152 matches
-
m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
se poate oare îndoi de sexismul lui T.A., care transformă cartoful, masculinul cartof, într-un fel de rege barbar, subpământean, dominând cârtița oarbă, coropijnița necăjită și râmele multe, dar ușor de divizat și stăpânit? Nu întâmplător, autorul Florilor de mucigai utilizează o imagine (,umflându-li-se țâțele") care, sub termenul vulgar, neaoșist, indică un machism deviat. Nu e suficient un cartof omnipotent, el mai trebuie - iată - să preia și atributele feminității... În următoarele versuri din Har (,Auzi?/ Cartofii sunt lehuzi
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
functioneaza decît atunci cînd operele sînt recente. Ceea ce i se reproșa lui Arghezi în prima parte a secolului, i se trece cu vederea în cea de a doua. Astăzi nimănui nu-i mai dă prin cap că autorul Florilor de mucigai n-ar merită statutul de poet de manual, ca lectură în clasa a Radei și celorlalte poezii din volum ar fi jenantă. În al doilea rînd, pudoarea cu pricina nu este una pur morală: ea își asociază elemente ideologice inconștiente
Falsa pudoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17493_a_18818]
-
Dacă nu neapărat noi, criticii literari, "condamnați" la obiectivitate, în mod sigur creatorii, poeții, care fac din încălcarea tuturor regulilor miza și spectacolul literaturii. Îi sugerez lui Ion Mircea, pentru aprofundarea subiectului, să înceapă un nou ocol cu Flori de mucigai al lui Arghezi și Poemul invectivă de Geo Bogza. Îl asigur că va descoperi, acolo, altceva decât "mizerabilism" și "pornografie".
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Simona Vasilache Am mai scris, fără îndoială, despre Flori de mucigai. Scriu, acum, nu despre o carte, ci despre un exemplar, oferit de domnul Dimisianu, cu un prilej anume, acestei rubrici. I-am cercetat mai cu băgare de seamă legătura și jocul discret de culori, cu inițiale verzi presărate ici-colo, la
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
concentrate pe care le lasă o otravă. Pe-o cale care începe cu râvnă disperată (celebrul „le-am scris cu unghia pe tencuială”) și sfârșește cu moarte („azi noapte, soră,/ N’a mai bătut nici o oră”). Și totuși, Flori de mucigai a apărut în colecția „Biblioteca portativă” a Editurii „Cultura Națională”. Așadar, o carte de noptieră, o carte de ținut aproape. Fiindcă, printre rândurile ei, în tot răul e și-un bine, dar și-n orice binefacere o tâlhărie. De pildă
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
Și când vrei/ Sufletul să i-l iei/ Cuiva/ De undeva,/ Și să-l dai la Dracul,/ Întinzi tot zodiacul.// Asta te ține mult, vezi bine!/ Un smaragd și două rubine.” Comerțul cu suflete e ocupația lumii din Flori de mucigai și, deopotrivă, miza artei poetice pe care o susține. Ceea ce reeducarea prin întemnițare vrea, dar nu reușește - să salveze, să spele -, face, fără să-și propună, poezia. Și fără să-și trădeze, în definitiv, înzestrarea ei caracteristică: organul pentru miracol
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
limpezi, fie și o singură picătură, se aleg de cele întunecate e grija, aproape părintească, de duhovnic al închisorii, a lui Arghezi. Când frumusețea nu se arată, o provoacă, o compune la montaj. Așa apar, pe peretele gol, florile de mucigai. Crescute din disponibilitate pentru miracol și din nimic. Frumusețea le este atribuită atât de subtil, încât pare a lor și, mai mult, pare să sară-n ochi. Până la urmă, de oricare ar fi, florile rămân flori. Și nu avem decât
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
Păun, care era un tip destul de retras și de taciturn, stătea acolo, la o masă într-una din încăperi - noi, în sala astălaltă, le-am lipit de tablouri". Se vede și de aci că suprarealismul e contagios! Autorul Florilor de mucigai apare în ipostaza, cunoscută și de subsemnatul, care l-a vizitat în 1954, de om slobod la gură. Luat de Tonegaru, prin '47-'48, într-o vizită la Mărțișor, Alexandru Lungu asistă la scene caracteristice: , Tocmai se publicase o carte
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
abundența mărturiilor despre Gulag și la amploarea traumei aferente, literatura de închisoare preexistentă comunismului e firavă sub toate aspectele. Singurele ei capodopere autohtone sunt scrierile lui Arghezi, Poarta neagră (care dă, metonimic, titlul cărții lui Mircea Anghelescu) și Flori de mucigai. Se adaugă, la rigoare, cîteva testimonii valoroase și cu virtuți literare în cazurile unor N. D. Cocea, Geo Bogza sau Zaharia Stancu, mai puțin scrierile picarescului, dar superficialului Mircea Damian, fără a uita importanța documentară a consemnărilor lui Slavici sau
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
politic. Ar mai fi putut intra în vizor și scrierile „evazioniste” compuse în închisori, cum ar fi romanul Nuntă în cer scris de Mircea Eliade în lagărul de la Miercurea Ciuc. Revelatoare, insolite sub raport interpretativ, rămîn apropierile făcute între Flori de mucigai și dostoievskienele Amintiri din casa morților, a căror primă ediție românească din 1912 a fost prefațată de Arghezi și, probabil, tradusă de el din franceză. Altminteri, căutînd uneori cu lupa elemente la temă din scrierile literare ale reformatorilor pașoptiști (Bolliac
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
Vasilache Îmi caut leacul/ Si la Dumnezeu și la Dracul,/ Degeaba./ Văzduhul mă ustură ca leușteanul și ceapa." (Streche). ' Mărturii dintr-o lume apucată de boli rele, pe care încearcă să le mântuie prin caznele închisorii, sunt Flori-le de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit, din 1931, de la Cultura Națională. Un drum scurt, în vreo douăzeci și cinci de poezii, de la supliciul care rodește la plăcerea care omoară. Chinul, greutatea (poezia dintâi, Flori de mucigai, îi
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
de mucigai, o plachetă cu slove verzi pe coperta de un alb îmbătrânit, din 1931, de la Cultura Națională. Un drum scurt, în vreo douăzeci și cinci de poezii, de la supliciul care rodește la plăcerea care omoară. Chinul, greutatea (poezia dintâi, Flori de mucigai, îi este dedicată lui Rosetti, editorul, benedictinul) stau prefață unor portrete de oameni care au vrut să trăiască ușor. Se întâlnesc, în această cronică a frumuseților hârșite în moara lumii, îndurându-și regretele departe de ea, două feluri de ușurătate
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
lumină,/ A satului unde-i născut,/ A câmpului unde iezii-a păscut,/ A încremenit acolo străină." (Ion Ion). Priveliștea păduchilor morți, paraziții parazitului, rupți de sursa câștigului ușor, spulberă tandrețea unei păreri de rău. De altfel, e, în Flori de mucigai, o rețetă, a iertării luate înapoi. Amintirea păcatului e pururea de față, iar frumusețea e una de Cenușăreasă, risipită de bătaia miezului de noapte. Transfigurarea din Cântec mut, când „în odaia cu mucegai/ A mirosit toată noaptea a rai" nu
Versuri de leac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6531_a_7856]
-
mai înainte de a menționa și alte două erori ale d-sale. Una privește titlul poeziei Logodnă (din ediția apărută în 1959), devenit prin voința lui Tudor Arghezi, în Scrieri și în Versuri (1966), Dragoste, iar alta dedicația din Flori de mucigai: "Domnului Al. Rosetti", pe care nu am eliminat-o eu, cum pare să creadă strâmb d-na Domnica Theodorescu, ci însuși Tudor Arghezi. La remarca mea că "profesorul" se va supăra, a replicat prompt: "Dar ce! Și-a făcut cavou
Ridicola obstinație by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12377_a_13702]
-
experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și "mașinăria versificației" (p. 528). Are oroare de simbolizare. Ne întrebăm de ce
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
Simona Vasilache În 1931, anul Flori-lorde mucigai, vara, Arghezi îi trimite, de la Văcărești (de la Mărțișor, de fapt, moșia pe care o luase prin ’30 peste drum de mănăstire), o scrisoare lui Alexandru Rosetti. Nu este, cum alăturarea celor două nume ar arăta-o, o scrisoare despre literatură
Poet și editor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4309_a_5634]
-
o sursă universală: "Războiul este părintele tuturor, regele tuturor; datorită lui unii apar zei, alții oameni, pe unii îi face sclavi, pe alții liberi". Și la ce ilustrare mai grăitoare a violenței am putea recurge decît la lumea Florilor de mucigai? O categorie damnată care pare izgonită din corpul omenirii, alcătuită din succesorii nemîntuiți ai lui Cain: "Cîțiva au ucis./ Cîțiva ispășesc ori un furt, ori un vis". Dacă în societățile primitive violența putea fi curmată, conform cutumei, prin sacrificarea victimei
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
căror privire, în acest punct, este fără îndoială mai obiectivă decît a noastră". Așa încît, în pofida aspectului său de eficiență, sistemul judiciar e și unul opresiv. în chip similar îl percepe și Arghezi, ceea ce ne îngăduie a considera Florile de mucigai drept o sumă de "texte de persecuție" care conțin întrebarea în ce măsură îi putem judeca și sancționa pe semenii noștri. Al doilea brand arghezian asupra căruia poposește Lazăr Popescu este cel al dublurii. S-a remarcat frecvent oscilația umorii poetului între
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
ca el, - la redactarea putrefacției poeziei, pamfletul odios antiarghezian, apărut sub semnătura dinastiei A. Toma, tot în organul „Scânteii“ la care acum se uita ca la o zdreanță. Autorul periferic al Cânticilor țigănești poate că pizmuia în secret Florile de mucigai ale poetului din Mărțișor, tot periferice și ele, însă cu totul altfel. O generație întreagă șubrezită de presiunea teribilă a stalinismului, cu toate derivațiile lui intervenite, mai bine sau mai prost mascate. Nu-i vorba aici atât de suferința fizică
6 ianuarie 1971 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13007_a_14332]
-
savanții reputați ai meseriei și mă apropiam de iarnă cu mașina de apă caldă hodorogita. În sudura e ca și în literatură. Mării cîrpaci cu firma, de cum le dai o treabă pe mîna o strică". Mai mult, autorul Florilor de mucigai jubilează la gîndul unei deșchideri a meșteșugului stăpîn pe șine către asceza, iubire mistica, har. Muncă nu e doar o cale a creației mîinilor omenești, ci și una a transcendentei. Ex-monahul o slăvește în consecință: "Sudura cere, ca toate meșteșugurile
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
se cantonează definitiv în lumea morală a burgheziei", că scrie "pentru burghezie" și "pe gustul burgheziei". De aceea l-a idolatrizat "critica burgheză". Repetarea cuvântului-cheie îi aparține. Mereu falsificator de cea mai joasă speță, ajungând să comenteze vol. Flori de mucigai, Sorin Toma descoperă acolo o "poezie a deznădejdii și a morții", autorul participând la un genocid (?!), întrucât Arghezi "vede seceta prin prisma mentalității și aspirațiilor claselor dușmane poporului". în consecință, continuă criticul: Nu putem caracteriza poezia lui Arghezi despre secetă
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
secetă decât drept un steag mortuar înălțat deasupra satelor noastre, iar pe purtătorul lui, drept un poet care milita pentru înfrângerea poporului nostru prin frică." Mai rămânea ca Sorin Toma să sesizeze tribunalul și organele de anchetă! Poetul Florilor de mucigai se dovedește nu numai un odios criminal (participant la genocid!), dar și un pornograf. Poezii ca Rada, Tinca sunt, după criticul de la Scânteia, "afrodiziace". "Mai mult chiar. Clienților vestitelor bordeluri pariziene (...) Arghezi le servește cocktailuri de macabru-libido". Opera lui "întrupând
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
de modernism, forjat în jurul lor, nu se susține. Abia al doilea val suprarealist aduce modernitatea în spațiul poetic românesc. Autorii dinainte ar fi, cu toții, premoderni... Mi-e greu să cred, totuși, că Eugen Negrici a putut vedea în Flori de mucigai ori în Joc secund o poezie "umană, personală, tandră, cuminte, sentimentală". Mai degrabă el închide ochii asupra marilor și micilor exemple, pentru a nu știrbi cumva teza iluzionării continue și în proporție de masă. Are numai pe jumătate dreptate. Modernismul
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
forță criticii și publicului mai larg, încă din perioada interbelică. El s-a înscris într-o durată lungă a creației și aproape fiecare volum publicat constituie un nou și diferit episod din aventura imaginarului poetic. Cuvinte potrivite și Flori de mucigai, Cărticică de seară și Hore sunt tot atâtea lumi artistice, bine potrivite în lumina proprie de către un poet fecund și complex. Al doilea motiv pentru care vorbim despre Arghezi ca despre un fenomen se leagă de formidabila lui complexitate lirică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]