277 matches
-
dezlipit, surâzând licențios. - Îți poate oferi consoarta mea o viață de huzur. Cu glas egal, calm, îl privi direct: - Sunt prea simplă și insignifiantă pentru această propunere. Nu doresc, să eclipsez pe nimeni ... nimeni nu-i poate depăși performanțele. Ironie mușcătoare ... jignire voalată. S-a ridicat amenințător: - Mă înfrunți? Vei suferi consecințele! - Toți cei străini de tine, o fac! O lume strâmbă, întunecată, bolnavă, inventată de mințile voastre murdare ... Liniștea din jurul ei se ridica amenințătoare, ca încolăcirea unui șarpe. Decadența o
ILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346438_a_347767]
-
cu doi porumbei și o sacoșă mare cu târguieli. Pe Costache l-a găsit la bar, în centru, au băut împreună câte o cafea și s-au întors la tractor pornind către casă. Încetase ninsoarea între timp, însă gerul era mușcător. Când a ajuns acasă, se făcuse aproape ora prânzului. Florica pregătea demâncarea în bucătărie iar copiii priveau la televizor și își făceau de lucru cu jucăriile. Gheorghe a dus colivia în cotețul porumbeilor cu fereală să nu-l vadă careva
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
aceste acte de simplă curtenie în ele însele, dar cari sânt menite a accentua, într-un chip oarecum ostentativ, niște apropieri și puneri la cale politice contrarie sentimentelor sale. Astfel "Le Nord", vorbind despre întrevederea de la Ischl, face următoarele reflecțiuni mușcătoare: Rezultatele practice ale întrevederii vor fi fără îndoială modeste. Cabinetul din Viena se va putea lăuda că a repurtat un mare succes dacă va izbuti să învingă rezistențele ce întîmpină la Belgrad politica lui comercială. Cât despre proiectul de a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Îngăduia să fie În vervă, deoarece a avea vervă Însemna să fii pasionat, Însemna să ții la ceva; iar a ține la ceva Însemna să te arăți inferior. Cu sângele lui rece, avea stil - cum spunem noi, În Franța. Era mușcător În conversație, așa cum Hazlitt era În scrierile sale. Vorbele lui crucificau 1; doar impertinența avea destulă amploare spre a se condensa În epigrame. Făcea ca toate vorbele de duh care o exprimau să-i treacă În fapte, atitudine, gesturi, până
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
NOI), în fine, cu pseudonime - Caracudi, Falstaff, Farsor, Gri-gri, Hans, Intim, L. Van-tyn, A. Museus, Mizilic, Nastratin, Oblivius, Palicar, Piccolino, Pincenez, Quodlibet, Timon, Valentin, Zoil ș.a. Se percep, în cozeria doar aparent cordială a tânărului C., zvâcnirile acelei verve sarcastice, mușcătoare ce avea să facă din el un satiric de temut. Tonul e volubil și pare nonșalant, dar surâsul e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere vizionară pamfletului. Pamfletul, gen mușcător, „iute și viu”, izvorât din viața anarhică și brutală, se potrivea perfect energetismului și nonconformismului lui A., cât și sforțării scriitorului de a lărgi granițele literaturii: „cele nepermise vor fi introduse cu forța în rândul celorlalte.” Hipersensibilitatea omului, vederea (percepția
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
revitalizare în prelucrarea, cu elemente folclorice italiene, a lui Giulio Cesare Croce della Lira, Le sottilissime astuzie di Bertoldo (1592). Interesul cărții trece de la înțelepciunea lui Solomon, înlocuit cu regele longobarzilor, la eroul popular Bertoldo, înzestrat cu vervă, spirit satiric mușcător și independență față de convențiile și servilismul de la Curte. Impulsionat de succes, Croce continuă povestirea cu isprăvile lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul lui Bertoldo. Acest ciclu de povestiri, bogat în snoave, farse
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
exprime propria viziune despre relația dintre viață și literatură: tableta. Scrise într-un concentrat și sclipitor stil metaforic, căruia nu îi lipsesc nici lirismul, nici umorul, tabletele argheziene au o mare gamă tematică și tonalități variate. Între ele se găsesc mușcătoare satire politice (Comunismul la el acasă, Triptic politic) sau anticlericale (Bilet unui prieten preot, Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
tipuri și psihologii ce vor fi întâlnite frecvent în întreaga sa operă, precum și asupra făuririi uneltelor scriitoricești. Din paginile revistei se desprinde un Caragiale cu nimic deosebit de cel a cărui imagine există în conștiința tuturor - sceptic, înarmat cu o ironie mușcătoare și cu un excepțional spirit de observație. „Gogoșile” și schițele din C. îl anunță pe marele umorist și satiric, atent la aspectele rizibile ale vieții de fiecare zi și gata să le surprindă semnificațiile sociale. Anecdota ascunde o cunoaștere excelentă
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
neîntreruptele invazii străine. Stoarcerea sa de către elemente străine l-a făcut atât de sărac și mizer, dar de aceea și atât de melancolic și grav. Că nu este abrutizat o dovedește poezia populară deosebit de bogată și frumoasă și mulțimea satirelor mușcătoare cu care îi tratează pe străini. Este un spirit original și proaspăt în acest popor care străbate prin toată decăderea și sărăcia lui și nimeni nu are dreptul să-l numească abrutizat și fără conștiință umană, cu atât mai puțin
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
rău: prin faptul că e un autor mare și imperfect, clasic și extrem, primitiv și în același timp rafinat, lucid în proiectul operelor sale, dar febril în furia creativă, de nestăpânit, deseori descumpănitor; este altfel decât ceilalți în judecățile sale mușcătoare și neașteptate, dar și în pozițiile sale publice dintre cele mai riscante, în resentimentele și în obtuzitatea ce continuă săl însoțească și să-l chinuiască toată viața; după cum e absolut în iubiri și în atașamentele sale generoase care nu reușesc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Îi zîmbește larg, cu capul pe spate. Se sincronizează perfect. SÎnt cel mai atrăgător cuplu din sală. Îi privesc Încremenită În locul În care mă aflu, și poalele ude ale caftanului mi se lipesc de fluierul piciorului. Toate cuvintele sarcastice și mușcătoare pe care mi le-am pregătit mi-au amuțit pe buze. Abia sînt În stare să respir, așa că de vorbit nici nu se mai pune problema. — Vă simțiți bine? mi se adresează un chelner, Însă glasul lui pare să vină
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
înscenare caricaturală, exuberant carnavalescă sau bonom onirică. Poeta imaginează/transpune lumea în cheia diminutivului, în virtutea unei grațioase înclinații spre feeria plină de haz și spre stilizarea diafană. Atitudinea dominantă este aceea de solidaritate, până la comuniune, cu făpturile umile: „Tolănită în mușcătoarea ei singurătate / O mică reptilă rupe flori roșii / Pe-o pajiște roșie / Vântul trece pe-aici în salturi speriate. De ce iei apărarea spurcăciunii? / Îmi strigă cei ce privesc / Muta noastră conviețuire...” Deznodământ blajin). Cu Judecătorul de păpuși (1980; Premiul pentru
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
STATU PALMĂ BARBĂ COT, revista apărută la Iași, săptămânal, de la 18 decembrie 1938 până la 5 februarie 1939. Director: Alexandru Pogonat. Intenția publicației e de a aduce, în spiritul ironic și mușcător al lui G. Topîrceanu, o notă de pitoresc și inedit, dar mai ales de amuzament în viață literară locală, prin șarje amicale și ironii bine direcționate la adresa unor excese și fenomene de „personalism” exagerat ale unor „vedete” ale literaturii momentului
STATU PALMA BARBA COT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289888_a_291217]
-
înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat de o ironie amară, adesea mușcătoare. Registrul ironic și alegoria încearcă să traducă stări sufletești de o tristețe profundă, în care își fac loc crize existențiale. Occidentul, superficial și banal, nu oferă nici o compensație celui plecat de la „gurile Dunării”. Conflictul dintre două mentalități ireconciliabile e resimțit
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
noi ale personalității scriitorului. Condus în literatura de imaginație de principii ale clasicismului (seninătate, echilibru, obiectivitate), el se manifestă în gazetărie ca un cronicar și comentator ce nu își ascunde subiectivitatea. Mereu impecabil articulată, fraza lui devine adesea caustică, flagelantă, mușcătoare. Umorul de stil academic coexistă cu polemica acidă, chiar cu virulența pamfletară, generată de ranchiună, de erupții ale orgoliului rănit. Prin obiectul preocupărilor, scrisul jurnalistului e orientat constant spre actualitatea literară, muzicală și teatrală, iar în anii primului război mondial
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Buftea, adăpostit de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi fost scris de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc. În schimb, un comunist luptător în Spania, Valter Roman, e portretizat admirativ. În totalitate, scrierea exprimă o abjurare categorică, în termeni duri, a crezului politic nutrit de autor în tinerețe. Adoratul
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
ceasuri singuratice”. Poeziile proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației (1996). Considerat „unul dintre cei mai valoroși maeștri într-ale parodiei” (Victor Cubleșan), P. include în Folclor poetic eminamente nou din Țara Maramureșului parodii ori pastișe folclorice care vizează, cu ironie mușcătoare ori doar cu umor, mentalitatea „de tranziție” din prima jumătate a anilor ’90. „Speciile” și conținutul imitațiilor „folclorice” se adaptează noilor realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele de înstrăinare vorbesc despre fetele plecate
PERŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
Enervarea este, de altfel, una dintre muzele cele mai fidele ale lui P. Încă din Tentațiile anonimatului el își manifesta simpatia pentru ceea ce numește „protexte” (un sinonim rezonabil e dat de combinația dintre „glosse” și „enervări”): notații de o ironie mușcătoare pe marginea unei secvențe culturale (Tentațiile anonimatului) sau mediatice (În răspăr). A transpus în românește scrieri ale lui Ioan Petru Culianu (cumnatul său), precum și texte de Roger Caillois, Georges Bataille ș.a. SCRIERI: Proze (volum colectiv), București, 1985; Tentațiile anonimatului și
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
elemente materialiste. Descriind, cu oarecare imaginație plastică, sinistra părăginire a palatului domnitorului Mihail Sturdza, P. este unul dintre primii poeți români ai ruinelor. Însă vocația scriitorului moldovean, om cu un temperament pătimaș, nu e reflecția, ci satira, pamfletul. Cu sarcasme mușcătoare, degenerând în trivialități, satirele lui, tipărite postum, contestă îndreptățirea privilegiilor moștenite, fostul răzeș socotind că protipendada este răspunzătoare de starea de înapoiere a Moldovei. Cu zel justițiar, el izvodește o Vedenie, ce au văzut un schimnic Varlaam de la mănăstirea Secului
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
indivizi identici, „oameni unidimensionali” (auto)definiți printr-o singură trăsătură (homosexualitate, credință religioasă, etnicitate etc.). Vladimir Nabokov ne-a dat în fermecătorul său roman Pnin (1953; citez ediția românească, în traducerea Monei Antohi, Humanitas, București, 2005) cea mai mișcătoare și mușcătoare satiră a acestui tip de viziune: „progresistul, idealistul Wind șparodia unui psihiatru specializat în terapia de grup, n.m.ț visa la o lume fericită formată din centupleți siamezi, comunități unite anatomic, națiuni întregi construite în jurul unui ficat comunicant” (p. 47
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Veronica Porumbacu, Cântec pentru nevastă de Cicerone Theodorescu, Gând de Gavril Mihai (Ă). (Ă). Creșterea măiestriei artistice se face simțită (Ă). Astfel Maria Banuș - de pildă, are capacitatea să exprime dragostea pentru viața plăpândă a copiilor. Cum se disting prin mușcătoarea lor ironie (Ă). versuri ca ale lui Eugen Frunză din Nu-n slujbe divine petrec monseniorii (Ă). Tot mai numeroase creații poetice reușesc să Îmbrace forma populară (Ă) ca În poemul lui Mihai Beniuc N-am putut să cânt În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). În bătălia deschisă pentru o limbă literară cu adevărat populară, pentru un stil plin de expresivitate și de putere de nuanțare, critica noastră nu trebuie să neglijeze slăbiciunile din propriile-i rânduri, astfel se va oferi direct ca țintă mușcătoarelor cuvinte ale lui Eminescu: „Dragul meu, Învață carte și ascultă-mi Îndemnul: Cine vrea să zugrăvească, să Învețe-ntâi desemnul. Criticul Întâi să știe singur cum să-și șteargă nasul/ Înainte de-a atinge cu piciorul său Parnasul”. La scurtă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și abstinenți. Contradicția majoră a lui Marlowe provine din conflictul ireconciliabil între înaltul model moral profesat și precaritatea - aproape mizeria - în care-și duce existența. „E o viață sordidă, dar m-am obișnuit cu ea”, îi replică, pe un ton mușcător, Lindei Loring, ușor dezamăgită de sărăcia în care trăia bărbatul pe care deja începuse să-l iubească. Dar, cum ar zice un poet-filozof, există sordid și sordid. Pentru Marlowe, mizerabilă nu e sărăcia, ci starea de nepăsare, aroganță, abrutizare și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]