247 matches
-
pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sub tâmpla înfundată, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cândva limpede în minte, dar sforțarea de a-și aminti fu așa de dureroasă, fizică și conturată, ca un lichid vâscos, străin și care îi năclăia creierul, încât făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mișcare de recul, și își concentră atenția, câtă mai era, asupra zăvorului ușii. Mătușa Pamela îi zâmbea candid dintre chiloții înșirați pe sârma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătușă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
urmă, suspendat pentru o clipă în aer, într-un fel de buimacă măreție, apoi prăbușindu-se amenințător, peste corpurile lățite dinainte, epuizate de elanul vital, stâlcindu-le și prefăcându-le într-o pastă densă, scorțoasă, cornoasă, în care tălpile se năclăiau ca-ntr-o nădejde înșelată. Cerboaica ridică fruntea spre stele să treacă ultimul vad. Picioarele, zvelte și pline, ieșiră la iveală în toată lungimea lor albă și fragedă, ca niște lujere de lumină. Făcându-și vânt să sară, păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Te doare ceva? Ți-e rău? Ce te doare? Îl prinseră să-l salte amândouă cu fața-n sus, să-l ridice. Se speriară și-i dădură drumul grămadă în grâu. De la piept în jos, cămașa și pantaloni omului erau năclăiți de sânge. Sub coaste, sângele se închegase și-i lipise cămașa de piele; mai jos chiftea când atingeai, parcă era un smârc acoperit de cămașă, cu ape fierbinți forfotind pe dedesubt. Bătrâna îi privi cămașa, îi văzu mâinile și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fără patimă). Or, e cel puțin un act de teribilism juvenil să iubești mai multe femei deodată. Femeia și cartea sunt monopoluri ale memoriei: prima ne amintește de nașterea lumii; a doua - de modulațiile acestei lumi. Ambele îți desfată sau năclăiesc sufletul, îți dezleagă sau încorsetează gândul, îți rafinează sau întinează gustul, în sfârșit, îți dăruiesc ori confiscă prietenia. Plimbându-mă printre standurile ticsite ale Târgului, am simțit cum cărțile, cuvioase și smerite, alcătuiesc o întreagă națiune, însuflețită de același sentiment
Sublimul și absența by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14444_a_15769]
-
poezie sau muzică (sau un singur gând, sau o imagine venindu-mi în minte, sau - demult, întorcîndu-mă singur de la liceu, călcând în bălți primăvăratice de lângă șinele de tramvai - o sclipire a unei vitrine, parfumul unei femei). Pătrundeam în epitalamus, mă năclăiam în amigdală, mă ghemuiam în prelungirea abstractă a inelului de aur din centrul minții. Revelația era ca un urlet de bucurie tăcută, care nu avea în comun cu orgasmul decât brutalitatea comițială, dar care exprima ușurare, dragoste, supunere, predare, adorație
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atunci, în vis, pe numele tău: "Mircea!", și am știut că, peste ani, ai să auzi." Dulceața de trandafiri îmi lăsase o durere leșinătoare la rădăcina nasului. O terminasem, și acum râcâiam cu lingurița, distrat, fundul farfurioarei de sticlă groasă, năclăit de urme de sirop. Herman. Ce ciudat începeau să se lege toate! Mereu sperasem că viața mea se va scurge cu totul altfel decât a celorlalți, că va fi o viață cu sens, un sens poate inaccesibil mie, dar vizibil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
venit mașina, care ne-a dus aproape de casă. L-am târât în liftul obosit, ce ne-a dus la ultimul etaj al blocului vechi și stacojiu; și iată-l acum pe bătrân, pe vâj, pe marele păcătos în patul meu, năclăit de sudoare și tremurând. Acum câteva minute m-am întrerupt din scris ca să-i desfac pumnul stâng, în care-am văzut, printre degete, o hârtiuță boțită. Pe hârtia de proastă calitate, din care s-au luat scame după scame, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
reci: coridoare înain-tînd la nesfârșit, cu uși de-o parte și de alta, scări largi, cu scuipătoare pe paliere, care duceau la alte etaje identice... Frica, urcând în mine irezistibil, mă împiedica să-mi dau seama ce fac: sudoarea îmi năclăise pieptul pijamalei în ciuda frigului ce venea din ziduri. Prin unele uși, deschise, am văzut din nou scene coșmarești: paturi albe, acoperite pe jumătate cu mușama, pe care zăceau bătrâni cu canule ciudate înfipte în burtă, alții defecând prin anusuri artificiale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
flacăra de sodiu, repetând mereu fraza centrală a vieții mele: "Dumnezeule, ce se-ntîmplă? Ce dracu se-ntîmplă?", la care orașul îmi răspundea prin freamăt și spectralitate. Mama venise zilnic să bocească la căpătâiul meu, să-mi dea la o parte părul năclăit de sudoare de pe frunte și să-ndrepte recipientele cu glucoza de pe stativ. Nici ea nu putuse-nțelege ce mă făcuse să bag sute de volți în țeasta mea fragilă, care se descuama straturi-straturi de calcar vechi. Când m-au mutat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îmi șopti, zâmbind, Fra Armando, pe care îl urmam îndeaproape, urmărind cum două firișoare de sânge îi izvorau din locul unde țevile subțiri ale mitrei îi spărgeau țeasta în spatele urechilor, ca să-i pătrundă cu o precizie stereotactică în creier. Sîngele-i năclăise deja gulerul odăjdiilor și, ca un fir de broderie, se-mpletea acolo cu firele de aur, desenând îngeri și crizanteme. Drumul cobora, și nu ar fi putut fi altfel, pentru că înseși fibrele spațiului fugeau în jos, ca deformate de o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
arcuri de triumf ale vertebrelor, ar depăși cu enorme zbateri și eforturi bariera creier-sînge, care face din sistemul nervos central un străin, îngropat în sarcofagul trupului, nerecunoscut de anticorpi ca fiind carne din carnea lui, s-ar prăbuși în somatic, năclăindu-se-n umori și țesuturi, ar depăși apoi, cu ce chin, a doua barieră, trup-lume (căci sîntem păpuși rusești imbricate una într-alta) și-n fine-ar ajunge, depășind și tipsia de aur a lumii, la aceeași lumină a vidului
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către curgerea sidefie. Cu coada biciului desenă în aer o împletitură complicată, indescifrabilă, care persistă o secundă, ca un macrame iluzoriu, în văzduh. Curgerea coloanei vâscoase se opri dintr-o dată, și tăcerea, de data aceasta una terestră și unsuroasă, ne năclăi ca o sudoare. Marginile coloanei se resorbiră lent către centru, până când doar o sferă, o perlă de sidef cât o catedrală, rămase în mijloc, plutind pe abisul negru. Perla colapsă rapid, sporind poate enorm în densitate, ca să rămână până la urmă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și, ajuns pe podea, fugea dezordonat de la un colț la altul până se topea-n întuneric. De câte ori, dimineața, foarte devreme, pe un timp roșu, sau când apusul, mai întîi galben murdar, înnobilat de unghia aproape nevăzută a lunii, apoi trandafiriu năclăit de albastru și-n cele din urmă de purpură dumnezeiască, umplea vidul dintre casele acelea spectrale, de câte ori, coborând cu liftul străvechi până la rădăcina viguroasă a blocului, nu mă grăbeam către pilcurile de vile abandonate, cu cioburile de geam încă rămase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nou de lucru era miez adânc de vară, pereții camerei de culcare, grena, cu sclipiciuri de mica și crenguțe trasate cu vopsea grosolană, dogoreau și, deși stăteam mereu cu geamul deschis, curgea sudoarea pe noi. Și cearceafurile de pe pat erau năclăite, galbene de sudoarea de peste noapte. Mâinile mamei acum abia se mai vedeau, faimoasa furculiță cu dinți strâmbi fulgera în sus și-n jos cu viteza unei săbii de samurai, iar covorul se-nălța aproape vizibil, dezvăluind în fiecare minut altă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și uite T și uite O și uite R! ORBITOR!", deși știa că ochii mei erau pe atunci încă orbi la litere. Cămașa șofranie a mamei avea mari pete de transpirație la subțiori când am dus covorul la fabrică. Soarele năclăise literalmente toată bolta, plină de fulgii plopilor de pe marginea drumului. Tencuiala fațadelor făcea bășici, sfârâia de căldură. Am rămas în curtea fabricii mai mult ca oricând, poate mai mult de o oră, trântit alături de câinele cu limba de-un cot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scamă către alte coridoare, apoi altele, ghidat mereu de parfumul părului și subțiorilor ei, până ce i-am simțit din plin prezența în spatele unei uși vopsite vernil. Am deschis și am văzut-o-n aceeași clipă. M-am aruncat spre ea năclăind-o de lacrimi, plîn-gînd așa de tare, că a trebuit să lase baltă discuția cu formele din jurul ei, în costume, cu ochelari și serviete de piele, și totuși goluri fără chip și nume pe lângă carnea ei grea, ochii ei căprui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se țese istoria, venind unul de sus și unul de jos, ca sub tălpicea unei mașini de cusut orbitoare, brodîndu-i pe muritori și pe zei pe pânza vidă a minții. Păianjenul se-aruncase asupra corpului mutilat, îl sfâșiase adânc, își năclăise blana de un lichid sidefiu. Apoi sorbise-ndelung acel lapte dens, strîngîndu-se tot în jurul corpului martirizat, și, după minute lungi de-nfruptare voluptuoasă, se retrăsese iarăși în colțul lui. Acolo se desfăcuse din nou ca o floare și-ncremenise așa, triumfător
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un elastic, codițele lui de când era mic. Le frământă cu degetele, le învîrti în mâini. Începu să plângă în hohote, dar pe tăcute, mîngîindu-și obrajii cu ele. Le puse-napoi în punguță, le vîrî sub pernă și plânse mai departe, năclăind perna de lacrimi și de salivă. Ploaia se întețise, răpăia acum furios pe pervazul de tablă. Adormi încălzit și leoarcă de transpirație. Marea fereastră rotundă de pe frontonul morii, chiar de deasupra firmei pe care scria "Moara Dîmbovița", răsfrângea acum culoarea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă unul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
punem pe burtă. Nu cred că e bine să-l întoarcem pe toate părțile dacă se află în nesimțire, spune Gulie, nu știu că nu sînt doctor, zice Dendé în timp ce degetele sale încep să se joace cu firele de păr năclăite de sîngele care încă se mai prelinge din rană, să le răsucească, să le dea la o parte ca să vadă mai bine, s-a lovit rău, unu, doi, trei centimetri, de la asta i se trage amețeala, pune Gulie diagnosticul, va
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
repetă ofițerul, murmurând ca pentru sine și continuă să cerceteze pașapoartele. Bărbia i se atinge de piept. Pe cămașa lui se văd pete de transpirație. „Căldura asta”, adaugă el și-și împinge șapca pe ceafă, dând la iveală un păr năclăit de sudoare. „Ei, dar ce are băiatul?”, își amintește apoi să întrebe. „Alin, ieși din mașină și salută-l pe domnul.” A sosit momentul să intru în acțiune și eu. Ca într-un film. Deschid portiera și scot picioarele afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trecând prin piatră. Vecinul tău de peste drum taie porcul. Pentru a doua oară În viața ta, vezi cum se taie un porc la oraș. Patru haidamaci Îl țin cu putere și-i fac felul cu un cuțit lung la beregată. Năclăiți de viscol și sudoare Îl țin până când animalul, stropit de sânge, rămâne inert, sacrificat. Lampa de benzină Își forțează tirajul, cu țeava la câțiva centimetri de zidul pe care Își scuipă flacăra albastră cu vuiet pofticios de prăpăd, căci ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca șerpii: „Un’te duci, mă, te duci la Goma, tu-ți Dumnezeii mă-ti de perciunat”. Și Ceaușescu și Ceaușeasca trec pe lângă tine, maimuțele alea te slăbesc din strânsoare, rămâi singur pe strada pustie, doar tu și un câine năclăit cu motorină, care te urmează până acasă ca și cum te-ar fi cunoscut de o viață. Sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, duminică, 6 martie 1977, a avut loc o nouă ședință operativă de lucru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
atomic orașul. Scobesc În pieptul Uranusului, biserici alunecă Încet pentru a se ascunde după blocuri. Schitul Maicilor trece prin fața ferestrei coborând spre Antim. Începe betoniada, totul trebuie tras În cuburi de beton, silozuri de oameni, autobetoniere străbat un oraș devastat, năclăit de praf și noroaie, „macaroanele” unui metrou muced Îi sfârtecă dedesubturile, balamucurile se umplu, oameni sfârșesc punându-și lațul de gât, aruncându-se Înaintea trenurilor, fuga peste graniță este de neoprit, se face În orice chip și cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]