476 matches
-
nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe care el și le Îngînase Întruna În drum spre casă, precum un elev Înaintea examenului, dar stînd În pat, sprijinită În perne, Îl urmărea cu o privire obidită, Încerca să-i spună ceva care se finaliza cu un teribil muget. Atunci M.O., sfîșiat de regrete, se așeza lîngă ea, Îi lua mîna În palmele sale, și În locul discursului pregătit, Își lăsa capul În poalele soției sale legitime. „Dumnezeu mi-a dat pe lîngă talent acest copil, ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe care o purta, gâtul ei alb în soarele care tocmai răsărea, zgomotul nicovalei lui Bouzie, a cărui fierărie e la doi pași, ochii roșii ai lui Fermillin, bătrâna Sèchepart măturând în fața ușii, parfumul paielor proaspete, vaietele lăstunilor pe acoperișuri, mugetele vacilor pe care tânărul Dourin le duce în parc. Toate astea de zece ori, de o sută de ori, de parcă eram prizonierul acelei scene, de parcă aș fi vrut să mă închid în ea pentru totdeauna. Nu știu câte minute am rămas așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la cale; De pe șale, Când la deal și când la vale, Curgeau betele târâș. Iar din plosca ei de gușe De mătușe Un tăios, un aspru: hîrrși... Plâns prelung, cum scoate fiara, Plâns dogit, Când un șarpe-i mușcă ghiara, Muget aspru și lărgit De vuia din funduri seara... Mi-a fost frică, și-am fugit! II Toată noaptea viscoli... Încă bine n-ajunsesem, Că porni, duium, să vie O viforniță târzie De Păresimi. Vântura, stârnind gâlceavă, Albă pleavă; Și cădeau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în turme istovite Hlamida să-mi sărute și să moară. Oștirile se-ntorc. În juru-mi zborul Și umbra morții darnic se împarte; Pe când, prin doliul sălilor deșarte Cu pași sonori pătrunde-Învingătorul... ÎN CEAȚĂ... Murea prin seară strada și zilnicul ei muget... Asemeni unei râncezi îngrămădiri de seu. Un nor se prăvălise pe streșini - iar pe cuget O bură de-nnoptate tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acest suflet nevinovat, atât de iubit de amândoi, atât de multașteptat? Intră în odaia băiatului. Dormea neștiutor, întors pe burtă și-și sugea degetul policar. Se aplecă și-i mirosi căldura trupului moleșit de somn. Din inimă îi ieși un muget înfundat de fiară rănită. Nu, nu se putea despărți de copil... Cine putea despărți o mamă de pruncul ei? E nedemn, e contra naturii, e mârșav! Îi mângâie cu duioșie părul sârmos, moștenit de la tatăl lui și de la strămoșii săi
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
a meșteri pentru copii măști și bice și alte podoabe fără de care nu se putea umbla la urat. Cel mai priceput era să meșterească „buhaiul” dintr-un butoiaș și o bășică de porc, care urma să facă să-i răsune mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult așteptate au venit. Încă pe lumina zilei, copiii s-au adunat în cete, și-au încercat repertoriul de strigături, și-au plecat prin sat, să strige urături pe la casele oamenilor. Se-nțelege, băieții pădurarului
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
și prin case sori se poticnesc a ne lumina calea de sub pult înmănunchiind visele ce se-mpletesc Afară e întunerec deplin și o pală rază de soare-n suflete își caută rostul printre noi să se adape-n rugi de mugete și în închinăciuni de boi Afară e întunerec și nici o lumină dar cui pasă de întunericul din noi ce credem fără să o vedem cătând ca proștii aceea farâmă de cătare în împlinarea de-apoi Afară e întunerec și e
AFARĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 () [Corola-blog/BlogPost/362931_a_364260]
-
făcea din ce în ce mai rece și liniștea de până atunci era spartă de un șuierat, ce devenea tot mai puternic. La început fusese ca o adiere de vânt primăvăratec, ce mângâie frunza abia crescută prin copaci. Apoi din ce în ce mai tare, până ce ajunsese ca mugetul crivățului uscat din iernile aspre dobrogene. Încrețirea apei se transformă repede în valuri săltărețe care plimbau micuța mea bărcuță ca pe o coajă de nucă luată de un șuvoi de apă. Intensitatea vântului creștea destul de repede, fapt ce mă făcu
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
sori sihaștrii, Vorbește de colind și mere coapte. Mai spune de un Prunc ce S-a-ntrupat, Venit de sus, în lumea de ocară, S-aducă Vestea Bună peste sat, Un Prunc născut prin Duh, de o fecioară. Se-aud talăngi și mugete de vite, Maria naște Pruncul, pe Isus, Pe-un braț de paie vechi, mucegăite, Cu dragoste de mamă a fost pus. O, Betleeme, Cas-a Pâinii, iată, Ai fost ales locaș, pentru Cel Sfânt, Dar poarta ai ținut-o ferecată
LERU-I LER de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362378_a_363707]
-
începe să șuiere cu îndârjire prin hornuri. Păsările își părăsesc cuiburile. Lunca și pădurile, bătute de brumă, au început să capete nuanțe ruginii. Toamna s-a făcut stăpână peste natură. „Pe prispă, ca movili de aur, Stau păpușoii dezghiocați. Răsună mugetul de taur Pe câmpii goi și depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e culeasă Și florile s-au scuturat. Iar teascul strugurii îi stoarce Și curge-mbătătorul must. O fată gânditoare
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Clipa asta goală ce alunecă, Fulgerul, în trosnete, parcă stăruie Parcă, din ce în ce, mai mult, se întunecă. Ploaia e pierdută într-o-nnoptare Ropotele dese se ascultă-n silă, Cad umbrele-n albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
vodă, ci pentru țară. Pământul gemea, norii fugeau ca nebunii pe bolta cerului întunecat care cuprindea câmpul sub clopotul lui greu. Zăngăneau armele la fiecare împreunare a soldaților cuprinși de frica morții. Vântul le șuiera pe la urechi îngrozindu-i cu mugetul codrilor. Trupuri căzute se zdrobeau sub copitele cailor, sângele lor se amesteca cu sângele pământului și moartea ... moartea secera vieți după vieți. Un tânăr căzut, cu pieptul sângerând, cu ochii-i negri și încețoșați, cu pletele-i întunecate amestecate cu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
al Nevadei, de fapt o prelungire în Nevada a deșertului Mojave, poate chestie de “gravitație” sau poate nu, experții în materie “știu pentru ce” ... La țâșnirea dintre tăriile munților și înseninările azurii ale cupolei celeste avionul parcă a scos un muget demult reținut, ceva ca un bang sonic dar mai înfundat și l-a împrăștiat reverberat peste întinderea alburiu-maronie a deșertului ce începuse să se întindă dintr-o dată la poalele abrupte a Munților Sierra Nevada, în extremitatea lor sud-estică și a
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
un castel de nuiele mă aplecam, mă aplecam în vise rebele arcuit de o ceață de stele. Fulgerul zbura între noi înainte și înapoi ca un fulger, adierea de vânt venea din pământ se auzea ca un zvon, sau un muget într-o silabă de sunt sau cântec iar eu mă prefac în cuvânt. Dar cu cât, fără darul din noi și apoi, și apoi, și apoi apoi fiind chiar apoi, te strigam într-un dans tăcut la braț cu un
LA BRAŢ CU UN CURCUBEU NEVĂZUT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349494_a_350823]
-
mai mari și flăcăi, merg cu „Plugul mare”. Ei duc un buhai, format dintr-o doniță din lemn, fără fung, care este acoperită cu o piele argăsită, în mijlocul căreia se afă un smoc lung din păr de cal, ce imită mugetul buhaiului, când e tras prin mâini. Alții, din același grup, poartă clopote și bice, uneori și un fluieraș sau o zongoră, în sunetul cărora rostesc urături lungi despre bădica Traian: „Dimineață s-a sculat, / Pe ochi negri s-a spălat
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
solemne în care noi suntem doar semne, și-ntâmplări; și ne-am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu mugetul nebun. Dar cine pune foc în vară și-n iarnă fulguire rară, și cine zările măsoară c-un drum plecat cu mine prin gândul aruncat de-a dura din țara unde hoții i-au sfârtecat din rădăcini structura? Ce neputincios
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
Pe bună dreptate, afirmația din Ecleziast a cutremurat toate generațiile prin adevărul care-l conține: „deșertăciune a deșertăciunilor, totul e deșertăciune și vânare de vânt!” Masă pe care scriu, ieri a fost un copac falnic. Mâine va fi cenușă... Din mugetul taurului care m-a speriat alaltăieri pe izlaz, azi am auzit doar sunetele zdrângului și pocnetele biciului făcute din pielea lui. Mâine și ele vor fi pulbere sau cenușă..., se spune într-o frumoasă lecție indiană de înțelepciune. Toți am
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
copacii pădurilor iar vântul ar șuiera trecerea vieții, în cetățile trecutului unde chiar dacă ar învia strămoșii, tot nu ai simții mai mult decât cei încă viu în văile și munții noștrii! Se aud dacii ... se aud zimbrii ... se aude cum mugetul lor asurzesc zările. Aici vei putea culege picături de tăcere între catedrale de piatră și piscuri, ce-și plecă fruntea-n țărâna străveche. Aici sunt clipe când acest loc șoptește cerului, cu plecăciune-n rugăciune, moment în viață de trecere
ACESTA-I BRASOVUL! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350030_a_351359]
-
și, cum un vânt rece bătea nemilos, a aprins un foc la marginea crângului ca să se încălzească, uitând cu desăvârșire de oi și capre... când a auzit un zbierat sfâșietor de animal înjughiat. Speriat a fugit în direcția de unde veneau mugetele caprei și a rămas îngrozit de ce-a văzut: un lup sfșiase pe cea mai frumoasă iadă, Garofița, iar capra, mama ei zbiera din toți rărunchii, cerea ajutor, era îngrozită, îi curgeau lacrimi din ochi, bătea cu picioarele din urmă
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
dinspre o adevărată „măreție a frigului“ existențial: Înfășurat într-un val, / strângând în brațe un pește, / simt malul cu iarbă natal / cum mă izbește. / Înfășurat într-un corp, / strângând în sine un cuget, / mi-e strigătul orb / lovit de un muget. // Înfășurat într-un semn / cu gura pe-o cifră, / te-aud cum mă chemi / dulce hidră. («Marină» - SOrd, II, 82 sq.). XV. Treapta de sub „dușul ontic“: Spălarea cu pietre (1973 - 1976). În «Nichita Stănescu - album memorial», editat de revista bucureșteană
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
ceilalți părinți vazandu-l așa de îndurerat l-au mângâiat pe spate și i-au spus: - A plecat bătrânul la Domnul și ne-a lăsat. Deși au spus aceste cuvinte, totuși n-au putut să facă să înceteze urletul și mugetul, dimpotrivă, cu cat părea că-l mângâie prin cuvinte, cu atat mai mult mugea, isi înmulțea ureletele, cu o voce mai puternică, crescând jalea și-și exprimă prin glas, prin chip și prin ochi durerea pe care o avea că
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]
-
foarte asemănătoare cu personajul Jaba din vestitul Război al Stelelor. Adică un monstru marin acoperit cu blănuri, având ochi mici înfundați în grăsime, fără dinți, cu piele albicioasă, încrețită peste faldurile de osânză. Din fundul sacului cu untură ieși un muget: - Dă-te mai aproape... Silvia care în ultimele ceasuri văzuse mult mai multe grozăvii decât în toată viața ei de cinefil entuziast, se apropie anesteziată de spaimă. I se părea firesc să vadă o gură căscându-se și ea prăvălindu
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
elementul lor natural și instrumentul regenerării lor, peștele călăuzind Arca bisericească” (Jean Chevalier - Dicționar de simboluri). De aceea pagina care încheie volumul mi s-a părut simbolică, apropiată acestei teme, prin spiritualizare, fiind semnificativă și prin cele două titluri : Crăciun - Muget în staul/ Steaua cu coadă pe cer/ Isus se naște” și Magii „Magii cu daruri/ mama cu pruncul la sân/ Dumnezeire”. Elisabeta IOSIF Martie, 2012 Referință Bibliografică: ULTIMUL TRANDAFIR cronică / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
prezentă la rector, domnul profesor Tararache, zis și Crocodilu’ , cu titlul tezei și direcțiile de cercetare: Atitudinea noilor generații față de pseudovalorile perisabile, induse de propaganda comunistă, referitoare la solidaritatea între popoare. Argumentări și studii de caz. Undeva se auzi un muget și Dorel își închipui că vestitul Minotaur va apărea cu scopul clar de a-l sfârteca. Nefericitele lecturi din tinerețe își arătau acum fața ascunsă. De unde Minotaur!? Era chiar domnul rector, un fan declarat, nostalgic al vechilor tradiții, care-i
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]