308 matches
-
merita să fie analizată mai În profunzime, În particular În ceea ce privește locul științelor politice, legăturile și rupturile dintre științele politice și sociologie, posibilitățile de integrare - În acest spațiu - a științelor economice și a dreptului etc. E. Înscrierea Într-o lume internațională multipolara. Dincolo de diferențele naționale și regionale, acest spațiu este structurat pe axe internaționale precum cele care disting polii economici dezvoltați și subdezvoltați (Nord și Sud) sau entitățile politice transnaționale (Europa unificată, America de Nord, Rusia...). Alegerea limbilor de comunicare poate fi revelatoare pentru
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
instituționale alternative asociate unei modernități care nu-i decât plurală în configurare. Rămânând referențială, modernitatea este diversă în spațiul și în timpul configurării. Un astfel de enunț exclude existența unui centru unic de iradiere, să zicem Occidentul european, și admite formațiuni multipolare și cadre de configurare ce se localizează în diverse zone geografice. Unii pot spune că secolul XXI va fi dominat de țări asiatice, întrucât centrul de greutate al celei de-a doua modernități s-ar muta încet și sigur din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
potențial hegemon, sistemul internațional și subsistemul de relații internaționale al statului român a suferit o serie de schimbări la care România a răspuns formulând o nouă strategie de securitate. Subsistemul de relații internaționale din centrul și sud-estul Europei era unul multipolar: cu Germaniaxe "Germania" nazistă, Italia, Uniunea Sovietică, Marea Britanie și Franțaxe "Franța" ca mari puteri și cu un potențial hegemon - Al treilea Reich. Decizia de intrare În război (1941) s-a manifestat ca o decizie de aliniere, date fiind noile coordonate
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
stabilitate, siguranță, securitate -, fie dintr-o latură negativă sistemul internațional (anarhia în termeni realiști) poate aduce amenințare, risc, pericol. Totodată, schemele de incluziune-excluziune presupun și aplicarea relației hegemonie-subordonare, unde se iau în calcul diferite elemente: simetrii, compromisuri, identități, ambivalențe, structuri multipolare de discurs etc. Nu există securitate absolută, deoarece lumea nu poate fi perfectă. Nici nu poate fi posibil așa ceva, când în viața internă și internațională se produc multe transformări, au loc tensiuni, conflicte și războaie, iar între diferite țări există
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
dezvoltare conceptuală progresivă și intensivă începând din anul 1999. Această evoluție pozitivă a fost posibilă grație marilor transformări geopolitice și geostrategice care au avut loc în spațiul european și mondial după încheierea Războiului rece, în special după afirmarea unei lumi multipolare și apariția noilor roluri și funcții ale actorilor internaționali, statelor și organizațiilor internaționale. Dezvoltările conceptuale ale P.S.A.C. se înscriu în cadrul acestor caracteristici ale lumii contemporane și se articulează esențial în jurul a trei componente: autonomă, exterioară și internă. În primul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
relațiilor internaționale. Analizând valoarea de putere a Uniunii Europene, trebuie luate în considerare două aspecte. Pe de o parte, dezvoltarea puterii europene a fost dependentă de evoluția sistemului internațional după încheierea Războiului Rece, manifestându-se, cu precădere, tendințele unipolare, anarhice, multipolare și multilaterale, context în care valorile Uniunii Europene trebuiau să se înscrie în cadrul unei noi ordini internaționale, iar pe de altă parte, puterea reală a U.E. este dată capacitățile materiale, strategice și instituționale ale statelor membre 52. Pentru a evidenția
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
vârf a afacerilor militare interstatale, Statele Unite reprezintă, e drept, singura superputere cu o sferă de influență militară globală și putem vorbi în termeni tradiționali despre unipolaritate și hegemonie. Dar pe tabla de mijloc a afacerilor economice interstatale, distribuția puterii este multipolară. Statele Unite nu-și pot atinge obiectivele în materie de comerț, de legislație financiară sau antitrust fără acordul Uniunii Europene, al Japoniei, al Chinei și al altor state. Aici nu mai putem vorbi despre o hegemonie americană. Iar pe scena de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ar putea, totuși, să se unească și să priveze politica Statelor Unite de legitimitate, slăbind în felul acesta puterea blândă a Americii. Franța, Rusia și China și-au exprimat indignarea față de unipolaritatea militară a Americii și au solicitat crearea unei lumi multipolare. În viziunea lui Charles Krauthammer, Irakul "i-a dat Franței ocazia de a formula prima provocare coerentă față de această dominație."48 Chiar și fără a se opune în mod direct forței militare a superputerii, statele mai mici au sperat să
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
din cadrul Al Qaeda luptă împotriva valorilor occidentale și nu doar împotriva valorilor americane, iar diplomația publică europeană care se opune apelului Al Qaeda este benefică Statelor Unite. Mai mulți lideri politici francezi au pus deseori problema creării unei balanțe de putere multipolare, dar în contextul actual mulți europeni privesc astfel de idealuri ca nerealiste. Majoritatea europenilor sunt conștienți că diplomația multilaterală este posibilă chiar și fără o balanță militară multipolară și ar fi bucuroși să-și împartă puterea blândă cu Statele Unite, dacă
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
lideri politici francezi au pus deseori problema creării unei balanțe de putere multipolare, dar în contextul actual mulți europeni privesc astfel de idealuri ca nerealiste. Majoritatea europenilor sunt conștienți că diplomația multilaterală este posibilă chiar și fără o balanță militară multipolară și ar fi bucuroși să-și împartă puterea blândă cu Statele Unite, dacă și noi ne-am arăta gata de consultare în abordările noastre. După cum remarca în timpul războiului din Irak un observator britanic solidar, "anumite contradicții supărătoare la culme au stat
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
în revoluția informației și datorită investițiilor anterioare în puterea militară, este posibil ca Statele Unite să rămână pentru mult timp de-a lungul secolului XXI țara cea mai puternică din lume. Este greu de crezut că aspirațiile franceze la o lume multipolară din punct de vedere militar se vor înfăptui curând, iar ministrul de externe german, Joschka Fischer, a evitat în mod explicit să se refere la acest țel.233 Însă nu toate tipurile esențiale de putere apar din țeava puștii. Puterea
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
unipolare, în era post-Război Rece. Dar, deși majoritatea realiștilor acceptă această poziție de bază, ei sunt împărțiți în două tabere: cei care afirmă că această lume unipolară este inerent instabilă și, în cele din urmă, va ceda locul unei lumi multipolare, și cei care susțin că există o diversitate de factori ce vor garanta, probabil, menținerea unipolarității încă mult timp. În lucrarea de față, Ewan Harrison pornește de la aceste poziții divergente, în procesul de alcătuire a unei perspective teoretice liberale. Chiar dacă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care constrânge comportamentul tuturor actorilor, indiferent de preferințele sau atributele lor interne. Această structură materială este oferită de bipolaritatea sistemului, care reflectă numărul de mari puteri. Sistemele internaționale pot fi unipolare (cu un singur hegemon), bipolare (cu două superputeri) sau multipolare (cu trei sau mai multe mari puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să balanseze împotriva statului dominant, pentru a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
puteri). Probabil că sistemele bipolare sunt cel mai puțin înclinate către conflicte între mari puteri. În unipolaritate, natura anti-hegemonică a sistemului internațional va încuraja alte state importante să balanseze împotriva statului dominant, pentru a-și menține independența și autonomia. Sistemele multipolare sunt mai complexe și mai dificil de administrat decât sistemele bipolare pentru că balanța de putere cuprinde mai mulți actori, precum și pentru că statele pot schimba adeziunea în ceea ce privește alianțele (despre acțiunea colectivă, vezi Olson, 1971; Sandler, 1992). Accentul pe sistemul internațional ca
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rivalităților indigene în Europa și Asia de Est ar reprezenta o modalitate mai eficientă de îngrădire a provocărilor la adresa poziției Americii, în lipsa unei amenințări externe comune. În ansamblu, neorealiștii au prezis că unipolaritatea va duce la o balanță de putere multipolară mai complexă și mai puțin stabilă, amintind de cea de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Competiția pozițională și preocuparea față de capacitățile relative va caracteriza tot mai mult politica marilor puteri, și va crește probabilitatea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întâi, în realitate, instituționaliștii nu au anticipat schimbări majore în termenii relațiilor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri. Ei au pus accent cu precădere pe continuitate în interiorul societății internaționale după Războiul Rece, spre deosebire de neorealiști, care au prevăzut un sistem multipolar emergent. Într-adevăr, acest accent decurge logic din focalizarea instituționalismului pe caracterul dependent de cale al ajustării instituționale. În consecință, sfârșitul Războiului Rece este văzut ca generatorul unei schimbări graduale, și nu ca un punct de cotitură sub aspect calitativ
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
din teoriile examinate. Mai ales, variațiile interregionale ale tiparelor independenței economice și instituționale sunt utile pentru structurarea cercetării, pentru că prezența lor permite fiecăreia dintre teoriile testate să facă predicții distincte. Modelul neorealist prevede o tendință universală către un sistem internațional multipolar, conflictual, caracterizat de balansarea marilor puteri. În mod specific, Germania unificată, Japonia și China au fost identificate de neorealiști drept "puteri în afirmare" în cadrul structurii emergente a politicii internaționale. Aceste state se află la extremele schimbării din sistem și, prin
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Keohane, 1993, pp. 273-291). Neorealiștii au anticipat că, odată cu sfârșitul Războiului Rece, tendința sistemului internațional de a încuraja statele să urmărească strategii de balansare va însemna că o etapă a unipolarității dominate de SUA se va transforma într-o ordine multipolară mai complexă, predispusă la conflicte între marile puteri și chiar la război. Probabil că state de rangul doi importante, precum Germania unificată, Japonia și China vor urmări să recreeze echilibrul balanței de putere prin instituirea unui control asupra puterii SUA
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
UE în interiorul NATO, și succesiunea operațiunilor sub comandă UE și sub comandă NATO (Hyde-Price, 2001, p. 198). Neorealiștii ar putea pe bună dreptate să aprecieze că aceste dificultăți diplomatice reflectă tensiuni emergente în diplomația germană, precum și apariția unei structuri internaționale multipolare, în care America și principalii ei aliați europeni urmăresc obiective conflictuale. Din această perspectivă, Germania se folosește de cooperarea europeană în domeniul apărării pentru a-și urmări interesele în mod separat de cadrul atlantic, precum și ca vehicul diplomatic cu care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pus accent pe realizarea unei înțelegeri negociate, iar în timpul conflictului a menținut legături diplomatice apropiate cu Rusia (Hyde-Price, 2001, pp. 158-159). Din nou, neorealiștii ar putea interpreta acest fapt ca reflectând slăbirea legăturilor atlantice ale Germaniei și apariția unei constelații multipolare de interese în ordinea de securitate europeană. Interpretării neorealiste îi putem supune și aspecte ale diplomației economice a Germaniei începând cu 1989. Rolul Germaniei în cadrul GATT până la mijlocul anilor 1990 a dezvăluit tensiuni între obligațiile față de Franța, ca partener cheie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a Războiului Rece va duce la reaprinderea rivalităților de securitate indigene în Asia de Est, și le va alimenta tot mai mult pe cele dintre Japonia și China. În ansamblu, Japonia va ajunge să-și joace rolul într-o ordine multipolară mai conflictuală în Asia de Est și în sistemul internațional. La sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 se presupunea, în general, că Japonia dobândise capacitatea de a deveni un concurent geopolitic real pentru SUA (Buzan, 1988, p. 558; Waltz
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Est]" (Buzan și Segal, 1994, p. 6; vezi și Dibb, 1995, p. 26). Tow face o legătură între aceasta și faptul că "analiștii chinezi au concluzionat că tiparul bipolar inițial [al politicii de securitate globale] este înlocuit de un tipar multipolar" în care China joacă un rol mai influent (Tow, 1994, p. 146; vezi și Jisi, 1997, p. 14). Întrucât acest tipar datează din timpul rupturii chino-sovietice din anii 1970, neorealiștii pot să afirme că el s-a menținut și a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pot fi, de asemenea, explicate din perspectivă neorealistă. Odată cu dispariția amenințării sovietice, relațiile chino-rusești s-au ameliorat foarte mult în câteva domenii (Goo, 1993, p. 293; Garver, 1998, pp. 119-129). Destinderea chino-rusă poate fi privită în termenii efectelor unei structuri multipolare emergente, "în care un bloc ruso-chinez "continental" balansează un bloc americano-japonez "maritim"" (Garver, 1998, p. 131; vezi și Bilveer, 1998). Relațiile Chinei cu state din Asia de Sud vin în sprijinul enunțurilor neorealiste. Relațiile chino-indiene s-au dezghețat la începutul anilor 1990
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Totuși, tiparul general al activității instituționalizate care a apărut nu se potrivește în totalitate cu predicțiile neorealiste și instituționaliste. În această dezbatere, neorealiștii au prezis discontinuitatea unor cadre multilaterale esențiale, și interpretează semnele discontinuității ca favorizând apariția unei structuri internaționale multipolare conflictuale. Instituționaliștii au răspuns la afirmațiile neorealiste anticipând continuitatea structurii postbelice a aranjamentelor multilaterale dintre principalele puteri. Vor apărea schimbări, dar acestea vor avea un caracter gradual. Asia de Est este un caz dificil pentru predicțiile instituționaliste, în lipsa unor tipare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în fiecare dintre cazurile examinate, perioada 1989-1991 le-a cristalizat crizele de tranziție a identității. Bineînțeles că discontinuitățile cauzate de aceste presiuni ar putea fi interpretate ca reflectând predicțiile neorealiste. Din această perspectivă, presiunile reflectă tendințe latente către o ordine multipolară mai conflictuală, în care statele de rangul doi adoptă o orientare mai asertivă decât s-a întâmplat în perioada analizată. Totuși, în fiecare dintre cele trei cazuri pare mai probabil ca tendințele să reflecte, de fapt, nevoia ca aceste țări
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]