598 matches
-
reală. Atât de reală încât dacă ar exista comanda „ lacrimi de voie !... ” și s-ar primi acest ordin nimeni nu ar pregeta să-l execute. Sunt cu toții afectați de cele întâmplate, fiecare în felul său. Ceea ce este comun tuturor, este muțenia ; sunt rostite doar comenzile strict necesare, nimeni nu comentează nimic. Cei din plutonul operativ execută comenzile cu încetineală. Nimeni nu le reproșează nimic. În mintea fiecăruia se derulează amintiri legate de Comănescu. Albert revede și iar revede fiecare secvență amintindu
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1476960339.html [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
ne-ncetat, de întristare și melanholie, râioasă, bucuria m-a trădat ... ” Perspectiva singulară și personală este necesară în măsura în care trăirile și sinuozitățile spiritului sunt irepetabile: „Perfecțiunea Poemului tăcut e-n mine, sigiliul vrajba gurii a sporit, falnic aerul nopții dezvăluie tot ce muțenia într-un glas a scornit!”; „Merg pe apă și plâng. Sunt mersul aerului. Chiar umbra lui ... ” Pământul, ca element al cosmogoniei tradiționale, este prima formă de materie, despărțită de ape. În Evanghelia Tăcerii, citim o frumoasă și concentrată compoziție lirică
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
o...sondă”. Gândindu-se o clipă la această posibilă întâlnire, Paula constată că tot ceea ce simțea, era doar indiferența. Tăcea ore în șir stând cu ochii închiși și știa că nicio întrebare n-ar fi putut să o scoată din muțenie. Avea convingerea că nu era datoare, nimănui, nicio explicație, simțind că nu era vorba doar de refuzul de a vorbi, ci doar de o neputință. Era ca și cum își pierduse peste noapte darul vorbirii. Și, iarăși, alte pagini arse i se
PAGINILE ARSE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Paginile_arse_tania_nicolescu_1359652198_r1dqz.html [Corola-blog/BlogPost/348910_a_350239]
-
și suspinele convulsive: „Unde sunt Ierarhii noștri?” Unii, puțini la număr, ar putea răspunde că sunt într-o ședință permanentă a Sinodului B.O. R., preocupați tocmai de această stare a norodului. Alții, poate cei mai mulți, sunt convinși că surzenia și muțenia ierarhilor se datorează lucrării de taină a strângerii de cât mai multe fonduri pentru Catedrala lor (pardon, a Neamului, cică...). „Unde sunt Ierarhii noștri?” se întreabă milioane de suflete vitregite de năpasta îmbogățirii fără scrupule a aleșilor lor, cu și
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_unde_sunt_gheorghe_constantin_nistoroiu_1346049274.html [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
splendoarea în spațiul văduvit de substanță. * (Strada albă) Pașii te-au purtat până la margini, până la locul deschis, o cale pustie, în ochii visului imemorabil. Este o cale albă. Pe înaltele ziduri cerul se revarsă, și nu mai e nimeni în muțenia aerului. În tăcere, intact, se va consuma totul. Și curgi în vis, peste lumina gravată. Cuvintele tac, mergi pe strada cea albă. * Doi sau trei nori. Și apoi extensia aerului tremurător, în ceața din zori. Ieșeau la iveală pleoapele mării
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Andres_snchez_robayna_umbra_si_apar_eugen_dorcescu_1328634993.html [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 31) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2265 din 14 martie 2017 Toate Articolele Autorului Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic. ,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când
DILEME ( FRAGMENT 31) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1489524686.html [Corola-blog/BlogPost/375659_a_376988]
-
al lumii imperfect, Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine, Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vine În căutarea acelui început de bine, Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutând Ades’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt, Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii, Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt, A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt, Te-aș
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
grea, cu-al lumii imperfect,Să nu rămâi ecoul memoriilor din mine,Speranța luminoasă ce-mi clocotește-n vineîn căutarea acelui început de bine,Ca fugă salvatoare din șiruri de suspine, În care- abandonată sunt eu, veșnic căutândAdes’ chiar în muțenia lumii, notele din cânt,Te-aș fi creat pădure cu frunze aurii,Să-mi fii recunostință față de- aceia vii, Foșnind cântul rotirii pe frunzele din vânt,A tuturor ce-au fost și- a celor care îmi sunt,Te-aș
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
textelor sacre, neîngrădiți de tipare, de rigori formale, s-ar convinge ușor de ipoteza noastră. Cartea în discuție reproduce pe coperta I o pictură votivă a regelui - poet, încoronat și nimbat, privind pios în dreapta sa, în vreme ce-și acompaniază muțenia cu un instrument cu coarde, ținut cu mâna stângă și „pițicat” cu cea dreaptă. Notele laudative ale lui Valeriu Anania, de pe coperta a IV-a a prezentei antologii, ar face inutil, prin suficiența lor, orice comentariu. Dar, pentru că un plus
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
umanizată; consecințele ritualice sunt cele așteptate: „Doar eu grăiam. Și iată că, treptat,/ Discursul în tăcere s-a mutat”. Ființa abisală a Omului - creatură dintâi după chipul și asemănarea Dumnezeirii - s-a întâlnit cu ființa abisală a lui Dumnezeu în muțenie, în nerostire, căci „Tăcerea era drumul către El” (Prolog). Psalmii ce alcătuiesc întâia diviziune a cărții sunt doar tangenți cu cei davidieni, în sensul „citatelor” sugestive, montate în poeziile lui Dorcescu precum pietrele nestemate în filigranul delicat al inelelor. Discursul
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1480750837.html [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
care ridicase mâna stângă cu degetul arătător întins către el, acuzator... - Ai luat mită, nenorocitule! a izbucnit comisarul-șef, făcând eforturi disperate să nu ridice tonul, să nu țipe. - Nu-i adevărat, șefu, a îngăimat Fănel după câteva secunde de muțenie care-i albiseră fața și-i făcuseră mâinile să tremure ușor, deși intenționase să se declare chiar jignit de o așa acuză. - Cum nu e adevărat? Ești cercetat pentru luare de mită. Mai îndrăznești să negi? - Nu am luat banii
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_15_.html [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
nr. 1327 din 19 august 2014. Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai mult Din când în când, pe nepusămasă, mă năpădeșterâsul.Totul e gri, muncitoriitrec
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai mult Din când în când, pe nepusămasă, mă năpădeșterâsul.Totul e gri, muncitoriitrec posomorâțica întotdeauna,pe frunzele de nuc se citește lehamitea,unele păsări triluiesc tropare,altele doar deschid ciocurilea muțenie,iar pe mine mă podideșterâsul.Din adânc se aude, surd,cum se ocărăsccârtițele,copiii preoților își fac crucecu limba,întreaga zidire scrâșnește... XXIII. REȚETĂ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1326 din 18 august 2014. Într-un vas de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/raul_baz/canal [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
fii și tot cedezi odată... - De ce, băi! I-a luat DNA-ul pe toți? Nu fac față cu valul de arestări? - Ptiu, drace! Domnu’ șef, vă rog! Să nu mai vorbiți așa că..., știți dumneavoastră, Doamne ferește! interveni agentul Brumă ieșind din muțenie pentru prima oară în acea seară. - De ce, băi, agent? Mă ascultă, mă raportează, îmi taie limba? Le aia mama lor la toți, dacă mă enervez. Ce, n-am voie să mai vorbesc, acum? - Stai dracului în banca ta și taci
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1424299584.html [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
din port. moarte lentă a cuvintelor, când rostogolesc cerurile furia neîmplinirii. aspect banal al vieții, într-un anotimp uitat pe marginea filei, de ger. arunc în mine precizia analizei. logică răsuflată. încheieturile dor. (poate cresc, poate scad odată cu tine și muțenia ta.) ilogice determinări, iluzorii luminări. (mai mult flashuri de timp prea trăit gust) nu mi-e foame. vreau liniște și o coajă de pâine uscată. îmi hrănesc păsările fără ochi timpul le iubește. de grație stare, pe o pojghiță de
STARE 9 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 409 din 13 februarie 2012 by http://confluente.ro/Stare_9_anne_marie_bejliu_1329133626.html [Corola-blog/BlogPost/356348_a_357677]
-
conținutul sticlei de care avea mare grijă când cădea.) X: Apune soarele. Când eram copil și doream o clipă de liniște fugeam la cimitir. Era atâta liniște în acel loc, încât verdeața părea să prindă grai pentru a sfărâma cercul muțeniei. Atunci o pasăre se auzea printre crengile dese ca un ecou al unei vieți apuse. Acum e haos peste tot, e atâta zgomot artificial, de parcă natura s-a ascuns în spatele unei cortine și nu mai este vizibilă pentru a putea
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1475336686.html [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
nătângă, Ne-am avut la purtător prin ea. Uneori nu mă lăsai de mână Nici în somn, din vise, nu plecai, Când am însetat mi-ai fost fântână, De-am trecut prin iad tu mi-ai fost rai. Prinde glas muțenia și țipă, Rădăcină prind cuvintele, Mersul spre zenit și-a pus aripă, Înfloresc în noi narcisele. Mi-a fost dor... Te-aș culege din ochiul deschis înspre zori, ... Citește mai mult S-a lovit tăcerea de cuvinte,Arde-n foc
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
de nătângă,Ne-am avut la purtător prin ea.Uneori nu mă lăsai de mânăNici în somn, din vise, nu plecai,Când am însetat mi-ai fost fântână,De-am trecut prin iad tu mi-ai fost rai.Prinde glas muțenia și țipă,Rădăcină prind cuvintele,Mersul spre zenit și-a pus aripă,Înfloresc în noi narcisele.Mi-a fost dor...Te-aș culege din ochiul deschis înspre zori,... XIII. CE-A MAI RĂMAS, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr.
EMILIA AMARIEI by http://confluente.ro/articole/emilia_amariei/canal [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
îți reda glasul unui copil, pictat pe faianțele Casei Poporului. S-ar putea spune, că eram obișnuiți cu asta. Dialogul tău cu fraze colocviale că nu trebuie să fac nimic, decât să trăiesc, nu m-a ajutat să trec peste muțenia noastră, asta fiind o moștenire de familie. S-ar putea spune că eram obișnuiți și cu asta. Era un mizilic să-ți arăt zilnic sufletul; abia după ce l-ai tăiat în felii transparente, ai zis: are ochii amputați, e prea
DESPRE UN SUFLET NOU de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 by http://confluente.ro/Cristian_pop_1402385235.html [Corola-blog/BlogPost/361993_a_363322]
-
luase binișor ducând-o în birou. Închisese ușa, cu inima gata să-i spargă pieptul, așteptând ca fata să se liniștească și să audă motivul deznădăjduitelor șiruri de lacrimi. Ceea ce aflase o paralizase, parcă! Rămăsese fără grai... Durase ceasuri bune muțenia Mirei. Își frângea mâinile și, printre lacrimi, privea în sus, aproape că nu mai clipea... Avea să-și amintească cu oroare, mai târziu, faptul că-i ceruse lui Dumnezeu socoteală pentru boala mamei. Din ziua aceea, Aura murise, parcă, pentru
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1452412549.html [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
majoritate covârșitoare obedienți ai Ocultei Ecumeniste interne și internaționale, cu girul și binecuvântarea Ierarhilor Bisericii Ortodoxe, cu acordul tacit al marilor ofițeri ai Armatei Române, cu indiferența altor Lideri religioși-confesionali sau a oamenilor de cultură, cu pasivitatea Dascălilor și cu muțenia quasigenerală a poporului, au pornit prigoana tocmai împotriva celor mai Aleși și mai Bravi Fii ai Neamului Dacoromân: Eroi, Dascăli, Clerici, Genii, Martiri, Mărturisitori, Cuvioși și Sfinți. Mercenarii Apocalipsei, politicienii puterii uită că toate persecuțiile pornite împotriva celor drepți sfarmă
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1448802605.html [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
pe acest unic și genial artist al muzicii! Numai orbul, săracul, poate ocoli pământul fără să se entuziasmeze de nicio priveliște, numai sărmanul fără auz poate fi înconjurat de privighetori și nu le bagă în seamă, numai nefericitul condamnat la muțenie poate fierbe de ardoarea graiului și e robul tăcerii...! Dar, o țară, în întregimea neamului ei, om cu om, ce se tot plânge de vremurile rele fără să conștientizeze că tocmai sarcina de a le face mai bune îi aparține
SILE DINICU. POVESTEA FRUCTULUI FĂRĂ SÂMBURE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1476097746.html [Corola-blog/BlogPost/353371_a_354700]
-
31 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului De ce mă las pradă acestei himere ce-mi strânge în suflet doar dor de înalt, când dinspre Zenit vine numai tăcere sculptată-n Nadir într-un sfinx de bazalt ? I-ascult necuvântul privindu-i muțenia transmisă-ntr-un grai mie necunoscut și-ncep, pas cu pas, să descopăr sluțenia cuvântului fără sfârșit și-nceput. Nu-s somn, nici trezii, doar iluzii în piatra, ce-i simbol de veșnic cu chip albăstriu, târziu părăsesc nemișcarea-i
SFINX de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1422684635.html [Corola-blog/BlogPost/377040_a_378369]
-
rugă și să deschidă inima pentru speranță! La Buhuși, odată cu reînființarea la 1 aprilie 2010, a Protopopiatului, după ce, din anul 1968, în timpului protopopului Nica, nu a mai funcționat, pulsează o viață duhovnicească noabsorbită în tăcerea petrificată a așezării, în muțenia granitică, de față cu mai marii de la care se așteaptă și doar atât... Sărbătorile bisericești animă viața buhușenilor și așează oamenii în meditație pe genunchi, perseverent, ca rod al unei vegheri și implicări fără precedent din partea preoților cancelariei protopopiale, a
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Procesiune_cu_icoane_la_buhu_aurel_v_zgheran_1378818718.html [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sunt robul tăcerii și plouă albastru, Copacul, frunzarele-și strânge la piept, Sub el, temător, necuvântu-I aștept Ori semn însoțind efemerul pilastru. Și vine, și crapă muțenia Iudei, Pârjol de lumină înfipt în altar, Cu tălpile goale, arhangheli, prin jar, Se schimbă-n nerozi parteneri paparudei. Covor vinețiu ne separă de astru, Arhangheli, copac, paparuda și eu, Râvnim milostenia lui Dumnezeu Răspunsu-I nu vine și plouă albastru
PLOUĂ ALBASTRU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1492409607.html [Corola-blog/BlogPost/362669_a_363998]