1,516 matches
-
era copil, să mă bată Dumnezeu dacă mint...” se bocea Roșcovana. Undeva, mai încolo, să fie între al doilea și al treilea bloc?, poate unde sunt acum dugheana cu haine la mâna a doua și librăria aceea întunecoasă, puțind a mucegai, cu tăvițe cu otravă granule, lângă rafturi, poate vreo cincizeci de metri mai departe, a fost casa Nadiei, una dintre ultimele case vagon, cu balcoane de lemn, cu o curte de unde dimineața țâșnea o puzderie de copii zdrențăroși. Întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
secvența asta... ducă-se dracului! - Cum merge cu renovarea? îl salut pe Gabriel, muzeograful. - Prost! Bani puțini, nici nu lucrează cum trebuie, niște amorțiți... Și dac-ar fi numai asta! Parcă e un blestem, a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au spus cei de la conservare că e dezastru, a cuprins tot, icoane, odoare, cărți vechi și nu reușești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gura și să-mi văd de drum. Oricum aveam de gând să-mi dezmorțesc fusele. - ...sănătaaaate, oameni buni.... sănăăăătaaate.... votați-ne pe toate listele.... sănătaaaate... Dacă vreți ca România să fie o țară sănătoasă.... săăănătaaate, oameni buni... Văd că problema mucegaiului extins, galopant, a ajuns și-n gazete. La o primă răsfoire, fețele bisericești dau interviuri, o scaldă, o fi de la ploaie sau ne bate Dumnezeu? Opoziția locală acuză puterea locală, „Corupția din Iași miroase-a mucegai!”. Cum nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buni... Văd că problema mucegaiului extins, galopant, a ajuns și-n gazete. La o primă răsfoire, fețele bisericești dau interviuri, o scaldă, o fi de la ploaie sau ne bate Dumnezeu? Opoziția locală acuză puterea locală, „Corupția din Iași miroase-a mucegai!”. Cum nu s-au gândit până acum că ne poate cuprinde mucegaiul? Primarul îi arată cu degetul pe cei de la Monumente: - N-am mai întâlnit atâta indolență, trebuie să răspundă pentru distrugerea moștenirii noastre culturale. Directorul muzeelor atacă: - Nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
La o primă răsfoire, fețele bisericești dau interviuri, o scaldă, o fi de la ploaie sau ne bate Dumnezeu? Opoziția locală acuză puterea locală, „Corupția din Iași miroase-a mucegai!”. Cum nu s-au gândit până acum că ne poate cuprinde mucegaiul? Primarul îi arată cu degetul pe cei de la Monumente: - N-am mai întâlnit atâta indolență, trebuie să răspundă pentru distrugerea moștenirii noastre culturale. Directorul muzeelor atacă: - Nu îmi voi da demisia pentru că domnul primar n-a dormit bine noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atâta indolență, trebuie să răspundă pentru distrugerea moștenirii noastre culturale. Directorul muzeelor atacă: - Nu îmi voi da demisia pentru că domnul primar n-a dormit bine noaptea trecută și s-a trezit prost dispus. Poate l-a pus doamna să curețe mucegaiul din casă, să aerisească... La rubrica socială, o anchetă despre maternități: - Copii noștri văd, când vin pe lume, mucegaiul de pe pereți, declară directorul de la Spitalul „Sfântul Ioan”. Nimeni nu ne întreabă de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
domnul primar n-a dormit bine noaptea trecută și s-a trezit prost dispus. Poate l-a pus doamna să curețe mucegaiul din casă, să aerisească... La rubrica socială, o anchetă despre maternități: - Copii noștri văd, când vin pe lume, mucegaiul de pe pereți, declară directorul de la Spitalul „Sfântul Ioan”. Nimeni nu ne întreabă de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica publicitate, firmele de tâmplărie de aluminiu își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe lume, mucegaiul de pe pereți, declară directorul de la Spitalul „Sfântul Ioan”. Nimeni nu ne întreabă de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica publicitate, firmele de tâmplărie de aluminiu își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de primărie, pe o coloană, lângă editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de fonduri, nimeni. Lucrăm ca în timpul refugiului... La mica publicitate, firmele de tâmplărie de aluminiu își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de primărie, pe o coloană, lângă editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
își laudă marfa, „Protecția crescută reduce posibilitatea de apariție a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de primărie, pe o coloană, lângă editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a mucegaiului”, un mic producător agricol anunță că vinde „miez de nucă de bună calitate, fără mucegai”. În revista de cultură subvenționată de primărie, pe o coloană, lângă editorialul cu titlul „Mucegaiul ne-arată adevărata față a culturii noastre”, poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poemul „Mucegaiuri albastre” al unei tinere voci lirice, în interior un studiu erudit despre „Flori de mucigai”. Foița studențească a publicat pe prima pagină o caricatură a Înaltului, cu coif de hârtie și-o perie în mână, încercând să curățe mucegaiul. Redactorul-șef e scuturat în Ziarul, iar conducerea Universității e chemată să dea explicații. Vrăjitoarele din spița Frusinei s-au adunat să descânte împreună, să-mprăștie răul. „E-așa întins tare peste oraș, de la Bucium și până la Mitropolie, stă răul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Japonia, ard pădurile în Australia, satele noastre sunt înecate de apă! În lume există numai războaie și foamete, boli și suferințe! Sunt bombardamente în Afganistan, sunt experimente diavolești ce-aruncă în aer atoli și fac breșe în bariera de corali! Mucegaiul acesta e semnul pieirii noastre ca neam! Scrie și-n cartea lui Nostradamus! Eu am descifrat ce scrie, știu adevărul lui! Dumnezeu ne trimite semnele și noi ne bălăcim în necurățenie și minciună! Oameni buni - și-așază meșa care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
eu o să-ți pregătesc adeziunea! Dinspre Fundație coboară trei mașini cu steaguri scoase pe geam, „Votați... Votați... Votați...” se aude din megafoane. - Ștefane! Salut! aleargă după mine Alexandru de la televiziunea locală. Dac-ai ști ce zăpăceală e la Primărie cu mucegaiul ăsta... O nebunie-ntreagă! S-au certat între ei, se va lăsa cu demisii și concedieri, a fost ieri la doisprezece conferință de presă, primarul a făcut scandal, e o problemă gravă, dar să se mai termine odată cu obscurantismul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la firmă, înainte de a pleca în misiune, în cabinetul directorului general, unde fusese de față și emisarul lui Mihai Mihail, i se atrăsese atenția, între celelalte reguli ce trebuia neapărat să le respecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prima dintre slugi. Știa ce urmează. Era la mintea cocoșului. Nu mai era decît un pas de făcut ca să li se deștepte în creierașul lor plin de rotițe și șaibe gîndul că trebuie făcut ceva ca să iasă din nenorocire, din mucegaiul, din balta stătută în care au fost împinși ușurel-ușurel, să iasă și să se așeze în fruntea mesei, acolo unde le este locul, prin firea lucrurilor. Trebuiau doar să se privească unii pe alții și să priceapă că sînt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Stoicescu, în simplitatea și șiretenia ei, dacă nu o taxai drept o naivitate, putea deveni o amenințare serioasă la ordinea și liniștea de stat. Era de fapt un referendum mascat, lăsat să apară, să se dezvolte, să se întindă ca mucegaiul pe un perete umezit. Pentru Radul Popianu nu era greu de înțeles care era planul celor doi ofițeri, acum chiar că nu mai erau doi bătrînei scoși la pensie, inofensivi, nu era greu de priceput ce voiau dumnealor. Era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
anume, un volum de versuri sau un roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
își ține reportofonul pentru a-i prinde fiecare cuvânt. Câte-o tuse ici, câte-o tuse colo. O crampă ici. Un reproș indignat colo. Toată lumea se plânge de câte ceva. Domnișoara Hapciu spune că aerul e îmbibat cu spori toxici de mucegai. Ici câte-un frecuș. Colo o tuse. Nimeni nu s-a apucat de lucru. Nimeni nu scrie nimic. Țârul de Sfânt Fără-Mațe e mereu cu fața ridicată-n sus, cu gura deschisă ca a unui pui de pasăre, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buclele. Înțelegea. Înțelegea. Apoi a spus: — Cheia? Și domnul Whittier i-a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai. Fiecare pată umedă ca o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând o lingură plină cu bucăți de pui Marsala, domnul Whittier spune: — Până când nu vei reuși să ignori circumstanțele în care te afli și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu unele excepții: Lady Zdreanță, cu soțul ei mort pe deget. Miss America, al cărei fătus crește tot mai mare și mai mare, celulă cu celulă, ca un bulgăre de zăpadă în pântece. Și domnișoara Hapciu cu alergia ei la mucegai. Restul voiam mai mult. Mai multă suferință, mai multe chinuri pe care se le dezgropăm apoi la talk-showurile televiziunii naționale. La emisiunile alea de care vorbea Miss America. Chiar dacă nu ne-a venit nici o idee grozavă, nu ne-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Cu sensul vieții. Cu o teorie unificată a câmpurilor. Cu marele motiv pentru care se întâmplă ce se întâmplă. Eram cu toții în galeria celor O mie și una de nopți, așezați turcește pe perne și pernuțe de mătase pătate de mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toate cutiile pe care scria „Desert” și a găurit fiecare pungă folosind cuțitul Bucătarului Asasin. Doar așa, să grăbească suferința. Să ne împingă mai repede către iluminare. O singură gaură și azotul ieșea. Intrau aerul și bacteriile. Toți sporii de mucegai din aerul cald și umed care o ucideau pe domnișoara Hapciu, se hrăneau și se înmulțeau acum în fiecare nișă argintie plină cu porc dulce-acrișor, cu halibut pané, cu salată de paste. Înainte să se strecoare în hol ca să distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
are nevoie de somn. Și se furișează în pivniță să saboteze centrala termică. N-ar avea cum să ghicească, dar Ducele Vandalilor i-a luat-o înainte. Așa că rămânem noi, restul, așezați pe perne de mătase și pernuțe pătate de mucegai, sub cupola celor O mie și una de nopți. Cu punga argintie și goală de Tetrazzini pe covor. Cu pilaștrii sculptați cu elefanți. În minte, consemnăm cu toții replica Din întâmplare, știu multe despre măruntaie... Și nu se mai întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hands-free pe lângă morcovul invizibil, ceara de lumânare, piscina. E mai degrabă nevoie sexuală decât subiect romantic. Ceva mai bine, zice domnișoara Hapciu. Zice: — Dar știi ce și-a făcut la nas, nu? Săraca dră Hapciu, tușea mereu din cauza sporilor de mucegai pe care eram nevoiți să-i respirăm, dar chinul ei era nimic pe lângă suferința Mamei Natură, care împrumutase un cuțit de tranșat ca să-și secționeze fiecare nară, până la rădăcina nasului, și acum clopoțeii ei clincheteau și cruste descuamate zburau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]