163 matches
-
cu meșteșug ciudățenia ei și, urmînd chemarea mea către apă, am îndrumat pașii ei. Purta o rochie dintr-o mătase artificială și o pălărie albă cu panglică. Ținuta de vară. Așa cum mergeam alături de ea, puteam să-i adulmec mirosul de nădușeală și, cu cît ne apropiam de rîu și de plajă, cu atît mai puternic devenea sentimentul meu că raportul de forțe dintre noi se inversase, că ea nu putea să mă oprească de la nimic și că eu eram cel care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un mormânt. Sub portretul imamului sfânt, Ali, morshed-ul bătea în tobă și suna clopoțelul, recitând din versetele lui Ferdousi. Prima oară când văzuse ceremonia, Omar gândise că, dacă aceea era o imagine a bunăstării din cer, atunci raiul duhnește a nădușeală. Doisprezece bărbați musculoși roteau scuturi de lemn pe deasupra creștetului și lanțuri cu zale uriașe de fier, pe care nu le-ar fi ridicat într-o mână. Puneau apoi scuturile la picioarele lor și luau arcuri și măciuci indiene, cu care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi întrebat: „Ce îți trece prin minte?“. Chiar așa: la ce se gândise? Era înainte de prânz și urcase de la garaj, bucuros să facă o baie și să scape de blugii și de cămașa pe care simțise cum le îmbibă de nădușeală. Toată dimineața supraveghease vopsirea unei camionete și se învârtise în jurul oamenilor care lucrau. De câteva ori, privind largul, se lăsase în ademenirile lanurilor de grâu, care unduiau ca o mare frunzărită de vânt. Se oprise din treabă și se uitase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prăpastiei. Privea jos, amețit, incapabil să reziste tentațiilor adâncului. Își scutură umerii și rosti sec, cu respirația tăiată. ― Ești un trăgător bun. Și Ciobanu. Îi lăsați să se apropie. La zece metri de avion, foc simultan! Pe Azimioară îl trecură nădușelile. Deschise aparatul de emisie portativ și îl chemă pe locotenentul Ciobanu încercînd să-și stăpânească vocea nesigură. * În față mergea pilotul urmat de bătrâni și Nucu Scarlat. Dascălu fluiera încetișor. Inginerul își învîrtea ochii în toate părțile cu degetul înțepenit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tănase, că d-aia ne-a dat țuică. Și p-ormă, dacă sînteți cu mine... După ce le trecea spaima, Naie întreba: - Și cum arată? - Taci, să n-audă cineva, că moartea-i pe voi! Pe fetele lui Chirică le treceau nădușelile. Își potriveau părul spălăcit, căzut pe ochi, și se uitau în toate părțile. - Spune, nene Oprică, se îndesa Petre, strângând ciorapul cu bile la piept. - Vă spun, da ce-mi dați? - Io ți-adun chiștoace! - Io fur bani de la mama
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văzuse, și pe Marin Pisică îl înconjurase o gloată de vitișoare care suflau cu boturile lor pe mâinile sale. O mie de ochi, negri și buni, îl priveau, și parlagiul înțelegea graiul lor mut. Le mângâia grumazurile și le simțea nădușeala cu miros plăcut. Bine mai era așa... La capătul Griviței s-a trezit din visări. Vântul umfla firmele negustorilor și s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
adus aici, dumneata să ne scoți la cap, că n-ai vrut să stăm la nuntă! După o ceartă scurtă începură iar să caute. Să fi trecut un ceas, două de când se zbuciumau, când au auzit urletul lupilor. Îi trecură nădușelile. - Haita! zise sugrumat Dumitru. - Ssttt! - Aoleu, Mitică, Mitică... 337 De undeva de departe se deslușea strigătul unei fiare Măritate, întrecînd vântul sălbatic. - Lupii... Anghel râse cu glas stins: - Fugiți, mă, d-acilea, ce să caute lupii-n București! Tăcură, ascultând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai cu foc, cine intră pe ușă? Sandu-Mînă-mică cu una, cloșcă. Trosnitorul s-a oprit, a vrut s-o șteargă, dar Paraschiv a și fost lângă el: - Ce mai faci, suflete? 358 Celălalt îngălbenise și-i tremurau buzele. Îl trecură nădușelile. Spuse curvei cu care era: - Tu du-te la masă... Pe față simțea ochii verzi ai șutului, neslăbindu-l de loc. - Nu bei un pahar de vin cu noi? îl întrebă Paraschiv. Ce era să facă? A mers la masa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sărite. Pasărea îl mai privi o vreme, apoi, când țopăielile paznicului îi părură de-a dreptul caraghioase, se înălță, dând leneș din aripi. Se roti în cercuri tot mai largi, croncănind, apoi se pierdu dincolo de zidurile înalte. Petrache își șterse nădușeala de pe frunte, își netezi hainele, rezemă mopul într-un colț și deschise larg poarta, căci ora începerii programului se apropia și urmau să vină cei ce îngrijeau sălile. Pe urmă se așeză pe un scăunel, la poalele zidului, și așteptă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bancurile pe care se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci. Tot astfel, sclipind când și când, ca niște corali osificați pe stâncă, panourile metalice lipite pe zid. Încă venea un miros de uleiuri, un fel de nădușeală a fiarelor ruginite. Pașii li se auzeau distinct, sec, precum într-o biserică pustie, cu pardoseala de piatră. — Ar fi cea mai mare biserică din lume, se minună Jenică, de parcă ar fi văzut-o prima oară. Atâta că nu are
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scoase carnețelul și îl răsfoi, deși știa că nu va găsi nimic despre asta. Se gândi cât mai are de trudit până să completeze blagoslovelile pe capetele tuturor sfinților. Se așeză lângă ea, îi simți mirosul amestecat de alcool și nădușeală. — Cum de n-ai bani... deloc ? După cum povestea unchiul, ar fi trebuit să fi primit ceva... — Am avut, da’ a trebuit să-i dau la școală, pentru taxă... De-aia n-am mai avut și pentru apă... Atâția bani pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unei zile. Se face o cură de 20-30 de zile. Suc de ceapă, 100-200 g pe zi sau sub formă de decoct, cu 2 lingurițe de ceapă tocată la 200 ml apă. Se beau 2 căni pe zi. ASTM (năduf, nădușeală) Stare patologică, manifestată prin greutate În expirație, accese de sufocare și prin nevoia intensă de aer. Este de diferite feluri: bronșic, cardiac, dispeptic, intricat, ovarian, cu polen, profesional, renal etc. Astmul bronșic este cel mai răspândit, fiind provocat de o
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
un păhărel la prânz sau dimineața și seara. De ieșire afară: revent plămădindu-se În rachiu și bându-se la prânz și seara câte un păhăruț. Pentru junghi: 12 și mai multe lipitori se pun pe locul cu junghi. Pentru nădușeală (transpirație): mușețel cu floare de soc reduce nădușeala, bându-se ca un ceai. La facerea (nașterea) femeii: rută pisată și dată să bea asupra muncilor (durerilor). După facere, pentru casă, zeamă de mușețel (ceai) și untdelemn să ia cu apă
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
De ieșire afară: revent plămădindu-se În rachiu și bându-se la prânz și seara câte un păhăruț. Pentru junghi: 12 și mai multe lipitori se pun pe locul cu junghi. Pentru nădușeală (transpirație): mușețel cu floare de soc reduce nădușeala, bându-se ca un ceai. La facerea (nașterea) femeii: rută pisată și dată să bea asupra muncilor (durerilor). După facere, pentru casă, zeamă de mușețel (ceai) și untdelemn să ia cu apă, fără sare. După săvârșire, pentru scurgerea sângelui, pir
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
durere de gât. Amigdalită: gâlci, modâlci, bubâlcă. Angină difterică (crup difteric): gușter, șopârlaiță, bolfe, anghină. Laringită: răgușeală. Struma (hipertrofia glandei tiroide): gușă. 3. Bolile pieptului: Bronșită: tuse, tusea convulsivă la copii este numită tuse măgărească. Astm (emfizem, dispnee): năduf, năduh, nădușeală, Înădușeală, șui, Înecăciune. Pneumonie. Pleurezie: junghi, cuțit, țeapă. Tuberculoză pulmonară: oftică, osfică (Oltenia), boală seacă (Lăpușna), cihotcă (Ismail). II. BOLILE APARATULUI CIRCULATOR ȘI ALE SÂNGELUI Palpitații: bătaie de inimă. Hidropizie. Ascită. Anasarcă: dropică, apă, boală de apă. Scrofuloză: jolnă, scrofuri
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
l audă și ei, pentru melodia lui tristă și plângătoa re adusă, cred evreii, de pe muntele Sinai. Este descrisă ceremonia momentului, în viziunea oaspeților. Trei rabini îmbrăcați în alb, îi abs olvă pe cei prezenți de păcatele din anul trecut. Nădușeala curgea șiroaie de pe fețele credincioșilor prezenți și devotați. Era o fervoare gălăgioasă. „Dădeau din mâini, sărutându-le și frângându-le, loveau în cartea de rugăciune, se băteau în piept și-și legănau trupurile încoace și încolo, ca și evreii din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
sunt, dar una le întrece pe toate prin conotațiile sale în conștiința românilor. Este vorba de data de 1 aprilie. Data păcălelilor. De obicei românii de 1 aprilie scorneau câte una boacănă și după ce pe cel păcălit îl treceau toate nădușelile, totul se termina cu un ha-ha-ha și cu o bere. Dar partidul lui Băsescu, a pus ochii imediat pe această zi, au confiscat-o urgent și chiar a pus un responsabil permanent cu păcălelile, adică un Păcălici oficial. Pentru cei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
trage ușor de pantaloni. Era băiețelul de vreo nouă anișori. Nene, vă cheamă mama! Trecerea din coridor în compartiment nu ridica nici o problemă de ordin tehnic, pentru simplul motiv că ușa era permanent deschisă, mai precis, pusă cu mâna deoparte. Nădușeala în interior era evidentă, deoarece ferestrele fără perdele, orientate spre est, permiteau razelor solare să intre nestingherite, iar preocuparea principală a călătorilor, precum și obiectul discuțiilor gravitau în jurul unuia și aceluiași subiect căldura. Pentru a o face mai suportabilă, prezumtiva economistă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
succes. Și în vagon lumina era din ce în ce mai anemică. Se părea că trenul se îndreaptă spre un gigantic megacazan interplanetar, plin de catran topit și al cărui conținut fluid în curând se va revărsa peste călători. Cu ferestrele închise, în interiorul vagonului, nădușeala creștea simțitor. Fiecare călător emana un fel de electricitate aproape vizibilă ce se plimba nestingherită prin toate ungherele și care se lipea de organismul călătorilor odată cu transpirația. Probabil, un întrerupător ar fi fost suficient pentru a declanșa o descărcare electrică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi posibilă cândva o asemenea realitate, va avea vreodată un noroc asemănător cu al prietenului său Gicu; să fie fericit alături de soția, copiii și familia lui? După plecarea trenului din stația Focșani în interiorul vagonului s-a făcut mai multă lumină, nădușeala aproape că dispăruse, iar la orizont, în direcția în care înainta trenul, nu mai exista nici o urmă de nori. Revolta stomacului înăbușită, cerul senin, aerul ozonizat, răcoarea relativ plăcută a unei zile promițătoare din luna lui cuptor, și nu în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se fac cunoscute cauzele bolii, măsurile profilactice necesare, simptomele și tratamentul ei, dezvoltând materialul publicat cu patru ani mai-nainte în periodicul parizian "Journal des débats". În primul din cele două materiale, autorul anonim socotea ca "pricini" ale boalei: "nemistuirile, nădușelile închise în trup, mâncarea proastă, îmbrăcămintea prea ușoară, necurățenia, plăcerile trupești fără măsură". Se aprecia că holera atacă mai mult bărbații decât femeile și copiii, fiind predispuși la boală oamenii slăbiți și cei ce suferă de afecțiuni cronice. Se făceau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
tremurată marginile poienii. Apostol porni spre punctul cel mai jos, unde trebuia să înceapă altă vale. Și cum intră iar în pădure, simți într-adevăr o cărare umblată. Se opri, să se odihnească un minut și să-și mai șteargă nădușeala pe gât și pe față. Deodată își stăpâni respirația și ascultă. În spate, în poiană, auzi zgomot de pași. Se piti lângă un trunchi gros. I se păru că pașii se apropie și desluși un glas înăbușit rostind vorbe străine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai domol cu imputările către Varga, dar uitîndu-se numai la Bologa care, între cei doi soldați, stătea aiurit, cu obrajii albi și brăzdați de nădușeală, parc-ar fi plâns. Pe când telefonistul răcnea în aparat, aghiotantul își curmă deodată imputările și, punând mâna pe brațul lui Varga, murmură cu alt glas, aproape mirat: ― Se vede c-a umblat prin sârme... Și-a sfâșiat hainele... Poate să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de carne... Întorcea bucățile cu furculița, poate să fi vârât una-n gură să vază dacă se făcuse sau nu, și-și ștergea fața cu mâna. Era cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu: D-asta ți-arde ție acu? A zbierat.160 În același sens poate fi menționat interesantul roman "postmodern" Femeia în roșu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]