231 matches
-
Să le dai lor pămîntul pe care, țandură cu țandură, l-ai agonisit”. Fierbea numai la gîndul că moștenitorul cinstei lui de țăran, propriul său fecior, venise asupra sa cu vorbe de această teapă. Faptul îl depășea. Amețise. Bătute pe muche, la Neculai Bicleanu echipa a stat trei ceasuri din lumina iernii. Bătrînul alterna muțenia cu un clătinat din cap după care rînjea cu dinții albi. Nu poftise pe nimeni să șadă, dar nici nu dăduse pe nimeni afară. Era ceva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aia, arătându-și iar strungăreața. Stai, fată, puțin! o țipă Viner. Zi-i ce vrei! Păi vino-aicea, că nu pot să urlu! Hai, zi-i! Țigăncușa se-apropie fără chef de masa noastră, până ajunge să dea cu pântecul de muchea de tablă. Da’ să știi că nu-ți mai dau băutură! Nu băutură, da’ un pic de apă de la tine din pizdă-mi dai? Ce-i aia? întreabă fata râzând sonor și face pași înapoi spre ieșire. Vezi că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Și brusc, într-o încordare și-un țipăt ca de sfâșiere, am străpuns cu capul fereastra bolții și m-am trezit deodată afară; înaintam pe o crustă de gheață în care se reflectau stelele, pe suprafața unei oglinzi infinite, pe muchea de sticlă a lumii. Gerul vâjâia pe lângă mine și se învîrtea apoi înspre stele, până prinseră și ele pojghițe și ace de gheață. Dar singurătatea era mai pătrunzătoare ca frigul. Din cețurile ei se desprinse o siluetă care veni către
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei și, probabil, cu zahăr în loc de fixativ. Am aflat că Garoafa "e cu mă-sa cu căruțu la sticli goali" și că se întoarce abia diseară. După ce ne-am gândit un pic, ne-am hotărât să amânăm
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arate ceva. Rămase acolo, lipit de stâncă, ascultînd-o, încercînd la răstimpuri s-o liniștească și s-o încurajeze prin câteva expresii familiare în sanskrită, până ce sosi ambulanța și camioneta cu polițiști. Au reușit să miște stânca săpând o pantă sub muchea dinspre șosea. După un ceas, fata izbuti să iasă cu ajutorul unei scări de frânghie. Dând cu ochii de polițiști și văzând camioneta, începu să strige speriată, și-i apucă mâna, trăgîndu-se foarte aproape de el. - A avut un șoc, explică încurcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu așteptă răspunsul. Porni repede pe una din poteci, privind drept înainte, repetând benedicțiunile ei favorite, pe care le rostise de atâtea ori în clinică. După vreo douăzeci de minute de urcuș, începu să alerge, gâfâind. Arăta cu brațul întins muchea unei stânci, rezemată leneș de peretele muntelui. - Asta e! strigă. Apoi, lipindu-și amândouă brațele de piatră, începu să se cațere cu o nebănuită agilitate. Când ajunse sus, smulse cu putere un arbust pipernicit, curăță locul de mușchi și crengi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sprijine de aripa udă, alunecoasă, a automobilului. Ploaia îi răcori fața înfierbântată. Văzu, imediat dedesubt, suprafața întunecată a canalului, spartă de cerculețe tremurătoare, ca niște monede cenușii. Zări, în spate, arcada elipsoidaiă a podețului de fier. Mașina cu roțile aproape de muchea cheiului, se mișca încet sub forța inerției. Probabil că în momentul în care făcuse virajul frânase instinctiv. Scoase un vaiet puternic de furie și disperare. De ce nu se prăbușise mașina în apă, așa cum dorise el? De ce trebuia să ia toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ale canalului, ciupite de stropii de ploaie, se scurgeau alene peste capotă, însușindu-și-o, de parc-ar fi fost o stâncă sau un ghemotoc de alge. Totul părea calm. George nu nutrise niciodată ideea de a conduce mașina peste muchea canalului, deși visase adeseori la o moarte prin înecare, a lui sau a altcuiva. Îl urmăreau asemenea fantezii, sau poate că era un vis, de a îneca pe cineva, de pildă pe Stella, și de a îngropa apoi cadavrul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
robinete, la o temperatură controlată de patruzeci și două de centigrade. Bazinul putea fi umplut prin răsucirea unui mâner de metal care închidea dopul ori-ficiului de la bază. După care apa se ridica până la înălțimea unei supape de evacuare, aflată aproape de muchea căzii. Când scoteai dopul, apa se menținea la un nivel uniform de vreo treizeci și cinci de centimetri, gâlgâind și împroșcând sub violența jeturilor robinetelor. Cu o noapte în urmă, John Robert visase că era urmărit de o droaie de purcei guițători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru asta? „Nu plâng pentru asta, se gândi Gabriel, deși pentru asta plâng. De ce sunt întotdeauna cu lacrimile pregătite în ochi? Doar știu că-l agasează îngrozitor pe Brian. Oare și viețile altor oameni sunt ca a mea, întotdeauna pe muchea a ceva infinit de impresionant, de mișcător, de semnificativ și, oarecum, profund!“ Adam fusese foarte necăjit în această dimineață pentru că Gabriel îi stricase „ursul“. „Ursul“ era o pată pe peretele din bucătărie, care sugera o formă de urs și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l mâncați? Poate. Sau poate o să-l ținem. N-o să puteți ține peștele ăsta într-un acvariu de casă. De ce nu? N-ați vrea să-l aruncați înapoi în mare? O să-l prindem și o să-i dăm drumul aici, peste muchea stâncii, drept în apa adâncă, și apoi o să-l privim cum înoată. Ar fi o faptă bună. Nici prin cap nu-mi trece să-i dau drumul, spuse băiatul mai mare, râzând. E peștele meu. Erau băieți de vreo cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
băieții să nu-i vatăme peștelui aripioarele sau să nu-l scape pe bolovanii ascuțiți. În cele din urmă, unul dintre băieți izbuti să prindă în mâini peștele aunecos, care se zbătea, și să-l azvârle (Gabriel închise ochii), peste muchea dințată a stâncii, drept în apa adâncă. Gabriel îl văzu pătrunzând în apă și înotând și simți că o grea povară i se luase de pe inimă. Băeții râseră și o întrebară: Dacă mai prindem unul, îl cumpărați? Gabriel se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se căzni să se strecoare pe lângă patul care-i bara calea. Își dădu seama pe loc că ratase totul. John Robert nu căzuse cu capul în apă, așa cum calculase el. Zăcea în cumpănă, imens ca o balenă, chiar pe muchea bazinului. George își spuse: „Și-a pierdut cunoștința, probabil că s-a lovit în cădere, nu se poate scula de jos“. Gemând, se repezi spre namila culcată pe dalele de piatră și, cu piciorul, îl împinse pe filozof în bazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
60, e clar că la 65 abia vor avea 5 anișori ? Copleșitor de exact. Și de la 5 până la 67, cât e speranța de viață la bărbatul indigen romano traco-dac... Româno-traco-dac ! Tot un drac. Ei bine, mai sunt 52 ? 52 pe muche. Păi 52 și cu 60 nu fac 112 ? 112. Și cu o inflație anuală de 47 la sută ori 52 cu 60 plus taxa pe valoare adăugată de 19 la sută și încă 45 la sută ca procent pe viață
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în unsoare și le plimbă pe brațul păros și bobotit. Femeia sta pasivă . . . apoi deodată îl mușcă pe gură . . . . . . Lică, cu mâinile subțiri și tari o apucă până ce brațele slabe și falangele îi pârâiră pe oase . . . Mușca, lupoaica! Apoi simți muchea mesei de lemn că-i taie șalele ... o împinse de perete . . . Ada auzi hârșâitul bluzei de zidul văros, și tencuiala, glodind-o, intra prin haine și carne cu fiecare bobită de grunz . . . ,,Țigancă" . . . gândi Lică . . . "Țigancă", mestecă iar în gura
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în văi de codri, fruntea-n ceruri i se sue. Și prin arcurile - nguste făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aluatul tot cu împrumutare. 30A trecut baba cu colacii! 31A fugit cu coada-ntre picioare. 32Aflat-au Filip pe Naftanail. 33A dat ș-a luat. 34Așa se înșală copiii. 35Aș spune un vis, dar nu pot de râs. 36Așteaptă ca porcul muchea toporului. 37Așteaptă murgo să paști prundul. 38Așteaptă turburarea apei. 39Ea își cântă, ea-și descântă. 40I-a legat beșica de coadă. 41I-a luat apa de la moară. 42Ia-l de pe mine că-l omor. 43Iapa mea, moșia mea. 44Ia puiul și cacă-te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
butaforie al lumii „de fetișuri” în criză. Apocalipsa umanului este însă una veselă, carnavalescă: „...întreaga priveliște ar fi de carnaval. Suferința rostogolită în cascade de rîs. Veselia isbucnită în suspine și întreg rostul firei întors. O lume croită pe-o muche de gîndire. Sinteza rece a acțiunilor omenești laolaltă, pe cari nu le poți confrunta cu fiecare fără să simți o revoltă dureroasă și-o teamă ciudată de nebunie. Ciudat lucru această extrem de complexă glandă fantastică ce-i creierul înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nopții găsește făpturi adormite-n picioare. Duhul mușchiului umed umblă prin văgăuni. Din răsărit vin fluturi cât buhele să-și caute în focuri cenușa. La rădăcinile brazilor, lângă blestemul cucutelor ciobanul pune pământ peste mieii uciși de puterile codrului. Peste muche trecând fetele stînilor - își freacă de lună umerii goi, aventura lor se pătrunde suprafirească de pulberea luminos stârnită din disc ca un roi. Cai galbeni și-adună sarea vieții din ierburi. Mocnind subt copaci Dumnezeu se face mai mic să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă dezleagă. Văd anii crescând și pașii lungind peste toate văile, muchile, iernile, verile, peste toate clopotele și toate tăcerile. Podișul m-alungă, șesul mă cere, tot altul. Singură vatra nu mi-e-ngăduită, și cum aș slăvi scînteia-mpămîntenită, cenușa și pravila, fumul - înaltul! Stau acu iarăși cu fața spre țară. Întoarcerea va să
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și niște pantofi șic de gimnastică. Câteva zile și‑a târât picioarele pe ruta aleasă, pe urmă a renunțat. Forma fizică nu figura printre predilecțiile lui. Își trata corpul ca pe un vehicul - o motocicletă care gonea În viteză pe muchea Marelui Canyon. - Lloyd George nu‑i o surpriză pentru mine, a adăugat Ravelstein. Un pezevenghi cârcotaș. În anii ’30 l‑a vizitat pe Hitler și s‑a Întors cu o impresie foarte bună despre el. Vedea În Hitler visul liderilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mai stăteai să te gândești. Și tată de-ți era, dacă ți se spunea că-i dușman trebuia să nu-ți tremure mâna când trăgeai în el! Noi, continua Goncea, am făcut etapa istorică toată. Cincizeci de ani bătuți pe muche! Ce romantism și idealism mai mare vrei?! Iar acum, dacă a fost să încheiem etapa istorică și s-o predăm, că așa-i la dialectică, nu tot noi trebuie să avem grijă cui și cum o predăm?!“ Convingerea lui adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cum se îndepărta urcând o coastă de deal, înaintând printr-o iarbă înaltă până la brâu și, printr-o mulțime de arbori pitici... Si, a continuat s-o urmărească cu privirea, până când a ajuns pe culme sus, și a dispărut dincolo de muchea dealului. Iorgu, ca înțepenit, sta tot acolo pe trotuar, în fața Fundației, în forfota aceea neagră din jur, cu ochii în lacrimi. S-a trezit din vis plângând încet și gemând:Fata... Vasilica, Fata mea!... In vacantă la Zahorna ... A venit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu mine? Du-te la alții mai pricopsiți! - Gura! Să n-aud un cuvînt! Haide, scoate mardeii, fără gălăgie! A așternut cațaonul paralele pe masă. -La scotocit ăl bătrân și prin buzunare. A mai găsit. I-a arătat și el muchea cuțitului: - Îl vezi? Dacă se-aude vreo vorbuliță după ce plecăm, s-a zis cu tine! Bâțâia negustorul de frica morții. N-a crâcnit. Au ieșit, i-au luat la rând. Au băgat pungașii spaima-n simigii, să-i învețe minte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care se pietruiesc fântânele și orice tencuială căzuse de pe ele, încît părea o bucată din ruina unei cetățui. Obloanele erau mult mai largi decât ferestrele cele înguste, și la un cerdac ținut în aer de stâlpi de zid în patru muchi duceau dint-o lature niște scări nalte, care ajungeau la jumătatea întregei înălțimi a casei. Nici un copaci, nici un acaret pe lângă casă; ograda cea mare cu iarba ei uscată se-ntindea gălbuie în lună și numai o fântână își mișca gemând cumpăna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]