252 matches
-
și bere. - Cu ce treburi pe acasă? - Am mai venit pe la babaci dar și după niscai interese. - Te lansezi în afaceri? - Cam pretențios spus, dar vreau să fac și eu ceva pentru comuna asta. Se uită de mai multe ori mustrător spre Zărzărică dar cântărețul masacrează cu ochii închiși tot ce-i vine la îndemână. Dominator, obișnuit să atragă atenția asupra lui din primul moment, el face jocurile. - Am făcut rost de ceva bani, nu prea mulți și am cumpărat un
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
le-a greșit celor de jos, zbură pe alt stâlp din apropiere. Privea cuminte la gălăgioșii turiști care continuau să râdă. Parcă își cerea scuze: -N-am știut că este stâlpul vostru! (Parcă era stâlpul lor). Și se bosumflă, privindu-i mustrător: -Dar, ce? V-am spus eu că sunt cuc? Năstase MARIN (din ciclul”Farse fără voie”) Referință Bibliografică: CU-CU! / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1604, Anul V, 23 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Năstase
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
preț de câteva momente - a privit insistent tăblia mesei de parcă cine știe ce minune ar fi descoperit acolo. Atitudinea ei a făcut ca să înceteze rumoarea din sală. În liniștea înstăpânită, dirigintă și-a ridicat ochii învăluindu-ne cu o privire severă și mustrătoare: „Toată clasa are scăzută nota la purtare!” - ne-a anunțat ea. „Ce va venit ieri, de ați fugit cu toții de la ore?” Anunțul acesta sec a căzut ca un trăznet asupra mea. Inima prinse să-mi bată gata să-mi spargă
NEDREPTATEA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374788_a_376117]
-
secretul Leei! Sau nu e așa? sesiză el țâfnos. - Cristian, ai auzit ce-a spus mama? se răsti Liviu. Ajunge cu atâta vorbăraie! Fă ce ți se spune, fiule! Ofensat peste măsură, băiatul se retrase bosumflat. Maria își privi soțul mustrător. - Lasă că îl împac eu! promise el nerăbdător. Spune-mi ce se întâmplă cu Lea? - Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă! - Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
Gronow este unul dintre aceștia. El are o singură circumstanță atenuantă: Își scrie memoriile spre bătrânețe, În plină epocă victoriană, când din amintirea tinereții de ofițer dandy n-a mai rămas nici urmă de fior. Pe un ton distant, sever mustrător, de bărbat bine așezat În sine, Gronow Îl ridiculizează pe un căpitan englez, stabilit și el la Paris, care face o impresie jalnică prin excentricitatea sa de-a dreptul nebunească. Nici trăsura, nici caii englezi ca la carte, semn de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de șoc, lordul Alvanley sau contele d’Orsay. Ne-am putea Întreba: „Și?”. Iar un dandy autentic ne-ar putea răspunde tot printr-o Întrebare, cu un cinism pe măsură: „Și ce?”. „La ce bun toate acestea?”, am continua noi, mustrător. Același dandy ne-ar mai avertiza o dată: „La nimic”. După care nu ar urma decât o lungă tăcere. Dacă am fi supus dandysmul unui asemenea tir interogativ plin de imputare iritată, probabil că n-am fi scris niciodată, fie și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai multe ori în critică. Exegetul rămâne pe poziție, nu retractează nimic, sentimentul lui este că autorul Crailor de Curtea-Veche nu este pe măsura bunei păreri pe care Mateiu o avea despre sine. Distanța față de faptul literar dispare, biograful intervine mustrător în marginea unui text în care Mateiu se plânge cuiva că tatăl său îl îndeamnă să muncească. „Și n-avea dreptate Ion Luca?”, întreabă dezaprobator criticul față de cârtitorul Mateiu. În Viața lui I.L. Caragiale acest conflict este mai limitat, în
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
lor, dotate când cu roți mici cu pneuri de cauciuc, când cu simpli rulmenți cu bile, abordau oamenii la ieșire, cerându-le bani sau tutun. Unii dădeau, alții grăbeau pasul, iar alții slobozeau câte o înjurătură, adăugând cu un ton mustrător: „Doar vă hrănește statul... E o rușine!” „Samovarele” erau aprope toți tineri, unii evident beți. Toți aveau privirea pătrunzătoare, puțin smintită... Trei sau patru lăzi s-au năpustit spre Charlotte. Soldații își înfigeau bățul în pământul bătătorit din piață, se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
singur și pășea încet, de parcă abia ar fi început să meargă. Ajunse cu greu lângă Alambic și se așeză în genunchi lângă el, cu fruntea rezemată de piatra rece. Una dintre Marii suspină adânc. Abatele întoarse spre ea o privire mustrătoare. Cu gesturile unui om care știa că dacă nu acționează repede nu va mai avea apoi curaj să facă ce și-a propus, Stin își aruncă toate hainele și rămase gol lângă Alambic. Avea un trup subțire, care păstra încă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
care să aibă capacitatea politică și financiară de a elabora și aplica soluții pentru toate problemele ce afectau starea de sănătate a națiunii. În 1921, Victor Babeș declara că instituțiile statului fuseseră neglijente față de sănătatea poporului român. El le reproșa mustrător această atitudine tuturor politicienilor ce nu Își Îndepliniseră responsabilitățile față de mase și susținea necesitatea creării unui Minister al Sănătății al cărui scop să fie asigurarea accesului egal la Îngrijire medicală: Așa cum moartea este egal de fatală pentru oricine, toți indivizii
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
aduce și neprevăzutul: „De-o singură clipă atîrnă viața omului și Întregul său destin” (J.W. Goethe). * „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți.” (D.Diderot) Este respectat, de fapt, mai mult din invidie: reprezintă un exemplu mustrător pentru felul În care ar trebui să-ți schimbi viața pentru a trăi cinstit. * „Dragostea și prietenia se exclud una pe alta.” (La Bruyère) Pentru că „dragostea” subiectivizează judecata, făcînd-o exclusivistă, pe cînd „prietenia”, dimpotrivă, responsabilizează „atitudinea”. Iisus i-a Învățat
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și În care a crezut. * „Privirea este spada sufletului.” (A. Cehov) Pentru că „privirea” preia cele mai naturale trăiri ale noastre, adică cele mai sincere emoții și dorințe ale noastre (care dintre noi ar putea uita, de exemplu, unele dintre privirile mustrătoare ale părinților, din vremea neastîmpăratei noastre copilării?!...). * Limbajul nonverbal Își are, se știe, importanța lui În viața omului. Iată trei situații sugestive, consemnate de H. de Balzac: „În dragoste, trei sferturi din ceea ce se spune se exprimă prin admirabila elocință
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne avertizează și el: „Păstrează ceea ce ai, pentru că e nesigur ceea ce vei avea”; iar altul ne sfătuiește: „Din puțin, ia puțin și lasă puțin”.) Într-o tobă bună nu trebuie să lovești cu putere. (Copilului care a Înțeles o privire mustrătoare nu trebuie să-i ții apoi prelegeri de morală.) Paza bună trece primejdia rea. (Cei prudenți rareori greșesc: „Răul prevenit e pe jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ființei noastre (unde maturizarea la nivel de responsabilitate față de propriile fapte se realizează mai greu). Μ Nicolae Steinhardt spunea: „Aflarea adevărului Însingurează” (Jurnalul fericirii). Desigur, acest filosof al moralei avea În vedere, În primul rând, descoperirea adevărului moral, cu aspect mustrător: când, de exemplu, descoperi că te-ai Întristat - și nu te-ai bucurat - aflând de succesul de moment al unui semen; că, din lașitate, ai lăsat ca un adevăr știut de tine să nu fie descoperit; că, din orgoliu, ai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
certitudini și căuta noi și iarăși noi perspective pentru sufletele cu mai puține aderențe dogmatice”. În timp ce dreapta, mai precizează autorul Spațiului mioritic, „s-a menținut cu strictețe în ogașele dogmatice ale ortodoxiei creștine”, stânga și-a permis, „sub privirea uneori mustrătoare a directorului, o anume libertate creatoare față de motivele creștine, convertindu-le în mituri și viziuni inedite”. Cele două direcții coexistă în tot cursul perioadei interbelice, uneori întretăindu-se, pentru ca în timpul războiului să se disocieze tranșant. Din 1943 Blaga nu mai
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
et paternae castigationis disciplinis ad perfectam viri educuistis aetatem et sacrarum eruditione disciplinarum roborastis („Voi mi-ați încălzit cu afecțiune maternă fragezii ani ai prunciei și mi-ați îndurat cu iubitoare răbdare zburdălnicia din vremea copilăriei și, prin sfaturi părintești mustrătoare, m-ați îndrumat către împlinita vârstă a bărbăției și mi-ați dat tărie prin învățătura științelor sacre”) - „Epistulae” (42), în Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1826, vol. IV. Prețuirea nu se referea doar la dascălii yorkezi, ci și la remarcabila bibliotecă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cuțitele, se liniștesc. În schimb, vestea că vor fi nevoiți să împartă moșia cu niște „venetici” îi scoate din fire pe luncani. Aceștia încep să strige, să agite furcile. O încăierare sângeroasă pare inevitabilă. Din mulțime izbucnește însă o voce mustrătoare, a lui Mitru Moț, care potolește spiritele. Cea de-a treia mișcare a mulțimii devine confruntare sângeroasă. Atacați prin surprindere, noaptea, de un comando legionar, Ardeleanu, comunistul Teodorescu și Gligor al Hahăului sunt nevoiți să fugă. Primul și al treilea
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
aranjează altfel lucrurile, lui Bob căzându-i cu tronc copilița doamnei, cu un nume suav, Crina, fericita întorsătură ducând, se poate bănui, la logodnă. Substanța morală a „comediei” Anuța (1926) e tulburată de furtive pulsiuni feminine, chiar dacă mascate de încruntări mustrătoare. O cocotă, Lucy Morandi, mamă denaturată, se căznește să-și împingă fiica, pe candida, frusta Anuța, crescută în curățenia vieții de la țară, să exercite „meseria” vinderii trupului, aducătoare de câștiguri bunișoare. Evident, țărăncuța e oripilată de mediul viciat unde a
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
dată de dimineață, îmi era cald. Mă înconjura din toate părțile. Era atotprezentă. Dă-o jos, zise Vladimir. Trebuie să mai pui ceva pe tine. Nici prin cap nu-mi trece. Cum s-o dau jos? Se uită la mine mustrător. "Mare încăpățânat", reușii să smulg din gândurile sale. Fă cum vrei. Ce trebuie să mai pun pe mine? Începu să scotocească prin ladă, căci nu era tocmai ordonată. Mă uitam la el zâmbind. Era caraghios. Semăna cu un scutier din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată sau pentru Senat! Mai știi? Întâlnește privirea ei mustrătoare și redevine sobru pe loc. Nu cumva să-și închipuie că nu o ia în serios! Nu și-ar mai putea răscumpăra vina nici măcar cu o decorație militară sau senatorială. — Poți să-i amendezi, să-i decazi din drepturi, continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi decizia împăratului. Au crezut că favoarea acordată unei curtezane este de ajuns. Au judecat greșit mizând pe umilință, însă lingușeala a fost prea evidentă. Dacă nu cumva decizia principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în direcția lui. Fulcinius prinde curaj. În timp ce își pleacă fruntea cu umi lință, judecă iute sorții de izbândă pe care-i mai are. Șovăie. Liniștea se prelungește nefiresc de mult. Poate e o nebunie ceea ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lupta stătea să înceapă. Intenția mea era... Etius îl întrerupse sec: — Am înțeles perfect care era intenția ta. Să știi atunci... Se opri și tăcu un moment, părând să-și domine un acces de furie. — Să știi, repetă sever, ridicând mustrător arătătorul, dar moderând tonul vocii, că tu însuți, cu rapoartele tale din Sapaudia, ai contribuit mult la hotărârea mea de a renunța să aleg calea Alpilor. Mai înainte ca Sebastianus să poată replica ori să ceară o explicație, Magister reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
armuri mai deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
azi cu date înghețate în istorie, căci la diferențe de timp totul apare mai clar. - Și voi ce-ați făcut? Ce faceți? - vorbi ivit deodată lângă mine ca-n atâtea rânduri. - Ce puteam face? întrebai neînțelegând dacă tonul lui era mustrător sau prietenos. Se așeză în fotoliu lăsând să-i atârne în lături, pe speteze, pelerina albă, imaculată ca-n tinerețe. - Ce-ai spus? vorbi făcându-se a nu mă fi auzit. - Ce puteam face? repetai. Ce-am fi putut face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu-tău și are să fie rău de tine... Fata încrunta sprâncenele fără să răspundă, se dezbrăca repede și se înghemuia într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]