189 matches
-
ar fi încercat să-l compromită, ba c-ar fi intenționat să-l pună în fața faptului împlinit, ba c-ar fi vrut să știe cum stau lucrurile, ca să-și lanseze propria campanie. Oricare-ar fi fost mobilurile lui Adrian Năstase, nădușeala îi trădează neliniștea. Cu toate că, deocamdată, "prințul moștenitor" se află într-o poziție ideală: șef de partid, șef de guvern, el ar avea, în principiu, toate ușile deschise. Și atunci? De ce se sfiește să atace frontal? Cristian Preda pune mișcările de
Iliescu, succesorul lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14688_a_16013]
-
cu sicriul mult așteptat!... Filofteia Năsturel își încordă privirile: Paraschiv trebuia să calce pe lângă propriul său coșciug!? Nu-l zări! Lumina... secetei... lucea metalic, fierbinte, destrămând orice iluzie! Filofteia, scăpată de mâna polițaiului Ioanea Păsulii, simți ceva cumplit: că din cauza nădușelii!... O, drace, drace!... Și... Și n-avea decât chiloți tanga! O lovise menstruația în plină zi, pe neașteptate! Își... depășise termenul! Asta îi mai trebuia acum - să i se scurgă dâre de sânge pe picioare!... Vru să se așeze pe
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
la Pitești fu dotat cu mitraliere noi Saint Etienee, fabricație franceză. Acestea sosiră demontate, ambalate în lăzi. Spre îmbărbătare, ostașii fură adunați în careu să asiste la proba vestitelor arme. Sub supravegherea căpitanului ochios și rău, doi sergenți scăldați în nădușeală se chinuiau să înșurubeze piesele. Treaba amenința să nu se mai isprăvească. O mulțime de chichițe nu se potriveau. Ofițerul înțelese că nu e bine s-o lungească. Acum oamenii se bucurau. În sfîrșit, își ziceau, avem și noi "cățele
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
au întrebat: - Să auzim, tovarășe! Ce ai făcut din tot ce-am zis? - Păi întâi... să trăiți și bine-ați venit pe la noi, domnilor... domnilor, tovarăși! - a încercat primarul să fie primitor, chiar dacă valuri de căldură l-au sufocat și nădușeala nu se mai oprea de pe frunte. - Ceva... s-a făcut și se mai face. Cum să zic?! Am adunat satul și-am dat vestea. - Lasă palavrele! Fapte concrete vrem! Câți s-au înscris, câți nu vor să se înscrie? - Păi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
unui stilou. Jos, în vale, se află o veche fântână, luată parcă din timpuri în care buciumul “sună în vale”; sfoara ei este subțire și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
o luă mai deslușit de la capăt: S-a trezit Miluță și mi-a spus că l-a văzut. N-a putut vorbi cu el, dar l-a văzut în carne și oase. E-n oraș. Unde? întrebă bătrâna, ștergându-și nădușeala, și-și desfăcu brațele vânturându-le prin aer, vrând să se prindă de ceva. Ah, Doamne! Și eu stau și-mi prăpădesc vremea de pomană! Căută cu privirile dezorientată împrejur, neștiind încotro s-o pornească. L-a văzut la bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
un moment istoric pe care nu l-am putut situa nicăieri; un parkinsonian îndopat până la refuz cu L-dopa; un barman de la Intercontinental care purta chiloți de damă, cu fundițe de satin; un ins antipatic, extrem de gras, puțind mereu a nădușeală și suferind (cumplit) de sindrom Reiter: avea senzația că propriii lui dinți conspiră împotriva lui, și-ntr-adevăr nu-și putea stăpâni impulsul de a-și mușca limba și obrajii pe dinăuntru. Mai țin minte un bătrân de cel puțin optzeci de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu mii de guri lacome, căldura soarelui îmi sorbea nădușeala corpului. Strălucirea luminii împrumuta mărăcinilor din câmpie tonuri galbene, de șofran. Din fundul cerului, astrul, precum ochiul bolnav de febră, își revărsa razele asupra peisajului mut și neînsuflețit. Cu toate acestea, pământul și ierburile exalau un miros deosebit, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Greșit, spune Părințelul, aici nu se lucrează decît în două schimburi. Și acum, le face Roja semn să și țină gura, să nu-mi aud mai tîrziu vorbe că n am fost destul de clar, înțeles? Pe Curist îl trec toate nădușelile, cum o să ieșim și noi din încurcătura asta? îmi rămîneți datori, spune Roja, aș fi putut să vă dau din prima secundă un șut în fund și să-mi întocmesc propriul raport despre tot dezastrul pe care l-ați provcat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile, urmărește-le stresul, vînzoleala, privește-i cum își mănîncă unul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unui oraș socialist care să constituie o mândrie pentru Întreaga țară, fiind orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. TU, prin orașul cel mai reprezentativ al patriei noastre scumpe. Zăpada Îți Îngheață pe gulerul paltonului și pe fular. O nădușeală amestecată cu miros de gaz, lapte și naftalină răzbește pe sub straturile hainelor ca și cum ai fi o ceapă, nu o ceapă degerată. Ești plecat să cumperi un pachet de unt și descoperi cu uimire că cale trei magazine pe la care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
trei ori într-o zi cu lapte de rostopască, de la un timp îți cad mugurii de negei. Și troscotul e bun la boli femeiești și trepădare, la arsură pe stomag și atacați. Dar patlagina, știe orișicare, e bună și de nădușeală, la răceli și usturimi, iar cu o frunză oprești sângele din tăietură. Floarea grâului, corobatica ori albăstrița e bună la ramatizm și la roșața ochilor. Dacă ieși greu afară, e bună cicoarea. Arnica îți dă roșață în obraz și, când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Aruncând o privire fugară asupra celor prezenți la masă, Tony Pavone reuși cu greu să salveze aparența. Cei trei bărbați care Îl acompaniau pe doctor, aveau mutre fioroase! Iar dacă reușeai să-i privești mai de aproape, te treceau toate nădușelile de frică...! De băutură și nopți nedormite, Doctorul s’a țignit - Îi trecu lui fulgerător prin minte, căutând cuvinte potrivite pentru a se retrage. Unul din cei trei apași, se ridică și propuse. „Doctore, te rog oferă un scaun domnului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o altă declarație. Însfârșit, fu introdus Într’o Încăpere unde maiorul Huzum avea alături un colonel În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea să-și imagineze de ce, dar la vederea uniformei militare, Îl treceau toate nădușelile de frică. Cu o mutră acră, colonelul scoase din gâtlejul lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
canibalice Încât declarai scriind pe hârtie, tot ce călăul Îți ordona...! Dacă totuși, anumite mărunte treburi de evidența populației te obliga să escaladezi cele câteva trepte ce te ducea În curtea interioară a miliției, era imposibil să nu te treacă nădușelile, observând milițieni În uniformă, securiști civili, informatori din rândul populației, contra informatori,torționari experți ce te făceau să mărturisești și ce nu ști-i, precum și alții cu dubioase ocupații...!! Tony Pavone fu condus de un ofițer de legătură la etajul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
definitiv, aceasă limbă se vorbește pe toate meridianele globului pământesc. În alte țări, oamenii plătesc bani grei să Învețe limba engleză, În timp ce noi...!” „Nu te contrazic...! Alfabetul e indentic cu cel european, Însă pronunția ce să zic, te apucă toate nădușelile...! După cum vezi, uneori literile din propoziție Își schimbă Înțelesul, deci poate ai să-mi dai dreptate, nu va fi prea ușor...!” Atena fu de părere. „Ca să poți asimila, nu trebue să te mai gândești la nimeni și la nimic. Bani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
întorcea în tigaie bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi, și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu : — D-asta ți-arde ție acu ? a zbierat. Și s-a repezit și-a stins la aragaz toate butoanele. — D-asta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu să nu știi să vorbești cu bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu știi, dar planurile anuale trebuie respectate întocmai, lucrăm și noi în acord global, nu numai voi, în industrie. Dacă nu intri la tipar anul ăsta, te reprogramez peste trei-patru ani, cînd avem locuri libere. Mihai simte că-l trec nădușelile. Înțelege că, de nu-și predă la vreme romanul început deja, cealaltă editură îl va elimina din plan. S-a pierdut prostește în mărunțișuri! Trebuie să le telefoneze, să ceară o păsuire pînă la sfîrșitul lui noiembrie, cînd va prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se economisește energia cîtorva bărbați, cu care se pot repara trotuarele unui oraș, pufnește ironică una dintre musafire. Că șanse de-a le mai face altcineva sînt puține, completează grav, ca o invitație la tăcere. Mihai simte cum îl trec nădușelile. Se teme că ar putea să sară din fotoliu și să le ia la bătaie pe cele trei femei. Vrea din nou să plece, dar n-are curaj. Și nici să privească televizorul. Nu e un pudic exagerat. Spune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
continuă încetișor: — Parcă s-au născut actori. De zâmbești, râd în hohote lângă tine. De ești trist, își smulg părul din cap de disperare. Dacă aprinzi oleacă focul, dârdâie înfrigurați, iar de spui „mi-e cald“, îi apucă pe loc nădușeala. Eu n-aș putea niciodată să mi potrivesc fața după obrazul unui străin, conchide cu un oftat. Eu însă din asta trăiesc, suspină evreul. Habar n-ai cât trebuie să te înjosești ca să mănânci o pâine amară printre străini. Germanicus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tremurată marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia să înceapă altă vale. Și cum intră iar în pădure, simți într-adevăr o cărare umblată. Se opri, să se odihnească un minut și să-și mai șteargă nădușeala pe gât și pe față. Deodată își stăpâni respirația și ascultă. În spate, în poiană, auzi zgomot de pași. Se piti lângă un trunchi gros. I se păru că pașii se apropie și desluși un glas înăbușit rostind vorbe străine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată imputările și, punând mâna pe brațul lui Varga, murmură cu alt glas, aproape mirat: ― Se vede c-a umblat prin sârme... Și-a sfâșiat hainele... Poate să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să ating umerașele, am pipăit hainele de pe acolo până am găsit despicătura adâncă a fustei și am reușit să-mi strecor degetele tremurânde printre picioarele pantalonului, ca să pot pipăi crăcăna din piele cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu siguranță, Dora Îl aștepta pe acest musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vecie. Ieram dă unu singur. Mă Încerca o spaimă ca nici alta: trebea să-mi rotesc În glagore semnele dân zodii, fără să le clatin cumvașilea șiru; să aștept să clopoțască orlogiu, care nu mai da cep odată; mă trecea nădușelile dă spaimă că tot s-or auzi oda ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-a părut fără sfârșit și neștiută. Pă nevrute, gându mi s-a dus razna la scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]