355 matches
-
nowiki>"</nowiki>„C.M. von Weber”<nowiki>"</nowiki>, Dresden, 7, Sonderheft, Romantik-Konferenz, 1983 Conținutul ideatic în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Idealuri umaniste în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Categorii binare în creația și recepția muzicală", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XVI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Structuri acustice în muzică est-europeană și orientala", în „Lucrări de muzicologie
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Idealuri umaniste în muzicologia clujeana interbelică", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Categorii binare în creația și recepția muzicală", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XVI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Structuri acustice în muzică est-europeană și orientala", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XIX-XX, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1986 "Simboluri ale gândirii ancestrale în arta lui George Enescu și Mihail
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
muzicologie”, vol. XV, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Categorii binare în creația și recepția muzicală", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XVI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Structuri acustice în muzică est-europeană și orientala", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XIX-XX, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1986 "Simboluri ale gândirii ancestrale în arta lui George Enescu și Mihail Sadoveanu", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XXI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj‑Napoca, 1991 Harry Maiorovici - "Dialogue of the
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1984 "Structuri acustice în muzică est-europeană și orientala", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XIX-XX, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, 1986 "Simboluri ale gândirii ancestrale în arta lui George Enescu și Mihail Sadoveanu", în „Lucrări de muzicologie”, vol. XXI, Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj‑Napoca, 1991 Harry Maiorovici - "Dialogue of the Arts", în: "Studia Iudaica", nr. 2, Editura Sincron, 1993, p. 144-145
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
comunicări și conferințe în țară și străinătate (despre Traian Vuia și Henri Coandă: Academia Română(2010) ; Adamson University, Manila, 2006). ● 13 articole de istorie culturală în revistele "„Ziridava”("Arad), "„Magazin istoric”, „Ramuri”" (Craiova), ”"Academică”"(Academia Română), "”Acasă”"(Blaj) și în "„Revista de Muzicologie”," precum și 2 articole de critică de artă plastică în săptămânalul "„România literară”;" ● 18 comunicări susținute la sesiuni/simpozioane de istorie culturală organizate de universități, muzee sau inspectorate de cultură județene. ● R.Homescu: " Poziția României și integrarea ei în structurile euro-atlantice
Radu Homescu () [Corola-website/Science/305285_a_306614]
-
posibil și datorită sprijinului moral și financiar al aristocrației înstărite, protectoare a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale amănunțite apartenența
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
desfășurînd apoi o susținută activitate de pianist acompaniator și de muzică de cameră (1918-1950). În 1923 a debutat ca muzicolog și critic muzical (la Adevărul) continuînd să semneze studii, cronici, articole, recenzii etc. în Muzica, Muzică și Poezie, Revue de muzicologie (Paris), Studii și cercetări de istoria artei, Probleme de muzică, Rampa, Contemporanul, L'Independence Roumaine (București), L'Orient (București), Tribuna (Cluj), România Literară, Secolul 20, Universul, Dimineața, România Liberă, Adevărul, Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Cahiers du Sud (Marsilia), Viața Românească (Iași) etc. Profesor de muzică de cameră (1926-1948) și de compoziție (1948-1959) la Cons. București. A susținut conferințe, comunicări științifice, concerte-lecții, emisiuni radiofonice, emisiuni de televiziune ș.a. A fost membru la Société française de muzicologie din Paris, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din R. P. Română (1946-1956). A fost distins cu Premiul II (1923) și Premiul I (1924) de compoziție George Enescu, Premiul Robert Cremer (1931), Premiul Anhauch (1932), Marele Premiu Național (1947), Ordinul
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
tineretului, opus 71 (1953), cor mixt și pian (orchestră), versuri de Maria Banuș; Două coruri pentru copii, opus 87 (1959), două voci și pian, versuri de Cicerone Theodorescu. MUZICĂ VOCALĂ • Trei lieduri pe versuri de Mihai Eminescu, opus 10 (1929). MUZICOLOGIE • Folclorul în „Muzica” cultă românească, în „Muzică și poezie” nr. 4, București, 1936; Câteva cuvinte despre jazz, în „Secolul 20” nr. 3, București, 1965; • Debussy, în „Studii și cercetări de istoria artei” nr. 1, București, 1969; Posibilitatea unici nou preclasicism
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
instrumentiști foarte valoroși și experimentați din Capitală. Aici gândește o linie repertorială potrivită publicului local, alternând concertele elitiste cu spectacolele dedicate atragerii publicului larg. A absolvit Seminarul Teologic din București în 1997, după care a urmat cursurile Facultății de Compoziție, Muzicologie și Pedagogie muzicală, la Universitatea Națională de Muzică din București. În 2003, a obținut diploma de licență, susținând lucrarea cu titlul „Muzica liturgică romano-catolică după Conciliul Vatican II”. Între 2003 și 2004 urmează cursurile de master (Stilistică Dirijorală - Dirijat Cor
Daniel Jinga () [Corola-website/Science/337620_a_338949]
-
IX-a ediție a “Festivalului tinereții de la Amară”, care s-a desfășurat în stațiunea Amară (Ialomița) în perioada 5 - 8 august 1976, Mihaela Runceanu câștiga “Trofeul Tinereții”. În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu", Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea "Muzică ușoară românească și rolul său în societatea contemporană" - coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează că profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile "Solaris" și "Mefisto" din localitate. În
Mihaela Runceanu () [Corola-website/Science/306020_a_307349]
-
profesor asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX sau România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii naționale și internaționale - la București, Liège, Dresda și Torino
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
C.M.R. (în 1967, 1974, 1977, 1981 și 1985). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, cls.IV (1967), cls III (1969) și cls. II (1974), și cu Ordinul 23 August (în 1979). A publicat o serie de volume, emblematice pentru muzicologia românească, serie apărută în totalitate la Editura Muzicală din București: Nepublicate: Analiza cantitativă și calitativă a câmpului sonor (1950) ; Teoria generală a compoziției clasice (1992 ); Teoria progresiilor modale (1990 - nepublicată); Muzică de teatru Muzică vocală Cicluri de lieduri: Lucrări corale
Wilhelm Georg Berger () [Corola-website/Science/307108_a_308437]
-
cameră, fie sub forma instrumentelor soliste, fie cu acompaniament de pian. O dată cu începutul secolului al XIX-lea, termenul se referă la o formă muzicală de largă difuziune, propagată de marii compozitori, în special ai școlii vieneze, căpătând semnificația actuală din muzicologie. Primele opere muzicale cu denumirea de "sonată" aparțin compozitorilor italieni Marco Fabrizio Caroso (1581) și Giovanni Gabrieli (1597, 1615), odată cu dezvoltarea impetuoasă a muzicii instrumentale în secolul al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Structura proprie a sonatei
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
distribuție internațională și achitându-se de încredințare cu foarte mult success. Cu toate acestea, Caraman nu va mai revenii la proeminența din perioada 1990-1994, orientându-se încetul cu încetul către mediul universitar. În anul 2005, după studii aprofundate în domeniul muzicologie i se conferă titlul de Doctor în Muzică de către Universitatea Națională de Muzică din București, cu teza de doctorat intitulată Muzica Protestantă. Din 2006 este professor asociat la Institutul Timotheus din București, fiind titularizat ca Lector Universitar în anul 2010
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
orchestrație), Vinicius Grefiens (citire de partituri), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Constantin Bugeanu (dirijat orchestră). S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție). În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România. Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție). În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România. Asistent (1972-1990), lector (1990-1992), conferențiar (1992-2006) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. Din 1992, a fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A susținut conferințe, prelegeri, emisiuni de radio și televiziune. A publicat articole în Muzica. A fost distins
Anton Șuteu () [Corola-website/Science/311990_a_313319]
-
care preot lector dr. Stelian Ionașcu (dirijor secund din 1993 si actualul dirijor al coralei din 2008), diac. Constantin Ștefan Răzvan, (teolog dar și absolvent de Conservator), precum și pe tânărul Eloi Siluan (teolog) și pe domnișoara Luminița Guțanu, (doctor în muzicologie), persoane cu reale calități pedadogice și dirijorale, sârguitori în păstrarea și continuarea unui stil inconfundabil al acestei formații corale. Repertoriul Coralei Patriarhiei este vast, preponderent religios și liturgic, din paleta largă componistică - de la piese clasice la cele contemporane - fiind riguros
Corul Patriarhiei Române () [Corola-website/Science/308241_a_309570]
-
B.P.Hașdeu" din Chișinău (1941-1944) și la Gimnaziul "Alexandru Lahovari" din Râmnicu-Valcea (1944-1945), a urmat studii muzicale la Conservatorul de stat din Chișinău (1945-1952) la clasa de compoziție a profesorului Leonid Gurov. Ulterior a obținut titlul științific de docent în muzicologie. Vasile Zagorschi a abordat mai multe genuri muzicale, cum ar fi: muzica simfonică, muzica de cameră, teme muzicale destinate cinematografului sau scenei teatrale. Timp de 25 ani, în perioada 1964-1990, Vasile Zagorschi a prezidat Uniunea compozitorilor și muzicologilor din RSS
Vasile Zagorschi () [Corola-website/Science/309970_a_311299]
-
a lui James Dillon. Deținător al Premiului Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor pentru muzică de cameră pe anul 2003 și al Premiului „George Enescu” al Academiei Române pentru creație muzicală pe anul 2003. Distins cu Meritul Cultural în 2004. Este doctor în muzicologie al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (1999). Perspectiva estetică în care se încadrează multe dintre lucrările compozitorului Sorin Lerescu pornește de la ideea de contrast, de evoluție antinomică a mai multor elemente de construcție muzicală. Dihotomiile de tipul: consonanță-disonanță
Sorin Lerescu () [Corola-website/Science/320956_a_322285]
-
la Conservatorul Municipal din Timișoara (1929-1931), continuându-le și amplificându-le la Universitatea Națională de Muzică din București (1945-1950) cu Mihail Jora, Leon Klepper, Marțian Negrea, Constantin Silvestri, George Georgescu, Ion Dumitrescu, Dimitrie Cuclin, Zeno Vancea etc. Este Doctor în Muzicologie (1998), fiind distins cu Premiul Academiei Române (1974), premiul internațional al criticii muzicale "Artisjus" din Budapesta (1984), premiile Uniunii Compozitorilor (de 10 ori, obținând în 1999 premiul de excelență și în 2004 Marele Premiu), cu Ordinele "Coroana României", "Steaua României", "Steaua
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
București (1951-1999). A desfășurat o intensă activitate de critică muzicală în presa din România și din Europa, America de Sud, America de Nord, Africa și Asia, publicând peste 5.000 de eseuri, studii, articole, recenzii etc. A participat la numeroase Simpozioane și Conferințe de muzicologie în Europa și SUA, susținând comunicări științifice, conferințe, referate. Este coautor al libretului operetei "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino (1954), reprezentată în România, Germania, URSS Austria, Belgia, Olanda, Bulgaria, Cehoslovacia etc. Ca muzicolog a publicat peste 100 de
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
din Basel, "Gesellschaft für Musikforschung" din Kassel, "Société Française de Musicologie" din Paris, "Société Fryderyk Chopin" din Varșovia etc.). Este membru corespondent al "Pontificia Accademia Tiberina" din Roma, Italia, din 24 ianuarie 2004, instituție fondată în 1813. Este Doctor în Muzicologie al Universității Naționale de Muzică din București, "Doctor Honoris Causa "al Institutului de Arte din Chișinău (Rep. Moldova), Cetățean de Onoare al orașului Timișoara. A pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând - prin cele 9 lexicoane (1965-2006) - cea mai
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
prin cele 9 lexicoane (1965-2006) - cea mai amplă exegeză lexicografică națională din lume. Investigația istorică se întinde pe 5 secole (1500-2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în țară și peste hotare. Ca profesor de muzicologie a ridicat prima generație profesionistă de muzicologi și critici muzicali români din secolul XX, deținând prima catedră de profil din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. A adus contribuții esențiale la legăturile culturilor muzicale europene cu România, descoperind peste 100
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
sub două teme noi: "Enescu și contemporanii săi" și "Teme clasice în prelucrari moderne". Activitățile evenimentului au trecut dincolo de tărâmul muzical și s-au extins în domeniul științei muzicale: peste 40 de lucrări teoretice au fost prezentate la Simpozionul de muzicologie, organizat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, împreuna cu Muzeul Național "George Enescu". În plus, Festivalul Internațional George Enescu a trecut granițele României și a delectat iubitorii de muzică din alte 10 orașe europene, în cadrul unui turneu muzical organizat
UniCredit Bank România () [Corola-website/Science/308443_a_309772]