206 matches
-
mine Marcel, vărul meu, care se apuca s-o lege pe Zizi la ochi sau să-i înnoade mâinile de cârpă la spate. Se ferea râzând de palmele mele și, când nu mă așteptam, mă apuca de codițe. Era un mucos sâcâitor, dar foarte drăguț, dolofan, cu ochi cafenii. Uneori, când îl apuca dragostea pentru mine, fugea repede în camera lui și venea cu o cutiuță de Cavit 9. Mă servea cu o tabletă galbenă și parfumată, de consistența cerii. Puteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
treabă În Cernăuți, era o capitală de provincie, oraș emancipat, cu universitate și spitale... Au ajuns și În Storojineț... Îmi amintesc că o dată a intrat un tanc la noi pe uliță... noi rîdeam, dă-ți seama, ce știam noi, niște mucoși, rîdeam că răsturnau ăia gardurile... Soldații? Veneau așa, pe rînd, unii intrau prin gospodării și Își luau ei, alții cereau... Nu arătau toți ca niște soldați, erau ca vai de capul lor, n-aveau uniforme, jigăriți... mă rog, o dată, a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
colț. Totuși ușa se deschise și un bărbat neras, întrerupând pentru o clipă sporovăiala cu cineva dinăuntru, scuipă vârtos drept în zăpada călcată în picioare din mijlocul trotuarului. Că doar nu era s-aștepte până ce-i dispar din cale doi mucoși de doișpe ani, abia intrați la gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe brațul stâng. Așa era regula. Scris galben pe fond bleumarin. Doamna directoare Bruda ieși din curtea Școlii de Fete, pe poarta dinspre Primărie, unde era anexa cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
D. Gusti în Nae Ionescu, dă-i cu Giurescu în Iorga, cu Sebastian în Eliade, cu Motru și Stăniloae în Blaga. Cât despre generația ’27, de energiile căreia s-a temut întreg spectrul politic, ea a fost când persiflată („puțoism“, „mucoși“, trăiriști gidiano-papinieni), când diabolizată („năism“, extremism, legionarism), oricum, numai cât mai iute țintuită-n formule otrăvite. Or, evantaiul generației ’27 a fost mult mai generos răsfirat, fie și doar rămas în latențe, sau în eșecuri, decât le-ar conveni marxizanților
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
primit în verandă, așezat într-un fotoliu de răchită. După ce mi-a verificat nivelul cunoștințelor, a părut mulțumit, i-a spus tatei că eram inteligent, dar i-a atras atenția că prea îmi vâram nasul în cărți nepotrivite pentru un "mucos" ca mine. "Cavalerii nopții" îmi trebuiau mie? Sau "Aventurile lui Alexandru Macedon"? Tata a înghițit în sec. El adusese în casă romanul în fascicole "Cavalerii nopții". Și tot el îmi deschisese apetitul pentru cuceririle lui Alexandru "Machedon". Socotind "prostii" lecturile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de teracotă de cum se răcea vremea. "Unchiul George" nu mă controla ce făceam. În trei ani, a intrat de două ori în camera mea; o dată ca să mă ia la rost, deoarece găsise în cutia poștală o scrisoare parfumată adresată unui "mucos" (acesta eram eu), altădată ca să mă sfătuiască să țin un jurnal de lectură, prilej cu care mi-a vorbit despre "Eroii" lui Carlyle. Încât, după ce închideam ușa în urma mea, puteam să fac orice pofteam, să-mi folosesc serile și nopțile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aplecarea peste grilaj. Atunci, sânii se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce doamna blondă dispărea, mă întorceam la lumea din cărți. 20. Câți ani au trecut de-atunci? Eram (avea dreptate "unchiul George") un "mucos" în care se trezeau simțurile, încă tulburi, pe un fond romantic desuet. Pe atunci, poate și din pricina războiului, lumea se schimba într-un ritm mai lent. Nu exista ― sau nu se vedea din cauza istoriei -nebunia febrilă a progresului care, azi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
capătul rîndului surorile Cheia și Susana, Susana urîndu-l pe Martin: „Așa ceva nu permit, stai la locul tău!“ Martin Încerca să-i facă o primire nefavorabilă scamatorului, punîndu-i pe copiii din primele rînduri să strige: „E un șiretlic! E un șiretlic!“ Mucosul ăsta neobrăzat. Scamatorul Pollini, care apăruse și la televiziune, intră nespus de plin de el pe ușa laterală a marelui hol și se apropie În fugă. Era Încîntat că fusese invitat la castel; Înaintă repede spre doamna Susana și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el; ar fi vrut să găsească o soluție mai bună decît asta, mai ales pentru ca Julius să nu sufere. Dar el, mestecînd zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu grădinarul, ba cu bucătăreasa, numai cu cei de rangul lui social nu. Susan Îi dădea dreptate, așa-i, darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
adevăr Îngrijorat și s-a Întors spre Juan Lucas, don’t laugh, darling, Martinto era prietenul lui... — Martinto e prietenul tău, nu-i așa, darling? Îi era foarte greu să țină minte toate numele astea... „Nu-i prost de loc mucosul ăsta“, se gîndea Juan Lucas ascultînd povestea, la urma urmei și Martinto Îi retezase pînă atunci urechea dreaptă de nouăsprezece ori și el nu reușise decît să-l Împungă În burtă de unsprezece. Figura cu nisipul o Învățase de la Cornell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ci-o mai adora. CÎnta din ce În ce mai ușor, cu tot mai multă simțire. Măicuța cu pistrui l-a pregătit foarte bine și el a exersat neobosit, spre disperarea lui Juan Lucas, care se plîngea de vacarmul pe care-l stîrnea mucosul cu muzica lui, pînă cînd Într-o bună zi Susan Îl sărută și-l duse Încetișor În salonul cu pian. „Privește-l“, Îi spuse. Era cu spatele la ei, ce-i drept cam urechiat, dar nespus de drăguț; depărtase atît de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi a apărut unul: Julius s-a apropiat să-l Întrebe cît e ceasul și să-i spună lui Bobby că peste puțin timp avea să vină mămica și-o să-i cheme să meargă acasă și atunci, fiindcă era un mucos, un crocodil, a primit o palmă zdravănă de la un Tarzan pe care-l făcuse de rușine. Pe Înserat se Întorceau jucătorii de golf. Unii dintre ei făceau un duș și cîteodată chiar o baie În bazin. Pe urmă intrau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drum. Dar ajungea Întotdeauna la destinație și-i ajuta pe oamenii săraci Împărțind catehisme și haine purtate, mîncare și medicamente, Îndeosebi celor de la hipodrom. Totul Începuse În ziua cînd Julius primise prima Împărtășanie, de aceea Juan Lucas dădea vina pe mucosul ăsta care o vîrÎse pe maică-sa Într-o asemenea nerozie. Se Înșela. Susan cutreiera parohia din proprie inițiativă și luase totul foarte În serios, pătrunsă de iubire creștinească. Învățase chiar să facă injecții intramusculare și nu-i era scîrbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
săptămîna viitoare. Seara Îi povesti totul lui Juan Lucas. Julius sări În sus de bucurie și spuse că el avea s-o Însoțească sîmbăta după-amiază, dar jucătorul de golf Îi tăie avîntul trimițîndu-l să se spele și să se culce, mucosul ăsta care stîrnea atîtea buclucuri. Pe urmă Îi spuse lui Susan să ia lucrurile mai ușurel, o să mai stea de vorbă despre asta, ce-ar fi să ieșim puțin? O rugă să se Îmbrace elegant și o duse să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pot, fiindcă o să-mi lipsească buna dispoziție... — Ți-e greu să suporți, dragul meu? Ce te costă pe tine că eu fac asemenea fapte bune la hipodrom? — Susan! Draga mea! Ieri erau ușile vechi, pe urmă mersul la utrenie cu mucosul ăsta! Iar acum descoperi că există săraci la hipodrom: ești de-a dreptul ne-mai-po-me-ni-tă! Noroc! Continuă, continuă... — Noroc, domnule, continuați, doamnă... — Nu te uita la mine, Susan... continuă... nu te uita așa la mine... — Bineînțeles că din pricina promiscuității În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
părinte“ ca toată lumea. Lui Juan Lucas Îi trecu prin minte ca data viitoare, cînd va mai da ochii cu un preot și Julius va fi de față să-i spună tot „domnule doctor“, numai pentru a-i da peste nas mucosului ăsta, care mai mult ca sigur că nu știe de ce sînt doctori preoții și care acum pesemne că-și spune că am devenit un om cu frica lui Dumnezeu și un bisericos. „Acum e momentul“, Îi spuse preoțelul cîntăreț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai audă și alte asemenea cuvinte, care ajungeau pînă pe trotuar, unde se oprise el și pe urmă văzu că din cînd În cînd se uitau la el și zîmbeau ca și cum ar fi glumit, la urma urmei ce putea face mucosul ăsta cu cașul la gură ca să le plătească lor ceva În plus, „Cer un spor de plată“, Îi zise meșterul și el Îl privi țintă cerîndu-i explicați suplimentare. — Azi muncesc fără oprire și ar vrea un bacșiș... Tatăl tău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai bău o gură și berea curse iar pe de lături și se tăvăleau cu toții de rîs. Atunci șterse gîtul sticlei și i-o Întinse lui Albinețu, care sosea tocmai În clipa aceea. Răsună un hohot de rîs general, fiindcă mucosul se purta ca un bărbat În toată legea și, cine știe, poate că și era cu adevărat. Asta rămînea Însă de văzut și Păzește-caii se duse să aducă un falus uriaș făcut din ciment, cu ouă cu tot. I-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care fumează numai țigări cu tutun blond și de ăsta nu scapi cu una cu două, sărutați-vă fetele, băieți, ca rotofeiul să se simtă prost și s-o Întindă. Noi nu facem baie niciodată, fiindcă bazinul ăsta e pentru mucoși: cînd o să avem optsprezece ani și o să părem, cu țigara În colțul gurii, de douăzeci și unu, o să Înotăm În bazinul mare, fetele Însă Înoată, merită să le vezi În costum de baie: e mișto gagica ta, păzea Enrique, păzea, așa-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seama că nu e străinul și, cînd Cecilia spuse din nou că el e puștiul care-i spiona, avu senzația că ei erau copiii și că puștiul era un om mare. În clipa aceea auziră un șuierat și apăru un mucos cu urechile clăpăuge mergînd foarte Încîntat de sine, cu costumul de baie În mînă și cu o expresie care voia să spună că nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înclina mereu Într-o parte. Pe urmă căscase Îngrozitor, de simțea că i se rup fălcile și Juan Lucas se uitase la el, spunîndu-i din ochi ceva care putea să Însemne la fel de bine Happy Birthday, că e ziua ta și mucos neisprăvit ce ești. La gîndul ăsta se mai deșteptă oleacă și Începu să se uite la celelalte mese, pînă cînd, se trezi de-a binelea văzînd că cei de la masa de lîngă ei, puțin mai la dreapta, aproape În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul coridorului și, În orice caz, acum venise ca să se ocupe de mucosul de Bobby. „Hei, băiete“, Îi spuse prin ușă, profitînd de o clipă de tăcere, dar Bobby nu-i dădu nici o atenție și continuă să strige să-l lase singur și apoi amenință că n-o să se oprească pînă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să se pieptene mai departe cu multă grijă, fiindcă Țanțoșa Îi spusese că trebuia să fie foarte elegant. Bobby, În schimb, Îl amenințase că-i pocește mutra de nătăfleață dacă-și bagă nasul În petrecerea lui, „balul nu-i pentru mucoși“, adăugase amenințător. N-avea nici o importanță; de la fereastra asta a dormitorului putea urmări Întreg balul. Și pe urmă Bobby nici n-o să-și amintească de amenințare cînd o să apară el mai tîrziu În patio. Julius termină cu pieptănatul și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intervenția lui. Într-adevăr, era ceva ciudat În privirea lui. Îl observa cum se ridică În picioare și se Îndreaptă spre bazin. Îl urmară ca toții. Bobby, care mergea Înainte, se Întoarse Îndată spre Julius. — Tu ce cauți după noi, mucosul dracului? strigă. Vii dacă-mi dai pușculița! Nu! — Atunci să te ia naiba, ești un prost și n-o să afli... Ce se petrece aici? interveni Santiago, oprindu-se. — What’s the matter?2 Și asta Înțelesese Lang. — Ăsta se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Chevrolet cu toții, haideți, repede! A fost cea mai frumoasă noapte pentru Bobby. Și cea mai scumpă. În noaptea aceea și-a cheltuit la cabaret ultimii bani, dar ce contează! Alături de Santiago nu era nici o problemă, doar nu mai era un mucos ca să se gîndească tot timpul că i se termină banii, de Îndată ce-o să intre la Universitate o să ceară un carnet de cecuri ca fratele lui. Deocamdată trebuia să-l urmeze, să accepte invitațiile lui pînă pleca, pe urmă pușculița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]