192 matches
-
lipsea acum. Scrisori de la Kenneth, prin care să se plîngă de mine. — Mă urăște! zic defensivă. Nu e vina mea. Eu nu i-am zis decît că are o viziune foarte rigidă... — Nu e vorba despre asta, Începe Luke să mustăcească. Becky... se pare că m-ai bătut. — Poftim? zic uluită. — Una dintre investițiile tale a prins surprinzător de tare. Sincer să fiu, mi-e ușor milă de Kenneth, nu știu cum face față veștii. Știam eu. Știam eu c-o să cîștig. — Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Ferește privirea în lături. — Este riscant, mai ales după o anumită vârstă, ca oamenii să se spele cu apă rece. — Aha! scoate Livia un strigăt. Aruncă o uitătură victorioasă înspre soțul ei. Augustus închide ochii obosit. Pe fața lui trasă, mustăcește însă un zâmbet ascuns, care îl încurajează pe Antonius Musa să continue: — Am fost chemat la căpătâiul multor bolnavi cărora Themison le-a recomandat să facă scufundări în lacuri înghețate chiar pe gerurile cele mai năprasnice. Augusta intervine siderată: — Dar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că nu-ți pasă când ești amenințat în permanență de comploturi? Reale sau fictive? se stăpânește principele s-o întrebe. Răspunde cu prudență: Nu e de mirare că se fac comploturi împotriva mea. Nu e străin de comportamentul oamenilor. Totuși, mustăcește el pentru sine, de când drumurile și mările au devenit sigure, pe locuitorii imperiului îi interesează din ce în ce mai mult afacerile comerciale, industriale ori agrare. Până și la Roma, periculoasele și sterilele discuții politice au fost abandonate. Râde fără zgomot printre buzele întredeschise
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia înainte. — Le-am aflat chiar din gura lui Flaccus Vascularius. — ăla pe care l-am mustrat pentru că a dansat pe scenă? se minunează împăratul. Livia nu catadicsește să-i răspundă. Flaccus Vascularius deci, mustăcește Augustus. Prietenul lui Tiberius din vremea exilului la Rhodos. Și tovarășul de nebunii al feciorului lui Seius Strabo. Interesant. Dede subturile acestei povești par și mai întortocheate decât le-a bă nuit până acum. Plescăie de câteva ori din limbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost nevoit să cumpere pământuri în Italia. Cei care n-au mai încăput au fost stabiliți în colonii fondate tot din banii săi. Care în Africa și Asia, care în Grecia, Sicilia, Mace donia, Syria, Galia Narbonensis sau Pisidia. Mustăcește, schițând un mic zâmbet șiret. Tot atâtea așezăminte populate cu militari de origine latină. Un mare pas înainte pe dru mul lung și anevoios al anulării deosebirii dintre Italia și provincii... De cealaltă parte a mesei, Ianuarius se gândește încruntat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt ca ei. S-a mai statornicit tot de către rege că vei rămâne fecioară sfântă și neprihănită timp de 30 de ani. Regele Sacrificiilor întărește: — Primii zece vei învăța, în casa în care locuim împreună, ce trebuie să faci. Mda..., mustăcește cu mâhnire Occia. Bine măcar că împăratul și-a pus coada pe spinare. Altminteri am fi fost cu adevărat prea înghesuiți. — Următorii zece vei face ceea ce ai învățat, iar în ultimii zece le vei învăța la rândul tău pe altele. — Abia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viteză. — Pff! se cutremură Pusio. Ce păr zbârlit au! Și botul căscat până la urechi... Își trage iute capul înapoi. — Unul tocmai a trecut pe lângă mine! strigă. Se uită întrebător la Rufus. — Mi s-a părut că are ochii azurii... Instructorul mustăcește. Pusio mai riscă o privire afară. — Pe unul l-au epuizat și i-a sărit în spinare un călăreț... Un altul l a apucat de coarne... — Singura metodă să-i dărâmi, rostește Rufus, jucându-se gânditor cu sabia lui de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alesele noastre foruri legiuitoare vor stabili prin lege că aerul curat se va vinde la pungă, sterilizat și cu ștampilă de valabilitate. Parcă văd cum un cunoscut de-al meu, bine uns portocaliu, deși nu lasă să se vadă asta, mustăcește iar împotriva mea, mormăind în barbă: „uite dom’le, că iar se ia de cei geniali, democrați și curați, iar pe comuniști îi lasă în pace”. „Comuniștii” pentru dromaderul acesta, de altfel școlit pe la facultăți, sunt toți cei care nu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Învălui Încăperea. Gică picior de lemn, refuză să deschidă ochii. Câteva secunde mai târziu, acesta scoase un strigăt de fiară rănită. „De ce taci, Balaure...!!” Balaurul refuză să răspundă. Nici Cap de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea triumfător: zarurile hotărâse În favoarea lui. Se așezase pe „4 : 4 „ În cele din urmă, Gică picior de lemn Înțelese, pierduse la mâna lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care le Înmână ordinul către Morgă cu rugămintea de-a satisface dorința bolnavului, urându-le succes...!! De data aceasta cu hârtia salvatoare În buzunar, se prezentară din nou la ușa binecunoscută a Institutului Medico Legist. Laboranta, veche cunoștință, o aflară mustăcind promițător. Avu răbdare să citească conținutul scrisorii, apoi Îi rugă să-i dea corpul delict, monologând: „Analiza morfologică va fi gata peste zece zile...! Nu mai devreme, ați Înțeles? Tony Pavone sperase să primească pe loc rezultatul analizei, de aceea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
august care se apropia iar schela de pe fațada clădirii trebuia strânsă În vederea acestei sărbători. Se pregătea să plece la șantier unde desigur era așteptat când, deodată Își făcu apariția Lct.Col.Tudose Ion, care-i Întinse mâna cu oarecare bunăvoință, mustăcind prietenește. “Bună dimineața prietene, ce mai faci...?!” “Mulțumesc, bine...” mormăi el acru. “Am avut trecere pe aici și ce să vezi: te-am Întâlnit Întâmplător. Dacă totuși ai crezut ei bine,te Înșeli și pot afirma. Spre deosebire de tine, eu nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
invitat pentru o oră să dau o oarecare declarație...! Timpul a trecut și iată-mă așteptând de o jumătate de zi. Se pare totuși, ce-i care m’au chemat au uitat de existența mea...! Ce părere aveți...?” “Nu cred...” - mustăci ofițerul de gardă privindu-I chiorâși. Mergeți sus, nu fi-ți grăbit, aici se lucrează...!” A așteptat Întradevăr până la ora zece noaptea când Însfârșit vechea lui cunoștință tânărul Lct.Maj.Voicu Ion Își făcu apariția și-l conduse În biroul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
militant. În obrăznicia mea nemăsurată, îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă Domnului, sunt destui. Mustăcea enervat foc, strângea din cutele de deasupra nasului, dar tăcea. În ianuarie ’90 a venit la mine acasă și m-a întrebat încetișor, aproape conspirativ: - Tov... Pardon! Doamna Miroiu, de unde ați știut că se termină? Pe cinstite, în felul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de învățămînt. Odată însă s-a făcut de pomină cu aceste mici și nevinovate inspecții pseudo-didactice ale lui. A nimerit la clasa a VIl-a reală, tocmai la o teză de Matematici. A deschis ușa încet și... deodată a încremenit, mustăcind uimit și enervat. S-a uitat sever la profesor, acesta stătea pe catedră liniștit și privea pe deasupra băncilor. A mai privit încă o dată la elevii care, imperturbabili, își vedeau de lucrare înainte: deschideau niște cărți ce le aveau pe masă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că se vindea de obicei în acele dughene călugărești? --Păi, cine știe?... O bucată de brânză, ceva măsline, smochine... --Asta o cred doar cei naivi precum pari a fi tu și hatmanul Roset. --Adică? - întreb eu, privind la mehenghiul care mustăcește a râde. --Tu nu vezi că dinspre Chervăsăria domnească urcă o haraba plină cu butoaie care... --Care? --Care sunt pline, după cum vezi. --De unde ai scos povestea că butoaiele sunt pline? --Numără tu boii care sunt înjugați la haraba și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
fel de extaz. Am gustat și eu...cu grijă...La cât mă pricep, mi-am zis în gând: „Aista-i un vin vechi din cea mai strașnică pivniță domnească”. În timp ce eu mă luptam cu acest gând, bătrânul m-a întrebat, mustăcind a râde: Ei! Ai ghicit despre ce este vorba? Apoi pentru mine nepriceputul îi greu să spun ce fel de vin îi aista. Au greșit ei și cei pricepuți, fiule. Așa că nu fi necăjit. Îi vorba de un vin vechi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
poartă coșurile din nuiele pline-ochi strigând din rărunchi: „Hai la barabuli, curechi și chipăruși! Altul îi răspunde în șagă: „O ridicî și-o suflicî pintri vini șî mai rar...arde-o gras!” Bătrânul se uită la mine vulpește și parcă mustăcește a râde. În cele din urmă, mă întreabă: Priceput-ai ce strigă zarzavagiul aista? Nu am prea înțeles ce polojănii spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ai omorât pe cineva. ― Nu-i adevărat! am ripostat eu, lăsând sămi scape un mic chicot. ― Ba da! L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă privirea spre mine. Asta dacă aveți portofelul. M-am strâmbat la Damian care râdea Înfundat. ― Bună David. Și da, am portofelul. ― Minunat, spuse el ironic. Ce ai dori? ― Un capucino, te rog
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
el. ― N-ar fi trebuit...am murmurat, dar vocea Îmi era la fel de slabă ca și determinarea de al Îndepărta. Damian Îmi atinse obrazul cu două degete. Eram În pericol de a uita cum mă cheamă. ― Îmi pare rău, spuse el mustăcind. Îmi pare foarte, foarte rău. Și apoi mă sărută din nou, preț de numai o clipă. ― Ești un mincinos. ― Da, sunt, fu el de acord. ― Trebuie să plec, am spus eu. Sună-mă! Mi-am tras mâna dintr-a lui
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu, odată le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
companiei Panther Corporation și abia aștept să servesc această companie la maximul abilităților mele, dăruindu-mă sută la sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămâne o clipă pe gânduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul câteodată. — Poftim ? Mă holbez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se comportăm deloc așa. De obicei, Paul urlă la mine de șase ori pe zi, iar Nick și Artemis se urăsc de moarte și n-ai să ne vezi că stăm și discutăm literatură. Ne-am prefăcut cu toții. — Ești incredibilă. Mustăcește vizibil. Și la administrativ era o atmosferă la fel de falsă. Faptul care mi-a stârnit suspiciunea a fost că doi angajați s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu pași Împleticiți spre masa ei, iar Jack mă fixează Întrebător. — Vrei să-mi spui ceva ? — Da, zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
el, bunicul și chiar unchiul lui Mesia: Iaaaartă-mă suflețel, tătucă, frate al meu, sunt un ticălos, un porc de câine, un vierme, un adevărat rus -ia vinavaaaaat!»... - Nu crezi că am ajuns la Dostoievski? - Am trecut și pe la Tolstoi, bătrânul..., mustăcește tata. - Nu crezi că e timpul să ne Întoarcem la... Ba contra Be? - Ba... ne-ntoarcem - după ce mai adăugăm că Rusul nu e un tâlhar cinstit, Rusul e un tâlhar rus: ține morțiș să fie luat de binefăcător (nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Pe Ghiocel... — Rău ai ajuns, Milică-tată. Râzi și rânjești ca prostu’ și te înjuri singur... Ce să fac și io? Cine să-l lege și să-l dezlege? N-aș vrea să dau de belele... Spuneai că-i cuminte... Milică mustăci. — E ascultător. Cumințenia câinelui adică, ar fi în mâna lui. Ca și nebunia de altfel. Ținu să facă o demonstrație. Strigă: culcat! Dulăul se scutură și se purică o vreme șovăitor, încercând parcă să tragă de timp. Ghiocel, culcat am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]