233 matches
-
de la o viziune schematică a figurii dușmanului de clasă, construiește imagini nerealiste, ridicole chiar. (Ă). Când poeta Petra Duțu scrie despre „lupta Împotriva fiarei asupritoare, Împotriva clicii trădătoare”, sau când Ion Zăgan amintește că: «Muribund Apusu-și zvârle ceața; Lutul năclăit de sânge-l vrea», cititorul nu cunoaște deloc mai bine, mai adânc pe dușmani. (Ă). Apropierea la suprafață, stângace, de problemele Înfățișării artistice a omului nou constituie o caracteristică a volumului Zece poeți tineri. Cele mai multe poezii ocolesc prezentarea În imagini
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în minte. Nu dorința de a sări în ajutor a fost cea care l-a hotărât, ci o imagine negândită: contrastul prea dur dintre frumusețea femeii, fragilitatea cizelată a chipului ei și magma cuvintelor, a fizionomiilor, a gesturilor, care o năclăia. Apariția lui neașteptată, uniforma au făcut impresie, stârnind chiar teamă. Auzindu-i glasul răgușit, ceferistul se întoarse, se îndepărtă de femeie, se aplecă pentru a-și ridica lanterna de pe jos. Bâigui: — Nu, sergent, păi să vezi... nu, e o hoață
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
partea inte rioară, acolo unde fibrele plantei sunt dispuse orizontal. — Da, stăpâne, încuviințează cu umilință. Cezarul îi face semn să vină la el. Se sprijină de brațul lui ca să ajungă înapoi la scaun. Dă pe spate o meșă de păr năclăită de sudoare și murmură ostenit: — Am nevoie de un curier... — Un sclav mesager, stăpâne? se interesează din ce în ce mai uimit libertul. Pentru astfel de treburi se folosesc soldații din garda preto riană. Este deci ceva personal. — Să plece chiar în seara asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a pornit totul...? Femeia de lângă el observă mișcarea și întreabă somnoroasă: — S-a întâmplat ceva? — Nimic, domina, murmură pierdut
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
motive sfidător sentimentale, lipisem un mare număr de fotografii lucioase, opt pe zece. Doamna Silsburn s-a așezat, ineluctabil, în singurul fotoliu în care îi plăcea răposatului meu buldog să doarmă; brațele fotoliului, îmbrăcate în pluș murdar, fuseseră supte și năclăite de bale de-a lungul multor coșmaruri canine. Unchiul tatălui miresei - marele meu prieten - părea să se fi evaporat. Și doamna de onoare era de nevăzut. — Într-o secundă vă aduc ceva de băut, le-am spus stingherit, tot străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui, învățase să țintească. Omorâse elani și cerbi și crescuse în greutate, deși pusese pe ea numai mușchi. Părul lung în care băieții își îngropau nasurile și despre care spuneau că mirosea a mere devenise acum o claie de lațe, năclăite cu sevă de pin. În loc de tocuri, Pearl purta acum niște bocanci pe care îi primise de la Helena; nu se mai răsese pe picioare de trei ani. Dar când l-a sărutat pe Zach, a fost ca și când s-ar fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Manchester, Glasgov, Birmingham și spre mai îndepărtata Londră. Întoarcem cu toți spatele soarelui pentru a ne îndrepta spre lună, într-o formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să adorm. Tot astfel simțeam și acum, cu gazeta în mână, că trebuie să adorm, prăbușit în somn, și, când mă voi trezi, să mă duc la colț, să iau noul număr, chiar atunci apărut, cu cerneala încă jilavă năclăindu-mi degetele, atât de otrăvitul ei duh strecurându-se încă o dată în mine, să-mi văd articolașul, să intru în berărie și să mă las pătruns de importanța scrisului meu în noua viață. Și acum? Am intrat totuși în berărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt cum devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ea, eram după un chef, am condus-o până la căminul lor de lângă Operă. Locuia încă la cămin. Abia în ultimul an de facultate s-a mutat în oraș. Plouase seara și, acum, asfaltul respira cu damful acela de oraș obosit, năclăit de mizerii. Am mers de la Universitate până la căminul ei. N-a vrut să intre. Mi-a spus să mergem și să mai stăm pe o bancă, în fața Operei. Și acolo a început să-mi vorbească cu voce liniștită, indiferentă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era trecut de mult de amiază și gara gemea de oameni. În ciuda agitației, Noimann Își păstrase o oarecare eleganță, mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-și din beție, o lua la goană, sărind deodată câte zece traverse, până prindea din urmă, aproape de barieră, trenul, urcându-se În ultimul vagon. „Ei, dacă n-ar fi apărut abstracțiunile, ar fi fost mai bine?” Abstracțiunile apăruseră și dispăruseră, năclăindu-i gândurile și lăsându-l pradă unei stări din ce În ce mai confuze... Iată Însă că acum Îi apărea În față un picior - scăpat poate din salonul doctorului Perjovski - care-l privea cu impertinență. Noimann nu se pierdu cu firea; Încheindu-și halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i drept mesager piciorul său, pe care obișnuia să-l țină ușor Îndoit din șold. Dreptul sau stângul? Noimann Încercă să-și aducă aminte de modul cum Își sprijinea domnitorul Cuza sabia de șold. Capul Însă Îi era atât de năclăit de băutură, Încât În loc de un Cuza vedea doi, unul sus și altul jos, despărțiți de o peliculă suțire... Unul sprijinea sabia de un picior, celălalt de altul. Medicul Își ațintea ochii spre domnitorul ce se Înălța la orizont, dar orizontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe tetieră. Danny privi înăuntru și văzu un tip mai în vârstă, în haine civile, care preleva amprente de pe bordul mașinii, și o dâră îngustă de sânge pigmentată cu scame de bumbac pe bancheta din spate. Tetierele din spate erau năclăite cu pete de sânge închegat, cu fibre de bumbac prin el. Rezemătoarea de lângă geamul din spatele șoferului era pătată cu substanța gelatinoasă din care luase probe la morgă. Danny o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu urme de scuipat exemplare, de manual: asasinul eliminase guri pline, împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă W complicată. Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
legătură are. Tricou Curat scoase o brichetă, o scăpără și așeză flacăra sub gândacul victorios. Gândacul urcă rapid pe copac. Buzz ochi și aruncă bastonul, care izbi copacul și ateriză la pământ. Tricou Murdar îl ridică și pipăi capătul acestuia, năclăit cu ceva moale. — E chiar el. Să-mi bag cracii! Tricou Curat își făcu semnul crucii în versiunea pachuco, mângâindu-și cu mâna dreaptă testiculele. Tricou Murdar se cruci în stil tradițional. Buzz aruncă bastonul în aer, îl izbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a jarului unei țigări. Trecură cinci minute. Nu apăru nici un polițist și nici vreun tovarăș de-al mortului. Buzz, convins că fusese o operațiune solo, se întoarse în dormitor și aprinse lumina. Camera duhnea a praf de pușcă. Patul era năclăit de sânge, iar perna era îmbibată cu vișiniu. Buzz o ridică și i-o puse mortului sub cap. Tipul nu mai avea față, nu exista orificiu de ieșire al glonțului și tot bulionul îi curgea prin urechi. Îl căută prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dinainte cunoscută de autori. Documentarea la care mă luase poetul a fost o inaugurare de GAC. Împreună cu o mulțime pestriță, am coborît pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acestei mulțimi mișunau și cîțiva pensionari. Ivit pe palier, un inspector aruncă gloatei o privire marțială și cîrîi cicălitor: - Tovarăși, degeaba stați. Mai avem de lucru. Îndobitocit de respect, tot acest popor îl asculta încremenit. Nimeni nu clintea din loc. Năclăită în vopseaua proaspătă, fiecare ușă care dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei, ca și după agitația stîrnită ori
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de care nu mai putea avea parte până la sfârșitul vieții. Se simțea singur și fără rost. Nimic din ceea ce-și imagina că-l aștepta nu-l Îndemna să se scuture de slăbiciune. Era obosit, drojdiile vinurilor Înghițite i se năclăiau Încă prin creieri. Îi era rău și răcoarea dimineții nu-i mângâia fruntea și tâmplele dureroase. Plângea, fără icnete, lacrimile mari cădeau pe pământul mărunțit ca un mălai. Încet, mintea i se dezmorți și Începu să lucreze. Întâmplările i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și dacă atunci când era vie semăna în multe privințe cu o femeie vie veritabilă, acum, când era moartă, avea toate atributele unei femei moarte veritabile. în postura de cadavru al unei femei ucise, Judy era absolut convingătoare. Peruca i se năclăise și cimentul i-o lipise solid de cap într-un unghi înfiorător. Hainele atârnau pe ea, cimentul atârna pe haine, apoi picioarele fuseseră în mod clar contorsionate până în pragul mutilării, iar brațul ei întins avea - așa cum prezisese Barney - un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
repetă ofițerul, murmurând ca pentru sine și continuă să cerceteze pașapoartele. Bărbia i se atinge de piept. Pe cămașa lui se văd pete de transpirație. „Căldura asta”, adaugă el și-și împinge șapca pe ceafă, dând la iveală un păr năclăit de sudoare. „Ei, dar ce are băiatul?”, își amintește apoi să întrebe. „Alin, ieși din mașină și salută-l pe domnul.” A sosit momentul să intru în acțiune și eu. Ca într-un film. Deschid portiera și scot picioarele afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]