160 matches
-
gândului retrăi frânturi de viață din copilărie. Un zgomot abia perceptibil, îl făcu să tresară, doar urechea lui înfrigurată îl putea auzi. Zgomotul, ușor se apropia... Urmară clipe lungi , nesfârșite, de încremenire,... Cine știe cât a ținut, așa!... Nu mai răsufla, asculta nădușit de sudoare. Ușa se deschise încet... încet, și, în prag, o formă abia se arătă și înaintă până lângă pat. Nu distingea nimic, deși își auzea bătăile inimii și-și simțea răsuflarea fierbinte. O clipă, doar zăbovi peste ochii lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei întunecați și obosiți, fără s-o cunoască. Ea trecu mai departe, dreaptă, fără să întoarcă capul. Într-o fulgerare a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
inundații, ceva cutremure, iar soarele, da, soarele ardea tot mai tare, pămîntul avea să se topească Încetul cu Încetul, pentru ca oamenii să piară la fel de Încet, agonizînd, nu Înainte de a blestema, disperați, zilele În care Își făcuseră de cap; deocamdată, aceștia nădușeau, nădușeau... Astea, după Antonia, sfînta. PÎnă atunci, cei puternici, nițel diabolici, Înfigeau cipuri În oameni, mai Întîi În criminali, mai apoi În bolnavi, În cîini, În cai, În pisici, În babe, planeta la control! Nu era un complot, așa mergeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ceva cutremure, iar soarele, da, soarele ardea tot mai tare, pămîntul avea să se topească Încetul cu Încetul, pentru ca oamenii să piară la fel de Încet, agonizînd, nu Înainte de a blestema, disperați, zilele În care Își făcuseră de cap; deocamdată, aceștia nădușeau, nădușeau... Astea, după Antonia, sfînta. PÎnă atunci, cei puternici, nițel diabolici, Înfigeau cipuri În oameni, mai Întîi În criminali, mai apoi În bolnavi, În cîini, În cai, În pisici, În babe, planeta la control! Nu era un complot, așa mergeau lucrurile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și nu se lăsau. - Zi! Zi! făcea nevasta gunoierului, ca apucată de streche. Țiganii, să fărâme sculele, nu alta. Unde-mi sucea armonistul burduful, îl aducea după șold, a apleca, 3 desfăcea, făcîndu-l când lung, când grămadă, iar vioristul cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu nevasta și cu ajutoare. Afară, ploua să rupă pământul. N-ar mai fi plecat nimeni. După târguială, merge câte o fudulie de berbec, o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de aur. Se jucau cu mărgelele de la gât și beau din paharele aburite. Se uită și la a lui. Lina avea pe față o oboseală abia ascunsă, și rochia ei, făcută cu luni în urmă, ședea rău pe trupul slăbit. Nădușise la subsuori și nu spunea nimic. Sorbea numai berea rece și înțepătoare, fericită puțin, abia gustmd din friptura proaspătă adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se vede peste drum! Sufla hoțul în lampă. O nădușea. Ofta văduva-n plăceri. - Greu fără bărbat! - Greu, mie-mi spui? -îti plăcu, lele? - Îmi plăcu. Ostenea Gheorghe. Se ducea până afară. Îi dădea un ghiont lui Paraschiv, care se lungea pe unde apuca: - Fugi, puișorule, că se răcește așternutul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ridicat și de-acolo o sumă și s-a întors la masă. Parcă dracul îl învățase să facă așa. Pe urmă, mai ia un pahar, mai ia altul, s-a cam înveselit. Și-a sculat nevasta, a dansat un vals, nădușise, a mai golit un pahar. Căpătase curaj. Femeia de alături nu se ridicase. Bea și mânca. -La simțit Bozoncea slab. Le-a șoptit pungașilor: - Duceți-vă de le luați muierile la joc. S-a ridicat Piele. S-a ridicat Sandu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai lăsa eu dracii-n dumneata! Potoapa râdea cu plăcere, că i-ar fi dat sufletul. - De, lasă-i dacă poți! Când o ostenea îi făcea cu ochiul lui Gheorghe: - Mai ia-o și tu! Acesta se înființa, ștergîndu-și palmele nădușite pe pantaloni, obiceiul lui de neam prost: - Cucoană, hai să te mai fac și eu un danț! Și trăgea cu oblonul la lungan, care se învîrtea neostenit. În timpul ăsta, Petrică Cîrcu o lipea pe Didina de pieptul lui, să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbești, mă, neîntrebat? se supără polițaiul. După aceea tăcu, privind prin fereastra murdară salcâmii betegi din curte. Umbra lor subțire se lungea pe o hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot tăcea. Se scărpina în cap cu tocul de lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pune mâna cu nădejde pe picioarele lui și hai să-l dăm jos! Vezi să nu-l scăpăm! Gogu era greu. Îl așezară ușor pe fundul apei și Florica luă săpunul de leșie și începu să-l fece pe cap. Năduși și se șterse cu mânecile rochiei pe frunte. Spuma albă umpluse albia. Tot nu-i stătea gura Aglaiei: - Și-așa, fă, cu-al tău! Dărâma patul sub tine! Te melcezea! Da cu Tilică cum e? - Lasă, coană Aglăițo... - Spune, putoare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apăsare, în neputință de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsesc marginile în puterile celui ce le ave, când o asemenea inimă și-ar ridica aspirațiunile până la tine, și le-ar ridica fără voință, luptând spre a le năduși, neputând să le reziste, ce-ar simți un asemenea om? Întristare? Asta nu-i {EminescuOpVII 109} întristare! Desperare? Asta nu-i desperare! E o agonie a sufletului, o luptă vană, crudă, fără de voință. Desperarea ucide, această simțire muncește. Martir este
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cufunda parecă-n perini... perini de pânzării albastre... El se alătură de ea... dar ea parecă fugea în perinile prea moi, el o cuprinse tare, o lipi de corpul lui... își închise ochii și-i sfărama parcă buzele în sărutări. Se-nădușea sărutînd-o... simțirile-i piereau, parcă nu mai gândi nimic... adormi adânc, adânc... Marea purta în patul ei moale și albastru două cadavre unite, strâns îmbrățișate, însă vântul, trecând pintre crengile unui arbor vechi, mișca între cre [n]gile-i aplecate oasele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o casă dezghiocată și ritmurile să se întretaie și să se întețească, se chirci. Se descoperi, pentru prima oară, lipsit de apărare, nu știa să se ferească și nici nu avea unde fugi. Broboane se adunară pe pereți, de parcă ei nădușeau, apoi apa se uscă dintr-odată, foșnea ca un așternut, până ce deveni tăioasă. Lumea lui se zgâlțâia din temelii, cineva o lovea, pereții, deschiși până atunci și primitori ca două palme lipite căuș, se îngustară, strângându-l ca niște chingi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Paște nu se ia sare direct cu mâna, deoarece se spune că vor transpira mâinile tot anul. Pentru a fi ferit de acest neajuns, trebuie să pui mâna pe clanța ușii, când vii de la biserică și să rostești: „Cum nu nădușește fierul și e rece așa să nu nădușească mâinile mele tot anul la lucru”. Înroșitul ouălor este o adevărată artă, se îmbină culori și se trag linii desăvârșite, că nuți vine să crezi că reprezintă opera unor mâini de la țară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
deoarece se spune că vor transpira mâinile tot anul. Pentru a fi ferit de acest neajuns, trebuie să pui mâna pe clanța ușii, când vii de la biserică și să rostești: „Cum nu nădușește fierul și e rece așa să nu nădușească mâinile mele tot anul la lucru”. Înroșitul ouălor este o adevărată artă, se îmbină culori și se trag linii desăvârșite, că nuți vine să crezi că reprezintă opera unor mâini de la țară. În zilele noastre mai toată lumea colorează cu chimicale
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Ion se opri și se uită spre soarele dogoritor al verii. Se retrase cu boii undeva la marginea vlăstărișului. Îi slobozi, lăsându-i să pască oleacă. Se apucă, apoi, să scoată apă dintr-o cumpănă din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de piele. Era leoarcă așa că o scoase și o azvârli îndărăt. Din desagă luă plosca din care trase vârtos o dușcă. Își turnă ceva apă și peste grumazul ars. Băgă apoi mâna adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ziua de Paști nu se mănîncă ouăle roșii nesărate, căci cel care le va mînca nesărate i se vor roși mînile. Femeia care ia focul ori mucul cu mîna - semn că nu se va teme de bărbat. Ca să nu ne nădușească mînile, în ziua de Paști, după ce vii de la biserică, întîi să pui mînile pe clanța ușii. Cine șade cu mîna la falcă și gîndește trage a rău. Cînd vezi un mort, să nu lucrezi nimic pînă cînd îl înmormîntează, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unul din neam s-a făcut strigoi, să se bea din apa în care s-a pus pămînt de pe mormîntul mortului. (Gh.F.C.) Studiniță Dacă are cineva studiniți*, în urma căreia putrezesc gingiile și miroasă rău, e bine a fierbe cu apă nădușit într-o oală cimbrișor, să ție cît se poate fierbinte acel fel de apă în gură de cîteva ori, și apoi se va vindeca. Stup Dacă îi fură cuiva din fruptul său din stupi, apoi nu-i merge bine. Stupit
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu câteva comentarii în ceea ce privește sinceritatea petentului. Noi credem că a fost absolut IMPOSIBIL ca numitul Baar Meier Wolf să fi dat în viața lui vreo sapă prin păpușoii moșierului Constantinovici, deoarece NIMENI nu poate dovedi documentar că evreii ar fi nădușit din greu pe pământurile altora, sau chiar pe cel din jurul propriilor case! Mai degrabă și mult mai credibil ar fi să acceptăm ideea că Meier Wolf va fi lucrat ca vechil, administrator sau contabil la moșia bucovineanului, mai ales că
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
el era în picioare, la fîntînă. Își sufleca mînecile și dăi, scotea apă. Găleată după găleată. O vărsa în troacă. Troaca n-avea fund. Se făcea opt... Haide, mă Iliuță, de îmbucă și tu ceva. N-am vreme, lucrez. Și nădușea, și-i da înainte și apa se ducea. Era nebun Iliuță, da, vorba, era activ? Era." Nu este scutit reputatul istoric nici de exercițiile epigramatice ale lui Caragiale: în Savant, este imaginat că "în savantu-i cap de dascăl" are o
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Rothstein, verișoara lui Kikey Teitlebaum, cunoscut colaborator al legendarului Dudley Smith. O autopsie de rutină ar fi arătat clar că „pastilele“ scoase din domnul și doamna Scoggins provin din arma sergentului Jack Vincennes. Pielea i-au salvat-o copiii. A nădușit o săptămînă Întreagă În spital. Thad Green și șeful, Worton, l-au vizitat. Au venit și colegii lui de la Narcotice. Dudley Smith i-a oferit protecție, făcîndu-l să se Întrebe cît de multe știa. Sid Hudgens, redactor principal la revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
hipodermică. Se adună o mulțime, iar Jack făcu teatru pentru cei prezenți. — Urmele de ac și chestia din buzunar Îți asigură trei ani la Închisoarea de stat. Dacă mi-l dai pe tipul care ți-a vîndut seringa, scapi. Perkins nădușea abundent. Jack continuă: — Chelălăie În fața prietenilor tăi și poți să te cari. Perkins Își linse buzele. — Barney Stinson. Infirmier la „Queen of Angels“. Jack Îi seceră picioarele cu un șut bine plasat. Perkins ateriză cu mecla În gustări. Masa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spuse: — Nu. Billy Dieterling spuse: — Nu. Bud se pregăti să-i spună ceva În șoaptă lui Ed. Exley se aplecă spre cei doi: Vreunul dintre voi a fost amenințat cu șantajul? Încă o dată de două ori „nu“. Doi poponari care nădușeau Într-o cameră răcoroasă, plăcută. Bud șopti „Johnny Stompanato“. Poponarii Înghețară. Bud spuse: — Mizerii culese de la Badge of Honor. Asta voia? Valburn Începu să vorbească, dar Billy i-o reteză cu un „Șșșșt!“ Exley: ÎNCET-ÎNCET. Omul amețit ascuns În capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]