594 matches
-
pace - a ripostat Pâcu, întorcând demonstrativ ulcica goală cu gura în jos. Aici îi vinovat moș Costache, pentru că a fiert vinul într-un ceaun mititel - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Ce îl costă să mai pună unul? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă îi pe așa, atunci să mai pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru. Lasă, moș Dumitre, s-o spună diseară la crâșmă, că doar n-o să ne culcăm odată cu găinile. Si, până diseară poate i se mai coace povestea în minte. Nu-i păcat s-o strice de crudă? a ieșit din muțenia lui Ion Cotman. Dacă o grăit și Ion, apoi îi musai s-o lași pe diseară, Hlibocene. Doar nu avea să-și răcească Ion gura degeaba - l-a luat la vale Pâcu pe mutălău. Păi ce ar fi să lehăim
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un accident, dar nu se știa cât de grav e. Nimeni nu avusese curajul să-i mărturisească cumplitul adevăr. La locul accidentului fu chemată Miliția pentru a efectua cercetările ce se impuneau. O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate un eveniment fără precedent. Când apăru Simona, intui de departe că se întâmplase ceva groaznic cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ursitoare: una bună, una care urăște oamenii și alta care încearcă să le împace pe cele două. Noi am aflat acum că toate cele trei ursitoare și-au pus încă din scutecele copilului nostru, toate menirile. Lisandru se răscolea în muțenia sa, negăsindu și locul, și privea într-o parte de parcă ar fi vrut ca vorbele spuse de bulibașă să le ia vântul și să le ducă în cele pustiuri. Se trezi țintuit de ochii stăpânului care îi aruncă furios mustrări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse o mână spre aceasta, cu un vădit efort, însoțindu-și gestul de un geamăt. Nu reuși să articuleze nici un cuvânt. Durară câteva clipe de muțenie, până când Ina reuși să spargă tăcerea devenită grea, de nesuportat: - Ce-i cu tine, Olga, ce s-a întâmplat? - Ce să fie, mă sfârșesc... Încet, clipă de clipă, dar sigur... Simt că o parte din mine s-ar putea să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
trebuise lui tanti Karin să audă, că de foame, copilul fusese în stare să mănânce fotografii, că nici nu mai vorbise câteva zile cu mama. Avea cusurul acesta, de a sta timp îndelung mânioasă, ceea ce trăda un mare orgoliu. Scopul muțeniei era să-și impună ea punctul de vedere în fața celorlalți. După ce se calmase, mătușa luase repede decizia să-i spună mamei: Să știi că ție îți seamănă Pruncu'. Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Încet se transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
totul. Reprezentase unealta împlinirii pedepsei divine. Uneori, Dumnezeu întârzia să-i lovească pe păcătoși dar niciodată nu uita să o facă. Continuând să-și consume nervii și timpul vorbind fără să fie luat în seamă, să fie primit cu o muțenie îndărătnică, obosit și ajuns la capătul puterilor, Escu își ieși din fire. M-am săturat, Luana. Îți stau dinainte, cu toată răbdarea lumii adunată peste mine, de prea multă vreme. Îți bați joc de sentimentele mele, de munca Sandei dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
flori mari, cusute cu arnici, cu feston și broderie în colțuri, erau apretate, stăteau ca o tablă. La masă oaspetele discuta despre necazurile lui de la serviciu, ținea paharul de vin între palme, să se mai încălzească. Nu-i prea plăcea muțenia gazdei dar ce să facă? Strâns ca ariciul în scaunul lui tatăl nu spunea o vorbă, îl asculta clipind des, pleoapele îi erau tot mai roșii, din când în când și le presa cu palma. Probabil venise momentul să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tatăl la serviciu era nelipsit de la masa de seară, mult mai sărăcăcioasă acum, cu mâncare de cartofi și ciorbă de zarzavat, mama din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbească, s-ar fi lăsat o tăcere apăsătoare, jenantă, nu-ți mai rămânea altceva de făcut decât să te ridici, să mormăi o scuză și s-o pornești către ușă. Carmina știa foarte bine ce înseamnă să fii alungat, de muțenia conspirativă a celor doi soți, cât de penibilă îți era retragerea dar, desigur, acum nu era aranjată o coaliție a tăcerii de vreme ce Nina avea voie să întrețină atmosfera și nu exista nici o interdicție în acest sens. Poate Alexe se credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se înalțe pe aceeași treaptă cu ei. Tăcea. Nu știa cum să procedeze ca să poată pleca, să se îndepărteze cât mai rapid de acel loc care puțea la propriu și la figurat. La rândul lui, bărbatul se simțea vexat de muțenia fetei. Ce naiba, și asta face tot la fel ca... Fusese o vreme când crezuse că toate persoanele întâlnite în casa profesorilor Alexe, toate, dar absolut toate sunt alese pe sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
viguroase. Harnică, modestă și Încă frumoasă cât mai putea ea fi la vârsta ei, merita acest moment de reculegere de dinaintea „festivalului culinar” la care el visa un an: un viol deghizat În fapt pe care Marta Îl suporta Într-o muțenie absentă, În timp ce laudele lui Coriolan la adresa calităților ei de gospodină nu mai conteneau. Excesive, compensau În parte lipsa lui de afecțiune și, de la o vreme, și alte lipsuri. Seara se arăta calmă, cina bogată și rezerva de „Triferment” liniștitoare. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amintiri buiece și trunchiate. De ce oare, inutil o vreme, cuvântul i se Înfățișa deodată ca o amenințare? Nu doar trecutul e În cuvinte, ci și viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
deciziilor îi dispăreau din momentul tentativei lor de conștientizare. Simți că... privirea nu-i mai era tulbure, limpezimea îi dădu încredere, încrederea se combină cu o curiozitate fără margini. O foame de a ști, o dorință care ieși din găoacea muțeniei întunecate pe țărmul inundat de lumină a strigătului de a cunoaște. Nu superficial, ca-n răsfoirea mecanică a unei cărți, ci în filigran, aprofundând, răsturnând, nereconstruind, nerăstălmăcind, negând, inventând, închegând fiecare pas, hotărâre, abordare, șlefuite și așezate cu grijă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei! După trei zile, nea Costică își reveni din împietrire și muțenie. Luă o sticlă de rachiu făcut de el, o ținea pentru Căpcăunu la aniversarea sfârșitului de an școlar. Și trase o dușcă. Ambrozia divină, după ce străbătu toate conductele, țevăraia și întreaga instalație cilindrică a burdihanului, se opri în călcâie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura cupelor strânse pentru a păstra în muțenie cântecul. Pe câmpia dintre Brăila și Cazasu, milioane de albine își îmbălsămau tăcerea cu pioșenia din chiliile hexagonale, singurul zumzet, dar atât de meditativ încât și tăcerea însăși se mira de necuprinsa limpezime, pentru că era o liniște totală. Moleculele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dora reușește să o surprindă ca și degetele lungi și albe, care par mai curând ale unui pianist, nu confirmă însă această supoziție. Dora se simte și ea studiată de necunoscut printre franjurile genelor groase și decide să iasă din muțenia ei : Aș dori să ajung în satul Arbore. Arbore ? ! Asta spun și eu coincidență, locuiesc chiar în satul ăsta. Dar, dacă nu sunt prea indiscret, aveți rude sau prieteni în satul meu, în Arbore ? Sau ce alte motive ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Cernăuți. Timp de trei ani am încărcat saci în vagoane. Saci cu grâne de la noi care luau drumul spre noii noștri stăpâni din Răsărit. Când mă întorceam seara acasă cu vreo căruță de ocazie aveam șalele frânte. Minodora ieșea din muțenia ei ca să mă întrebe ce să-mi pregătească de mâncare sau mă ruga să o las să-mi maseze locurile dureroase, ceea ce acceptam cu plăcere. Dar bucuria mea cea mai mare era s-o privesc pe Alindora. Nu văzusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dată a hotărât să urmeze sfaturile zânei. A legat lanterna în jurul capului cu un curmei și după ce și-a privit încrezător „Doamneajută" l-a înfipt curajos în pământ, a luat poziția unui bărbat preocupat de treburile sale dar, atent la muțenia pădurii. Se întreba dacă s-a întâmplat ceva sau doar i se părea. Atâta liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Nu au fost niciodată, împreună, la munte ori la mare; nici la țară. Erika mi-a schimbat viața. Este oglinda mea. Îmi întoarce aproape tot ceea ce gândesc. Tot ceea ce scriu. Îmi redă textele cu precizia unui scrib egiptean. Îi vorbesc. Muțenia ei nu mă deranjează, este tonică. Răspunde doar atingerilor mele. Sonorități care mă liniștesc, chiar dacă, uneori, las impresia că devin agitat: trăim, în felul nostru, adevărate orgii. Beții spirituale așteptate de-o viață. Citesc ceea ce a copiat: disting și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt declarați apți să populeze "Paradisul", alții sunt întorși acasă. În mod cert, idioții nu-și au locul în Paradis și nici cei foarte vîrstnici, printre cei declarați inapți aflîndu-se și Pietro Mancuso un păstor care nu vorbește, ieșind din muțenie abia la sfîrșit. Acest rigorism poartă amprenta discursurilor degeneraționiste de la sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, unul dintre funcționari explicînd că idioțenia este contagioasă genetic și prin urmare exclusă. Regizorul s-a documentat serios în această privință consultînd cu
Brava lume nouă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7920_a_9245]
-
o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
subversiv prin efectul de durată. Privit din unghiul fascinației pe care o exercită asupra publicului, nu ai cum să nu-l "dușmănești": în clipa de față, pantomimul acesta nesuferit și imprevizibil, care și-a încălcat convenția propriei arte, lepădîndu-se de muțenie și începînd să vorbească cu o ușurință bizară de luminat misionar, pantomimul acesta inepuizabil e cel mai bine vîndut autor din România. Dar cum detaliul vandabilității nu înseamnă în sine mare lucru, te-ai fi așteptat ca frivolitatea mesajului său
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]