoliu o mușama ; se vede că i s-o fi slăbit bășica udului și madam Ioaniu își da drumu pe ea, ca copiii mici. Așa că i-o mai fi deschis ușa pe furiș. Că de la unu ca el te-aștepți numa la rele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu fi greșit, cum spune popa-n biserică, darmite că și de trăit a trăit, mai-mai să atingă suta... Eeee, că nici să trăiești atâta nu-i bine ! Că ce mai știa ea că trăia atunci când sta în fotoliu, pe mușama ? ! Atunci degeaba o mai întrebam : — ...Io sunt, ce, nu mă cunoașteți ? Că madam Ioaniu se holba la mine și tăcea. De nimic nu mai avea habar, da bocceluța ei tot și-o știa. Și ușa tot o pândea, doar-doar o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aminte... Că dormea în sălița de sus, din mansardă, și peste tot era o putoare de pișat ! Și pișatu de copil miroase a lapte, da pișatu de om bătrân e mai rău ca al cotoiului ! Degeaba-i pusese madam Ioaniu mușama dedesubt, că putoarea intrase-n toate, eee, mie să-mi fi dat aur, și n-aș fi ținut-o ! Și când ți-era lumea mai dragă, numa ce te pomeneai cu ea ! Numa ce-o vedeam c-apare, într-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu pot ! Abia am mâncat înainte să vin... Și chiar nu pot ! N-aș putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]