271 matches
-
să nu bage de seamă că e chiar deasupra vechiului lac. S’o crezi tu, Cristi. Nu uita cum, chiar tu, ai aflat vechiul curs al Prutului, demult acoperit de pădure, doar analizând solul. D’apoi drăguța de ea, cu mustăcioarele ei... Mda Îți rămân dator cu o fripturică pentru lecția ta de ecologie, din care aflu că nimic nu e etern În lumea noastră, mai ales atunci când e sălbăticia unui Început. Totul e să afli, În această degradare, poezia menită
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
treacă familiei sale. Moș Butu era încă un om "verde". Avea umerii largi, pieptul puternic, de luptător antrenat, un cap frumos cu părul creț, pe jumătate încărunțit, avea niște ochi căprui calzi și o privire inteligentă și pătrunzătoare. Purta o mustăcioară tușinată, asortată perfect cu tenul măsliniu bătut de vântul și ploile nesfârșitelor sezoane de transhumantă. Căci se trăgea din neam de oieri, asemenea multor macedoneni, pentru care oieritul constituia activitatea preponderentă. Mama și Mircea s-au oprit în fața lui: Ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Da, da, cel care umbla cu trei arme pe el. S. B.: Da, așa e, parcă era Rambo. De la noi au mers încă doi militari, sub comanda locotenentului Adrian Bratu, de la Bateria a III-a, unul micuț de statură, cu mustăcioară. M. M.: Îl știu. S. B.: Încă trei militari erau de la Geniu. În total, eram șase militari în termen și doi ofițeri: Bratu și Dumitrescu. Ne-am pus în dispozitiv de tragere și ne-am dus să vedem, că cică
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
prieteni, care vor participa la activitate și care apoi îi vor povesti tot ce a auzit în grupă. Povestina, se spune, se supără foarte tare când copiii nu sunt atenți și de aceea uneori le face vrăji îngrozitoare: le pune mustăcioare la guriță, pene pe nas, sau... îi poate transforma chiar în niște soricei! Nu se știe dacă e adevărat, dar la noi nu se vor întâmpla lucrurile acestea pentru că toți preșcolarii sunt foarte atenți, cunosc poveștile, răspund corect la întrebările
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
fel de sport absurd, divertiv («faceți-mi ce vreți, pot să mor de-acum, m-am distrat bine astea trei zile»; «nu-ți fie frică măi soldat, nu tragem în tine. Ne distrăm și noi puțin!»; un altul, înalt cu mustăcioară cochetă, rănit și arestat la Radiodifuziune, a fost legat cu mâinile la spate. A zâmbit, s-a încordat puțin și a rupt legăturile: «Domnilor, nu ați putea să mă legați mai bine?»). Dezumanizarea care, fie că începea dintr-o copilărie
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
acea mulțime de cerșetori, sărmani, oameni fără adăpost din zonă, trăind din mila credincioșilor și a Bisericii. Mă îndrept spre unul dintre aceștia, un bărbat jovial, în jurul vârstei de 40 de ani, cu o față rotundă ca luna și o mustăcioară blondă, caraghioasă deasupra - seamănă mult în închipuirea mea cu nemuritorul și bravul soldat Švejk, al lui Jaroslav Hašek. Simțul nu m-a înșelat, omul meu nu avea mare lucru de făcut la aceea oră, totul era calm, liniștit. „Așadar, v-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lucrat amândoi la Turbomecanica. „Am fost muncitor de înaltă calificare, 40 de ani am lucrat acolo, eram nava-amiral a mecanicii fine românești”, îmi spune cu vizibilă mândrie bărbatul, încă în putere, cu ochelari cu ramă de baga maronie, complet demodați, mustăcioară tunsă scurt, privire înaltă, semeață. Tocmai ce au sosit la Iași, cu trenul, motivul principal fiind acela de „a vedea cum o scot pe Sfânta din Biserică, mâine-dimineață”. Le place mult să vină la Iași, „de cinci ani de zile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
adunătură de oameni, nu-i bob cu bob, cum ar trebui să fie”, spune doamna Mariana, parcă mai liniștită după trecerea patrulei călare. Un alt coleg de grup (voi afla mai târziu că a lucrat ca inginer proiectant), cu o mustăcioară bine tunsă, ochelari cu ramă fină, bască bine trasă pe urechi, tipul de pensionar în formă, în mare căutare de un nou sens pentru existența sa postdecembristă, nu pierde ocazia de a spune, privind în sus către călăreți, „suntem bine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
țipă vîrsta matusalemică. Se mai poate sta pe ea. O fi fost mai veselă odinioară? Vreo domniță, vreo carte, un evantai cumva? Rochia o fi fost albă, înecată în broderii? Cel care este cu domnița și stă în picioare, cu mustăcioară și baston, o fi fost vreun filfizon? Ce plecăciune, dom'le, la nouăzeci de grade! Sărută afectat mînuța care i se întinde. O boltă din viță de vie, cu struguri din abundență, te însoțește spre nuc, spre banca înnegrită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
au găsit ocazia de a face exerciții de măgării pe acest frumos și parfumat băiat. Raj, este rîndul tău, să vedem de ce ești în stare, spune șeful bandei. Raj era un băiețandru de vreo 16-17 ani, musculos, antrenat și cu mustăcioară mai mult din puf decît din păr. Fremăta să arate ce poate, să vadă banda că el, cînd se înfurie, este turbat, nu alta. Așa că se pune țanțoș în fața lui Tudorel și, îngroșîndu-și vocea, tună: Unde te duci, mă, suvăcel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
el cînd a văzut că în sufletul acela firav al fetei se află mai multă iubire decît merită el. Poliția vine într-un tîrziu și pune întrebări formale. Puteți să-l descrieți pe agresor? Nu prea, un adolescent, cu o mustăcioară mai mult puf decît păr... Ăsta-i fratele meu, Raj, sare Raluca surprizător. Animalul, să înfunde pușcăria! Poliția merge la adresă și-l găsește pe Raj cu Rolexul la mînă. La proces, Raluca a fost martor și tînărul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noastră de mulți ani, s-a căsătorit cu o româncă, acum femeie vârstnică. Domnul Antoine este o persoană corpolentă, dar mai mult îndesat și voinic decât gras. Vorbește perfect românește, are o voce răgușită care i se potrivește ca și mustăcioara galică. Am continuat povestea. Stăpânul motocicletei nu-i un celibatar. Adică, este văduv, soția lui a murit de tânără; i-au rămas doi copii, acum oameni în toată firea, stabiliți de mulți ani în Elveția, la rosturile lor. Motociclistul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întrebarea: Dar ăsta cine-i? „Ăsta“ eram eu, însă... de nerecunoscut, precum China lui Costache Antoniu din, pe vremuri, mult vehiculata anecdotă. Culmea este că nu doar cei tineri din redacție nu m-au putut identifica în tânărul subțirel, cu mustăcioară neagră, din fotografie, dar nici N.M. Ca și ei, m-a întrebat: Ăsta cine-i? Și N.M. este din leatul meu, multe am suferit împreună, vorba lui Băieșu, nu de ieri, de azi ne cunoaștem, ci chiar din vremurile în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
domeniul teologiei. Nu era un homo duplex, ci un ins cu mari calități intelectuale și totodată cu scăderi omenești de care știa, ca un credincios ce era, că va da socoteală lui Dumnezeu. Față de Crainic, om rotofei, cu chelie și mustăcioară, cu un aspect atrăgător, dar contrariul unui om frumos, părintele Stăniloae, pe care, e drept, nu l-am văzut decât după moartea lui Crainic, era un bărbat deosebit de frumos. Dar, părând distant, emana din ființa lui o autoritate ce impunea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-am însurat c-o fată de crai dincolo de plai. Iară de minune măicuței nu-i spune, că la nunta mea a căzut o stea, c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
adormit repede și poate am visat că suntem cu Bach, Wagner, Goethe, Faust, Napoleon... excluzându-l apriori din gândurile noastre pe "întunericitul" client de la Auerbachskeller. Meditând la Weimar încercam sa alungăm din gânduri un alt "întunericit", pe Adolf cel cu mustăcioară, client într-o vreme la Hotel Elephant, acolo unde aveam să ne cazăm și noi pentru o noapte. Nu pe el îl căutam, ci pleiada de genii care au trăit, au trecut sau au fost legați de Weimar. Fusesem la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
către mine: "Italian?" "Nu, răspunde francezul, este ofițer superior în armata română în misiune la Viena." Făcând încă un pas spre mine (era acum la câteva zeci de centimetri de mine), englezul, cu o figură teribil de antipatică, cu o mustăcioară subțire și buze subțiri, cu un aer din ce în ce mai batjocoritor, întinde mâna dreaptă și cu degetul arătător începe să atingă decorația ce o purtam pe piept (cea mai înaltă decorație română de război, Mihai Viteazul) "Și asta ce este?" întreabă el
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
unor fetișuri animaliere, precum gheare, dinți, fragmente din blană care îi făceau să stabilească o legătură totemică, „dobândeau o putere asupra animalelor” pe principiul pars pro toto. O variantă a Mioriței colind adaugă portretului bine cunoscut al ciobănașului imaginea draconoctonului: „- Mustăcioara lui/ Pana corbului;/ Ochișorii lui/ Mura câmpului;/ Sprâncenele lui/ Două spici de grâu,/ Mustețioara lui/ Pana corbului./ Călișorul lui/ Puiul zmeului./ Săușoara lui/ De-o falcă de zmeu./ Săbioara lui/ Fulger pe pământ./ Pușculița lui/ Para focului” (Hângulești - Vrancea). În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Vrancea). În Cudalbi, Galați, colinda cântată femeilor bătrâne dezvoltă descrierea fiului absent: „Fețișoara lui/ Spuma laptelui./ Ochișorii lui/ Două muri de câmp/ Coapte la pământ,/ Ne-ajunse de vânt,/ Coapte la răcoare,/ Ne-ajunse de soare./ Sprâncenele lui/ Pana corbului,/ Mustăcioara lui/ Spicul grâului./ Călușelul lui/ Puiul zmeului./ Seușoara lui/ Două fălci de zmeu./ Tăftărașul lui/ Două năpârci berci/ De coadă nodate,/ De gură-ncleștate./ Frâușorul lui/ Doi bălăurași,/ De coadă nodați,/ De gură-ncleștați./ Bicișorul lui/ Puiul șearpelui”. Chipul flăcăului conține
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui (fețișoară, mustăcioară), calul acestuia și harnașamentul (călușel, frâușor), ajutoarele năzdrăvane (vulturii au gușicioară, unghișoară), animalul sacrificat (bourel) ori ipostaza arborelui lumii (merișor). Dacă sufixele augmentative au și rolul de a supradimensiona puterile și apariția malefică, în plus față de a ilustra relația de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o Domnului nostru Cel ce-ncearcă-n miez de noapte. El din gur așa grăi, o Domnului nostru Eu văzui pe Dumnezeu Ce vărstă de Domnul este, o Domnului nostru Că-i și vârstnic de voinic. Că nu-i fiară, mustăcioară, o Domnului nostru Și-o cunună de bujori Cele roduri de-mpărat, o Domnului nostru Cercători prin țări au dat. Cel ce-ncearcă-n zori de zi, o Domnului nostru El din gur-așa grăi. Eu văzui pe Dumnezeu, o Domnului
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
chelner-șef, își pierde iarăși slujba atunci cînd, în mijlocul isteriei generale antinemți, își aduce la restaurant logodnica nemțoaică. Foarte frumos din partea lui, numai că în momentul următor se întoarce pe post de maître dhôtel, fudul nevoie mare, cu o mustăcioară de Hitler și cu trupele de ocupație în spatele lui. Problema cu omuleții împiedicați care nu vor răul nimănui este că, la o adică (așa cum nici Chaplin, nici Gump nu găsesc de cuviință să menționeze), nimic nu-i împiedică să se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de religie majoritar ortodoxă. Pe drumuri, uitaseră să vorbească atât franceza, cât și germana și poloneza. Vorbeau cu toți acum bine românește. Onkel Joseph avea un salariat de origine bulgară, Iordan, un tânăr cu părul dat cu briantină, arborând o mustăcioară de mare crai. Când Silvia și Nel se duceau pe la ei, le așezau la masa mare din sufrageria, foarte întunecoasă, din spatele magazinului, pe care Iordan, care mânca împreună cu patronii lui, tocmai se pregătea s-o strângă. Alice începea să prepare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
atât de mărginită a man sardei. Eram cu toții în vârsta aceea în care urli arii din opere, declami pasage din autorii clasici, faci poezii de amor, vrei să treci de ștrengar și de vițios, îți închipuiești așa de mult despre mustăcioara d-tale, ești convins că zâmbetul d-tale e fermecător și ochiul săgetător - în fine, în vârsta cea pedantă și nesuferită căreia nu știi ce nume să-i dai. Pe când colegii jucau cărți, râdeau, beau și povesteau anecdote care de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
timid și spectator convins, se încăpățână să rămână crispat și înțepenit în centimetrul lui pătrat de loc. Un tânăr răsări în fața Luanei cu un zâmbet pe chipul lunguieț: Dansați, domnișoară? Îl chema Valentin Gațiu, purta ochelari și un soi de mustăcioară aruncată sub nas. Compunea cântece și se acompania la chitară atunci când le interpreta. Colegii îi spuneau "Trubadurul". După câteva dansuri se retraseră pe hol și băiatul îi cântă mai multe compoziții. Pasiunea pentru muzică îi apropie imediat. Fredonară împreună versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]