489 matches
-
să se fi ajuns, prin metaforă (ca în cazurile cuvintelor zdreanță sau boarfă) sau prin metonimie (de la obiect -la purtător) la desemnări ale persoanelor. Textele familiar-argotice din internet nu conțin termenul, pe care îl regăsim însă în literatura argotizantă („înnemerea mușterii mai de soi/ Cu clifturi inglișe și bumăști purcoi" - Romulus Vulpescu, Carmen meretricis). În Dicționarul etimologic al lui Al. Ciorănescu (ediția românească: 2001), clift este înregistrat ca provenind din germană, indicație incompletă și chiar inexactă (reluată ca atare de Micul
Încliftat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6530_a_7855]
-
propune prin cel mai recent titlu publicat, Prizonierul cerului, o reîntoarcere în Cimitirul Cărților Uitate. În Barcelona anului 1957, personajul central, Daniel Sempere și tatăl său se pregătesc de Crăciun și încearcă să ademenească în anticariatul lor cât mai mulți mușterii. Printre aceștia se numără și un individ ciudat și respingător, care cumpără un volum din Contele de Monte Cristo pentru o sumă uriașă, doar pentru a lăsa pe pagina de gardă o dedicație ciudată pentru unul dintre cei mai buni
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
ca la Viena sau în orice mare oraș, presa e adusă și în locurile destinderii, în localuri, berării sau restaurante. „Băiatul”, adică vânzătorul de ziare, e așteptat cu ediția de seară, iar dacă se întâmplă să fie un moment zbuciumat, mușteriii i-o smulg din mână. Acest canal de transmisie are adesea paraziți, „zgomote”. Termenul e întrebuințat în epocă pentru „zvon”. De nenumărate ori o știre dată într-o zi e dezmințită sau corectată în săptămânile următoare, dar ce folos, urma
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
Bătrâna luntrașă care pornise să-și vândă fructele în târgul de la Surrey stătea acolo încotoșmănită în pături și în fustele ei crețe, cu un morman de mere în poală, de-ai fi putut jura că era gata să servească un mușteriu; numai buzele vineții trădau adevărul”. Marele Îngheț londonez are drept contrast senzuala curgere a Orientului. Iată, de pildă, trezirea la viață a unei unei dimineți în Constantinopole: „În scurt timp, întregul oraș se trezea la viață cu pocnete de bici
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
de peste două secole: Laurent Mourguet, țesător într-una din numeroasele și faimoasele manufacturi ale orașului, este împins de criza mătăsăriei din 1795 să-și câștige pâinea prin târguri, ca vânzător de fel de fel de fleacuri și... dentist. Ca să atragă mușteriii și pacienții, montează un teatru de păpuși și începe cu binecunoscutul și caraghiosul Polichinelle și cu alte personaje din comedia italiană a epocii. Fără să fie prea departe, Italia nu-i pasionează totuși pe spectatori. Și atunci, fostul canut - cum
P ă p u ș i by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/3399_a_4724]
-
cum îl vede Anca Manolescu. O fantă destul de îngustă, populată de oameni care-și trăiesc, în micul Babel fericit, ,constrîngerea" de-a admira. Fermitatea conturului de grup se vede cel mai bine în ,portretul" pe care-l face, locului și ,mușteriilor" lui, Anca Manolescu: ,Ce înțeleg printr-o instituție a admirației? În primul rînd, o instituție întemeiată pe proiectul unui om care îi dă, evident, proiectul de ansamblu, dar mai ales stilul: stilul de lucru care, la rîndul lui, selectează, destul de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
târziu" avea deja blazon. Prin '60 -'70 era, precum Minerva, ori Eminescu, umbra listelor de ,apariții". În '80, dimpreună cu ,magazinul" ei de cărți, se cam făcuse legendă, de-acum. Friguroasa casă cu odoare. Cartea Romînească încleie azi, vechilor ei mușterii și poftitorilor mai noi, coperte lăcuite și tinere. Relansată de Polirom, a publicat de curînd primele șase romane de, să zic așa, serie nouă: Tainele inimei, de Cristian Teodorescu, Un an în Paradis, de Liliana Corobca, Cruciada copiilor de Florina
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
se păstreze în conștiința poporului „ZAVAIDOC”. S-a născut în a opta zi a babelor din martie 1896, la Pitești, în Trivale, într-o familie de lăutari cunoscuți. Tatăl său, Tănase, virtuoz al țambalului, dar și viorist de calitate, alinta mușteriii din cârciumile Piteștiului. Primul copil al lui Tănase a fost Vasile, care a învățat de mic vioară. De Marin s-a lipit chitară, care acompania vocea lui excepțională. Tănase dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai tare. Fără minciună, n-ar exista adevărul, fără rău binele n-ar lua formă, fără criminali n-ar mai apărea sfinți. Binele e aleatoriu, răul necesar, n-am spus-o eu." Tânăra mă lăsă baltă, cu ochii după alt mușteriu. Fulgi de absolută puritate aterizau în băltoace, dispărând cu grațioasă spontaneitate. Dintr-un difuzor gigantic, acoperind jumătate din urbe izbucniră sunetele unei manele: da, da, da și nu, nu, nu.
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
vom accepta și ne vom întreba, în sfîrșit cît se poate de calm și de serios de ce Eminescu și Caragiale - emisferele simbolului național - au murit unul în ospiciu și celălalt în exil."), idealistul prob, sărac și cinicul berar, păgubit de mușteriii care veneau să bea pe veresie. Și unde să se vadă mai bine asemănarea decît în mersul presei, care l-a dezamăgit pe unul, l-a amuzat amar pe celălalt. Și azi, ca și atunci, gazetăria nu se face cu
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
cu bentița ei de cap și cu aura mistică pe care pretinde că o are. Bucureștiul e plin de cetățeni basarabeni care cred că au o aură. Unii sunt taumaturgi și azi, alții s-au reprofilat, deoarece nu mai au mușterii. Leonida Lari, care le povestește reporterilor acreditați la Parlament cum stau lucrurile cu aura ei, e numai bună de luat peste picior, cu spusele ei misterioase care o bagă în categoria ,ciudaților". Ceea ce o făcea și altfel cînd a venit
Orgoliul tîrziu al Leonidei Lari by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10874_a_12199]
-
remarcat faptul că acolo e un loc simpatic în care se mănâncă și se bea. Ce m-a frapat a fost faptul că era mereu plin, la ore la care alte localuri din zona se chinuie să atragă câte un mușteriu rătăcit. Astfel că, într-o eternă seară de marți, ne-am prezentat la ușă, înarmați cu zâmbete și o senzație de semi-foame, dar și pregătiți, cumva, pentru un eșec. Din fericire, n-a fost să fie eșec. După cum aveam să
Italia de pe Eminescu [Corola-blog/BlogPost/96587_a_97879]
-
remarcat faptul că acolo e un loc simpatic în care se mănâncă și se bea. Ce m-a frapat a fost faptul că era mereu plin, la ore la care alte localuri din zona se chinuie să atragă câte un mușteriu rătăcit. Astfel că, într-o eternă seară de marți, ne-am prezentat la ușă, înarmați cu zâmbete și o senzație de semi-foame, dar și pregătiți, cumva, pentru un eșec. Din fericire, n-a fost să fie eșec. După cum aveam să
Italia de pe Eminescu [Corola-blog/BlogPost/96594_a_97886]
-
cu o băutură fierbinte, o poveste bună și o muzică chill. Din seria “locuri musai de vizitat”, săptămâna aceasta ne-am oprit la UpTown Social Pub și ne-a părut tare bine! Am fost primiți cum se cuvinte, ca niște mușterii de-ai casei, un tratament prietenos de care se bucură fiecare client care calcă pragul cafenelei de pe strada David Ferenc. Nu e prima dată când vă povestim de acest loc, un fel de a doua noastră casă, însă a fost
Socializăm și noi la UpTown Social Pub? [Corola-blog/BlogPost/96698_a_97990]
-
în tinda casei sale, moment important pe care-l marchează și șervetul alb ce-i înconjoară gâtul, sporind caracterul ceremonial al operațiunii. Tânărul care-l săpunește încearcă să încălzească conversațional atmosfera, așa cum o face orice frizer care se respectă cu mușteriii săi vechi. Capul cu obrazul săpunit al lui Moromete devine punctul focal al camerei, discuția e mai puțin importantă chiar dacă ea conduce la o tensiune revelatoare. Însă grosplanul, unul dintre cele mai sugestive din cinematografia actuală, relevă un rapel tăcut
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
toate culorile”, alături fiind trecut numărul de telefon al cafenelei. Dis-de-dimineață, s-a așezat lângă telefonul din cafenea, răspunzând întrebărilor venite de la clienți și explicându-le cum să ajungă în Strada Zahărului și Lămâii. Spre amiază a apărut și primul „mușteriu”. Pe uliță și-a făcut apariția un Mercedes mare, negru, din care a coborât un bărbat cărunt, impunător, de vreo șaizeci de ani, îmbrăcat într-un pardesiu de stofă neagră. Avea fața roșie, ca englezii, așa că Fawwaz și-a închipuit
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
formulări, este aproape un clișeu. Tipic, pentru oamenii care nu-și conduc viața după capul lor. Relația lor cu timpul suferă de aceeași logică a dependenței. Rică aude bătând orologiul de la Stabiliment, și se gândește la cadența rondului lui Dumitrache. Mușteriul, apoi amicul din C.F.R. își potrivește ceasul după Mița. Stavrache își împrumută anii din viață de la frate-său, socotind soroacele trecute de când trebuia să fi murit. Previzibil, nici o socoteală nu iese. După ce-i face valetului un inventar cu totul ambiguu
Soroace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3966_a_5291]
-
decât cei mai mulți dintre contemporani. Schițele sale nu sunt prin urmare altceva: o suită de fotografii, înregistrând fidel (stenografic de multe ori, la propriu) - dar totodată cu mult farmec și cu o subiectivitate vie - gesturi, atitudini, fraze, faze, reacții, poze, strigăte, mușterii, pierde-vară, rumorile străzii etc. Stahl are astfel impresia că face o „literatură folositoare”, adică documentară. Dar observația cotidiană intră frecvent în alianță cu licența poetică. Nici o contradicție: autorul, spre a observa cât mai bine, devine vilegiaturist în propriul oraș, numit
LECTURI LA ZI by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Imaginative/13591_a_14916]
-
achiți tu tot, a tăbărât mama pe el. Și o să-mi dai în plus pentru deranj și curățenie, ca să fim chit. Iar altă dată să nu mai calci pe aici! Eu nu primesc clienți care provoacă scandal. Ai priceput? Ceilalți mușterii au început să se îndrepte agale către camerele lor. Bărbatul a coborât scările trăgându-și sacoul pe el, fără să ridice privirea. A scos două bancnote din buzunarul de la pantaloni și le-a aruncat pe tejgheaua de la recepție. Arătau jalnic
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (22) - DĂ-TE JOS IMEDIAT ! Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ioel Fiselovici avea câțiva mușterii în măcelărie când madam Gurnist intra gâfâind, transpirată și cu sufletul la gură: - Domnu' Ioel, lasa dracului totul și da fugă acasă ca e nenorocire. Jean al matale s-a urcat pe acoperiș și zice că se omoară! Așa un
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
ciot de creion și, acolo pe tejghea, începea să transcrie gândurile care-l bântuiau. Cel mai probabil în cuneiformă, fiindcă asta nu are reguli gramaticale cunoscute. Apoi, la sfârșitul celei de-a doua halbe, începea recitalul poetic. Spre deliciul celorlalți mușterii, la fel de poeți ca el, dar numai în suflet, poemele proferau înjurături și blesteme, foarte mult gustate, la adresa guvernanților și a aleșilor poporului fiindcă nu dădeau bani la șomeri, alocații mai mari pentru copiii șomerilor, mai multă mâncare de pomană pentru
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
Marin Publicat în: Ediția nr. 1800 din 05 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului NUIAUA FERMECATĂ Decembrie nouă sute douăzeci... În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți. Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul Crăciunului și gospodarii aveau alte treburi cu prepararea porcului tăiat de Ignat. Domnul Ionescu, patronul, plecase cu sania împreună cu soția la târgul din Piatra, după cumpărături. La plecare, le spusese celor trei: -Băieți, (așa îi alinta
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
imediat din local. Știam ce se întâmplă când oamenii se contrează într-o cârciumă, la un pahar. Cel mai cuminte este să pleci de lângă ei. Cât despre povestea cu sirena veselă...am lăsat-o așa, ca să nu am probleme cu mușterii de acolo. Acum înțeleg de ce judecătorii au salariile așa de mari. Că sunt atât de stresați când trebuie să descâlcească ițele unei astfel de întâmplări. Câți martori „oculari”, atâtea adevăruri ascunse. De aceea am pus punct la povestea asta, pentru că
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
fiu atent ce se scrie în conținutul acestora. Și astfel, în felul acesta, nu duc lipsă de literatură de limbă română chiar dacă mă aflu la antipozi. Trăiască Internetul care facilitează acest mijloc minunat de comunicare. Mă veți întreba de unde am „mușterii” care scriu... Am fost și mai sunt prezent în redacțiile unor reviste... de la redactor șef până la simplu corespondent. De acolo, deci, vin scriitorii! Nu îi fur... de la aceste reviste, dar mă caută domniile lor în particular știind că pot să
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
că „Torna Frate” este singurul restaurant din România, și poate chiar din lume, care servește mâncăruri istroromâne. Pe proprietar l-am găsit în curte ocupat cu tot ceea ce înseamnă managementul unui restaurant de succes. Era omniprezent, curățând curtea în așteptarea mușteriilor, îngrijindu-se de micile probleme care apar în orice fel de restaurant, dar făcându-și timp să primească cum se cuvine și să ureze poftă bună clienților. Ne-am așezat la o masă, într-un colț al resturantului, înconjurați de
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]