484 matches
-
ar fi plăcut lui Rousseau, rămăseseră adică oameni naturali, cu fondul primar nealterat. În minte, cultura născuse trufie, ei erau niște animale. Cu tot ceea ce au animalele în bine și în rău, frumusețea corpului pe care le-o dădea tinerețea, mugetul când apărea dorința, iar constrângerile, adică învățătura și câteva noțiuni morale elementare, le acceptau fără probleme, cum acceptă boul jugul. Aici trebuie spus că grupurile în care eșuasem înainte aveau o aură. Pentru a fi scurt aș putea să spun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în sus de entuziasm și exclamase cu regret sincer: "Petrini, scuză-mă, dar umblu ca un nebun după fata aia s-o regulez, și ea, auzi (și aici Cubleș se luă cu mâinile de cap și scoase un fel de muget de furie), cică să divorțez de nevastă-mea și să mă însor cu ea!..." Și o înjură de dumnezei și se drăcui pe sine de tâmpit ce era... Bineînțeles că îl iertai. Coloanele se puseră în mișcare. Ne mișcarăm și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de leneșe. O puneam din nou: nimic, o melodie diamant, strălucitoare și cu neputință de memorat. O pusei atunci pe o turație lentă de 45. Vocea însă se îngroșă și nu se mai auzi decât un behăit, un fel de muget de bivol bolnav. Luai placa și într-o vizită la Ciceo i-o pusei și lui. "Formidabil, zise, mai pune-o o dată. Nu înțeleg nimic, dar e extraordinar! Lasă-mi-o până sâmbăta următoare." Iar când ne revăzurăm îmi spuse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care veneau din sufragerie. Ce-a fost asta? a întrebat Sarah Buckley uitându-se speriată în timp ce Hugo o împingea în sus, pe scara elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla? E doar unul dintre animalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Buckley uitându-se speriată în timp ce Hugo o împingea în sus, pe scara elegantă în stil georgian. Hugo i-a răspuns cu un zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla? E doar unul dintre animalele de casă ale proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
zâmbet senin. —Ce anume? Un soi de muget, i-a explicat Steve Buckley privindu-l întrebător pe Hugo. —Muget? a repetat Hugo cu un zâmbet crispat. Câinele din sufragerie a mârâit din nou de să te bage în sperieți. A, mugetul ăla? E doar unul dintre animalele de casă ale proprietarului. Un câine foarte drăguț. Nu e nici o problemă. —Drăguț? Animalul ăla? Steve Buckley s-a oprit brusc din urcat. Hugo a văzut cu inima strânsă că bărbatul se holba la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ciocneau în drum spre gura revărsării lor în Crișul Negru de bolovanii presărați pe vatra pârâului care străbătea orașul, se auzea veșnic limpede, ca un refren de cântec melancolic repetându-se la infinit cale de sute de metri; ca și mugetul vacilor întorcându-se singure, fără păstorul lor, de la păscut. În urma Dictatului de la Viena, Beiuș devine capitală de județ și, până la reîntregirea Ardealului, orașul care nu fusese sortit unui destin așa de prestigios va adăposti autoritățile județene ce se refugiază din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
contra voinței, la reverii; ni se pare a vedea în norii roșietici ce se ridic la horizonte, reviînd vii și animate toate suvenirele, toate zilele, unele ridente și coronate cu roze, altele pale și acoperite de un văl tenebros; ultimele mugete ale vântului prin frunze par a modula ariele ce ne apropie de suvenirile dulci sau triste: Muzica este vocea spiritului... Trei ani în urmă, George și Maria aveau o încîntătoare copiliță, fructul iubit al unei uniri pe care părintele Mariei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trăit prin zvâcnet în tâmplele cărunte. 26 iunie 2011 Drum către tine Doar noaptea gemea într-un dans ireal, Anemică stare și criză profundă, Din mine creștea un semnal, ca o undă, Pe valuri abstracte, în tropot de cal. Și mugetul mării lovea în destin, Ca ultimul clopot al erei învinse, Iar eu te vânam printre vorbe nestinse Și lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe fularul de la gură, cu un rucsac mare în spate și cu schiurile și bețele de aluminiu sub braț. Face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
om mai obișnuit, mă sperii. Nimic nu poate fi atât de îngrozitor. Te-am respectat întotdeauna și am avut încredere în dumneata. Fii stăpânit, așa cum obișnuiai să fii... Nu mai pot fi cum eram. Cuvintele țâșneau din el ca un muget înfuriat și John Robert se întoarse cu fața la ea, ștergându-și gura umedă cu dosul palmei. Se uita la fată cu ochii înroșiți de suferință. — Da, m-ai respectat. Dar niciodată nu m-ai iubit. Crezi că mă poți iubi, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lăsându-și mâna să gliseze pe balustrada fierbinte, foarte lustruită. Își spuse: „Trebuie să merg până la capăt, trebuie să decopăr izvorul, trebuie să ajung până acolo, e periculos, da, în orice moment s-ar putea să aud un zgomot cutremurător, mugetul asurzitor al unei structuri uriașe care se descompune, totul pare să fi scăpat de sub control. Dar poate că reușesc mai întâi să ajung până la izvor și să mă întorc repede, trebuie să găsesc locul, trebuie să-l văd, izvorul adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin cameră. Era mult mai tăcută acum, și arăta aproape ca de obicei, numai că era de o pustietate vastă, cosmică George mai rămase câteva momente, în care respiră adânc, apoi ieși în coridor. Închise ușa dormitorului după el și mugetul apei scăzu până la un fâșâit îndepărtat. Porni de-a lungul coridorului gol. Vă rog nu deranjați. Când George ajunse aproape de ușile rulante, una dintre ele începu să se rotească. Părintele Bernard intră, se întoarse să-și elibereze sutana prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton, egal, exasperant, care servea negreșit, nu doar intimidării adversarului, cât mai ales orientării, prin întuneric și printre obstacolele terestre, a acelei infernale Creaturi. Cățelul Pământului! Cerberus! Fratele Hidrei și Gorgonelor! Mă tem că m-am scăpat și eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să merg mai departe! Trebuie să merg!..." "Gosseyn, intră în firidă și anulează vibratorul". Deja se afla lângă ușă când îi parveni acest ordin mintal. Firida era la trei pași de el... la un pas... din spate tună ca un muget vocea lui Thorson: ― Ieși afară din firidă! Ce naiba încerci să faci?!... Anulează vibratorul". Se strădui s-o facă. Trupul său pulsa de energie silențioasă în timp ce se sincroniza cu vibratorul. O clipă vederea i se voală, apoi deveni din nou clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise și pe ceilalți din țarc și se pornise o roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele să urle și să smucească lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care Își făcuseră cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
meu tată! Biata mea mamă! Dragii, dragii mei părinți!... Și când îl dobora oboseala, vedeniile morții continuau să-l chinuie în vis. Într-o noapte, prin somn i se năzări că îl strigă cineva. Aținti urechea dar nu desluși decât mugetul valurilor"373*. Cititorul lui Maury 374, care a putut să arate deja că privațiunile fizice favorizează halucinațiile ermitului în Ispitirea Sfântului Anton, știe că acestea încep să stăpânească realul plecând de la senzații. Zgomotul fluviului este luat drept o voce. Flaubert
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spânzura pe frunte; urechile lui, depărtându-se de cap, începeau să se mărească și ridurile adânci formau semicercuri în jurul nărilor, îi dădeau un straniu aspect inspăimântător, îl făceau să semene cu o fiară sălbatică. Vocea sa denaturată semăna cu un muget". 405 Trad. rom. cit., pp. 89-90 (nota trad.). 406 Vezi Didierr Anzieu, Le Moi-peau, Dunod, 1985. 407 *Trad. rom. cit., p. 64 (nota trad.). 408 *Trad. rom. cit., p. 79 (nota trad.). 409 *Trad. rom. cit., p. 90 (nota trad
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului (...). În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în cea din urmă lumină a malului. Așa sta singură și murea, sub pletele mestecenilor cu trunchiuri albe..." Pentru Labiș ("pui de cerb"), cerbul e un fel de totem, grațioasă apariție necuvântătoare adoptată ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
legătură cu luna: "Luna comandă asupra apelor și ploilor și distribuie fecunditatea universală; coarnele taurului au fost asimilate de timpuriu cu crescentul lunar"430. Totodată, Eliade subliniază că taurul și trăsnetul au fost asimilate simbolurilor conjugate ale divinităților atmosferice, iar mugetul taurului a fost asimilat, în culturile arhaice, uraganului și tunetului, "atât unul cât și celălalt erau o epifanie a forței fecundante"; la toate popoarele apare ca simbol al puterii și al fecundității. Adeseori zeul reprezentat ca taur apare însoțit de
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o tălmăcească abatelui. Dar dintr odată, brusc, ca și cum s-ar fi tras o perdea, codru se desfăcu în dreapta și-n stânga și, în lumina lunii atârnate în cer, sclipi o poiană largă din toate ierburile ei udate de ploaie. Izbucniră mugete. Umbre se mișcară năprasnic și, cu salturi agile, pieriră sub bolțile de întuneric în partea dimpotrivă. - Aiștea-s boii pădurii, zise Griga întorcând capul și sticlindu-și dinții în lună. - Ce este? întrebă, mișcat de Marenne. - Am tulburat pădurea zimbrilor, răspunse
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
care ar năzui într adevăr s-o imite. Ca și arhitectura și mai mult decât ea, muzica e cu totul altceva decât o imitație a naturii. Sonoritățile văzduhului, cum e trăsnetul care ne covârșește, cum e vuietul vijeliei, cum e mugetul uriaș al mării, lucruri ce toarnă în noi impresii colosale, de parcă vor să ne strivească, toate s-ar putea reproduce într-o simfonie, dar atunci muzica ar căpăta un caracter umoristic. Rareori un compozitor, voind să dea un accent pastoral
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lume suprapuse, și toate hainele lui, și pielea lui cu păr rar și blond nu ar fi reușit să ascundă îndeajuns de eficace capa roșie, fluturată dement de un toreador anonim înlăuntru-i, și cu atât mai energic cu cât mugetul silențios înconjurător o viza mai inexorabil. Încă de la prima lectură în copilărie a miturilor grecești îl încercase chemarea arhitecturii. Pentru el, nu atât Tezeu era eroul eliberator, cât Dedal, constructorul anticului Labirint, care prin elaboratele șerpuiri ale zidului reușise să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
hotărâre înspre biroul de arhitecți pe care-l conducea, unde ajungea mereu înaintea tuturor. Acum nu mai exista decât o singură modalitate de a-și îmblânzi soporific neliniștea: reluarea febrilă a construcției, continuarea operei lui Dedal în așa fel încât mugetul difuz, căci reflectat înșelător de ziduri, să fie măcar diminuat, dacă de reducerea lui la tăcere nu putea fi nicicum vorba. IV − Tu n-auzi, fă, că el nu-i de-al nostru? Ce te tot miri ca proasta? Toate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a lungul digurilor străjuite de plopi, locuia cu-ai săi în Ouderkerk; numai maică-sa, dusă cu treburi pe la o soră din Rotterdam pentru câteva zile, lipsise de-acasă în fatidica noapte de 31 ianuarie. Îl trezise din somn un muget greu, rostogolindu-se peste câmpuri în tonalități grave și înecând spornic în sine sute de alte glasuri cu mult mai înalte, căci disperate, ale suflării din sat. Cavalcada copitelor infernale venea din toate direcțiile, răpind cu o singură manevră și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]