735 matches
-
forța de muncă, muncitorii, și proprietari. Distribuția filmului cuprinde actorii Alfred Abel ca primar al orașului, Gustav Fröhlich în rolul fiului său care încearcă să medieze tensiunile ivite între casta conducătorilor și muncitori, Brigitte Helm în dublul rol al unei muncitoare cu inimă de aur, dar și al robotului care este folosit pentru a o înlocui, precum și pe Rudolf Klein-Rogge în rolul savantului nebun care crease robotul. Filmul "Metropolis" a fost produs și realizat în Germania la Studiourile Babelsberg de către Universum
Metropolis (film) () [Corola-website/Science/314053_a_315382]
-
a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R. din dimineața zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a declarat: „Cred că în situația creată ar fi bine să ne gândim la reînființarea gărzilor muncitorești, ca unități înarmate ale clasei muncitoare, pentru apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului nostru [...] Să facem tot gărzi patriotice și la țară”. Solicitarea lui Nicolae Ceaușescu a fost susținută de Petre Lupu, Mihai Dalea și Manea Mănescu, iar Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a decis „reînființarea
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
șah sau popice. Secția de handbal feminin a fost înființată în 1969 și a fost pregătită timp de mai mulți ani de antrenorul Dan Valentin. Prima echipă era alcătuită în majoritate covârșitoare din eleve și avea în componență o singură muncitoare. În 1975, majoritatea componentelor erau foste eleve ale Școlii Sportive Piatra Neamț care au fost angajate la Combinatul de Fibre Sintetice Săvinești, astfel încât, pentru prima dată, două treimi dintre handbaliste erau angajate ale uzinei. Echipa a câștigat în mod constant Campionatul
AS FibrexNylon Săvinești (handbal feminin) () [Corola-website/Science/333572_a_334901]
-
să nu vorbească cu nimeni, nici la fabrică și nici în timpul lor liber. Cine se abătea de la această regulă, risca să fie trimis înapoi în țara de unde a venit. Deși li s-a promis un salariu de 400 de euro, muncitoarele s-au plâns la Ambasada Filipinelor de la București că tot ce au primit a fost suma de 570 de lei (aproximativ 150 de euro), după ce li s-au oprit banii pentru cheltuieli de întreținere. În septembrie 2008, după șapte luni
Mondostar () [Corola-website/Science/321185_a_322514]
-
Corneliu Baba, și Iosif Iser, prin care se spera "„lichidarea caracterului birocratic și apolitic al muncii...”". Prin urmare, în perioada comunistă, Ștefan Szönyi a devenit un militant reprezentativ al realismului socialist, creând lucrări ca „Țărancă”, „Lumină peste uzină”, „Portretul unei muncitoare”, „Tipografie ilegală”. Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Ștefan Szönyi i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea
Ștefan Szönyi () [Corola-website/Science/311938_a_313267]
-
l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne. Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderenta făcând publicistica în presa muncitoreasca din România, debutul fiindu-i articolul "Hotel Regina" în revistă "România muncitoare". Între 1910-1912 își publică, în aceeași revista, primele povestiri: "Mântuitorul", "Calul lui Bălan", "Familia noastră", "1 Mai". Colaborează și la alte ziare: "Viața socială", "Dimineață", "Adevărul" etc. Se apropie de cercurile socialiste. Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
cu doar 3 membri, președintele partidului intenționând să candideze pentru un post de consilier local în comuna Cicănești. Stema Partidului Comunist Român, de inspirație sovietică, are ca elemente principale "secera și ciocanul", simbolizând "înfrățirea" și "uniunea de nezdruncinat" dintre "țărănimea muncitoare și proletariat." Cununa de spice este ușor eliptică și ascendentă și conține acronimul PCR. Culorile sunt roșu, fondul, și respectiv galben culoarea simbolurilor heraldice și a acronimului. Potrivit revistei "Memoria", respectiv articolului "Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh.
Partidul Comunist Român () [Corola-website/Science/303146_a_304475]
-
copilăria ca fiind una singuratică și nefericită în ciuda luxului și bunăstării fizice. Încă de timpuriu ea a scris că a fost îngrozită de influențele epocii victoriene, în special datorită prăpastiei dintre confortul păturii de sus și zbaterile clasei de jos, muncitoare, acele probleme fiind cauzate cel puțin în trecut de nedreptățile ”vechii teologii”, iar în prezent de către ”actualul război”, referindu-se la perioada 1914-1945. În autobiografia sa ea a relatat că de timpuriu a fost nefericită, găsind viața fără valoare, ca
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
și a fost închisă pentru o jumate de an. La eliberare, în august 1913, ea s-a dus să locuiască alături de Lenin și soția acestuia, Nadejda Krupskaia, în Galiția. În această perioadă a început să lucreze la editarea ziarului "Rabotnița" (Muncitoarea). Inessa Armând a fost revoltata de faptul că mulți socialiști europeni au susținut eforturile de război ale guvernelor lor. Ea s-a alăturat poziției lui Lenin și a făcut propagandă antirăzboinica și revoluționară, îndemnând soldații să înceteze luptele, să întoarcă
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
la penitenciarul Jilava cu ordinul nr. 3856/950, venind de la penitenciarul Craiova. Patru ani mai târziu (1.10.1954) este înregistrat cu mandatul de arestare 33/C emis de către Direcția a II-a a Procuraturii Generale pentru acțiune contra clasei muncitoare (art. 193 CP), desfășurată „în timpul burgheziei”. Pentru acest fapt a fost condamnat de către Tribunalul Regiunii a II-a Militare, prin hotărârea nr. 9/1957, la 12 ani temniță grea, fiind încadrat la înaltă trădare. Ca deținut politic a trecut prin
Mihail Romniceanu () [Corola-website/Science/306217_a_307546]
-
pentru Cochran, redacția a ales numele de „”, adoptat de la personajul ce a dat numele cântecului lui Stephen Foster. Nellie Bly s-a concentrat la începutul activității de la "Dispatch" pe soarta femeilor muncitoare, scriind o serie de articole de investigație despre muncitoare. Presiunea editorială a împins-o însă către paginile pentru femei, în care se tratau subiecte de modă, societate și grădinărit, subiecte tratate de obicei de femeile jurnaliste din vremea respectivă. Nemulțumită de aceste îndatoriri, a luat inițiativa de a călători
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună. În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul "Scânteia". În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani. A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
orașe precum Cisnădie și Buhuși, unde populația de sex feminin a înregistrat un salt semnificativ. S-a ajuns astfel chiar la un fel de turism sexual, similar cu cel din anii de după 1990, din Făgăraș. Altele au ajuns tractoriste sau muncitoare în uzine, cum s-a întâmplat la Brașov, după etapa de reeducare din conacul medieval de la Budila. Acțiunea, deși desfășurată sub controlul Partidului Comunist, nu a avut un succes imediat. Sursele vremii arată că, în București, nu ar fi fost
Bordel () [Corola-website/Science/325167_a_326496]
-
piese. De altfel, aceste observații vor servi ca suport pentru elaborarea propriilor texte de teatru epic ale lui Brecht, în care subiectul este mecanismul sau sistemul de funcționare al unei micro-societăți, si nu un personaj sau altul. Brecht descrie observațiile muncitoarelor și muncitorilor, întotdeauna despre subiect, despre mecanismele de funcționare a lumii, si nu strict estetice, drept motor principal al artei sale ulterioare.</spân></spân></spân></p> „Extraordinarele experimente ale lui Pișcător și experimentele mele, care au implicat de multe ori
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
(n. 16 august 1933) este un scriitor, traducător și fost disident est-german. Născut la Oelsnitz/Erzgeb. că fiu al unui miner și a unei muncitoare textile, Kunze a studiat filosofia și jurnalistică la "Universitatea Karl Marx" din Leipzig. Primele poezii le-a publicat în revista "neue deutsche literatur" în anul 1953, iar doi ani mai tarziu, după ce și-a luat examenul de stat, a început
Reiner Kunze () [Corola-website/Science/315058_a_316387]
-
parte de declararea războiului cu Germania, și pe de altă parte de omniprezența unei comete verzi, deosebit de luminoasă, pe cer. În acest context evoluează protagonistul romanului, William "Willie" Leadford, un tânăr socialist convins: scandalizat de condițiile de trai ale clasei muncitoare, el aspiră la o revoluție care ar schimba ordinea societății și ar duce la distrugerea civilizației industriale. În paralel, William se îndrăgostește de o tânără care aparține clasei de mijloc, Nettie Stuart. Aceasta are însa o relație cu un bărbat
În zilele cometei () [Corola-website/Science/323778_a_325107]
-
în tovărășie". Acesta combate gospodăria individuală apreciind că " cu mică gospodărie nu putem scăpa de mizerie ".Lenin privește sistemul de colectare a produselor prin cote că o " justă politică de aprovizionare " a muncitorilor și de întărire a relațiilor între clasa muncitoare și țarănime. Aceste idei ale lui Lenin vor fi folosite de comuniștii români în diversele etape ale colectivizării agriculturii și pentru "justă politică de aprovizionare ", prin preluarea cu forța și/sau la prețuri derizorii a pretinselor surplusuri de produse agricole
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
î.e.n. din 30000 de cetățeni 20000 erau din clasa de mijloc. Către sfîrșitul epocii lui Pericle (apr. anul 429 î.e.n.) clasa mijlocie constituia doar 20000 din 42000 de cetățeni. Prin urmare la căderea democrației ateniene (apr. anul 350 î.e.n.) clasa muncitoare constituia un raport de 12000 împotriva a 29000 aa¢ ceea ce a dus la transformarea democrației în puterea celor săraci sau aohlocratia”. Participarea la conducere, democrația ateniana a avut grijă de formarea unor condiții reușite de participare a cetățenilor
Istoria democrației () [Corola-website/Science/312340_a_313669]
-
dezvăluiri ale defectelor morale, în special în rândul celor bogați și puternici- pentru a-și păstra audiența. În Marea Britanie, primii magnați ai mass-mediei au fost Alfred Harmsworth și fratele său Arnold. În anul 1888 au fondat săptămânalul "Answers", adresat clasei muncitoare, combinând articole ușoare cu relatări competiționale. În 1896, prin Daily Mail, frații Harmsworth au introdus stilul cotidienelor conținând titluri mari și imagini. Mai târziu, Alfred Harmsworth a înființat Weekly Dispatch, London Evening News și The Times. Astfel, Harmsworth deținea nu
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
militantei comuniste Hâia Lifșiț, originară din Chișinău. Imediat după intrarea Basarabiei sub administrație românească, Hâia Lifșiț, profesoara de școală a fost arestată pentru activitate comunistă și i s-a luat dreptul de a preda. Astfel că s-a angajat că muncitoare necalificata într-o fabrică. În anii 1920 a fost arestată de mai multe ori pentru distribuirea de manifeste comuniste. În 1928 este arestată pentru ultima oară, împreună cu un grup de activiști comuniști. În mărturia să de la pro-ces, Hâia Lifșiț reclamă
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
îndeplini standardele de proprietate), drept de fi ales, sau de a merge la universitate. Nou-formata, dar din ce în ce mai influenta nu permitea femeilor să devină membre, și nici măcar să participe la ședințe ca observatori. Singurele ocupații deschise în general femeilor din clasa muncitoare erau munca agricolă, munca casnică și munca în fabricile ce se deschideau. Deși Anning știa mai multe despre fosile și geologie decât mulți dintre fosiliștii înstăriți care îi erau clienți, întotdeauna gentlemanii geologi erau cei care publicau descrierile științifice ale
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
titlul „Hop-Frog” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897. Au urmat alte patru traduceri după cum urmează: „Hop-Frog” (în "Romînia muncitoare", anul III (1908), seria II, nr. 47, p. 2; nr. 48, p. 2), „Hop-Frog (Broasca țopăitoare)” (în "Gazeta Transilvaniei", anul LXXII (1909), nr. 277, pp. 1-2; nr. 278, pp. 1-2), „Cei opt Orangutani” (tradusă de Axelrad Luca și publicată, alături de
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
mai acute, legate de sărăcie și migrație, si imaginarea unor eventuale soluții și a unul viitor posibil. Au participat spectatori de vârste diferite, de la copii la oameni trecuți de 80 de ani, din grupuri sociale foarte diverse (mineri, muncitori și muncitoare, intelectuali locali, paznici, șomeri, pensionari, romi afectați de sărăcie extremă). Într-un singur loc, la Tăuții Măgherăuși, a asistat la dezbatere primarul localității. Spectacolele și dezbaterile au avut loc în Casele de Cultură locale sau în școli. În cele mai multe dintre
”Locurile de muncă ar trebui trecute în categoria bunurilor publice” () [Corola-website/Science/295659_a_296988]
-
În 1894 a început să contribuie cu poezii, schițe și articole la publicațiile: "Icoana vremii", "Adevărul ilustrat" (1895), "Lumea nouă literară și științifică" (1894-1896), "Lumea nouă politică", "Munca", "Drepturile țăranului" și altele. În 1902, când s-a înființat cercul "România muncitoare", Neculuță a devenit colaborator permanent al ziarului cu același nume și a publicat aici majoritatea versurilor sale, în care a înfățișat viața mizeră a proletariatului și a țărănimii sărace. La decesul său, în 17 octombrie 1904, versurile sale nu apucaseră
Dumitru Theodor Neculuță () [Corola-website/Science/307242_a_308571]
-
mai multe ocupații, lucrând în cârciumi, în brutării și pe vapoare și hoinărind prin diferite orașe: București, Istanbul, Alexandria, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne. A citit cu pasiune și a debutat ca publicist în noiembrie 1906 în săptămânalul social-democrat "România muncitoare". Cei doi scriitori au fost prieteni și au împărtășit o vreme idealurile comuniste. Ei s-au cunoscut în noiembrie 1927, călătorind împreună în URSS în anii 1927 și 1928 pentru a experimenta modul de viață comunist. Țin un discurs în
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]