496 matches
-
șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri ale ei, mici obiecte pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu timpul, s-ar putea ca și lucrul ăsta să se schimbe în concordanță cu schimbarea moravurilor tinerei generații. Această tânără generație, acea jeunesse dorée care preluase, la Băi, Bazinul Interior, preluase în ultima vreme și Omul Verde, spre enervarea mușteriilor obișnuiți din Burkestown, ca de pildă doamna Belton. În această seară, se găsea adunată acolo întreaga distribuție a piesei Triumful Afroditei, după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La festinul carnal. " Ce rahatul dracului mai e și panarama asta, haa...? răbufnește la mușterii Mariusache, care interceptează accidental biletul. Nimic deosebit, încercăm să bibilim niște variante prozodice, pentru concursul de versificație liberă, de duminică, de la Casa de Cultură, zice și Dănuț, îndesându-și misiva într-un buzunar lateral al pantalonilor. Scrii, ștergi, scrii, autor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia de când se aflase cu ce scârboșenii se mânjea pentru câțiva bani În plus. Femeile l-au afurisit. A căpătat porecla de Câinaru. Oricât a Încercat el - după venirea comuniștilor făcea și purta (ca să-și atragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și cam ce vrei pe ea?”. „O nimica toată”, zâmbea negustorul, glumind ca să-și țină clientul aproape, „atâtea măsuri de grâu, atâtea de mei, două topoare, trei piei de vulpe și multă voie bună!” „Nu mai spune!” se mira prefăcut mușteriul. „Te pomeni că pe femeia asta o fi zămislit-o vreo fiică a Lunii cu vreun fiu al Soarelui de o dai așa scump!” „Mata ce dai? Hai să ne-nțelegem! Vezi bine că nu-i nepoata Soarelui, dar ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
după cât de avut se vădea negustorul, să ceară anumite tarife. Chiar și pentru ocuparea unui loc mai cu moț, În mijlocul târgului, percepeau doritorilor taxe. Cine-și dădea marfa pe mâna lor ca să fie potrivită și făcută cât mai ademenitoare pentru mușterii ieșea mai câștigat. Dacă aveau de vândut, să zicem, niște grâu alac (o prăpădenie de grâușor - mai mult o buruiană - care făcea În spiculeț un singur bob; unul singur, mama ei de viață), totul se petrecea cu un zgomot ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toate sevele pământului și lumina cerului; de fapt, grâul ăla ar fi fost pentru Închinat la zei, nu pentru guri flămânde de sărmani muritori. Însă, treacă-meargă, hai, ce să mai zicem, prețul cerut este de râs și să aibă grijă mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai de preț, femeia, era și ea pregătită cum se cuvine. Dintr-o coropișniță păroasă, murdară și cu clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Oamenii, puși În fața dificilei situații de a alege - căci nu voiau să supere pe vreuna din ele - nu izbuteau să se hotărască. Cele două doamne au Început să strecoare pe șoptite clienților informații despre marfa concurentei. Așa se face că mușteriii au aflat cum că brânza vândută de țața Veta era sporită cu făină și amidon de cartofi și legată, În loc de cheag de miel, cu un adeziv lăptos, pe care avuții satului Îl foloseau ca să lipească În boieroasele săli de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de asemenea fericiți pe cei care Îl Înghițeau. Mulți, Însă, erau de părere că nea Mitu Păcătosul fusese plătit cu o găleată de bere și o sticlă de rachiu cinstit ca să răspândească astfel de zvonuri și să sporească numărul de mușterii la laptele pe care Tatapopii Îl Înmulțea cu apă și cu lapte praf pe care, prin lege, statul Îl Împărțea pe degeaba femeilor cu copii de țâță, dar care, prin bunăvoința celor doi sanitari, ajungea de la farmacia dispensarului - și nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu furase niciodată nimic din păguboasa lui prăvălioară și că ar fi fost bine să-și reia relațiile de prietenie. După moartea lui Titi, afacerea fusese preluată de o femeie, pe nume Marioara, vorbăreață și pricepută În a-și atrage mușterii de tot felul: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii. Se purta frumos cu fiecare și se mișca repede, ca să nu aștepte oamenii prea mult la coadă. O singură greșeală făcuse - și nici măcar nu era pe de-a-ntregul vina ei: comandase baloți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și pierde sănătatea trupului și a minții, Tatapopii se pregătea să meargă cu pepeni galbeni Într-o piață din marele oraș. I se făcuse dor să stea În spatele tarabei, să-și laude marfa În gura mare, să facă glume cu mușteriii care păreau a fi gata să cumpere ori să se ciorovăiască, În cuvinte ascuțite, cu cei pe care-i bănuia că nu aveau de gând să-și scormonească prin portofele. Aștepta cu nerăbdare și cu bucurie adâncă să prindă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cel cu mintea mai luminată, gestionarul librăriei și papetăriei din cuprinzătorul magazin universal, se apucase de niște matrapazlâcuri, ros nu atât de setea de Înavuțire, cât de lipsa de respect pe care i se părea c-o ghicește În purtările mușteriilor ce intrau În clădirea de beton. Deși rafturile prăvăliei sale se găseau chiar lângă intrare, oamenii nu se opreau nici măcar să le arunce câte o privire. Pe el Îl salutau din mers, apoi Își vedeau de drum către vânzătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drepților. Librarul nu mai putuse Îndura umilința de a nu fi un om de vază și se apucase să dosească din mărfurile colegilor săi și să le vândă pe sub mână nu cu suprapreț - cum făceau ceilalți -, ci În schimbul făgăduinței că mușteriul avea să cumpere lucruri și de la librărie. Așa s-a făcut că În Satul cu Sfinți, Într-o vreme, vânzările de cărți, caiete, unelte de scris și câte altele de același fel crescuseră atât de mult, Încât Îi pusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marame, 12 șervete, 1 fes roșu, 3 peșchire lungi, 6 șervete, 3 cămăși de pân ză, 1 dimensiuni de borangic, 1 cole dă fir, 1 pereche de conduri etc.“. Într-una din zile a gă sit în târg pe un mușteriu ce tocmai cumpărase opt coți de stam bă șa liu și pe care i-a re cu nos cut imediat, după flori, că erau ai lui și nu l-a lăsat pe bietul om până n-a venit cu el
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
avea dreptul să despacheteze mărfurile importate, să le fixeze prețul, ca „fiecare să poată cumpăra după puterile sale", fără ca unul să „plătească mai puțin decât altul", toți maiștrii aveau obligația „să dea aceleași salarii calfelor". Era interzis să se „smonească mușteriii altui maistru", și de aceea calfa care ieșea meșter nu-și putea deschide atelier în apropierea fostului său stăpân. Firește, breslele au avut un caracter rutinar. În toate hrisoavele se poruncea să „se lucreze după obiceiu" și se prescria forma
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
fidelul meu amant căruia eu (obidită) i-am fost Întotdeauna fidea.”. Leanca, văduvă și negustoreasă, e În tratație de amor cu domn’ Mitică, după cum lasă să se Înțeleagă prevenitul Iancu Zugravu. Leanca (din schița Justiție) Îl cheamă În fața judecătorului pe mușteriu nu atât pentru că acesta bea fără să plătească ori pentru că i- a spart clondirul cu mastică prima, cât mai ales fiindcă i-a adus grave ofense, lezându-i onoarea. Prevenitul o consideră „pramatie” („Bravos, domn’ judecător! Ai văzut și dumneata
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
strada Fidelității). Pampon, care o vede pentru Întâia oară pe Mița În frizeria lui Nae, o consideră pe amanta lui Crăcănel ca fiind „curățică”, indiciu că o cântărește atent din priviri și o cataloghează ca fiind acceptabilă. În schița CFR, mușteriul vesel ce intră În berărie le stârnește curiozitatea celor doi amici, Niță și Ghiță, printr-un detaliu aparent picant: „Am lăsat-o să plece cu șefu’...”; e vorba despre nevasta, tânără și frumoasă, Mița. Comeseanul ocazional al celor doi amici
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
publice, dar În epoca deplinei maturități a acestei specii se practică un populism inedit: „... eclesia capuținistă a trecut din perioada clasică În perioada politică: de la revelațiune la apostolat. Iată-i... La orice masă de la berării, birturi, cafenele, dacă sunt trei mușterii, unul desigur este un intelectual...”. Și, bineînȚeles, În funcție de local, și băutura e alta, alta decât emblematicul capuțin. Mitică cere Țuică, băcanul conservator face cinste cu Țuică, Cetățenul turmentat bea de toate: „CETĂȚEANUL: [...] Ba că dă-mi-o, ba că nu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
rar, În variantă derizorie - un carnaval ori un circ. Sau bâlci. Circul, bâlciul, carnavalul constituie nu doar manifestări pitorești ale omenescului, ci lumea Însăși, o lume plasată «la mijloc de Rău și Bun»: „IORDACHE: Ăsta e nițel cam Țicnit... De ce mușterii am parte eu astăzi!... Frumos carnaval”; „NAE: La colț? Aideți să punem odată la cale Încheierea comèdiei ăștia...”; „IORDACHE (căzând obosit pe un scaun): De azi-dimineață!... de azi-dimineață, asta merge Întruna așa! Ce goană! Ce goană turbată! Doamne, Doamne, isprăvește
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de altă parte, inițiativa unui sătean care include un magazin și un bar în Ațintiș. Lichiditățile oamenilor pentru a cumpăra de la magazin sunt reduse, astfel că se cumpără produse și pe datorie, până la primirea pensiei. Barurile, în schimb, au destui mușterii ca în orice sat românesc, mai ales în zilele de duminică și în cele de sărbătoare, când nu se lucrează. Aici este locul unde bărbații se strâng pentru „a pune țara la cale”. Caseta SEQ Caseta \* ARABIC 1. Reprezentări ale
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
lipsit cu desăvîrșire din buzunarele prosperului om de fotbal l-a fericit pe vînzătorul de semințe. Pentru trei pumni de floare a luat tot atîția bani cît ar fi încasat pe vreo 30 de pumni vînduți unor cumpărători obișnuiți. Întîlnind mușterii precum Nețoiu, plusvaloarea e garantată. Iar vînzarea semințelor pe stadioane devine o afacere de invidiat, mai ales atunci cînd te plimbi cu punga pe lîngă tribuna oficială. Plecînd de la premisa că o pungă plină are vreo trei kilograme, iar într-
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
luate atunci segregau profund chiar și comunitățile limitate din arii bine precizate. Negustorii români fuseseră forțați În timpul altor epidemii - cum e ciuma de la 1795, prin reglementările introduse de Moruzi - să ardă Înaintea prăvăliilor catran și pucioasă sau să le servească mușteriilor cafeaua Întinzându-le-o prin fereastră... „Epidemiile și dominația turcă constituie cele mai mari nefericiri pentru frumoasele tărâmuri ale Europei Orientale și Asiei anterioare”, afirma la 1792 un savant francez care vizita Constantinopolul 4. Mai târziu, astfel de măsuri, care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
meserie cu care să se hrănească. A defăima cineva pe un cizmar că nu face cizme bune, pricep că are cuvânt să se supere, să fie mâhnit, pentru că cu aceasta îl vatămă, îl păgubește la meseria lui, face să fugă mușteriii de dânsul și, prin urmare, îi ardică mijloacele traiului, îi ia îmbucătura din gura lui și a copiilor; însă a zice că "d. Sarsailă nu scrie bine, nu e autor", ce are a face aceasta cu mijloacele traiului lui? Când
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pe la genunchi, îmi sărea genunchiul în sus. Și dacă am văzut că așa stau treburile, am sărit de pe scaun și i-am zis ăluia cu mustăți: bre, te văd om serios dar când ți-oi șterge una, te pierd de mușteriu! Ce mă tot ciocănești? Și s-o liniștit, s-o liniștit pentru că nu-l iertam!" Atunci s-au convins și cei care s-au dus cu el la Socola că ceva nu este în regulă. M-am întâlnit cu el
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
simultan, un repertoar. În primul rând în ceea ce privește tematica, anecdotica, decorul și atmosfera, povestirile reconstituind mici scene și situații dintr-o lume cenușie, banală și nespectaculoasă, practic omniprezentă. E lumea Bucureștilor, alcătuită din trăitori în blocuri ori în case „la curte”, mușterii ai micilor frizerii și ai cârciumilor de cartier (locante numite până mai ieri „Zorile noi”, „Înfrățirea” și devenite, după privatizare, „Memfis SRL”, „Texas”, dar cunoscute sub denominații neoficiale și persistente, precum „Buze dulci”, „La Drumețul” etc.), funcționari, muncitori, maiștri, meseriași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]