634 matches
-
Rudolf Schuster. Liniștit... acum În privința ei, Uniunea European... se declar... preg...țiț... s... primeasc... Slovacia. Derivele obișnuite ale vieții politice Dup... ce au Îndurat atîtea decenii dictatură unui singur partid, statele Europei de Est se confrunt... cu inconvenientele generate de multiplicitatea formațiunilor politice. În septembrie 1991, În Polonia sînt Înregistrate oficial 105 partide, iar În 1997, potrivit lui L. Kuk, 370! Din fericire, În cursul acestei perioade tendința general... În majoritatea statelor este spre diminuare și unificare. În Letonia, de pild..., num
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
etc. nu sunt indivizi, ci marcheri, semnalizarea de înlocuire a grupurilor umane pe care ei le simbolizează și pe care lumea nu mai vrea să le privească în față și mai ales să le examineze în detaliu. Se estompează angoasanta multiplicitate a chipurilor și a corpurilor. Ușurarea privirii prin metonimia Șefului: unul pentru toți. Sau label-ul în locul imaginii, reflexul signaletic substituindu-se discriminării optice și critice. Vizualul indică, decorează, valorizează, ilustrează, autentifică, distrează, dar nu arată. El este destinat să identifice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
abstract. În primul rând cercetarea este realizată la nivelul categoriilor ele fiind ideile ce stau la baza tuturor celorlalte cunoștințe legate de lumea sensibilă. Principala categorie care este analizată este cantitatea. Ea este specifică materialității și în strânsă legătură cu multiplicitatea acesteia. Dar tot pe această categorie se bazează posibilitatea de a număra, împărți, compara fiind punctul de plecare pentru știința matematică. De aceea acceptarea categoriei de cantitate este indispensabilă. Prin analiza pe care o face acestei categorii Descartes depășește concepția
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
că e straniu că aceste stări cu un caracter atît de frapant de unitate ireductibile, amintirile noastre cele mai personale, rezultă din fuziunea atîtor elemente diverse și separate. Mai întîi, dacă ne gîndim bine, această unitate se descompune într-o multiplicitate. S-a spus uneori că într-o stare cu adevărat personală de conștiință regăsim, apro-fundînd-o, întreg conținutul personalității văzute dintr-un anumit punct de vedere, dar prin conținutul personalității trebuie să se înțeleagă toate elementele care marchează raporturile cu diferitele
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
în continuare dominat de legea cauzalității. La fel, fiindcă amintirea reapare ca efect al mai multor serii înlănțuite de gîndire colectivă și nu putem s-o atribuim exclusiv uneia dintre ele, ne închipuim că este independentă și opunem unitatea sa multiplicității seriilor. E ca și cum am presupune că un obiect greu, suspendat în aer prin mai multe fire subțiri întrețesute, rămîne suspendat în vid37, susținîndu-se singur. Capitolul 3 Memorie colectivă și memorie istorică Nu ne-am obișnuit încă să vorbim despre memoria
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
trecutului 74, condensînd într-un moment, prin simbolul unor schimbări bruște și al unor acțiuni ale popoarelor și indivizilor, lentele evoluții colective. În acest fel ne prezintă o imagine unică și totală. Ca să ne facem, în schimb, o idee despre multiplicitatea memoriilor colective, să ne imaginăm ce-ar fi istoria vieții noastre dacă, atunci cînd o povestim, ne-am opri de fiecare dată cînd ne-am aminti de unul dintre grupurile prin care am trecut, ca să-l examinăm separat și să
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
unifice această pluralitate de memorii prin inventarea unei memorii comune analoge aceleia a familiei sau a lumii. Familia și lumea erau locurile sociale în care oamenii puteau fi judecați nu după funcțiile lor, ci după calitățile individuale. Trebuia rezolvată pro-blema multiplicității memoriilor colective, a segmentării lor, a accelerării lor care antrena un relativism al sistemelor de valoare și al constructelor de legitimare. Or, o nouă soluție la această problemă se impune în "Memoria colectivă la muzicieni". Cotitura teoretică a gîndirii lui
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
copil/adult era un mod de a explica, în Cadrele, cele două lumi: lumea copilăriei și lu-mea în general, a părinților aflați în legătură cu restul adulților. În Memoria, el generalizează opoziția copil/adult: în raport cu eul copilăriei, odată cu experiența se revelează o multiplicitate de memorii colective. Schimbarea de valoare a memoriilor adulte este exprimată prin noțiunea de clar-obscur: această ierarhie a memoriilor se raportează la eu; eul copilăriei este partea clară; obscură este, urmînd metafora folosită în Memoria colectivă, umbra aruncată de adulți
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
membri. Or, retrezirea interesului lui Halbwachs pentru știința istorică, în capitolul despre timp, determină o reactualizare a simultaneității și o nouă lectură a lui Bergson, contra lui Marc Bloch. Pentru Halbwachs, simultaneitatea constă în experiența fundamentală a exteriorității reciproce (adică multiplicitatea memoriilor colective) și, simultan, a interiorității indivizilor unii față de alții. Acestei experiențe de interioritate reciprocă a colectivului și a individualului, de infinitate a memoriilor colective și a indivizilor i se opune, mai întîi, interpretarea reducționistă dată de Bergson acestor paradoxuri
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
prezintă omul ca pe una dintre „ființele raționale finite posibile”, desigur corporală, pentru a exclude îngerii. E, de fapt, singura ființă de acest gen la care avem acces pentru a o analiza, dar Kant insistă în mod repetat asupra posibilității multiplicității lumilor și a ființelor raționale posibile. Conceptele prin care el caracterizează omul - în afară de „intelect” și „rațiune” - sunt cele de „eu” și „conștiință”. Ideile de bază ale lui Kant sunt: autonomia omului, ca individ, eu, conștiință, raționalitate, nevoia imperioasă de demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
opinii, convingeri, credințe care deseori sunt influențate de afilierile sale la diverse microgrupuri. În raport cu diverse situații și persoane subiectul se poate manifesta variat dar se consideră că în mod normal, pe măsura maturizării, crește și consistența sinelui „nuclear”, care integrează multiplicitatea sine-urilor circumstanțiale. Teoria „individuației” a lui JUNG susține că la vârsta adultă persoana poate progresa spre o adâncire a caracteristicilor sale proprii, a unicității sale, spre o crescută cunoaștere și conștiință de sine, spre câștigarea unui crescut echilibru interior
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de Sofia, Nichifor Crainic îi dă un înțeles mult mai rezonabil și deplin compatibil cu doctrina ortodoxă despre Sf. Treime. Sofia ca necreată este „raportul Sfintei Treimi față de lume”, sau „gândul etern al lui Dumnezeu” cu privire la lume, gând care cuprinde multiplicitatea unitară și armonică a ideilor tuturor ființelor. Iar în forma creată Sofia este frumusețea lumii cu toate formele ei, care nu e decât o transpunere a ideilor dumnezeiești în vizibilitatea creată. Sofia creată sau naturală e vraja, e frumusețea, e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
activitățile specific omenești, adică activitățile creatoare de cultură și de civilizație, considerate în impulsul lor originar sunt atribuite puterii supranaturale și, considerate în finalitatea sau în funcția lor, sunt destinate să slujească cultului religios. Cultura ne apare astfel ca o multiplicitate de forme, care în mod nedeliberat îmbracă același fond spiritual al religiei. Nu se poate vorbi într-un asemenea stadiu de o separație între cultură și religie. Ele sunt date în simbioză cu distincția că ideea religioasă primează, iar formele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ideal al centrului de unde au pornit, tot astfel lucrurile izvorăsc din centrul divin, se multiplică și se întocmesc în timp și în spațiu după ordinea universală a înțelepciunii, pentru a se reîntoarce unificate în chip ideal în obârșia lor transcendenta. Multiplicitatea lor nu contrazice simplitatea principiului dumnezeiesc, fiindcă multiplicitatea e o desfășurare în timp și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucrurile izvorăsc din centrul divin, se multiplică și se întocmesc în timp și în spațiu după ordinea universală a înțelepciunii, pentru a se reîntoarce unificate în chip ideal în obârșia lor transcendenta. Multiplicitatea lor nu contrazice simplitatea principiului dumnezeiesc, fiindcă multiplicitatea e o desfășurare în timp și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare în lucruri, decurg, rânduiala proporția, armonia și frumusețea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
presus de lume care își, imprimă atotputernica creatoare în lucruri, decurg, rânduiala proporția, armonia și frumusețea lumii. Dionisie aseamănă principiul divin imprimat în creație cu o pecetie. Pecetia e una singură, dar oricâte chipuri ale ei am apăsa pe hârtie, multiplicitatea lor nu modifică cu nimic caracterul unic al pecetiei. Și precum urma seamănă cu pecetia dar nu e totuna cu ea, făpturile lui Dumnezeu participă în frumusețe la asemănarea cu el, rămânând totuși altceva decât el, tot așa cum opera de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a lungul istoriei culturii, mai multe tipuri de răspunsuri. În genere, încercarea de "împăcare" a contradictoriilor s-a făcut prin opțiunea pentru unul sau altul din cei doi termeni (de pildă, prin înclinare balanței explicative fie în favoarea Unității, fie în favoarea multiplicității, fie printr-o împăcare artificială dintre acestea). Perspectiva transdisciplinară consideră că cei doi termeni trebuie considerați și gândiți în același timp, căci "pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete ale uneia și aceleiași Realități" (B.N.,1999, p. 65). Există
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
diversitatea celuilalt, se creează un raport de încredere și de recunoaștere reciprocă care face posibilă fraternitatea fondată pe a da și a primi în mod reciproc. Acest lucru îi permite individului să iasă din propria unicitate și să participe la multiplicitatea darurilor prezente pe platforma interpersonală. Acolo unde se experimentează o astfel de atitudine de colaborare crește sentimentul de apartenență reciprocă la biserică, la familie, la comunitatea religioasă, la umanitatea întreagă. 2. Temelia comună a fericirii Este necesar să se învețe
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
tyche, a hazardului, a cărui intervenție este foarte limitată. 3. Atacul la adresa lui Chrysippos care, pe de o parte, socotea pământul În centrul universului și, În consecință, Îl considera indestructibil (425 d), dar care, pe de altă parte, admitea, În eventualitatea multiplicității lumilor, existența mai multor Zeuși. Lamprias se opune, de fapt, În „digresiunea” sa, și monismului stoic, și mecanicismului epicureic 1. 4. Însăși ipoteza existenței a cinci lumi și Înlăturarea infinității lor se sprijină tot pe Platon (mai ales pe Timaios
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și să-l Însoțească, aceasta nu mai Înseamnă a conjectura un viitor probabil” (eikasmos ton tacha genesomenon), ci a Înfățișa dinainte ceea ce trebuie În mod real să se Întâmple (ton pantos esomenon prodelosis). Vedem că veracitatea divinației este supusă unei multiplicități de variabile care anunță și verifică fenomenul ce se va produce. Putem recunoaște În această grijă pentru detaliile care Însoțesc prezicerea un ecou al tehnicilor foarte precise și minuțioase de descifrare a unui mesaj divin ce caracterizează divinația inductivă. Proză
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mod necesar. Prin urmare, primul nume care i s-a dat Zeului se potrivește la fel de bine ca și cel de-al doilea sau ca și cel de-al treilea: numele de Apollo este În contradicție cu pluralitatea (C) și exclude multiplicitatea 1; cel de Ieios semnifică noțiunile de „unul” și de „singur”; cât despre cel de Phoibos, se pare că cei vechi denumeau astfel tot ceea ce este pur și sfânt 2, după cum tesalienii din zilele noastre - pe câte știu eu - spun
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nu va Îngădui ca vreunul dintre elemente să părăsească aria sa pentru a se rătăci și a intra Într-o altă lume, nici să sosească dintr-o altă lume pentru a pătrunde În propria sa arie. Natura nu admite o multiplicitate fără limită și fără opreliște. Dacă totuși, să zicem, apare vreo emanație din altă lume care pătrunde În una străină, (B) Într-un astfel de caz este neîndoielnic vorba despre un amestec favorabil al tuturor părților omogene care posedă afinități
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un zid despărțitor între relativismul narațiunilor și șansa ajungerii la adevăr este o faptă similară cu decizia învingătorului de a hotărî de unul singur "adevărul" istoriei. Ba, după bănuiala mea, între unidimensionalitatea istoriei dictate de învingător și haosmosul complicat de multiplicitatea povestirilor despre istorie există o stranie complicitate, care constă în ocultarea adevărului, ocultare începută chiar cu ocultarea lui Dumnezeu și a diavolului. Când Vattimo și comilitonii echivalează fundamentul din metafizicile tradiționale cu Dumnezeu, ei comit cea mai mare diversiune din
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-l Negoiță concede că există două forme de postmodernism: unul, majoritar, în Franța, în America și, desigur, în România, având ca reprezentanți "foști marxiști", care au observat carențele modernului și "au căutat să se salveze prin altceva", pledând pentru o multiplicitate a punctelor de vedere", dar care continuă să persiste în alte forme de exagerare, ce "o fac pe Jane Lafrenson să confunde denigrarea valorilor naționale cu atitudinea resemnată în fața ideii de adevăr parțial"244. Spre a înțelege mai bine lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a creat ca antiteză a lui Dumnezeu pe Antihrist, Satan. Replica antagonală pulverizează comandamentele lui Dumnezeu, fără, însă, a le putea substitui, dat fiind că divinitatea îl domină pe Satan, dar fără să-l poată înlătura. În politeism, tendințelor eterogenizante (multiplicitatea de zei) li se opune reacția unei căpetenii (Zeus, Jupiter) ca forță omogenizantă, dominându-i pe ceilalți zei. Vitalitatea acestor religii a venit tocmai din antagonismele lor343. Cu alte cuvinte, să înțelegem paradoxul că forța creștinismului ar izvorî din prezența
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]