474 matches
-
și Muntenia, între învârtitele din Ardeal și jocurile cu strigături din Banat: "Tărășelul", "Ca la Breaza" și "Doina de la Sibiu", "De doi ca-n Banat", "Învărtita din Făgăraș", "Țarina ca la Abrud", "Sârba din Moldova", "Hora boierească", "Horă și sârbă muntenească" etc. Nu au lipsit nici creațiile celorlalți lăutari, precum "Sârba lui Pompieru" (Costică Pompieru), "Sârba lui Bârlan" (Ion D. Bârlan), "Hora lui Dobrică" (Ioan Constantin Dobrică) sau "Țiganul" de Stelian Mâță s.a., precum și propriile lucrări în stil țărănesc "Hora lui
Petrică Moțoi () [Corola-website/Science/325367_a_326696]
-
începutul secolului al XVII-lea era consemnat ca sat, iar după anii 1615-1620 este menționat ca târg la intersecția drumurilor comerciale care uneau Țara Românească cu Moldova. În secolele XVII-XVIII importanța așezării, cu cele două părți ale sale - moldovenească și muntenească - a crescut din nou, fapt atestat de numărul mare de biserici și mănăstiri construite aici. Toponomia orașului Focșani ar putea proveni de la numele familiei Focșa, "„moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare”". Focșani se află în Moldova
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
I a pierdut conflagrația cu turcii din Campania de la Prut. Moldova redevine vasal al Imperiului Otoman, iar Cantemir se refugiază la Moscova. Articolul III prevedea că moștenitorii tronului rusesc nu au dreptul să pună domn în Moldova nici pe pământul muntenesc. Articolul VI prevedea că: "După vechiul obicei moldovenesc toată puterea să fie la domn". Articolul XI prevedea că hotarele principatului, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu cu râul Nipru, Camenețu, Bender, cu tot Buceacul, Dunărea, Muntenia, marele
Tratatul de la Luțk () [Corola-website/Science/326891_a_328220]
-
în România, multe dintre studiile sale în acest domeniu fiind fundamentale pentru cercetarea modernă a acestor subiecte și sunt citate în marile sinteze occidentale. Octavian Iliescu a adus o contribuție deosebită în domeniul său favorit, cel al numismaticii medievale românești (muntenești, moldovenești și dobrogene). În acest câmp vast al cercetării a continuat, a extins și mai ales a modernizat studiile începute de Sturdza, Docan, Severeanu și Moisil, aducându-le la nivelul atins de investigațiile savanților europeni ai secolului al XX-lea
Octavian Iliescu () [Corola-website/Science/303401_a_304730]
-
stilul neoromânesc. Procedeele decorative utilizate denotă influența arhitecturii brâncovenești. O lucrare valoroasă - replică la vestita biserică a mănăstirii Argeșului - este biserica “Sfânta Cuvioasa Parascheva”, construită în anii 1924-1935. Autorul proiectului, arhitectul A. Gabrielescu se manifestă ca promotor al arhitecturii eclesiastice muntenești, probabil, pentru a comemora locul anterior de activitate a episcopului Visarion Puiu - mănăstirea Argeșului. Una din cele mai strălucite opere de arhitectură în spiritul stilului neoromânesc este palatul reședinței episcopului Visarion Puiu, fondată pe pământ viran, în suburbia Pământeni, pe
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
au fost executate de un meșter local în 1869. "Biserica Sfântul Gheorghe", ridicată între anii 1934-1936, după planurile arhitectului D. Berechet, pe locul unei biserici din 1793 distrusă de un incendiu în 1913. Plastica arhitecturală reia, cu modificări, modelul bisericilor muntenești de secolul al XVII-lea: plan trilobat, cu turlă pe naos și pronaos și fațadă în două registre de nișe, separate printr-un brâu. Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” Brad - Bătușari din Curtea de Argeș a fost ctitorită de domnitorul
Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/296981_a_298310]
-
prima dată de M. Kogălniceanu în 1852, are un caracter savant și o noblețe a ideilor care o va face cartea de căpătîi a Școlii Ardelene. "Predoslovia" enumeră scopurile lucrării: a) afirmarea etnogenezei pentru „lăcuitorii țării noastre, Moldovei și Țării Muntenești și românii din țările ungurești, care toți un neam și odată descălecați sîntu”; b) conștientizarea valorii documentului scris, care rămîne mărturie peste veacuri: „Lăsat-au puternicul Dumnezeu iscusită oglindă minții omenești, scrisoarea...”. Românii trebuie să-și cunoască istoria, „toate alte
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
de față"". Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din Ilișești este un monument arhitectonic moldovenesc din secolul al XVIII-lea. Ea reprezintă o raritate între bisericile din zona Moldovei prin adaptarea, în spiritul caracteristic al arhitecturii moldovenești tradiționale, a tipului de plan muntenesc cu două turle pe pronaos, ca la biserica Mănăstirii Dealu. Ea a fost construită din piatră masivă (gresie adusă probabil din zona râului Moldova) și cărămidă arsa la partea superioară sau în locurile unde s-au făcut adăugiri. Biserica fostei
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ilișești () [Corola-website/Science/321181_a_322510]
-
de data aceasta din piatră, finalizând lucrările în anul 1659 și punând-o sub ocrotirea unui sfânt militar, Sfântul Dimitrie, nădăjduind într-un ajutor al sfântului, pentru a-și putea recupera tronul domnesc. Biserica este o constructie ce îmbină stilul muntenesc și cel transilvănean, dar una foarte mare pentru acele vremuri. Este astăzi cea mai veche biserică ortodoxă de zid din Bihor. De-a lungul vremii biserica de la Tinăud a jucat un rol foarte important, atât din punct de vedere spiritual
Biserica Sfântul Dumitru din Tinăud () [Corola-website/Science/336910_a_338239]
-
la nord), Târgșoru Vechi (la vest), Bărcănești, Brazi (la sud) și Bucov (la est). Orașul a crescut începând cu secolul al XVII-lea, pe o moșie cumpărată de Mihai Viteazul de la moșnenii ce o stăpâneau, luând treptat locul vechilor târguri muntenești Târgșor, Gherghița și Bucov ca centru regional al zonei, evoluția sa fiind accelerată de industrializare în special după ce a început exploatarea masivă a zăcămintelor de petrol din zonă și în oraș au apărut mari facilități de rafinare, ceea ce i-a
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
o samă de Nemți și Moldoveni, Munteni, Unguri, Sârbi, cătăva adunătură. Ci așa făr de veste ne-au lovit la Scaunul nostru în Ieși, cu gândul ca să ne iea, precum au luat pe vodă căpitan[ul], pe Necolai Mavrocordat, Domnul muntenesc, din Scaunul țării din București și l-au dus la Sibiiu. Iar noi, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am biruit și i-am risipit, dar și movilă am făcut pe trupurile lor și minunată cruce și cerdac de piatră lângă
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
grupului relativ fragmentat de graiuri ardelenești, împreună cu graiul crișean. Acest lucru plasează graiul maramureșean în grupa nordică de graiuri românești, care include și graiul moldovenesc și graiul bănățean, spre deosebire de grupa sudică din care fac parte graiul ardelenesc de sud, graiul muntenesc și graiul oltenesc. În contextul varietăților de vorbire de tranziție foarte fragmentate ale Transilvaniei, clasificarea graiului maramureșean ca o varietate individuală este îngreunată, ca și în cazul graiului crișean, de numărul mic de trăsături fonetice distinctive. Această dificultate a determinat
Graiul maramureșean () [Corola-website/Science/298732_a_300061]
-
care au luptat în Războiul de Independență și în Primul Război Mondial, Monumentul Eroilor (obelisc cu vultur) din Breaza de Jos, tripticele „Cinstiți memoria înaintașilor” din Breaza de Sus și Capu Câmpului, case de peste 100 de ani care păstrează stilul muntenesc autentic și specificul zonei subcarpatice (cu beciuri înalte și foișoare), acestea reprezentând și principalele obiective turistice. Arta populară a fost reprezentată din doua jumătate a secolului al XX-lea de lucrările desfășurate din anul 1948 până în prezent de Cooperativa Meșteșugărească
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
sunt exploatați și mai mult ca înainte. Felul cum erau tratați varia mult și în general ei erau la voia celui care îi avea în proprietate. Importanța unui boier creștea odată cu numărul de sclavi pe care îi deținea. Codul penal muntenesc din 1818 conținea articolul „"Toți țiganii sunt născuți robi"” și „"țiganii fără stăpân sunt proprietatea statului"”. Mărturiile lui Mihail Kogălniceanu sau Colson din acea perioadă sunt tulburătoare. Existau bineînțeles și cazuri rare în care robii erau tratați omenește de stăpânii
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
se inaugurau cursurile școlii profesionale de fete ce a funcționat pâna în anul 1947. Biserica „Sf. Sava" construită în stil pur bizantin, cu două turle, este o construcție unică în țară, prin îmbinarea elementelor arhitecturale bizantine, orientale, gotice moldovenești și muntenești, fiind una dintre cele mai impresionante și mai vechi biserici ale orașului Iași, ea alcătuind împreună cu Biserica Bărboi, Mănăstirea Golia, Biserica Armenească, Biserica "Sf. Nicolae Domnesc" și Mănăstirea "Sf. Trei Ierarhi" sextetul istoric al orașului Iași din perioada timpurie medievală
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
contraforturi. Între 1676 - 1678, in timpul voievodului Antonie Ruset, a fost construit zidul ce imprejmuia mănăstirea. Pentru arta moldovenească definitorii sunt, în acest ansamblu, profilul de piatră al soclului de pe latura de vest și de sub Turnul Clopotniței, iar pentru arhitectura muntenească brâul median exterior din cărămidă de forma zimțată. Stilul gotic, adaptat si prelucrat în Moldova încă din timpul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, este reprezentat de chenarul în muluri al ușei de la intrarea dinspre sud și ascuțirea în arc
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
vehiculară” etc.), varietățile regionale ale unei limbi („dialect”, „subdialect”, „grai”) și varietățile sociale ale unei limbi: „argou”, „jargon” etc. Unii lingviști includ aici și termenul „idiolect”. Prin urmare, se poate vorbi, de exemplu, despre idiomul românesc, idiomul aromân (macedoromân), idiomul muntenesc, idiomul oltean etc. După lingvistul francez Philippe Blanchet, În general, termenul „idiom” este folosit când subiectul abordat de cercetător nu necesită ca acesta să opteze pentru unul din termenii „limbă”, „dialect”, „subdialect” și „grai”, mai ales când este greu sau
Idiom () [Corola-website/Science/331640_a_332969]
-
luate în ansamblu n-au fost atrase într-o altă arie lingvistică). Graiurile centrale din Basarabia au trăsături similare cu cele consemnate în dreapta Prutului, iar mare parte dintre particularitățile din zona sud-vestică (pe linia Cahul-Reni-Chilia) fac arie comună cu graiurile muntenești. În zona nord-vestul Basarabiei, nordul Bucovinei, ținutul Herța, graiurile fac arie comună cu sudul Bucovinei. Pe linia Camenca - Râbnița - Dubăsari și Kotovsk, Ucraina aflată în zona de nord-est a Republicii Moldova, graiurile fac în unele privințe arie comună cu cele din
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
din punct de vedere fonetic și lexical), fiind principalul grai care stă la baza acesteia. Graiul vorbit în vestul Olteniei, Mehedinți, are caracteristici fonetice (de ex. [t], [d] > [č], [dž]) care îi dau aparența unui grai de tranziție între cel muntenesc și graiul bănățean. O situație asemănătoare o are graiul timocean.
Graiul muntenesc () [Corola-website/Science/313159_a_314488]
-
și de picioare, care boală podagra și hirarga să dzice, n-au trăgănatŭ multŭ viiața și acolea la Hîrlău s-au sfîrșit viața, în anul 7134 în dzile... (...) Oasele Radului-vodă cu cinste mare s-au pornitŭ de la Hîrlău în Țară Munteneasca, la mănăstirea făcută de dînsul în București, cu Hrizea visternicul și cu Trufanda postelnicul și cu Costin postelnicul al doilè pe acéle vrémi. Iară în scaunul țării domnŭ au statut Barnovschii hatmanul.”". Curtea domneasca din Hârlău decade după moartea lui
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
căci Dabijoaie au avutǔ și alți bărbați mai nainte, păn-a o lua Dabije, făcut-au mare nuntă în curțile domnești cu acel hiiastru al său, cu Lupașco, care acel Lupașco au agiunsu mai pe urmă și spătarǔ mare în Țara Muntenească și au luat o fată a lui Iordache vistiernicul Cantacozino. Și încuscrindu-să Dabije-vodă cu Iordachi, l-au pus spătarǔ mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit Iordachi spătarul, care cu multă pofală și cu mare jele despre
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
anul 1481, deoarece aici fuseseră înmormântați înaintașii hatmanului Șendrea. La 8 iulie 1481, zi în care este prăznuit Sfântul Mare Mucenic Procopie (sfânt militar), a avut loc Bătălia de la Râmnic dintre oastea moldoveană condusă de Ștefan cel Mare și oștile muntenești și turcești conduse de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) și Alibeg. Lupta a fost câștigată de moldoveni, cronicarul Grigore Ureche scriind în letopisețul său că s-ar fi ""arătat lui Ștefan vodă sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra războiului călare și într-
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
de oaste ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Seretiul, au sosit. Și avândŭ bucurie Ștefan vodă de ai săi, cum să aflară pegiur dânsul la loc de grije, îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
Seretiul, au sosit. Și avândŭ bucurie Ștefan vodă de ai săi, cum să aflară pegiur dânsul la loc de grije, îndată repedzi pe Șendre hatmanul înaintea oștii muntenești cu puținei slujitori, ca-n chip de strajă. Și dând pe oastea muntenească, mulți pre puțini, fură biruiți de oastea Radului vodă și acolo pierit-au și Șendrea hatmanul, mai gios de Râmnic, unde s-au pomenit multă vréme Movila Șendrii. Și l-au dus, de l-au îngropat în sat în Dolhăști
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
după formarea limbilor naționale din care fac parte acestea. Astfel, pentru limba română, Gheorghe Ivănescu susținea existența în secolul al XVI-lea a cinci „dialecte literare”, după cum le numește, care s-au redus la patru în secolul al XVIII-lea: muntenesc, moldovenesc, ardelenesc și bănățean. În general, baza limbii literare unice este unul dintre dialectele literare, cu aporturi și din celelalte. În cazul românei, baza a fost dialectul literar muntenesc. Fenomene asemănătoare au avut loc și în cazul altor limbi. După ce
Limbă literară () [Corola-website/Science/335230_a_336559]