4,695 matches
-
Și râde primăvara după nor, „Taie-mă, te rog și fără milă, Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!” De fiecare dată bag de seamă Când scriu mi se întâmplă o minune, Vinul vechi se tulbură în cramă Tot murmurând un fel de rugăciune... Versul meu se-aude hohotind Și trece-n zbor mirată o albină- Vai cum aș vrea în amorțire fiind Să mă înțepe, Doamne, cu lumină!... Din volumul sub tipar „Nu știu dacă sunt...” Referință Bibliografică: Poemul
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]
-
de atunci nu minte, Așteaptă și acum cuminte Cu-aceeași sfântă înfiorare Cadourile tot mai rare, Nici tata jucării nu-mi face, Dormiți, părinții mei, în pace, Eu încă mai rămân o vreme Să-mi mântui dorul din poeme... Lumina murmură prin cetini, La cina mea sunt numai prieteni, Cei de aici și de departe Mănânce toți pe săturate Din vinul și din pâinea frântă, Eu știu că jertfa mea e sfântă, Ca dragostea ce-o port la sân, Dușmanii tot
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
asta e doar o poveste de adormit copiii. Și că, dacă cineva ar avea curajul să răscolească-n inimile lor, ar descoperi lucruri cutremurătoare. Pariez că sunt sute și mii de microbiști care strigă, ziua, numele unei echipe, iar noaptea, murmură în somn numele alteia. Că fani ai Stelei trăiesc toată viața, în secret, cu Dinamo-n gând. Și invers. Că iubitori pasionali ai lui Dinamo suspină-n ultima lor clipă numele Craiovei. Și invers. Eu o să-mi asum riscul de-
La bine şi la greu, până la moarte, cu aceeaşi echipă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19875_a_21200]
-
Să-ți pui cipreșii negri pe mirții ei infecți? CXIII Fântâna de sânge Îmi pare că-al meu sânge se scurge-n valuri, ca Fântâna care ritmic s-a pus a suspina. Eu îl aud cum curge și îi ascult murmura, Dar în zadar mă pipăi să aflu crestătura. Când prin oras se scurge, în șiroirea-i grea, El face câte-un ostrov din fiece pavea Fiindu-i leac de sete la toată creatura Și colorând sălbatic în roșu-aprins natura. Eu
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
spate este o mare mulțime de oameni îmbrăcați în doliu și cu lumânări mari albe în mână... Ce nostimă imagine... lumea îmbrăcată în negru dar cu lumânări albe în mână... În spatele carului este Popa Beștea în odăjdii... Merge cădelnițând și murmură ceva, probabil cântă stâlpii... Apoi Gușetoiu și Popian...tot drepți ca bradul... Gușetoiu este îmbrăcat în smokul lui pe care îl îmbrăca la mari festivități iar Popian, e singurul care face excepție, e în costum gorjenesc... Și Papadopol... Și Crețu
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_413]
-
clasice - se mișcă aproape toate poeziile importante scrise după 1930, cu preferință pentru zona autohtonă. Primele strofe din primul volum antologic publicat de Pillat, Pe Argeș în sus, au următoarea formă: „Acolo unde-n Argeș se varsă Rîul Doamnei Și murmură pe ape copilăria mea, Ca Negru-vodă, care descălecînd venea, Mi-am ctitorit viata pe dealurile toamnei. Prin viile de aur ca banii dintr-o salbă, Pe al colinei mele împodobit pieptar, Închis-am fericirea în strimtul ei hotar De nuci
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
o distanță considerabilă de secolul al XlX-lea; o astfel de evocare nu putea fi rodul neaoșismului militant și nici al ortodoxismului din jurul „Gîndirii“, oricîte poezii ar fi publicat Pillat în această revistă. De ce? Metaforele personificatoare duble au formă complexă (murmură pe ape copilăria mea), chiar șocantă prin îmbinarea neobișnuită a termenilor (închis-am fericirea în str`mtul ei hotar, unde epitetul str`mt se referă atît la scepticismul poetului privind dimensinile fericirii umane, cît și la suprafața restrînsă a domeniului
Stilul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2692_a_4017]
-
maestrul face o mișcare bruscă și ghemul de șerpi ia foc, transformându-se într-o foaie de hârtie, pe care artistul o mototolește și o aruncă în coșul de gunoi, nu înainte însă de a scutura toate literele din ea, murmurând în sinea sa: „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate.” Maestrul se alintă, autoparodiindu- se până la pastișă. Actorul se multiplică. Și multiplicându-se, își bate joc, într-un fel cinic, pe cât de cinic, pe atât de
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
Lăudat fie stejarul”, rostește el, contemplând scaunul gol de lângă focul vecinic, unde zac șapte securi aruncate în iarbă, alături de șapte sicrie din care ies umbrele celor șapte prieteni plecați în lumea de dincolo. „E mereu liber un loc lângă foc - murmură poetul - / un foc al cărui frig îl trezește din când în când / ce văd ei în locul acela gol, pe cine văd / nu știu. Șapte stejari au tăiat pentru focul lângă care stau dranițe de lemn / pentru șapte fântâni nu se
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
mâneci și la piept. Părul în întregime albit avea aceeași cărare în mijloc, iar pe fața cabalină ieșeau în evidență ochii plini de tristețe. Când am intrat, a ridicat capul, ne-a aruncat o scurtă privire și a mișcat buzele murmurând un salut. A rămas în aceeași postură, cu obrajii prinși în mâini, cu privirea țintuită spre perete, ca și cum ar fi cugetat la ceva. Fără să vrem, ne-am oprit respirația și n-am mai cutezat să vorbim tare, am înaintat
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
la întrebarea femeilor cu basmale negre, a copiilor, a bătrânilor ieșiți pe la porți, adresată ostașilor români părăsind întărita graniță de Vest, retrăgându-se la ordin, „Dar pe noi cui ne lăsați?”, cu privirea în pământ, cu ochii în lacrimi, ostașii murmurau un cântec trist: „Dac-am plecat, Ardealule, din tine, / Nu-i vina noastră, iarăși vom veni, / N-am fost învinși și nu vom fi nici mâine, / Când ceasul biruinței va sosi. Aveam o țară scumpă și mândră, / Aveam și iarăși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
vieții se poate rupe-n orice clipită... și-atunci, nepregătit, ce vei face? Nu pleci, fiule, cu nimic, dincolo!... Cu nimic, fiule, decât cu propriile-ți fapte!... Curăță-te, cât mai ai timp!...” Și-aud, sau mi se pare că murmuri ceva de genul (urâcioasă sintagmă!): „Și totuși, cine-i...” O, dragule, fără curiozități ale maleficului, de tip capatos și cum i-or mai fi chemând... Are vreo importanță? N-am spus deja? „Gheneralul” suntem fiecare dintre noi... și... punct. Ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92562_a_93854]
-
a răspuns. - Zilele tale. - Cum adică zilele mele? m-am minunat eu. - Toate zilele de când te-ai născut și până acum. Sunt aici, toți anii, toate lunile și săptămânile care au trecut, m-a lămurit pendula! - E de necrezut, am murmurat atingând mărgelele și, aproape fără voie, am început să le număr. - Nu e nevoie, a vorbit din nou pendulă, legănându-și limba. Arată exact vârsta ta de acum. - Și de ce atâtea culori felurite? am mai întrebat... - Oh, ele reprezintă stările
ŞIRAGUL RUPT de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381604_a_382933]
-
lui Marte, În grădina noastră apele au plâns, Norii grei și negri repede s-au strâns Și-au trezit în noi dragostea de moarte. Leacuri verzi ne-aduce, cu omag și spânz, Primăvara, care vine de departe. Se aude-ncet, murmurând, aparte, Stins, pierdut, chiar glasul cel de miel sau mânz. Am depășit și vântul și ninsoarea Și-au mai rămas doar cele de petale, Ne-am vindecat cu luna și cu marea, Când iar ne-am regăsit pe-aceeași cale
LEACURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381615_a_382944]
-
ud... Să-l pipăi,să-l frămânți, să-l transformiîn Cuvânt, în Rod Sfânt! Pământul-Cuvânt. Cuvântul-Gând; Gândul-Rod Sfânt! Inscripție pe o bancă. Stând în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natura, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpăie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifică inima mea, și fă-o să bată, să simtă, mereu ca a Ta! Alungă al morții frământ, ce se zbate în lanțuri de plumb; Ajută-mă, să trăiesc curajos prin Isus! *** Amărăciunea este în inima mea. Clipa
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381639_a_382968]
-
tremurată, Iar glasu-i stins și pâlpâit. Dar dac-apoi e acordată Arcușul scoate murmur blând Și-aș vrea să cânt încă odată Să nu o mai aud plângând. Căci plâng viorile pe strune Și-și cântă dragostea și dorul Sau murmură o rugăciune Și trag peste dureri zăvorul. Arcușul trage peste suflet O dâră ca o cicatrice Și lasă cioturi și un urlet De vânt nebun prin pădurice. Mă ning petale de cais Și se preling, agonizând, Iar visu-mi moare, interzis
CÂND PLÂNG VIORILE PE STRUNE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381651_a_382980]
-
ajung la stele, să îmi găsesc scăpare Din brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii, Din bocet nerostit, din strigătul iubirii. Am dat în drumul meu întâi peste luceafăr Și m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafăr Și-mi murmură cu jale și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist. Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee, Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o scânteie Ce a aprins în juru-i și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
-n Carul MareDorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpareDin brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii,Din bocet nerostit, din strigătul iubirii.Am dat în drumul meu întâi peste luceafărși m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafărși-mi murmură cu jale și cu un zâmbet tristCă va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist.Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee,Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o scânteieCe a aprins în juru-i și-ncet a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
glasuri chinuite- din ce în ce mai tare, din ce în ce mai tare! PACTUL EȘECULUI Gânduri, Și cerul se răscoală aproape De prăpastie, Nimeni nu-și acceptă sfârșitul De smoală topită Și eu pe pragul disperării... Cu încetineală Încheind acel pact de supraviețuire Trăgând diferite lacăte după mine, Murmurând recomandările Solstițiului. Și încă o silabă de adormire a simțurilor "eu am avut destulă răbdare cu tine", îmi spun. acum stai singur mâncându-ți unghiile (viciu de familie) și cauta-mă în ochiul amintirii. Lună rouă și îngemănare Piciorul îmi
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
poveste din orașul Zidurilor de Sprijin, din rana dezrădăcinării dincolo de mentalitatea asiatică, în două anotimpuri strigăte-n deșert și un catarg de care mă țin de la vaporul meu alb-albastru doar un steag Levana Levana numele meu în ebraică nu-l murmură nimeni aici... fâlfâie steagul în care mă învălui de o bucată de vreme un cer insipid. Doar fetele mele au prins trenul Speranței, Mă împac cu mine!!! Îmi aduc aminte de pactul eșecului Cei de Dincolo mă recunosc! ----------------------------------------------- Bianca MARCOVICI
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
ud... Să-l pipai,să-l frămânți, să-l transformiîn Cuvânt, în Rod Sfânt! Pământul-Cuvânt. Cuvântul-Gând; Gândul-Rod Sfânt! Inscripție pe o bancă. Stând în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natură, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpâie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifica inima mea, ... Citește mai mult DorințăNu m-aș deslipi de Isus,nicicând.Aici pe oământ ,luminând!Isuse,pământul proaspăt,reavăn,ud...Să-l pipai,să-l frămânți,să-l transformiîn Cuvânt,în Rod Sfânt!Pământul-Cuvânt.Cuvântul-Gând;Gândul-Rod
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
ud...Să-l pipai,să-l frămânți,să-l transformiîn Cuvânt,în Rod Sfânt!Pământul-Cuvânt.Cuvântul-Gând;Gândul-Rod Sfânt!Inscripție pe o bancă.Stând în parcul viu,de vorbă cu Tine,privind natură,ascultând Izvorul Duhului Sfânt,cum pâlpâie în mine,murmurând...***Isuse,Preasfânt,purifica inima mea,... XXXIII. PRIVIND CERUL PASTELAT, de Ileana Vičič Stâncă , publicat în Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016. Privind cerul pastelat, invidiam păsările, care zburau libere. Plângeam,tânjeam după libertatea lor. Nostalgica,ptr.o clipă, m-
ILEANA VIČIČ STANCA [Corola-blog/BlogPost/381695_a_383024]
-
afacerea sa și l-a convins să accepte condițiile din contract. Directorul, cu nasul în hârtiile sale, fără să-i privească, a dat din mână: --Bine, sunteți liberi! Adică, afară din birou! Împreună cu lunganul a ieșit tiptil, tiptil din birou, murmurând un „să trăiți!” Afară, lunganul i-a explicat cum să lucreze acum, să parcheze în aceleași locuri cu mașinile companiei, dar la rând. Să ia clienți când îi vine rândul, că altfel, se supără taximetriștii cu mașinile companiei. Și...s-
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
a continuat să tacă și el, privindu-l lung, satisfăcut. După aproape un minut de tăcere și studiere reciprocă, mustăciosul zâmbi: --De ce vrei să dai cu piciorul la ocazie atunci când se ivește și se roagă de tine? --Ce ocazie? murmură Mototolea. --Dacă mă ții în ploaie și nu-mi dai voie în mașină, n-ai să afli! Abia acum observă Mototolea că țiganul era ciuciulete, că din borurile largi ale pălăriei șiroia apa ca din burlanul unui acoperiș. Iar haina
FRAGMENT 1 DIN NUVELA TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384090_a_385419]
-
-o fată Te-mbrățișez și eu deodată cu tine-s cel mai singur pe pământ în pungă-mi ești nota de plată ce aluat de flăcări eu frământ Cu buzele de gheață și de țurțuri cuvinte-n flăcări când îți murmur Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: GHEȚARUL PALID / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1888, Anul VI, 02 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GHEȚARUL PALID de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384195_a_385524]