1,825 matches
-
pe marginea patului, ca de obicei. La miezul nopții s-au auzit clopotele bisericilor din oraș și atunci părintele a spus cu glas mai ridicat: Hristos a înviat!... și toți i-au răspuns. Din celelalte celule se auzea ca un murmur, cântarea sfântă. În acel moment Tudor s-a aplecat în față ca și când ar fi vrut să se ridice, dar s-a prăvălit la pământ fără ca brațele celor doi să-l poată reține. Marcel a constatat că nu mai avea puls
DAN GHIȚESCU: OMUL CARE VINE DIN EST – ROMANUL SAU O PIESĂ DE TEATRU SIMBOL AL UNEI EPOCI ÎNTREGI [Corola-blog/BlogPost/94180_a_95472]
-
omului fluidă o face / aidoma unui cub./ Ce frumos poate să fie gândul / când fulgerătorul de verb îl face cub...” (Acasă) Invocația e sublimă, sacrală: „Stea streină de lumină, / vindecată de cuvânt, / de mai poți să poți, revină / cu un murmur, murmurând, / cu o piatră pietruind, / cu un verde înverzind...” De la Nichita aflăm și ce înseamnă puritate - în iubire, firește! Se confesează prietenului său, Titus, astfel: „...ultima mea dragoste a fost cu o femeie din secolul al XVI-lea... O băgasem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > CÂND TOATE-S RECI Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1652 din 10 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vezi lacrima cum îngenunchează și sfredelește pământul până se face izvor? De vei poposi să asculți murmurul să nu întrebi de mine că-s toate reci și timpul e mai scurt cu o clipă care, deși e a ta, e încă la mine. Referință Bibliografică: Când toate-s reci / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CÂND TOATE-S RECI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378190_a_379519]
-
nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ești departe, legănat în glas curtenitor, ca fluturii de noapte, aluneci poate peste un șuvoi de unduite fluturări de șoapte. Apari, dispari, ca umbra ce dulceag își șerpuiește drum prin nevăzutul murmur dintre ape, farul lunii, fum. Nu știu ce catifea, ispititor te prinde-n mângâiere. Alunec și eu tainic pe o punte nevăzută de tăcere... Nu spulber liniștea din unde ce te prinde-n valul de culoare. N-o sa trimit în aerul de
ZÂMBETUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378206_a_379535]
-
vrea să mă cunoști, simte pământul care ascunde eternitatea și trăiește fiecare clipă, fiecare moment, iar indiferent de circumstanțe, învață-ți inima să creadă. De-ai vrea să mă cunoști, ascultă vântul care bate dimineața și descifrează fiecare șoaptă, fiecare murmur, iar indiferent de emoții, învață-ți mintea să asculte. De-ai vrea să mă cunoști, privește cerul care învelește universul și pictează fiecare atingere, fiecare mângâiere, iar indiferent de anotimp, învață-ți ochii să mă vadă. ....și zâmbește, pentru că ești
DE-AI VREA SĂ MĂ CUNOŞTI de DAN IOAN GROZA în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378286_a_379615]
-
venim și ne ducem trecându-ne viața-n răscruci, pribegi, aruncați la-ntâmplare în valuri tulburi de vânt, bani în destine și cruci, ni-s brațele-n cumpeni, se preling topindu-se în aer; între furtuni de viață și-n murmur de inimi, cu dor, curg clipele-fir dintr-un caier. Cât încă trăim și iubim, ne răspândim cuvintele-fluturi în universul divin al iubirii și-n vene trăirile dulci ni se scurg, amestecate simțiri în tumulturi. Beții de aripi lungi, ne cuprind
SENSUL VIEŢII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377192_a_378521]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MURMURUL TOAMNEI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Murmurul toamnei Murmură-n taină-nserarea ca muză. Și picuri de rouă scriu necurmat, Versuri de toamnă pe fiece frunză, Pe buzele iernii ce
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MURMURUL TOAMNEI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Murmurul toamnei Murmură-n taină-nserarea ca muză. Și picuri de rouă scriu necurmat, Versuri de toamnă pe fiece frunză, Pe buzele iernii ce-i venită în prag. Lacrima-n gene suspină în vreme. Și poate-i mai bine să plec
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
adevărată și vie, În jertfa cea sfântă de pe Calvar. Coboară în lume încet înserarea Și lipsa de dragoste se vede mai clar. Cerul șoptește spre omenire chemarea, La rmântuirea ce se capătă-n dar. Baia Mare, 6 noiembrie 2016 Referință Bibliografică: Murmurul toamnei / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
MURMURUL TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382245_a_383574]
-
propriei tinereți) și cu o tonalitate distinctă. De-aici începe cântecul chiar deschide placheta: "De-aici începe cântecul. Sunt pur/ Cristal înfipt în propria mea carne./ Degeaba mlaștini pâlpâie-mprejur/ Făptura zvelt țâșnită să-mi răstoarne./ Mă adâncesc în trudnicul murmur.// Mâinile-acestea moi de-adolescent,/ Fermecător de lungi și de stângace,/ Ca pe un fruct de rouă vor desface/ Sinceritatea!// Încrezător, cu sufletul inform,/ M-arunc din turnul unui ‘nalt poem,/ Fără să știu, fără să vreau să-mi chem/ Imaginile
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
care-l ascultam înmărmurit de coerența discursului, de limpezimea judecăților și de spectaculozitatea mizanscenei pe Vladimir Tismăneanu. Lumina filtrată blând prin perdele, canapelele moi, în care te scufundai ca-ntr-un al doilea somn, muzica pusă exact la intensitatea dintre murmur și articulare coerentă din apartamentul ocupat de el și Mary Sladek mi s-au întipărit adânc în minte. Când mă trezeam eu, Vladimir citise deja "New York Times" și "Washington Post", știa tot ce mișcase peste noapte pe planetă și mă
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
Cu rădăcina-n moarte a-nflorit,/ Și crește floarea primăverii, toată/ Împărăția morții biruind." Vorbe mult mai mari decît acelea prinse în desenul sprințar, chiar dacă orgolios și respirînd importanță, al rondelurilor lui Macedonski. O perspectivă mai întunecată, "din plaja cu murmure la muntele cu stea", în care volbura de trandafiri face loc unui contur mult mai clar, unde amintirile au timp să se așeze și să lase suc. Unul mai curînd de cucută decît de roze. Cu toate astea, privind Balcicul
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
în care ce ai fi tu, Ron, colonel? - Un biet soldat pedestraș, Oprah. De unde venea toată modestia asta superbă, se întrebă Nick. Goode era unul dintre cei mai înfumurați și mai infatuați ticăloși din întregul guvern federal. Oprah surâse. Un murmur cald și moale străbătu publicul din studio. Un om cu atâta putere și uită-te la el, ce nepretențios e! Se întoarse spre Puștiul Canceros. - Robin Williger este elev în ultimul an la liceu în Racine, Wisconsin. Îi place istoria
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
noi ne tratează drept niște victime/ mult prea plicticoase." (pag. 75) Prea puține din traumele transcrise aici sunt individuale. Problematică e lumea, nu imaginea acesteia radiografiata de ochii inflamați ai cutărui vizionar: După ce vorbim, un foc amestecat cu neguri/ și murmure se întoarce în noapte, închidem/ gură și degustam capul negru al secundei/ născut din fiecare dezastru,/ programul genetic din verbe a fost mișcat,/ trăim toamne, veri, primăveri că pe niște urme ale focului/ amestec de neguri și murmure." (pag. 85
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
neguri/ și murmure se întoarce în noapte, închidem/ gură și degustam capul negru al secundei/ născut din fiecare dezastru,/ programul genetic din verbe a fost mișcat,/ trăim toamne, veri, primăveri că pe niște urme ale focului/ amestec de neguri și murmure." (pag. 85) Poezia lui Aurel Pântea nu reprezintă atât o supraviețuire într-un infern terestru, cât o etichetă elocventa lipită pe geamul unui terariu. Să nu ne lăsăm amăgiți de puzderia de maluri, clise, bolboroseli vulcanice, ape infecțioase și flăcări
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
a "audițiilor pe nevăzute" de la show-ul prezentat de Pro TV, "Vocea României", a beneficiat de un moment surpriză, oferit chiar de unul dintre prezentatori. Pavel Bartoș a debutat în rol de candidat pe scena concursului, reușind să întoarcă cu murmurul său inițial pe toți cei patru jurați. Pavel Bartoș, emoționat în rol de candidat la Vocea României, nu a reușit decât să murmure la începutul evoluției sale. Însă, pe măsură ce toate scaunele juraților s-au întors, prezentatorulu a căpătat curaj, și
Concurent surpriză la "Vocea României". A reușit să întoarcă toți jurații - Video () [Corola-journal/Journalistic/80841_a_82166]
-
amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni țintă. Eram un prunc atunci; cînta bunica / Un cîntec vechi și molcom, ce mă tem / că n-am să-l mai aud... Pe cînd pisica / Sărea ca un mic tigru pe
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
întoarcă la viața lui. Cu mine și-a terminat treaba. Mă privește confuz. Înfige lopata lângă mor mân tul meu. Lasă vinul și ia pâinea și banii. Pleacă. În cele din urmă dis pare din raza mea vizuală. Rămân singură. Murmurul apei îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii și ne îngropam în nisip. Valurile care se sparg vin din ce în ce mai aproape. Greutatea pământului mă apasă tot mai mult. Apa sărată îmi invadează nările. În scurtele pauze
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Sub raza gândului etern"; răsfrânte în ape și în suflet, înălțimile albastre dau măsura ceasului iubirii: "Înălțimile albastre / Pleacă zarea lor pe dealuri/ Arătând privirii noastre/ Stele-n ceruri, stele-n valuri"; vorbind despre cânturile iubirii apuse, poetul scrie: Atâta murmur de izvor/ Și-atât senin de stele/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.../ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine..."; iar mai apoi, depărtarea spațială și temporală dă stării de suflet adâncime, o adâncime care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți de întuneric. Și tăcuseră. Tăcuseră mult, fiecare atent la gândurile celui de lângă el, la inima care bătea în noapte ca după o spaimă din copilărie. Își împletiseră degetele în cuvinte fără trupuri de sunet, cu d și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acea dimineață binecuvîntată. Trebuie să se găsească cineva, pasăre, animal sau tîrîtoare, care să fi văzut, să fi auzit, să știe mai mult decît știa el. Se îndrepta spre cascadă. Auzi de departe vuietul căderii de apă: întîi ca un murmur surd, mai apoi amplificat, ca un tropot de cai sălbatici alergînd fără țintă peste podișuri nesfîrșite; pe măsură ce se apropia, tunetul ei ca de furtună dezlănțuită se transforma în urlet. Atît de aproape de cascadă nu ajunsese niciodată. Marele Arus le hotărîse
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sunt aproape toate zilele de mai în această parte a țării. Lumea freamătă de nerăbdare, cei mai scunzi își întind gâtul să vadă mai bine pătratul imens din mijlocul aeroportului. „Când vine? Întârzie mult? Nu începe?” - sunt întrebările care întretaie murmurul de deasupra acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de mașini. Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai cu o mână, mulțimea care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă albă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cea a vechilor poe?i Grecia antic?, expresie a geniului uman devenit cântec ?i poezie. Chiar dac? vechea Grecie, „cu domele sale albe str?lucind În lumina soarelui" s-a risipit În undele m?rii, cântecele lui Orfeu, preschimbate În murmurul valurilor, o redau nemuririi, amintind mereu c?, odinioar? „pe urmele de st? nce risipite cu splendoare" a existat cândva cetatea poeziei, a frumuse?îi ?i echilibrului. Astfel, dac? cetatea Egiptului d?inuie prin gând, idee, În?elepciune, cea a Greciei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
talazuri, cânt-a Greciei c?dere ?i cu albastrele ei bra?e ??rmii-i mângâie-n zadar... ". De?i oră?ul „cu dome albe str?lucind În verde crâng" s-a risipit În undele m?rii, cântecul lui Orfeu, preschimbat În murmurul greu de durere al valurilor sale, va aminti mereu poezia cet?? îi a c?rei frumuse?e ?i echilibru triumfă odinioar? „pe turmele de stânce risipite cu splendoare". Astfel, dac? cetatea Egiptului d?inuie prin gând, idee ?i În?elepciune
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cosmice ?i ale regretului alegoric ". (Roșa Del Conte) Cu aceea?i senin?țațe clar?? ?i solemn?, luna prive?te alteori, din imensitatea ț?cut? a cerului, o lume plin? de frumuse?e ?i vraj? o adev?rât? Arcadie urzit? din murmur de fluier ? i plânset de ape „clar izvorând din fântâne", din sunet de bucium ?i cântec de clopot „umplând cu glasul lui sar?" din sclipiri de stele ?i scântei de lumin? coborând pe umerii dealurilor: „ Sară pe deal buciumul sun
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]