347 matches
-
și vei vedea. Cavalerul îl ținea calul cu o frânghie și în timp ce-l plimba roată-roată, o sfătuia pe Mauve să stea drept și să încerce să preia ritmul mersului. Era un dans frumos, de a pătrunde în armonia carnală a murgului impunător. -Și acum începem să mergem în galop. -Dar mi-e frică! -Lasă teama! Nu vezi ce ușor te integrasei în salturile murgului?! Faci parte deja din ființa lui. -Simt că mă pierd într-un zbor îndrăzneț. Cavalerul, în timp ce ținea
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
să încerce să preia ritmul mersului. Era un dans frumos, de a pătrunde în armonia carnală a murgului impunător. -Și acum începem să mergem în galop. -Dar mi-e frică! -Lasă teama! Nu vezi ce ușor te integrasei în salturile murgului?! Faci parte deja din ființa lui. -Simt că mă pierd într-un zbor îndrăzneț. Cavalerul, în timp ce ținea murgul de frânghie, admira jocul sânilor creionați prin bluză, sărind în același ritm cu calul, părul lung, scăpat din împletitură și amestecat cu
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
impunător. -Și acum începem să mergem în galop. -Dar mi-e frică! -Lasă teama! Nu vezi ce ușor te integrasei în salturile murgului?! Faci parte deja din ființa lui. -Simt că mă pierd într-un zbor îndrăzneț. Cavalerul, în timp ce ținea murgul de frânghie, admira jocul sânilor creionați prin bluză, sărind în același ritm cu calul, părul lung, scăpat din împletitură și amestecat cu aripile vântului. Ar fi ținut calul până târziu numai să nu dispară imaginea sirenei sau a florii delicate
PE PUSTĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341999_a_343328]
-
Antologie > NĂSCUT DIN CÂNTEC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1028 din 24 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului am adormit c-un fir de iarbă nouă pe tâmpla obosită de mișcare în cântul inimii înfiripat din visuri aleargă murgi și tropot de culoare albastru-mbracă un cuvânt seninul cu zori de zi îmi învelește trupul în spirit gândul reprimește glasul se reaprinde focul sacru - focul viu din pasul cel dintâi din rugi scântei înalță firea omul cuvintele au rostul
NĂSCUT DIN CÂNTEC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1028 din 24 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342037_a_343366]
-
Mă ning fulgi rari cu-aripi spre nicăieri Și umbrele spre-nchipuire zboară Zadarnic azi mai chem o primăvară Căci mă-nfășoară iernile de ieri. CĂLĂTORESC CU DOR Pe ulița copilăriei călătoresc cu dorul iar Într-o trăsură fermecată, cu murgul alb la trap, pe drum Cu timpul cel hoinar pe valea cea dulce-a anilor de-acum Și picături de veșnicie în preajmă tainic îmi răsar. Mă-ntâmpină aceeași urmă din clipele de-altădat' Aceeași casă călduroasă scăldată-n frumuseți divine
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
îndemne necuratul să pătrunzi în grotă. Îi zici să vină în grabă la castel pentru treburi importante. Apoi, să faci cale întoarsă și să nu-ți arunci înapoi nici măcar o singură privire. A doua zi, dis-de-dimineață, căpitanul Preda încălecă pe murgul său, țâșni ca o săgeată pe sub arcada de la poartă și se pierdu printre trunchiurile bătrânilor stejari. Pe la prânz ajunse la poalele Munților Căpățânii. Pentru el nu era un ținut necunoscut, fiindcă aici se retrăsese de multe ori, își organizase ceata
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
mai risipim și calul murg în noi zidim... Ce cal ? Un val de chei zdrobit și din iubiri și din murit și din cel foc de netrăit sau de trăit cu ochi noroc. Necheaz-un cal chemând la mal amurg de murg visând astral, un suflet-port, vas amiral... Și tu și eu pornim spre-amurg cu ochi prelins pe calul murg.. și ni se zbate ceasul nins de calul murg... De calul murg. Leonid IACOB Referință Bibliografică: calul murg / Leonid Iacob : Confluențe Literare
CALUL MURG de LEONID IACOB în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343853_a_345182]
-
scurge nisipul... secunde puține.../ Mai fac o-ncercăre, se clatină scara/ Și iarna îmi fură din pumn primavara/ Nici urmă de suflet să-mi ducă povara/ Amurgu-i grăbit... se lasă iar seara.../ Adorm supărat, ostenit, blestem viața/ Și-n vis vine murgul să-mi mângâie fața/ Mă duce pe aripi, nu-mi trebuie scară/ Rescriu un poem fericit prima oară... (Am plecat șchiopătând). Ana Podaru gândește lumea prin contrastele vieții și încercările omului alunecat în suferință pe calea reîntoarcerii spre divinitate. Poezia
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
pe o pânză de ecran cinematografic, instalat într-un lan de grâu verde aflat între malul Jiului și până spre poiana din apropierea casei sale, grâu crescut cam până pe la genunchi. Dinspre poiană apar deodată venind spre ea doi cai frumoși, murgi, cu coamele mari, căzându-le peste greabăn în valuri, unduindu-se după cum călcau prin grâu, iar cozile stufoase fluturându-le în vânt. S-a oprit în loc să-i privească cu admirație. Erau prea frumoși așa cum se legănau mergând maiestuos în buiestru
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343122_a_344451]
-
iei partea cu surugiii serii în văzul tuturor pe muntele de sare un curier precar te-a chemat să vinzi podoabe când virgulele dor cu degete albastre de alaun și clor și obosiți de drum apoi să-nchidem cartea un murg cu șa de aur, un călăreț turbat tăia bucăți de lună cu-n șoim de vânătoare o umbră adăpost, eterică, dispare când clopotele zilei deasupra noastră bat și-un arsenal de arme închipuind obsesii ca visele de taină din nopțile
NIMIC ÎN LUMEA NOASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343559_a_344888]
-
Dulce pajiște albastră, Aripă sculptată-n dor/ De lumina ochilor...”. Cel mai semificativ răspuns mi se pare cel a lui Vasile Alecsandri în poezia „Întoarcerea în țară”: „În țara mea dulce sînt drumuri de flori/ În dulcea mea țară, zbori murgule, zbori,/ În blîndul luceafăr am un înger blînd/ Înalță-te-n sînu-i, o! tristul meu gînd!/ Țara nu-i departe; o simt, o văd eu!/ Raiul înflorește în sufletul meu./ Steaua se arată pe cerul senin./ Îngerul iubirii îmi zîmbește
INTERVIU CU POETUL ŞI ZIARISTUL GEORGE ROCA de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 1832 din 06 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340075_a_341404]
-
tăcere piatra până când obosit de căutare lasă singură femeia gândurilor să-l îmbrățișeze mi-ar plăcea ca lângă el să fie un fagure plin cu mierea frumuseții lui să muște din el să-i muște geometria fantastică apoi ca un murg al pietrelor să alerge imaginar pe toată suprafața acelei femei de piatră a gândurilor mereu născută niciodată terminată mereu așteptată niciodată sosită decât atât cât o atingere a unor orbite oarbe printr-o daltă a adevărului practic sunt femeie și
DIN PIATRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340225_a_341554]
-
prin coaste. Făt-Frumos se sculă de la masă și după îndemnarea babii se duse să-și aleagă calul ce trebuia să și-l ieie.» (EP, II, 274); se subînțelege că sfătuit de fecioara de la casa Babei Cotoroanțe, Făt-Frumos reușește să obțină murgul cu șapte inimi („tretinul / calul cel slab“). Ca majoritatea feți-frumoșilor din basmele valahe și Făt-Frumos-din-Lacrimă crescuse la palatul părintesc «într-o lună cât alții într-un an» (EP, II, 263). Deosebit de interesantă este înrăzărirea eminesciană a mitemelor temporalității din «Scrisoarea
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
24 august 2015 Toate Articolele Autorului SOARELE IUBIRII Sărută-mă în zori cu-o rază, Împlinește-mi visele... Dăruiește-mi o zi nouă... Limpezește-mi mințile! Îmbrățisează-mă când cerul Își oglindește-n val albastrul... Zeul pasiunilor, de foc, Cavaler, pe murg măiastru! Aprinde dorul și pasiunea... Păcatul și dorința... În brațe vei avea vulcanul... Lava-ți va topi ființa! Răcorește-mă spre seară Când amurgu-i pe cărare... Fă-mă să mă pierd de dor Așteptând o sărutare! Și când noaptea se
FARMEC ŞI PASIUNE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379612_a_380941]
-
scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasă când orice iuțeală-m va părea încetineala de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnica angoasa poate că-ți voi da, biet animal, căldare de parâng Și-atunci cu murgul meu în pace voi alerga că vântul dorința-mi nărăvașa o va percepe din dragoste născând necehezând că focul va arde-a timpului drum dânsul iar dragostea o scuză a iubirii va fi, copitele-nălțând în timp ce m-a-nțeles acum cât
SONET 51 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381353_a_382682]
-
scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasă când orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnică angoasă poate că-ți voi da, biet animal, căldare de părâng Și-atunci cu murgul meu în pace voi alerga ca vântul dorința-mi nărăvașă o va percepe din dragoste născând necehezând ca focul va arde-a timpului drum dânsul iar dragostea o scuză a iubirii va fi, ... Citește mai mult William Shakespeare(trad. adapt
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
-n topireDar, oh, ce scuză-mi va găsi la-ntoarcerea-mi acasăcând orice iuțeală-m va părea încetineală de melc nătâng nerăbdarea îmi va aprinde-n suflet o vajnică angoasăpoate că-ți voi da, biet animal, căldare de părângși-atunci cu murgul meu în pace voi alerga ca vântuldorința-mi nărăvașă o va percepe din dragoste născândnecehezând ca focul va arde-a timpului drum dânsuliar dragostea o scuză a iubirii va fi, ... XI. SONET 50, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 2094
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de sare Și de câmpuri fără floare Am știut că-s rostuite, Nu lăsate la întâmplare. Am trecut de multe ori Peste mine să iau apă Setea a uscat răbdarea Și pe-alocuri se tot crapă! Am pus frâu acestui murg Într-o pajiște senină Să își vindece piciorul, Iarba verde îl alină! Am pus liniștea-n decor Și-o mușcată în ferestră, Unui vis i-am dat și aripi Chiar din pasărea măiastră. ------------------------- Timpul a plecat hoinar, Cu merinde în
AM PUS de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374824_a_376153]
-
pescărușilor și apoi ai arunca plaja în apa mării lacrima sunet atârnat de o chitară când clipește lunecăm străini unul prin altul” (Dinți de umbră) Chiar dacă urmează căi bătute de înaintași, erotica lui Simion Cozmescu inovează. Iață un clișeu al murgului ( Nichita Stănescu), în trei ipostaze diferite, care relevă viziuni diferite a sentimentelor, mereu aproape de elementele naturii, atât de romantic românesc structurate. -“hai murgule nu mă lăsa în faptul serii poartă-mă lin și mereu iar de-ar fi să se
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
de umbră) Chiar dacă urmează căi bătute de înaintași, erotica lui Simion Cozmescu inovează. Iață un clișeu al murgului ( Nichita Stănescu), în trei ipostaze diferite, care relevă viziuni diferite a sentimentelor, mereu aproape de elementele naturii, atât de romantic românesc structurate. -“hai murgule nu mă lăsa în faptul serii poartă-mă lin și mereu iar de-ar fi să se sfârșească iarba cu pământul de sub ea să nu-ți pese ea învârte pe deget un glob de cristal” (Marea Roșie când se desparte) -“să
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
Strofe > Amintire > LA ARAT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LA ARAT În mijloc de primăvară Cântece din ramuri curg, Pe ogor bunicul ară Cu un plug de lemn și-un murg. Peste deal, bătrânul soare Urcă-n ceruri ca un rug, Mici broboane de sudoare Cad pe coarnele de plug. Păsările-n arătură Scormonesc pământul ud; Pe sub gard, tufa de mură Își întinde colțul crud. Iar bunicul ară, ară, Brazdele se
LA ARAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373869_a_375198]
-
mai grav, nimeni nu le ia în seamă, considerându-le fără soluții. Toți suntem resemnați: ăsta-i cursul vieții actuale, care, deși dureros, este fără întoarcere. De aceea caii doctorului Chirtoc: Breazul, Negruța cea borțoasă, care fată în vagon, Sura, Murgul cel Spetit, Dereșul, Șargul, toți vor duce pe drumul fără întoarcere toate amintirile și nostalgiile românilor, acolo,...în negura Istoriei, unde nepoții și strănepoții românilor vor căuta zadarnic farmecul retrăirii acelor vremuri. Se vor mulțumi doar cu parfumul acestor povești
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se opreau în colb de murg. Priveau la el, cu ochi mirați, domnițe, dar el atinse una, din văpăi, pe buzele-i de maci și garofițe oprise timpul din trăiri de stei. -Te-am căutat din lumi demult apuse și port cu mine doar icoana ta! o
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
bunica, Floricico! Să mulgem vaca. Și-i dădea bunica o cană plină cu lapte. Pe toată o bea. Ce bun era laptele proaspăt muls!... Îi făcea niște mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț : -Dii, Murgule, dii! Avea grijă bunicul să-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț mergea încet, cu atenție, parcă știa ce prețioasă comoară ducea în spate. Câte
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
cu lapte. Pe toată o bea. Ce bun era laptele proaspăt muls!... Îi făcea niște mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț : -Dii, Murgule, dii! Avea grijă bunicul să-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț mergea încet, cu atenție, parcă știa ce prețioasă comoară ducea în spate. Câte povești nu-i spunea bunicul !... Cu Făt Frumos și calul său năzdrăvan
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]