4,985 matches
-
îi răspunzi. Aș dori-o frântă, să nu urc pe ea chiar dacă-i măreață. Vreau s-ascult mereu cum în juru-mi cântă superba viață. Mi-e drag să aud foșnet de pădure, să admir vrăjit câmpiile-n floare, s-ascult murmurând izvoarele pure, răcoritoare. Chiar dacă-mi oferi veșnica lumină nu mă pot lipsi de-al nopții-ntuneric cu stelele-n roi lângă luna plină sclipind feeric. A.C. Referință Bibliografică: Vine uneori / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2084, Anul
VINE UNEORI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1473872554.html [Corola-blog/BlogPost/379970_a_381299]
-
a spus că Vine. Dar negresit El drept va judeca Faptele din viața mea și a ta Și a început deja o răsplătire Chiar înainte de a doua Lui venire. Cluj Napoca, 12 august 2015 Drum veșnic În mine cântă viața Și murmură ca râul Ce izvorând din stâncă El se revarsă-n luncă. Și plânge câteodată Se spulberă-n poeme Ori arde ca-n văpaie În nopțile de veghe. .Așteaptă ca străjerul Să se arate zorii, Lăsând în urmă drumul Cel veșnic
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1440067565.html [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
nu o tulbură, din străfundurile inimii cu un simțământ plin de recunoștință se înalță: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. Când chipul senin al unui frate și cuvântul lui iubitor mă întâmpină și inima tresaltă de duhovnicească bucurie, un glas tainic dinlăuntru murmură: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. În fața Sfântului Prestol când inima se topește înaintea milostivirii celei negrăite a Stăpânului, un fior adânc suspină: „Bine ești cuvântat, Doamne!” Uneori însă, nori negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt
PARINTELE PETRONIU TANASE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Recenzie_parintele_petroniu_tanase_.html [Corola-blog/BlogPost/367325_a_368654]
-
Craiul de Ghinda, sângerează la mâini, pe locul unde odinioară s-au aflat cuiele răstignirii lui Hristos. Sângele crud al fetei fuzionează perfect cu seva copacului ca si cand omul își trage seva din rădăcinile naturii create. Mulțimea intră-n delir, strigă, murmura, se închină, cade-n genunchi. Astfel de manifestări exterioare a devoțiunii populare induc o stare de efervescenta, de fervoare religioasă și-n cei care cred și-n cei nepăsători față de cele sfinte: “Augustina stă încremenita, cu pleoapele vinete, obrazul palid
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
nu le mai trăise și nici nu cunoscuse intensitatea trăirilor interioare declanșate de acestea. Mâna bărbatului se ascunse între pulpele fetei și începu să-i maseze fântânița complet umezită de poftă. Capul ei se plimba dintr-o parte în alta, murmurând cuvinte fără de șir, iar mâna i se înfipse peste cea a agresorului, apăsând-o și mai tare peste muncelul de la îmbinarea pulpelor. O făcea inconștient, din dorința de a simți și mai profundă această presiune. Simți cum pe sub bikini a
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
mă asigur că Ion nu greșește iar cortul și trebuie să-l urmez, însă țin să ne vedem mâine Miranda. În final dacă el nu greșea cortul nu aveam eu deosebita plăcere de a cunoaște o fată atât de încântătoare. Murmură Victor cu o voce baritonală, foarte seducătoare. El se îndepărtă repede iar Miranda rămase un timp privind în urma lui gânditoare, apoi se întoarse în cort, cu mintea deja plutind pe norișori pufoși roz, căzută într-un vis euforic cu ochii
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
cât uleiul era mai vechi, cu atât era mai căutat ca medicament! Yemmah* păstra întodeauna cu grijă un ulcior cu ulei vechi pentru când se îmbolnaveau și îi ungea pe la încheituri, pe cap sau chiar în gât ori In nas murmurând cuvinte știute doar de ea. Culegea măslinele doar cu femeile satului pentru că acum fetele ei crescuseră destul de mari și erau plecate pentru a urma cursurile facultății de filologie din Tizi*. Vor trebui apoi să se mărite cât mai bine , să
SOŢUL SOŢIEI MELE (FRAGMENT DE ROMAN) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Sotul_sotiei_mele_fragment_de_roman_.html [Corola-blog/BlogPost/366843_a_368172]
-
neaprinsa și uriașă. Un ocean de lumină stă aprins în lumânarea mică a unui copil din biserică unei sfinte mănăstiri. De sus, ea nu exsistă. O grotă-n dealul acesteia, ascute genunchii unui om. Chipul ascuns în sacul glugii, împietrit, murmura întoarceri. Într-un palat de marmură și altul într-o vilă muzeu, foști diriguitori și mari vătafi, cu părul prea alb de lumină zilelor, multora furate, vor ajunge să numere clipe de eternitate cerând indurare. În marmură și-n expoziție
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Nebunul_viorel_muha_1366563950.html [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
întunecat.. Mărite vestale focu-n tăcere aprind Pe răspântii zei dansează și plâng Cerul flămând de iubire plânge Nori posomorâți s-adună și frânge, Iluziile din suflet decrepitat și-aruncat Peste copacii nopții triști și-aplecați Plouă și norii cu Sirenele-împreună Murmură cânt de-împăcare și furtună Noaptea-i gândirea lungă spre zori Sfetnic cu-aripi de poți și vrei să zbori! Plouă cu doruri agățate pe frunze Vântul pictează pe lungile pânze Păienjenișul țesut pare de diamant O boare răcoroasă-i
TIMPUL A ÎNCETAT SĂ EXISTE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/zamfira_rotaru_1495466042.html [Corola-blog/BlogPost/371457_a_372786]
-
altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Referință Bibliografică: Mai ții minte, iubite? / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul VI, 07 iunie 2016. Drepturi de
MAI ȚII MINTE, IUBITE? de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1465332633.html [Corola-blog/BlogPost/379314_a_380643]
-
plângeau și ei: spre târla porcilor lu’ dom’ inginer. Vă rugăm să-l scăpați pe tata! Primarul și vicele s-au urcat în mașină și-au pornit în trombă spre locul indicat de copii. --E groasă, dom’ primar, groasă, groasă, murmura vicele. Ajuns la târla porcilor, Tache s-a pitit în spatele celor trei porcari, care-l anunțase pe Casapu de cele întâmplate. În cea mai mare viteză, inginerul s-a deplasat la târlă și, furios, l-a luat la trei păzește
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1437275530.html [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
e cârtitor de cum a văzut lumina zilei, a vrut mai mult decât un pumn de mană cerească, gratuită și care se putea mânca fără mari eforturi. El râvnea la oalele cu carne de vițel din Egipt și au început să murmure. Nu degeaba a rămas vorba: „Nemulțumitorului i se ia darul”. Dacă nu știi să mulțumești pentru ce ți s-a oferit, poti rămâne într-o zi cu mâinile goale. Și așa, israeliții au hălăduit în deșert 40 de ani până
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Tableta_spirituala_pelerini_si_str_cezarina_adamescu_1335348271.html [Corola-blog/BlogPost/359201_a_360530]
-
să se accidenteze foarte grav. A stropit-o cu apă de la chiuvetă și tânăra și-a revenit după câteva minute, însă nu se putea ține pe picioare. Tremura din tot corpul. Stătea așezată pe un scaun, privea în podea și murmura cuvinte fără a fi înțelese de cineva, delira. Paznicul a alertat salariații fermei și a fugit să-l anunțe pe director sau pe inginerul șef. Și așa își părăsise postul de la poartă și putea fi dat afară. Nu mai conta
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393416294.html [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
general roman ... Tehomir știa și a înțeles cu mintea-I vie Pe Dochia s-o ia de soție. ( Adresându-se către copil.). Cum te chiamă! Spune! Să-ți cunoaștem al tău nume! IONUȚ Ion mă cheamă, Ionuț îmi spune! POPORUL ( Murmurând.). Ion, Ionuț, Ion ... frumos nume! DECEBAL Chiar dacă tatăl lui ne-a trădat Ionuț al Daciei va fi bărbat. Iar Licinius pedeapsa își va lua. ( După o pauză.). Copilul rămâne sub ocrotirea mea. ( Adresându-se către copilul din brațe. Ești ca
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_2_.html [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Prin ele de voia lui ne spune. Prin foc și pară adesea nimicește Ce omul cu trudă clădește. Pentru a se pocăi, să asculte de poruncă, Spre pământ, el, trăznete aruncă. ( Un fulger puternic însoțit de trăznet face poporul să murmure. Să începem rugăciunea, În curând se va arăta minunea! CORUL FECIOARELOR Prin tine câmpul înverzește, Floarea înflorește! Holdele pe câmpuri cresc! Ca în Dacia niciunde Livezile pe dealuri rodesc. ( Corului fecioarelor se alătură corul grupului de oșteni din spatele altarului.). CORUL
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_2_.html [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Se pedepsește cu moartea prin îngheț Pe muntele Orole, pe vârful cel mai semeț. Aceasta e ispășirea prin datini lăsată De Zalmoxis drept răsplată. Prin ea nu mai este înălțat La fericirea veșniciei cel vinovat. POPORUL Să recunoască cel vinovat! Murmură în semn de rugă și blestem.). VEZINAS Răgazul mărturiei umile Este de acum în trei zile! La scările suișului înghețat Paznicii așteaptă pe cel vinovat. Prin chin și moarte e iertat. ( Fulgere și tunete.). Zalmoxis, alege și înseamnă pe cel
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Florile_sarmisegetusei_drama_istorica_in_versuri_actul_2_.html [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
a chemat Lina. Cândva. Demult. Fiindcă acum nu mai am nume. Sunt un lucru de nimic, o vietate oarecare în lumea asta nesfârșită. Ce nume poate avea o broscuță? Octavia rămase iar fără grai, cu ochișorii larg deschiși. — Nu pricep, murmură ea. Te cheamă sau nu te cheamă Lina? Cum vine asta? — Of, prostuțo! suspină din nou broscuța. Ce știi tu! Tare ești micuță... Stătu o clipă pe gânduri, apoi se înălță cât putu de sus pe piciorușele ei zvelte și
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
că se poate, am auzit, am citit în tot felul de basme, dar cu tine cum a fost? Și grăbi pasul s-o ajungă pe broscuța care o luase puțin înainte prin iarba grea de rouă. — S-a întâmplat demult, murmură broscuța. Pe când era bărbat în putere moșu’ Niță, tatăl lui moșu’ Cicuță. Eu eram în vremea aceea cea mai frumoasă fată din sat. Înaltă, subțire, cu ochii verzi, cu părul mătăsos. Și aveam șaisprezece ani... — Plângi? întrebă Octavia, speriată. I
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
pe tine, îi ziceam. Și de tine nu mi-e drag, orice-ai face. Așa că nici celelalte nu-mi trebuiesc. Du-te, mi se-ntunecă ziua când te văd...” Și el se îndepărta gârbovit, cu ochii înlăcrimați. — Săracu’ de el! murmură Octavia. — Să-ți spun drept, continuă broscuța, zâmbind înduioșată de replica Octaviei, și mie îmi părea rău de el. Dar ce puteam face? Nu-mi plăcea și gata. Îmi ieșea înainte, îmi aținea calea, mă oprea, îmi vorbea, vedeam că
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
pentru a declanșa gustul și emoția, fără a deranja sau să fie deranjat, o constelație de alăute în surdină și într-o lumină feerică și dumnezeiască te îndemna să i te alături cu propria ta pricepere și simțire, băteai și murmurai ritmul și melodia venite spre tine pe aripile unor reverberații siderale, divine și binecuvântate. Am trăit atunci sentimentul plenar al adecvării la un moment istoric care nu mi-era străin, cel al libertății care atât mi-a lipsit și de
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ziua_americii_la_lansarea_revistei_piatra_craiului_.html [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
fracul lor alb cu știuta emfază. Un veac, un mileniu,-n liniștea frustă Se cerne un zumzet, eterul vibrează Un biet menestrel cu lăuta cutează S-alunge-n culise tăcerea vetustă. Privește adâncul, brodează pe strune, Îi viersul cuminte, uitarea senină, Își murmură numai cântarea divină, Legende prin vremi zămislite-n genune, Nașteri și creșteri, eroi, aspirații, Ori gând de mărire, minciuni, viclenie, Cădere, otrăvi, răzbunări, agonie, Sfârșite-n zodiare și-n constelații. Povestea-i mai multă Ascultă cum crește Acord de lăută
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495954812.html [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
de jar îi despărțea. Atmosfera încărcată de energii și sentimente fierbinți făcea ca suspinul vântului de vară să le pătrundă trupurile grele de dorințe și așteptări. Patru fee, stăteau așezate în cele patru puncte cardinale,dincolo de cercul magic. Vrăjitoarele își murmurau incantațiile. Invocau spiritul pădurii, puterea mamei pământ, canalul de lumină al înaltei preotese-luna, sursa de forță și energii, puterea divină, lichidul purificator. Ei devin o parte dintr-o lume magică. Vrăjitoarea pasiunii în straie roșii, ține aprinsă lumânarea de aceeași
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 by http://confluente.ro/Ritualul.html [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
masa verde de apă cu o inteligență ancestrală le sorbea vorbele și ducea cu sine esența gândurilor lor mârșave, departe în larg, înregistrându-le intențiile. Ei erau prea mărunți și ignoranți și nu pricepeau cum creștea furia valurilor mării, care murmura surd în neliniștea undelor negre și spumegânde, repulsia contra nimicniciei umane. Surzi și ignoranți la disprețul valurilor, ei continuau șă-și țeasă uneltirile: - Înțeleg Marco! Acum că mi-ai spus acest lucru, văd altfel problema! Îți dau dreptate și gândesc că
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
ele fiind complet incapabile să plece singure, în halul cum erau. Se întreba în sinea ei, dacă nu vor tenta să profite de starea lor pentru ași face ei meandrele, cum făcuseră cu Desire. - Câtă ticăloșie există în lume doamne! Murmură ea ca pentru sine. - Ai spus ceva Anca? Întrebă mama ei nedumerită. - Ziceam, că oaspeții aceștia nici nu s-au atins de mâncare! Sunt intacte platourile. - Au turnat în ei mai mult alcool, după cum se vede. Muierile alea erau bete
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1467919520.html [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
de izbeliște în momente de cumpănă? îi întâmpină Emilian cu brațele deschise pentru a-i îmbrățișa. Uite că mai sunt și minuni pe lumea asta! Conducerea spitalului a aprobat mașina să vă conducem la București... - Aceasta este chiar o minune, murmură Eugen, fericit, lăsându-se îmbrățișat. „Mie nu mi-a aprobat decât sacrificându-mă și prin promisiunile acelea deșarte, pe care se pare că le-a crezut... Oricum, cred că a dorit, totuși, să facă și ea un bine. Am fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1432078283.html [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]