1,312 matches
-
că undeva în planurile alea complexe ale lor o să apară o fisură, o să se producă un scurtcircuit. — Speranța moare ultima, zice Dendé, recunosc că și eu mă gîndeam că, cine știe? Aici vorbim deja despre inconștiență sau de vagabondaj, îi mustră Bătrînul cu bunăvoință, de instinct de vînătoare sau, mai grav, de masochism. — Cu toate astea știam că Roja ținea morțiș ca cel puțin noi să ieșim la înaintare, dacă dînsul nu mai era în stare, zice Tîrnăcop. — Mi-am aruncat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta, poate, poate s-o ivi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a pus viața În pericol. Antoniu coboară ultimul, singurul pasager a cărui existență nu e răscolită de tumultoase valuri de neliniște și grabă. Unde să se grăbească? Nu-l așteaptă nimeni. Nu-și privește nimeni ceasul, așteptându-l. Nu-l mustră nimeni că a Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa În care am deschis ușa spre muzeu, l-am auzit mustrându-l pe recepționer. Alungâdându-mi sentimentul de neliniște, am tăiat-o printre fetișuri și olisbos-uri spre biroul lui Karp, care se afla În spatele camerei cu picturile despre „surorile“ lui. Câteva minute mai târziu, m-am instalat comod În scaunul din fața celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și nu mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să te Îngrijorezi, țipă Tinsley. Îmi este mai teamă de Sophia decât Îmi este de refuzul Arabiei Saudite de a ne furniza petrol, ți-o jur. Tocmai Îi povestisem ultima noutate despre angajarea Sophiei de către Hunter. —Șșșt, taci, Tinsley! o mustră Lauren. Cel mai important lucru, Sylvie, este să-ți faci griji, dar să nu-l lași pe soțul tău să-și dea seama că ești Îngrijorată. Fii neliniștită În tăcere, În sinea ta. Să nu cazi În capcana spiralei temerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
păsărilor? După un timp, iată că veni și ziua de naștere a Rinocerului, așa că toate animalele se duseră să-i ureze viață lungă. Dar liliacul și de această dată a lipsit. La fel ca pasărea Phoenix, și Rinocerul l-a mustrat pentru necuviință. Liliacul însă a găsit o cale să se dezvinovățească din nou: Vedeți bine că eu am aripi și pot zbura! Fiind pasăre, de ce trebuia să vin oare de ziua ta la tine, rege al animalelor? Nu trecu multă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bir cu fugiții, ci să stai calm și să înfrunți faptele, oricât de mișelești, cu argumente solide, cu puncte și subpuncte, astfel încât vina de a fi pactizat cu diavolul să se șteargă, să fie uitată, să înceteze să te mai mustre sau să te urmărească. Așa că, până una-alta, nu-mi rămâne nimic altceva de făcut decât să-l abandonez pe Rahan cu păpușile și pterodactilii lui și s-o ușchesc afară. Să nu care cumva să credeți că-mi acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i de răspunderi și redîndu-le Înfățișarea pierdută a adolescenței. — Nu știam, altminteri n-aș fi venit, se scuză el. — A scris În toate ziarele, Îl mustră doamna Wilcox, cu o mîndrie cam lugubră. Henry stătea În colțul lui, fără să scoată o vorbă: Îi clănțăneau dinții, În timp ce maică-sa urma să sporovăiască fără milă, bucuroasă că-și redobîndise fiul - deși plînsese, firește, și ea. — SÎntem mîndri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
milă de el - arăta, pesemne, bolnav. Controlorul Îl Întrebase dacă se duce la vreun prieten. — N-am nici un prieten, Îi răspunse Rowe. Vreau să mă duc la poliție. — Nu trebuie să bați drumul pînă la Londra pentru atîta lucru, Îl mustrase cu blîndețe controlorul. Rowe crezuse o clipă, Îngrozit, că va fi readus la sanatoriu cu forța, ca un chiulangiu care-a fugit de la școală. — Ești unul dintre pacienții doctorului Forester, nu-i așa? Îl Întrebase controlorul. Coboară la prima stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deontologic profesional în toate domeniile de activitate publică. Se impune cu necesitate rolul conștiinței fiecăruia. Este vorba de acel judecător drept pe care l-a pus Dumnezeu înlăuntrul nostru. Conștiința este glasul lui Dumnezeu în om și ea pururea îl mustră, când greșește. Această lege a firii o au și chinezii, o au și creștinii, o au și budiștii și brahmanii și mahomedanii. Este legea cea dintâi pe care a pus-o Dumnezeu în inima omului de la creație. „Omul nu este
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra în același timp pentru două servicii secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
țineai cont că punctul de atracție al seratei se afla în acel moment acolo, în fața lui, unde Balbo și Pangratty zîmbeau și încuviințau ceva ce nu-i ajungea la ureche. Se întoarse ușor iritat, ar fi fost în stare să mustre pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăsase să se înțeleagă, dar degeaba, nici după zece ani de serviciu nu se dezbăraseră de a-și da cu părerea, de a se arăta cît de isteți și prevăzători sînt. Nu se înfuria și nici nu voia să-l mustre pe Bîlbîie, atîta doar că îi dădea bătaie de cap și pierdea vremea. Iar el asta nu avea, timp, vreme. Nu doar pentru chestiunea aflată pe rol, nu pentru "cazul în desfășurare". Efectiv nu mai avea timp. Descoperise lucrul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca să scutească de asemenea întrevederi și să dea autonomie de decizie celui care îl citea. Dar, uite, de data asta se vedea că trebuie să încalce toate regulile, să-l cheme pe Bîlbîie în birou și nici măcar să nu-l mustre că se arătase atît de personal în redactare. Își dădea seama că avea de a face cu o realitate cu totul nouă, se pregăteau evenimente fără precedent, probabil, și de aceea trebuia să caute metode noi, mijloace noi. Era destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-adevăr adorabila - însă uneori, când o vedea dispărând în desiș în compania vreunuia dintre cei care visau s-o ia de soție, nu putea să nu simtă un gust amar, care-l întrista profund. Este o gelozie neîntemeiată, îl mustrase maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Un simțământ nedemn de un băiat de vârsta ta. Maiana are dreptul, la fel ca și ține, să-și caute fericirea, alegându-și un partener pe gustul ei. Cand hotărăști să formezi o familie, ești obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-l scoată Tapú Tetuanúi. Haide! spuse, bătându-l tare pe braț. Lasă față asta! Lumea nu se termină cu Arioii. Până acum ți-a fost destul de bine. —Dar eu îmi făcusem iluzii. Tu esti un om cu personalitate, îl mustra. Cum poți să-ți dorești că cineva precum Roonuí-Roonuí să-ți ordone ce să faci? Viața ta îți aparține. Două zile mai târziu se petrecu ceva care îi îndârji și mai mult pe Te-Onó, căci, profitând de faptul că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
intră în conflict cu soacra încă din prima zi. Iubind-o pe Luana fără măsură, femeia nu accepta ca el să-i dojenească fetița pe care o crescuse cu atâtea sacrificii. Când va avea copii, n-avea decât să-i mustre pe ai lui. După cât se pare, ai mei nu vor mai veni, îi răspundea bărbatul amărât și sătul de chinul nevestei. Învățată să trăiască singură și să n-o interpeleze nimeni, Sanda se ofensa la orice critică, la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu pe plac. — și ce știi despre fratele tău? Nimic? Din părea să aibă mai multă răbdare, arăta mai Înțelegător și renunțase la insistențele de mai Înainte. Adam și-a scuturat capul. S-ar fi zis că așteaptă să fie mustrat. — Dac-ai ști cât de necăjit pot să fiu că nu izbutesc În nici un fel să-mi aduc aminte! Mi-e tare greu să suport așa ceva! — Hei, hei, nu-ți face singur rău! Nu-i vina ta. Din stradă s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de îndeaproape. — Poetic? întreba Eleanor. Să fii făcută fărâme într-o mașină? — Da, dar urmărită de paparazzi... Furiile mass media. Și omorâta împreună cu noul ei prieten. Dragoste și moarte. O simetrie înspăimântătoare. — Chiar trebuie să transformi totul în literatura? îl mustra Eleanor. A fost o femeie adevărată, ce Dumnezeu! O femeie în floarea vârstei. Și mama a doi băieți. — N-am știut că i-ai dedicat chiar atat de mult timp, zise Adrian. — Ei bine, nu i-am dedicat... sau cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura sovietică. Exemplele de măiestrie literară, pentru kamparație, de acolo trebuiește luate", îi îndruma pe scriitori Novicov, dare de seamă de dare de seamă și-n dialect proletcult. Pe eventualii sovietofobi îi mustra rigid, dar previzibil: "Creiațîia din URSS e in-su-fi-cient popularizată în "Iașul nou"". Scarlat Carp s-a orientat altfel: s-a despărțit de comunismul sovietic și a trecut la neaoșism, în timp ce Vova Mistrie mai aniversa în octiabrî. Lui, steaua de pe Kremlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a strâns sau trăit nenumărate istorii, care mai de care mai năstrușnice. Una dintre ele a rămas exemplară pentru ea. I-a pus răbdarea la încercare și i-a schimbat total accepția despre miracol. Un băiat tânăr ca și ea mustra entitățile ce i-au garantat vindecarea, dar ea întârzia să vină, în ciuda vizitelor lui repetate acolo. Entitățile îi cer să aibă răbdare. Vindecarea spirituală, pentru unii, poate fi un proces foarte lent, abia după aceea survine vindecarea fizică, ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
că undeva în planurile alea complexe ale lor o să apară o fisură, o să se producă un scurtcircuit. — Speranța moare ultima, zice Dendé, recunosc că și eu mă gîndeam că, cine știe? Aici vorbim deja despre inconștiență sau de vagabondaj, îi mustră Bătrînul cu bunăvoință, de instinct de vînătoare sau, mai grav, de masochism. — Cu toate astea știam că Roja ținea morțiș ca cel puțin noi să ieșim la înaintare, dacă dînsul nu mai era în stare, zice Tîrnăcop. — Mi-am aruncat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mi înc-o dată și pișcă-mă ca să fiu sigur, e chiar de-adevăratelea că totul pînă acum a fost moca? — Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta, poate, poate s-o ivi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Bîntuie, fantomă, nu mă sperii! Se uită pe geam și în poarta lui sta majestuos Cezar. Îl privește prin geam și urlă: Hau, hau-uuuu. Mă bîntuie Cezar noaptea, se plînge lui Vasile MacKena, rezemat de poartă. Și pe mine. Mă mustră că nu l-am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci lasă-l în pace, a luptat cinstit. De atunci, MacKena nu mai este bîntuit de Cezar. N-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]