479 matches
-
de pe carnea crudă. zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni iubirea noastră se-mbrăca în floare pe buze ne scriam cu dor de cremeni topind zăpada din scrisori de soare. tu ai plecat, târziu, când osul vieții ți-a pus năframa peste viul grai, uscând în mine, peste tot, nămeții rămași în tolba cu-nfloriri de mai. cioplesc și azi în lemn de nuc prin plete umbre-mi dau de veste că-s singur Doamne, și mă duc să prind cu
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
numele de la acelea ale localităților: „Flămânzi”, „Tudora”, „Gorona”, „Călărași”, „Rogojești”, „Budești”, „Coțușca”, cât și din alte zone folclorice ale României: Banat, Maramureș, Sibiu, Oltenia, Dobrogea și chiar din Ucraina și Republica Moldova. Poartă costume specifice zonei Flămânzi. Costumul de fată: batic (năframă), cămașă albă, alcătuită dintr-o singură piesă sau două, brâu sau bârneață, bundița cu flori de culoare: grena, negru, verde, cu bordură brumărie la sărbătoare și neagră în zi de lucru, fustă albă, opinci cu ciorapi de lână sau șosete
FESTIVALUL NAŢIONAL AL PĂSTRĂVULUI, CIOCĂNEŞTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349905_a_351234]
-
ani, deochiată la o nuntă bogată, fiind cea mai frumoasă copilă din împrejurimile a câtorva localități), mama mă considera ca și fată de măritat, cu atâta zestre. Pereții Odăii erau îmbrăcați cu macaturile cele mai frumoase, cu Icoane încadrate în năframe de in, cu costume populare de toate mărimile pentru gustul și mândria tuturor celor ai casei, din zonele argeșene și muntenești. În Sâmbăta Mare se mai cocheta puțin cu ultimile pregătiri și înfrumusețări pentru cea mai mare Sărbătoare a Cosmosului, iar
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
linguri, masă, canapei cu ladă pe care se putea dormi, copiii dormeau pe canapei pe strujac, o saltea umplută cu pănușuri (foi de la știulete), preșuri pe jos. În casă sunt expuse costume populare vechi. Cele pentru femei sunt alcătuite din: năframă albă, țesută sau cusută cu mâna pe șir (fir), cămașă din pânză de casă albă, laibăr (cheptar) pe piele de miel, cu flori cusute pe fond negru, șurț cu piană, cusut cu mâna pe pănură (postav mai gros), în partea
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
cu lapte, papă, o mâncare pregătită din slănină prăjită cu ouă bătute, cârnați, brânză, mămăligă, paliogi, mâncare făcută pe plită, în cratiță din 4-5 straturi alternative de felii de mămăligă, brânză de oaie. Costumele populare pentru femeie sunt alcătuite din: năframă de mătase sau de tergal cusută, cămașă cu cheiți (ajururi) negre, șiruri cu motive geometrice dispuse pe umăr și din ele perpendicular pleacă șiruri cu motive geometrice, jos încrețită pe elastic, laibăr din postav negru, care de jur împrejur are
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
sunt alcătuite din: căciulă de oaie neagră, cămașă din pânză veche țesută în război, cusută pe șir (fir) cu mâna, cioareci, suman din postav țesut în război, desagi, opinci, bâtă pentru oi. Costumele populare, actuale pentru femei sunt formate din: năframă, cămașă cusută pe fir, cu motive florale, cheptar din piei de oaie cu motive florale, cusute cu acul, poale, șurț cu o piană, din brașon negru, cusut cu flori, catrință, papuci vechi și cele pentru bărbați din: colop, o pălărie
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
seceră, coșuri, presa pentru stors struguri, mierța pentru măsuratul porumbului, cât și obiecte de îmbrăcăminte: coloape (pălării) din paie. Ca și în casele specifice celorlalte localități și aici sunt expuse costume populare specifice localității. Costumele pentru femei se compun din: năframă cu pui (floricele) care se poartă legată la spate, pe sub ea femeile măritate aveau și ceapță (suport de carton), cămașă țesută în război din bumbac sau din in, cusută cu șire ornamentate cu mărgele, în culori estompate, pieptar care pentru
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
ani și să croiască de la vârsta de 15 ani. Dorința ei a fost să devină actriță, dar cum mama s-a opus, a făcut un curs de croitorie la Târgu-Mureș. La Festivalul Văii Gurghiului poartă un costum vechi, alcătuit din: năframă de mătase cu ciucuri, cămașă de giulgi de casă (pânză de casă în care firele de bumbac sunt amestecate cu cele de cânepă sau este țesută numai din cânepă), cusută cu bumbac și mărgele, în motive florale și naționale, de
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]
-
tresari. Din ochii tăi, măicuță dragă, puhoi de lacrimi izvorăsc. Sărut-mâna, măicuță! Mă strângi la piept, iar amintirile copilăriei, mă invadează, mă copleșesc. Ți-a nins timpul hain pe tâmple, prinzându-ți stele de argint în păr, și cu-o năframă de-așteptare, din ochii tăi, albaștri, mamă, ce parcă-au fost aleși din colț de cer și din adâncă mare, ștergi, calmă, lacrima de dor. Din chipul tău, brăzdat de timp și vise, desprind chemarea sângelui matern. Am venit mamă
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
la tine, sufletul meu, desculț, în poală să ți-l pun. Am măicuță suferinți și doruri multe. Cum aș putea, măicuța mea, să-ți spun atunci când știu că te-ar răni? Lacrima, tăcută, șterge-mi mamă Cu colțul vechi de la năframa ta! Ca prin minune durerea îmi va dispărea, temându-se, de mângâierea blândă că doar m-a mângâiat măicuța mea. Astăzi, când tu ești sărbătorită, da, măicuță, este ziua ta, umilă, îți închin acest poem, și-l rog pe Bunul
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
mor în Țara mea, urlam aseară de gât cu-n Huligan, vreau să mor la mine acasă, călău să-mi fie Decebal, iar eu lui veșnică mireasă! Vreau să mor în Țara mea! de grinda carpaților, ... spânzurată cu a mioriței năframă, tribut sângele-mi să curgă rădăcinile smulse cu sevă de mamă. Vreau să mor spintecată de Sabia Sfântă a lui Ștefan să dispoi rușinea îngroșată pe obarjii de înaltă cinste al Marelui meu Neam! Vreau să mor înecată în Lacul
VREAU SĂ MOR ÎN ŢARA MEA! de MARIA COZMA în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361947_a_363276]
-
tămăduitoare, care parcă mijlocește pururea pentru copii ei, este măicuța, cu buzele frumos conturate și sărutate de focul macilor, care, de acolo, din înalt, se roagă cu lacrimi de pocăință pentru binele meu, și al fratelui meu. Parcă-i văd năframa cusută cu suspine, de unde i se zărește părul aspru, în care clipa s-a rătăcit și a uitat să mai plece. Zâmbetu-i este senin, și parcă este scăldat în roua zorilor, răspândind o bucurie mai presus de fire, de parc-
MĂICUŢA MEA, AMINTIRE VIE A JERTFEI SALE de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361979_a_363308]
-
Și mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier, cu-o vioară Doinind... dintr-un arcuș tăcut, Revăd privirea părintească, Atât de caldă și iubită, Care încearcă să-mi șoptească, De sub năframa înălbită, Înmiresmat de un major Un sunet dulce, cristalin, Cu suflul unui dirijor Ce-mi este astăzi alcalin, Esență pentru minte trează, Lucrată de vechi făurari, Din strune care mai vibrează, Emoții pentru noi lăstari... Un puls dintr-un țesut
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl ei, aproape ... Citește mai mult Seară târzie de mai își așternea năframa peste sat. Toate în jur se pregăteau pentru liniștea odihnitoare a nopții.Precum se știe, doar copiii nu sunt niciodată pregătiți pentru somn. Prin urmare, cele două fetițe încă mai explorau viața cu ochi curioși. Cea mare, Viviana, care avea
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni fierbinti Piroane în poarta timpului, Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând speranța în ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
strigăt În țara lui taica Nicoară. Când merele încep să dea în copt Lupul aleargă-ntins la Kogaion, Vestește zimbrului, de Sfântul Petru Îl așteaptă cerbul, pe Toaca, pe Ceahlău, Să mai ridice cerul cu o palmă Peste a veacului năframă. ÎNTÂLNIRE NEAȘTEPTATĂ Poezia a ieșit în stradă. Avea o rochie vaporoasă, de zefir. Trecea de la un om la altul, în ochi adânci furând zâmbete, vise, să le ascundă în ani neașezați la rând în calendar. Rochia vaporoasă flutura peste chipuri
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
sale. Privind cu luciditate si cernând cu discernamant faptele, în același timp, se simte o stare de exasperare, de revoltă, durere, suspin pentru nedreptățile sociale, pentru situația devastatoare în care se află uneori neamul nostru românesc: „Privesc la ține, Țară! Năframa ți-e cernită./ Poporul printre lacrimi te vede vestejită./ Pierdut-ai comori mândre ascunse-n măruntaie;/ Trecutul te-a-nălțat, prezentul te îndoaie...// Privesc la ține, Țară, și ți-aș lua năframa./ Cu multă prisosință plătit-ai vieții vama./ Aș vrea ca
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
se află uneori neamul nostru românesc: „Privesc la ține, Țară! Năframa ți-e cernită./ Poporul printre lacrimi te vede vestejită./ Pierdut-ai comori mândre ascunse-n măruntaie;/ Trecutul te-a-nălțat, prezentul te îndoaie...// Privesc la ține, Țară, și ți-aș lua năframa./ Cu multă prisosință plătit-ai vieții vama./ Aș vrea ca viitorul să-ți pună flori în păr/ Ce poartă în petale iubire și-adevăr”. (PRIVESC LA ȚINE, ȚARĂ!) Un loc important îl au poeziile închinate celor dragi din familie, dar
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
să se vestejească fără a avea un țel nobil. Intuitiv poate fi înțeles totul. Cum s-o definim altfel, de vreme ce când Isus își ducea crucea și toți aruncau cu pietre, urlau, aruncau cu venin până la cer, ea și-a scos năframa albă, pregătită pentru nunta sa și i-a dat-o lui Isus să-și șteargă fața. Figura lui a rămas imprimată pe năframă iar Isus i-ar fi spus: Femeie, pentru darul tău, eu îți dau în schimb, chipul meu
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
ducea crucea și toți aruncau cu pietre, urlau, aruncau cu venin până la cer, ea și-a scos năframa albă, pregătită pentru nunta sa și i-a dat-o lui Isus să-și șteargă fața. Figura lui a rămas imprimată pe năframă iar Isus i-ar fi spus: Femeie, pentru darul tău, eu îți dau în schimb, chipul meu! Am scris, cu mult înainte de-a merge în Israel, un poem dedicat Veronicăi, așa cum am scris în volumul „Băutori de nepăsări”, și
CONVORBIRE DE VIAŢĂ ŞI CUVINTE CU SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA VERONICA BALAJ de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366390_a_367719]
-
legătura cu înaintașii, ca astfel viitorimea neamului să nu rătăcească drumul. Confluențele apelor curgătoare de pe meleagul fraților de neam ne transmit emoția întâlnirii umane, ideea de contopire în esență a ramurilor neamului, oriunde ar sălășlui acestea. Punțile și podurile sunt năframele care leagă, perechi-perechi, destine deja unite spiritual, precum se-ntâmplă în tradiția românească a relațiilor care dau naștere Familiei, întru perpetuarea neamului. În drumul său prin românime, autorul descoperă cascadele Europei chiar pe meleaguri profund românești. Ni le arată și
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
fricii spre cer și pământ roșu urlet de lup în piatră se crapă luptă un înger cu foc și cu ierburi cântă și luna și ziua și noaptea pe scară leagă timpul de urmă cu foc răspunde cu sângele sărută năframa învinsă țipă să fiu cum n-am fost legendă ce-și caută punctul iubit drum rătăciri printre șerpi ce mult am uitat să nu fiu același destin repetat închid paralel izvorul în mine răsună în mână adâncul să-ți fiu
ULTIMUL DESTIN de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366740_a_368069]
-
spumegau la răsărit,/ Îngenuncheat la țărmul nemuririi// Un cânt divin sorbea din infinit.// Pianul a străpuns hotarul firii/ Și lacrima-i se stinge în zenit.” Anotimpul predilect al poetei este toamna, cu întregul ei cortegiu de tristeți peste care arunci năframa dorurilor, amintirilor zdrobite, a clipelor care „plâng neostenite”. Iar în cele din urmă, spune poeta „E-un farmec care tace și mă doare”, cu melancolii funciare și abisuri translucide. În viziunea autoarei, identitatea se poate regăsi prin iubire, care are
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
nimb al muceniciei pentru credința ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în fața călăului. Astfel, în apropierea Paștelui anului 1714, printr-un trimis al înaltei porți, care a sosit la București, lui Constantin Brâncoveanu i se pune pe umăr năframa de mătase neagră, semnul maziliei. A fost dus împreună cu familia și o parte din averi la Constantinopol unde va fi închis în sumbra închisoare „Edicule” (Închisoarea celor șapte turnuri). Aici au fost ținuți închiși vreme de 4 luni, fiind supuși
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
și mai sete. - Dar unde este bărbatul matale, că nu l-am văzut pe aici? întrebă nea Ion curios. - Stă în pat, în camera lui. Se simte din ce în ce mai rău, răspunse femeia ștergându-se la gură sau la ochi cu colțul năframei. - Mă gândeam, domn’ doctor, dacă vreți să vă uitați și dv oleacă la el, poate mai îmi spuneți câte ceva, că de-amu... nu-l mai poci scoate din casă. E prea slăbit. Femeia se uită rugător la nea Ion pe
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]