375 matches
-
Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și cofa goală!... Pune mâna pe cofă, Marghioliță, și adă apă rece, să se răcorească un drumeț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În pământurile tinere pe care le desfunda, cu oameni de aceștia de strânsură lucra. Cu ei își înmulțea turmele de vite, cu ei făcea grâul pe care îl trimetea la Galați. Într-un ținut de margine, pustiu, trebuia să se mulțămească cu brațe de muncă. De unde veneau aceste brațe, ale cui erau - știa că nu trebuie să întrebe. La ce i-ar fi folosit? Aici nu era țară regulată. Aici el era stăpân. Până la orașe și până la țara civilizată era departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Domnului. Și-i dormi și tu într-un bordei cu alți slujitori ai moșiei. Și poartă-te bine, căci și eu oi cunoaște la obraz. —Stăpâne, răspunse Niță domol, eu cu asta am crescut: am slujit... Cred că te-oi mulțămi... Boierul scoase o condicuță din buzunar, trecu în ea numele slugii nouă; după ce se înțeleseră asupra simbriei, trecu și simbria și celelalte îndatoriri; - închise condicuța și zise: —Gata. Acuma du-te cu humelnicul, și mâni ți-oi rândui slujba... Cuconu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o parte. Vorbiră încet, foarte puțin. Avrămeanu se descheie domol la blană, vârî o mână la piept și se scociorî prelung. Trase un portofoliu, îl cercetă, scoase ceva din el, și domnu Vâlcu se grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul primar, voi fi ca totdeauna al dumneavoastră... —Bine, bine... răspunse Avrămeanu privind în altă parte și încheindu-se la blană. La revedere, domnule Vâlcu, la revedere! — Cu tot respectul... vorbi ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unde ne-om duce cu toții! Așa îmi vorbi Niță Lepădatu într-un amurg de vară; și după ce aflai despre toți oamenii de altădată, și despre moșnegi, și despre călugăriță și despre alții, care sălășluiseră odinioară la bordeie, m-am culcat mulțămit, ca după cetirea istoriilor în care se arată sfârșitul tuturor - ș-a celor buni, ș-a celor răi; și, ca și după cetirea unei asemenea istorii frumoase, n-am putut să dorm multă vreme; iar umbrele trecutului se amestecau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
negri plini de horbotă albă de floare. Cum îl simți, se întoarse și-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă, începu a cârni din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când Dăvidel Boghean sărise pârlazul și venise să se așeze pe prispă, începu a cârni din nas și a mormăi, cum îi era obiceiul. — Da’ de ce nu ești mulțămit, uncheșule? îl întrebă flăcăul. - Măi Dăvidel, măi Boghene, răspunse moșneagul, pân’ ce n-a da un pospai de ninsoare, noi nu punem carne de capră la afumat. Boghean începu a râde: — Ia spune, uncheșule, te-a apucat vreodată Crăciunul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vârstă și-l hrănește o nevastă din Laz, care mi l-a primit și căreia îi plătesc laptele. Biata Ana, atâta ne-a lăsat. Fată fără zestre - s-a plătit cu un prunc voinic; i-am pus nume împărătesc. Îi mulțămesc pentru ce ne-a lăsat, ca și cum ne-ar fi dăruit un răsad. Frumoasă a fost, nu pot zice că n-a fost frumoasă, și are dreptate Culi să-i pară rău după dânsa. Și drăgăstoasă a fost, și blândă, numaicât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fi ceva, se roagă de un călător care suie la deal, se anină în căruță ori se aburcă pe cal în dosul lui și vine la Prelunci. Dar până acuma, har Domnului, n-a fost nevoie să vie, și voi mulțămi Maicii Preacurate Fecioara Maria că n-a fi nevoie nici de acum înainte. Mie-mi place copila asta a Serafinei, pentru că-i cuviincioasă și nu-i obraznică. Fiind săracă, Serafina ar vrea s-o trimeată la slujbă la Sibiu ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Gâdea? —Dumneata te duci acum în Fundul Lintiții, răspunse barcagiul. Este acolo colibă și polog. Dormi bine, iar mâne dimineață arunci undița în gârlă, cu câștig. Este pește acolo, sodom; dacă vei avea noroc, poți prinde și pe împăratu crapilor. Mă mulțămesc și cu crapi de rând, Ștefan Gâdea. Se poate și să nu prind nimic. Imposibil, boierule; acolo e altă socoteală. N-a dat nimene cu undița de când e Dunărea; crapul de-acolo n-a învățat șiretlic. Mai adaoge dumneata că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus doamna-sultană? — Întocmai așa, mărite stăpâne. Toată suflarea împărăției îți dorește sănătate și ani îndelungați. Să spui că ai adus darul. Cum te chiamă? —Omar mă chiamă, prea slăvite. Să spui, Omar, că ai adus darul; l-am primit și mulțămesc frumos. —De la Stambul până aici la Amasia, am umblat ca o săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adus darul. Cum te chiamă? —Omar mă chiamă, prea slăvite. Să spui, Omar, că ai adus darul; l-am primit și mulțămesc frumos. —De la Stambul până aici la Amasia, am umblat ca o săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta. Al tău să fie, cu tot tacâmul lui. Robul a bătut metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
amiază. Ce mi-am zis? <Fie ce-o fi! Mă duc în satul acela să întreb, poate i-a văzut cineva>... Pe gârlă am dat de un gospodar care prășea la porumb împreună cu nevasta. <Doamne-ajută, oameni buni!> am strigat eu. <Mulțămim frumos. Da’ unde mergi matale?> <Caut doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți bine pe toți cei dragi - le-a urat crâșmarul. Când au ajuns în gară, o locomotivă obosită
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în timp ce își potrivea pălăria pe cap. ― Mai bună nici că se poate, gospodarilor. ― Apoi, rămâi în pace, că noi ne-om duce la treburile noastre - a vorbit Todiriță. ― Mergeți cu bine și să-i găsiți sănătoși pe cei de acasă. ― Mulțămim frumos, jupâne - au răspuns cei doi. Surul i-a întâmpinat cu un nechezat gungurit. ― Eu cred că flăcăul îi însetat. Ia să l rog pe hangiu să ne dea o găleată cu apă - a vorbit Todiriță, dând fuga în han
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu soția 262 zile-muncă la GAC. 893 kilograme de grîu a dus acasă, 1654 porumb, 35 zahăr, 279 kilograme paie. - Rachiu i-a dat? se interesă unul. Activistul se făcu că n-aude. - Am fost la Roma. Am văzut oameni mulțămiți, grași, roșii în obraji. - Apoi mie nu-mi ajung paiele, fu de părere femeia. Mie îmi trebuie ș-un ou și lapte și brînză, ș-o găină s-o tai cînd dă boala peste om. Fiindcă toate-s de al
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nenorocesc! Cu umerii scuturați de hohote, tînărul și-ascunse fața în palme. Cu un gest de dispreț, tovarășul Șoptelea ne evacuă din încăpere. Tocmai pășeam pragul cînd, dintr-o dată, am simțit două brațe vînoase care m-au cuprins pe la spate. - Mulțămesc, omule! M-am întors mirat. - Mulțămesc că n-ai zis nimic... După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tînărul și-ascunse fața în palme. Cu un gest de dispreț, tovarășul Șoptelea ne evacuă din încăpere. Tocmai pășeam pragul cînd, dintr-o dată, am simțit două brațe vînoase care m-au cuprins pe la spate. - Mulțămesc, omule! M-am întors mirat. - Mulțămesc că n-ai zis nimic... După arături, pe șesul dinspre Siret se întindea un suhat cu pîlcuri de laptele cîinelui. Răspîndite pe grind, se vedeau trei gospodării din care una, înconjurată cu gard de răzlogi, își lăsase casa într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
logofătul Zaharia... din partea mănăstirii și dumnealui împreună cu sfințiia sa... egumen am stătut la așezare înainte preosfințitului chir Nechifor mitropolit și neîndurându-să pentru sărăcie noastră, au făcut milă și ne-au dat cincizeci și cinci de lei și noi am rămas mulțămiți și așăzați. Și am dat și acest... zapis... la mâna sfinții sale”. --Ai dreptate, dar, după patru ani doar, adică la 16 martie 1753 (7261), iese la iveală o neregulă privind o împresurare de doi stânjini cu cele două dughene
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se spun într-o asemenea scrisoare, o înștiințează: “Cinstita și a me soru dumneata soru Nastasico vistierniceasă... Iubita frățască scrisoare dumitale ce me-i trimes am luatu și ce întâiu înțelegându de bună sănătate dumitale foarte m-am bucuratu și am mulțămit lui Dumnezău milostivul... Cafe încă ți-am luat 2 ocă, adică una ocă cafe eminu, de ace bună, pe care s-au dat 2 lei 15 parale, și una ocă cafe și cinzăci dramuri de ace proastă, pe care s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
făcut Înaltul?”... “Păi nu-ți aduci aminte că unul din ei a avut chiar <crăcimă>în curtea Sfântului Nicolae Domnesc?” “De data asta ai dreptate. Faptul acesta, însă, nu te îndrituiește s-o iei de-a dreptul peste cele sfinte”... “Mulțămesc frumos, cârcotașule”. Călugărul se prefăcea că se uită în altă parte, dar privirile îi fugeau mereu asupra mea. --Te frământă oarece gânduri, dragule, sau mi se pare doar? --Mă gândeam că a sosit vremea ca să-mi fac bagajul pentru plecare
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
țărani și trebuia să fie pusă la locul ei. Asta o face Constantin Nicolae Mavrocordat voievod la 19 noiembrie 1741 (7250), când spune că înainte sătenii de pe moșia Buciumi făceau „clăci și alte poslușanii la câte... poruncie călugării și... erați mulțămiți, dară acmu... pentru ușurința voastră,... numai șasă zile într-un an să-i lucrați la ce v-ari pune, iar nu mai mult”. Mănăstirea Dancul mai avea în stăpânire și moșia numită Valea lui Pătrașco, dar erau mulți cei care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
nu fie spasiba, dac-am făcut-o cu drag șî cu suflet ș-am dres-o șî cu doo oo?! Cușite, că-i spasiba! - Spasiba de cușite!, o corectează Moș Iacob. C-o fost strașnic de harașo! Spasiba-i când Îți mulțămește. - Atunci, spasiba de spasiba!, râde Mătușa Domnica, știrb. - Spasiba, spasiba! - Rușii râd, dau din căpățâni, au dinții foarte albi. Moș Iacob Îi spune nevesti-si ceva În șoaptă, apoi scoate tabacherea-cu-țigări, cea din argint - le-o Întinde, pe rând: - Tabaciok! Tabaciok
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]