261 matches
-
restaurant unde prietenii lor aranjaseră să se întâlnească iar noi eram, se înțelege, bine veniți. Cred că am făcut o faptă bună aici, când un tânăr de 18 ani, așezat lângă mine, a vrut să aprindă o țigară sub privirea mustrătoare a mamei - l-am sfătuit să nu fumeze căci este periculos pentru sănătate...mi-a mulțumit politicos, în engleză, dar a părăsit locul de lângă mine... Într-o seară am mers la restaurant cu bunicii lui Yuehan (nora noastră) după tata
Editura Destine Literare by JULIA DEACONU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_267]
-
Marino se lasă surprins în flagrant delict de abordare livresca... a literaturii. După ce se fac uitate monografia despre Eliade și Hermeneutica ideii de literatură, e amintită în grabă Biografia ideii de literatură (ajunsă la al V-lea tom) și calificată mustrător drept "eseu (?!!) grăitor pentru aspirația autorului spre construcțiile teoretice ample". Din nefericire, departe de a fi un accident, manualul în discuție este simptomatic pentru o gamă completă de instrumente didactice inepte care, în decadă - zisă - post-comunistă, continuă să tortureze sadic
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
Capitalei, am fost interpelată de băiatul care supraveghea parcarea cu un incredibil - și, credeți-mă, lipsit de orice ironie! - "Doamnă, de ce nu ne dați filme românești? Ne e dor de filme românești!...") Alte pagini ale istoriei aruncă, indirect, o lumină mustrătoare spre actualitatea noastră cinematografică. Aflăm că, în anii '30-'40, din comisia de înființare a ONC sau din comisia de scenarii făceau parte nume ilustre: Al. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Camil Petrescu, Tudor Vianu, Victor Ion Popa! Asistăm, așadar, la
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
un copilandru pescar și întor-cându-i vorbele. De-a dreptul nefiresc: "Cum așa? Cum poți pescui apa?/ Foarte simplu. Scufunzi plasa goală în apă/și o scoți afară plină.../ Dar apa nu-i pește ca să-l pescuiesc,/ zise puștiul cu glas mustrător./ Crezi? Făcu bătrânul./ Cred, răspunse băiețelul./ Ascultă, zise Feofan, apa nu-i decât un pește mai mare/ plin de pești mai mici./ Prinde apa și du-o acasă, toarn-o în borcane și vei vedea cum încetul cu încetul apa se
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Rio de Janeiro, - urma să particip la o întîlnire sub auspicii ambițioase, Academia Latinității, de curînd înființată, printre ai cărei membri fondatori aveam cinstea să mă prenumăr. Însă în ritmul presant al ceasurilor ce mă despărțeau de plecare, se instala mustrător pulsația unui text desăvîrșindu-se atunci, ecou însoțind, de la Paris, o manifestare sui genesis, croită să încerce, de la București, pariul de a îmblînzi cordial redundanța unei planeități redutabile ... Bineînțeles, comentariul meu, astfel cristalizînd, de la distanță, s-ar fi cuvenit liber de
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
Constantin Țoiu ...Și după ce răsare soarele, peretii mă- năstirii se luminează pe rând... Cel de la est, curbat, copleșit de povara soborului de sfinți, - generali ai puterii militare și ceilalți ai intelectului, cu slova și cugetul, ori numai cu priviri mustrătoare în ochi... Toți se aliniază cu priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici, numai suflet, hrăniți cu ierburi și rădăcini, îmbrăcați în
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
17, 1). Dumnezeu l-a ascultat și a fost o secetă teribilă în tot ținutul. Dar, totuși, bunul Dumnezeu s-a milostivit de poporul Său și, la vremea sorocită, proorocul Ilie a venit în Samaria și Ahab l-a întâmpinat mustrător, zicându-i: „Tu ești oare cel care aduce nenorociri? “ Ilie i-a zis: „Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire; ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după baali“ (III Regi 18, 18). Și
Agenda2005-29-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283966_a_285295]
-
omușorului), Ťexistă o problemăť - aici o pauză lungă cît un secol, nici vorbă de politețurile de acum trei zile - Ťde ce n-ai declarat că ai făcut Filosofia?, păi bine, de filosofi avem nevoie noi la magazie?ť, ridicase tonul mustrător, se încinsese, eram culpabil, negreșit, nu mă gîndisem nici o clipă că studiile de filosofie ar fi putut să fie un impediment în munca delicată a unui distribuitor de treninguri, mînuși de box, bocanci și mingi de fotbal, mă copleșise sentimentul
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
fi prins-o o semipareză între timp auzin-du-l pe domnul Președinte adresân-du-i-se cât a putut domnia sa de oficial ministrului Codruț Șereș: - "Ce-i, mă, Șereș? Ti-e frică că am făcut CSAT pentru tine?" - Ai văzut, mă bade, îmi zice mustrător prietenul, ce înseamnă știința de a fi popular și intim cu...? Care cacofonie, doamnă Coryntină? Din păcate, e seara unui sfârșit de noiembrie atât de încețoșat, încât, abia-abia se zărește luminița slabă a vreunei emisiuni de televiziune realizată în altă
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
mă simt eu acasă de-acum, în elementara sărăcie celestă, a sărăcuțului Francisc. Acolo, unde corbul le spune ceva aproape de înțeles puținilor vizitatori care lasă Roma berniniană pentru grotele benedictinilor ; dar deslușesc ei, cei veniți de departe, un murmur mustrător, un freamăt de nemulțumire al aripilor, o ceartă croncănită sever, de abate , despre rătăciri inutile și rădăcini tăiate cu flexul, despre cât de uitat e nexul, care deosebește, dar nu desparte? Hoarde cu camere digitale, barbari la Tibur, adoratori ai
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
felul lui de a-mi vorbi: „Spune, care-i problema?” Am reformulat, amplificând puțin textul, fără să bănuiesc ce efect puteau să aibă cuvintele mele: - Garçon, unde-i iepurașul? De data asta, cățelul m-a privit galeș și parcă olecuță mustrător: „Te rog să nu-mi mai aduci aminte!” Cum eu nu sunt dintre cei ce dau buzna în sufletul omului, am renunțat să mai dialoghez și l-am mângâiat pe cățel pe cap. El a gemut înfundat, iar eu am
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
musafir, se aplecă, parcă mai mult decât ar fi fost nevoie, și așeză tava pe măsuța din fața lui Victor. Așa, Lilișor, tată... acum pleacă, iar dacă mă caută cineva, sunt pe teren, da? Fata îi zâmbi complice, dar și ușor mustrător, ca și când i-ar fi reproșat că dezvăluise o convenție numai de ei doi știută, turnă în pahare, apoi se retrase, îngânând o melodie. E fiică-ta, Victore? Mă, oi fi eu nebun, dar tâmpit, nu. Cum să-mi aduc fetița
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și din clipă-n clipă totul se așteaptă să sară-n aer, când nimeni nu știe unde să caute cotlonul cel mai ferit, să se bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de stat, când orice energie dornică de legalitate eficientă devine automat primejdie generală, într-un sistem pentru care cea mai firavă pornire de onestitate și corectitudine reprezintă o pacoste deopotrivă pentru putere și opoziție! Recunosc spășit: și azi îmi bubuie mustrător în minte cele trei cuvinte pe care mi le-a înfipt în auz Antonie Plămădeală în primăvara lui 1991 la Sâmbăta de Sus. Eu îl tot hărțuiam pe teme de colaboraționism ceaușist. El se dezvinovățea senin, cum că a slujit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
paharul de vermut cu o mișcare obsecvioasă în direcția femeilor și astfel impasul fu trecut. Acum, la sosirea lui Ioanide, Gulimănescu, Suflețel îndeosebi priveau pe arhitect ca pe o victimă, întrebîndu-se cum s-ar fi putut reabilita de tăcerea teribil mustrătoare a lui Pomponescu. Să felicite pe arhitect, ori să considere fondul însuși al articolului nu le trecu prin minte. Ioanide însă, tronând cu nepăsarea lui, se scuză prin-tr-o știre: Conțescu era din nou grav bolnav, aproape pierdut. Probabil pentru asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obraz al doamni Pomponescu, însă spre tâmplă, în semn de austeritate. Pomponescu numea pe nevastă-sa Mamy, iar pe mamă-sa Maman, și amândouă îl chemau pur și simplu Jean. - Ascultă, Jean, îl luă în primire Maman, căutîndu-l insistent și mustrător cu privirea pe deasupra ochelarilor, silindu-se totodată a ocoli obstacolul unei mari vaze cu trandafiri, tu ai citit Universul? - De vreme ce l-ai confiscat dumneata, firește că nu, zisePomponescu cu ironie respectuoasă, sărutîndu-i mâna. Ce eveniment capital s-a întîmplat? Era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii-nchiși, vedea mai întîi un mozaic verzui care încet-încet se prefăcea în fețe și trupuri, în oameni adevărați ce începeau să se miște și să vorbească. O gaură din perdea, văzută dintr-un anumit loc, părea o față de bătrân mustrător, o pată pe fundul chiuvetei de la bucătărie avea conturul unei țări asiatice... În timpul așa-zisului somn de după-amia-ză, Mircea pierdea multă vreme privind cutele cearceafului rozaliu cu care era învelit. De foarte aproape semănau cu niște dune de nisip dintr-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
singur și pășea încet, de parcă abia ar fi început să meargă. Ajunse cu greu lângă Alambic și se așeză în genunchi lângă el, cu fruntea rezemată de piatra rece. Una dintre Marii suspină adânc. Abatele întoarse spre ea o privire mustrătoare. Cu gesturile unui om care știa că dacă nu acționează repede nu va mai avea apoi curaj să facă ce și-a propus, Stin își aruncă toate hainele și rămase gol lângă Alambic. Avea un trup subțire, care păstra încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lupta stătea să înceapă. Intenția mea era... Etius îl întrerupse sec: — Am înțeles perfect care era intenția ta. Să știi atunci... Se opri și tăcu un moment, părând să-și domine un acces de furie. — Să știi, repetă sever, ridicând mustrător arătătorul, dar moderând tonul vocii, că tu însuți, cu rapoartele tale din Sapaudia, ai contribuit mult la hotărârea mea de a renunța să aleg calea Alpilor. Mai înainte ca Sebastianus să poată replica ori să ceară o explicație, Magister reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armuri mai deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
insensibil într-un roșu ce amintea culoarea cărnii expuse pe tejgheaua măcelarilor. Se reînsufleți. Ochii, peste măsură de mari și mirați, ochii Săi, în care se concentrase toată splendoare vieții și care străluceau cu o lumină morbidă, ochii bolnavi și mustrători se deschiseră încet și mă fixau. Apoi se închiseră din nou. Era pentru prima dată când sesiza că exist. Asta nu dură mai mult de o clipă, dar fu suficient pentru a-mi permite să prind expresia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu Irlanda, în ’97 sau ’98? Divagațiile astea îl deranjează vizibil pe tânăr. Se moaie a înduplecare, ziceați ceva de o strategie... Io am fost președinte, măi, băiatule! Io am strategia foarte clar conturată, să știi! Și după o pauză mustrătoare, timp în care piciorul stâng l-a încălecat în sfârșit pe dreptul: ’97 sau ’98? Doar ai fost șef de cabinet!... ’97! vine un răspuns mai degrabă la plesneală. Ei, plesnește și Emil masa, atunci a început declinul, măi băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
școală. Nota doi. Un nuc nu se scrie Împreunat. De asta iei nota doi. Când o să ajungi acasă o să te pună În genunchi, evident, pe coji de nucă. Caști disperat ochii la pereții clasei. Tovarășii Lenin și Stalin se uită mustrător la tine. Mai ales că Lenin a spus : Învățați, Învățați, Învățați! Ce să mai vorbim de Marx și de Engels. Au părul vâlvoi. Te uiți pe un alt perete. Acolo e un tablou mai vesel. Cu o grevă. Muncitorii stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lumânărilor sau mai degrabă a vetrei cu jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia cu totul, se uită mustrător la fete: — Dacă s-a învoit taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură ienicerii după ce se urcă în rădvan să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
făceai și cu biata femeie, m-ai lămurit... Oricum, femeia asta văd că ți-a transmis o anume nervozitate, o agresivitate din care se vede că vă gelozeați, vă certați, vă băteați, la care Milică, tu nu înțelegi?... Rafael țâțâia mustrător din buze, nu înțelege și nici nu poate fi convins, așa încât Milică se dădea de ceasul morții ca să-l convingă și că el ce-ar face dacă? Dacă ar avea o femeie, o soție eventual... Adică, ce să facă? îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]