1,303 matches
-
va cunoaște o prosperitate nelimitată, fapt care, neîndoios îi va determina pe oameni să fie cumpătați, să poftească numai ce le e de trebuință. Cum spuneam, cele două fețe sunt identice, dar asimetrice. într-un regim democratic parlamentar, cu îngrijorătoarele mutre ale deputaților și somnolentele figuri ale senatorilor, guvernările prin alianțe de partide sunt consecința votului popular, care nu se mai îndreaptă spre un singur declarat salvator, chiar când are la dispoziție candidați de talia unui C. V. Tudor, Dan Voiculescu mai
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
Ei bine, nu s-a închis nimic. O navă a spart lin valurile și s-a întors încărcată cu fructe toride." Nevoia de juisare, făcîndu-i în ciudă chiar mizantropiei, reface, din pliculețe parfumate (și ele, nu mai puțin, ale Minervei...), mutra, atît de stîlcită, zi de zi, a firescului. Oblojeli de scris liber, supunîndu-se canonului unei periodicități de ziar-revistă, dar fără să aibă vreo suferință din asta, pune Călinescu pe obrajii destul de fanați ai gazetăriei "încrîncenate". În stilul și cu sintaxa
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
cea a institutului. Totul e schimbat și în interior, "lambriurile dispăruseră la rândul lor, ca și stucaturile de ipsos de pe plafon, iar pe lângă pereți fuseseră montate canapele pe care se îngrămădeau de-a valma oameni triști, cu fețe palide și mutre chinuite, sau cu bandaje în jurul capului". Lampadarele de cristal fuseseră, așijderi, înlocuite cu lămpi de neon. între cabinete de oftalmologie, ecografie, obstetrică ginecologie, ușile îi joacă o farsă sinistră, față de aceea doar enigmatică din vise. Fuga rămâne singura salvare, după ce
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
Monsieur Loyal printre fiare". în primăvara lui 1943, ambasada a primit un film despre bombardamentele engleze asupra Parisului. începutul filmului îl arăta pe Pétain vituperând împotriva Aliaților. Ceea ce l-a făcut pe Truelle să observe: "Mai tristă ca bombardamentele e mutra lui Pétain". Jacques Truelle m-a pus la curent cu dorința lui de a pleca în Turcia chiar în ajun, adică la 18 iunie 1943. Mi-a părut foarte rău să-l văd plecând și am simțit parcă și mai
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
de vină e, hélas!, poezia "pură", cu esențe, lumi de dincolo, abstracțiuni și alte kestii nașpa, care le-a fost băgată pe gât de propagatorii modernismului. De vină sunt criticii de rahart și kritikușii; de vină sunt Figurile Pustiului, Palidele Mutre vorbind despre Poezia Curiculalară; de vină sunt băieții care "rumegă canoane" și brutele adulate "de-un cerc de cvasicretini"; Scarbo și scribii "astupați"; junii "superrrrb" adaptați, parveniții perverși, cu "anchetele lor de sticleți"; vina este a cultrurarului și handărgraundului, ori
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
ar fi s-o aplici în a-l cunoaște, Parisul îți ia o viață N-avem atîta timp, în viitorul nostru scurtat la punctele de pe agenda zilei de mîine. Rămîne, așadar, varianta de poche, în care încap niște anticariate, niște mutre, cîteva străzi. *** Anticariatele. Unul, de pe Rive Gauche, la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine. Acolo afli
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
ușor decât ideea de zbor, ori ca zborul însuși, amintindu-și, din filmele, de demult, că pe un as celebru al celui dintâi război mondial, - un neamț - îl chema Richtofen. Doborâse o mulțime de avioane aliate. Și se gândi la mutra lui de bărbat bine, când se auzi deodată salutată din urmă, fără să-l fi văzut, sau simțit, de un tip foarte scund, cu o mustăcioară caraghioasă, frizată parcă, asemeni celei a unui detectiv celebru... Era pilotul. Care se recomandă
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
inspectorul îmi ceruse să-mi deschid valiză mică, neagră, în care totuși putea încape o bombă artizanala, fin lucrata, pentru un atentat, ca cel petrecut 30 de ani mai tarziu, chiar în gară Madrid,... așadar ea spusese românește, vezi, cu mutra ta de terorist, numai când se uită la ochii tăi, din tot vagonul numai pe tine te-a bănuit, vezi? și să mai spui că râd de tine!... Așa era. Câteodată, puteam fi luat un terorist! Nu exagera. Numai că
Cu scârbă și necesitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9495_a_10820]
-
mi spune că a obținut pentru fratele ei, încă elev, de vreo 16-17 ani, să vină și el în figurație și că mă roagă să-l Ťpilotezť puțin, mai ales la început. Am zis Ťbineť, a sosit tânărul, cu o mutră de puștiulache, împrăștiat, emoționat. L-am îmbrăcat, i-am explicat ceremonialul, l-am dus în culise, i-am explicat ce trebuie să facă - să ducă o tavă cu o cupă unui personaj aflat în plină desfășurare vocalică, am stat lângă
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
-ul dictaturii, în acel ceaușism la puterea a doua care făcuse din "oamenii muncii" (muncitori, țărani, intelectuali...) niște animale de povară și, totodată, niște cobai în experimentul social. La 23 de ani, tânăra profesoară terorizată de un inspector școlar cu mutră și apucături de activist face cunoștință cu sistemul medical autohton, specialitatea Ginecologie. "Cloaca de disperare" a spitalului-abator în care femeile așteaptă întâlnirea cu doctorul asistat de un securist (avortul e un delict grav, în epoca de care unii își amintesc
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
harababură e-n creierul meu. satiri, îngeri eronați, torționari/ și clovni care se hrănesc hămesiți cu literele din aceste/ cuvinte. fiecare/ urlă în altă limbă, fiecare susține altceva și îl lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă.// tot ce-am făcut am greșit. fiecare drum pe care am pornit/ a dus în același loc / un fel de nicăieri: pe marginea unei prăpăstii./ (de fapt un simulacru de prăpastie. n-are adîncime./ nu te poți sinucide
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
un broscoi". Ceea ce amuză mai mult pe E.T.A. "sunt ifosele de om citit", care devine ridicol prin invocarea câtorva citate și nume celebre. El se dovedește a fi de o "suficiență agresivă și mărginită (dacă te uiți bine la mutra lui de mahalagiu îngâmfat, parcă e un nun mare de pe Griviței". Admirabil și sugestiv instantaneu! Punându-se din ce în ce mai mult în slujba partidului, proaspătul și zelosul militant clamează că "e nevoie de o cenzură serioasă". Aflată de partea bună a baricadei
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
mijlocul drumului prăfuit. Foarte ofensat că cineva mergând cu farurile stinse vrea să-l sperie tocmai pe el, Mihai cobărî din căruță clătinându-se și agitând o „săcuricî” În mâna dreaptă strigând: Ia ieși din mașină să-ți pocesc eu mutra ta de jmecher care vrei să mă sperii! Hai, repede! Cum misiunea le cerea o deplină stăpânire a situației și luarea celor mai eficiente măsuri pentru asigurarea secretului ei, adjutantul Ghiță spuse pe un ton Împăciuitor, În timp ce tare ar fi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
galoșii mari și grei ai preotului. Pe această cale Dumnezeu intrase în casă, acolo lumea se vindecase în chip miraculos, se învăluise în ceață și iarăși se limpezise sub ochii lui, așa încât îl văzu din nou clar pe Carosse, cu mutra lui buhăită și îngâmfată, și atunci își dădu seama cât se poate de bine ce are de făcut. Decretul din data de șaptesprezece... chiar și darurile Vrăjmașului erau daruri de la Dumnezeu. Vrăjmașul nu avea puterea de a dărui ceva fără ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Bine v-am găsit, Alecule! Voi plecați sau abia ați venit? De ce stați în poarta crâșmei? Apoi noi plecăm, moș Dumitre, că se înnoptează. Am mai zăbovi, dar avem treabă și pe acasă, că fimeile noastre ne-o cam uitat mutrele și nu de alta, dar... Asta cam așa-i, Alecule. La vârsta voastră, eu nu aș face greșeala să lipsesc de acasă vreme îndelungată. Acuma eu nu mai am nici-o teamă...Baba mea abia își duce păcatele... Moș Dumitre, nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu cât ai bate din palme. Uite-te la el. Pe lângă că îi o pacoste pentru carele încărcate, o mai face și pe doftorul - a vorbit moș Dumitru, privindu-l șiret. De ce sunt o pacoste, Dumitre? a întrebat Pâcu, cu mutră de arțag. Păi cine umblă cu focul în jurul șirului de care? Tu! Cine altul? a răspuns moș Dumitru, trăgându-și pălăria pe frunte, să nu-i vadă Pâcu unda de râs din colțul ochilor. Il știa pe Pâcu arțăgos când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plecăm la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea. Uite că ulița îi goală - a deschis vorba Pâcu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprins luleaua cu un aer indiferent și a tras cu sete din muștiuc. Apoi, cu un gest tandru, a pus mâna pe ulcica cu vin și a băut până la fund. Si-a dres mustața și, cătând în jur cu o mutră șugubață - semn că i-au plăcut cele spuse de Hliboceanu - a reluat firul povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul, către fiare. Acestea au rămas nemișcate o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de bune ce-s. Nu duce grija asta, gospodino, că știm noi să ne luptăm cu așa un dușman - a răspuns Pâcu în numele tuturor. După ce s-au ospătat pe așezatelea, Pâcu s-a apucat să-și îndoape luleaua, arborând o mutră indiferentă. Ceilalți mai schimbau câte o vorbă două între ei, gustând din vreme în vreme din vinul fiert. Moș Dumitru părea absent de la tot ce se petrecea în jurul lui, dar din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spui pricina pentru care nu mai poate face cărăușie Mitruță și că vorbești cu Iordache? Ai spus! Așa că, executarea! a încheiat vorba moș Dumitru, râzând în barbă. Curată belea, Mitruță, băiatul moșului da’ merită! a apreciat Pâcu situația, arborând o mutră mândră. Eu am să plec. Am să merg în pădure chiar astăzi, moș Dumitre, și diseară trec pe la matale să-ți spun cum arată drumul. Abia aștept să aflu, Mitruță. Mergi sănătos! Bucuros că a scăpat de situația delicată în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
parte, ca de obicei. Dacă asta ai comandat, asta ai băut - l-a lămurit moș Dumitru, privindu-l ghiduș. După ce și-au pus burțile la cale, cărăușii au rămas cu ochii ațintiți spre Pâcu... Ce vă uitați la mine cu mutrele iestea de milog? In seara asta îi rândul lui Dumitru să vă povestească - a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep și mă tem că adormiți de la primele vorbe. Așa că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cap și ne spui și nouă povestea ceea cu visul tău din tinerețe, Pâcule - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Sigur ni-l spune. Il cunosc după cum duce luleaua la gură - l-a ambiționat indirect Hliboceanu. Cu o mutră evlavioasă, Pâcu a gustat din nou din ulcică și, după ce a slobozit un nor de fum din lulea, a prins a vorbi pe neașteptate: Eu vă întreb cine n-o visat sau nu visează chiar și cu ochii deschiși? Toată lumea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să pâcăie din lulea, dar, ca un făcut, luleaua era stinsă. A urmat ritualul aprinderii lulelei, o nouă pâcăială și, în cele din urmă, o degustare ca de profesionist din ulcica cu vin...După ce a privit în jur cu o mutră indiferentă, a pornit să vorbească, ca și cum nu s-ar fi oprit din povestire. Tineți-vă bine, copii! Plutonul de execuție era format numai din trandafiri roșii ca focul! Sedeau cu ochii înfipți în mine, gata să mă spargă, nu alta! Ia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aprins paie în cap! Așa-i, Iordache? Cocoșitu s-a mulțumit doar să dea din cap, în semn de aprobare. Si... atât. Să ajungem data viitoare și vedem noi al cui este sacul cu făină - a răspuns Pâcu, cu o mutră care parcă voia să spună: „Spuneți voi ce credeți, iar eu fac ce vreau”... Soarele n-a apucat să se trezească înaintea cărăușilor. Abia s-a ivit geana de lumină pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dau eu lui de cheltuială de n-o să poată duce. Auzi, domnule! Strigoi în spital...în morgă! Dă ciomagul încoace, că îl altoiesc eu de o să mă pomenească!” Cei din crâșmă priveau cu ochii dilatați la Pâcu, care, cu o mutră marțială, gesticula cu luleaua în chip de ciomag... S-a oprit pentru o clipă pentru a-și trage sufletul și a reluat: Nici una nici două, cetățeanul cherchelit a intrat în curte și a pornit val-vârtej către locul de unde veneau zgomotele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]